Decizia civilă nr. 199/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/R/2013Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul T. T. S. împotriva sentinței civile nr. 3183/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea recursului a avut la data de 25 aprilie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.
La cererea reprezentantului intimatului S. I., s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 30 aprilie 2013.
Se constată că intimatul S. I., prin avocat Bora I., a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de chitanța privind onorariul avocațial.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 3183/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul T. T. S., în contradictoriu cu intimații S. I., F. I. și
S.C. F. S.R.L.
Contestatorul a fost obligat să plătească intimatului S. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de eliberare a cauțiunii formulată de contestator ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._, contestatorul T. T. S. a chemat în judecată pe intimații S. I., F. I. ,
S.C. F. S.R.L., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea ca nelegale și netemeinice a formelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc S. Viorel nr. 65/2012, obligarea intimaților să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra următoarelor bunuri mobile: mașina de rindeluit pe patru fețe cu cinci axe, cu compresor de aer, circulară de retezat și tăiat la lungime, freză universală pentru lemn, mașină dispersat întins adeziv, banzic de tăiat figuri, mașină de scobit - găurit, mașină de șlefuit, mașină de chertat, mașină de
găurit multiplă, mașină circular cu masa mobilă, instalație exhausare rumeguș, aparat de sudură pentru sudat pânză banzig, redactor cu viteză variabilă pentru strung de lemn, accesorii pentru mașini: freze, cuțite, piese de schimb, contactoare electrice, motoare electrice pentru schimb (rezervă), role schimb pentru mese cu role, dispozitiv electric universal pentru alimentare mașini, trei radiatoare (calorifere) cu apă caldă echipate cu motor ventilator.
A mai solicitat obligarea intimaților să le predea în posesie și să fie obligați la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, contestatorul a arătat că în cursul anului 2009 a convenit cu intimatul
S. I., care avea o societate comerciala de prelucrare a lemnului, sa fabrice produse din lemn pentru a fi comercializate. În baza celor convenite s-a stabilit ca reclamantul sa-i trimită acestuia din Spania utilaje pentru prelucrarea lemnului și piese de schimb.
În acest sens, la data de_ i-a trimis din Spania cu un autovehicul utilajele necesare, printre care și cele specificate în petitul contestației, prin intermediul firmei
S.C. Ducu Trans S.R.L., pentru care s-a întocmit și scrisoarea de transport Seria DCT Nr.0. .
Contestatorul a arătat că, la data de_, între F. I. și S.C. F. S.R.L. pe de o parte, și S. I. pe de altă parte s-a încheiat un înscris intitulat "proces - verbal";, prin care se menționează că s-ar fi predat de către S. I. spre a fi păstrate si utilizate bunurile mobile enumerate în petitul prezentei contestații. Prin același proces-verbal s-a stabilit că aceste bunuri ar rămâne în incinta atelierului S.C. F.
S.R.L. până în data de_, când se vor ridica efectiv de către "proprietarul"; S.
I. .
Contestatorul a mai arătat că în baza acestui proces-verbal S. I. i-a acționat în judecata pe F. I. și S.C. F. S.R.L., solicitând să fie obligați sa-i predea în posesie aceste bunuri mobile, conform procesului-verbal încheiat între aceștia. Prin sentința civila nr. 2183/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 419/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, F. I. și S.C. F. S.R.L. au fost obligați să-i predea numitului S. I. bunurile mobile specificate. Cu rea credința reclamantul și pârâtul nu au făcut vorbire despre împrejurarea că proprietarul acestor utilaje este T. T. S. și că au fost expediate din Spania.
După pronunțarea deciziei în recurs, S. I. i-a solicitat executorului judecătoresc S. Viorel să procedeze la executarea silită a acestei hotărâri judecătorești.
Contestatorul a precizat că pe parcursul judecării litigiului, între acesta și S.
I. au apărut o serie de neînțelegeri, motiv pentru care i-a solicitat acestuia să-i predea în posesie utilajele, proprietatea sa, pe care i le-a expediat din Spania în baza scrisorii de transport susmenționate. Intimatul S. I. a refuzat în mod categoric, ceea ce l-a determinat sa formuleze împotriva lui o plângere penala prin care a solicitat sa fie cercetat sub aspectul comiteri infracțiunii de abuz în serviciu, cu privire la aceste utilaje. După ce a formulat plângerea penala, intimatul S. I. i-a comunicat că va executa hotărârile judecătorești susmenționate și după ce va intra în posesia utilajelor le va înstrăina.
Pentru acest motiv a fost nevoit sa solicite anularea formelor de executare silită și obligarea intimaților să-i recunoască dreptul de proprietate asupra utilajelor specificate în petitul contestației și să i le predea în posesie.
De altfel, contestatorul a apreciat că acel proces-verbal încheiat între intimați s- a făcut cu rea - credința și doar în ideea ca în urma pronunțării hotărârii judecătorești și a executării silite intimatul S. I. sa încerce să demonstreze "în mod fictiv că ar fi proprietarul utilajelor";. La momentul încheierii procesului verbal, contestatorul a arătat că nu a fost consultat dacă este sau nu de acord cu transmiterea utilajelor altei societăți comerciale sau altei persoane pentru a le utiliza.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a depus copia scrisorii de transport și s-a solicitat interogatoriul intimaților, atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud și al dosarului execuțional nr. 65/2912 al Executorului judecătoresc S. Viorel și administrarea unui probatoriu testimonial.
Prin întregirea de acțiune depusă la data de_, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite începute de Executorul judecătoresc S. Viorel în dosarul execuțional nr.65/2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației, dispozițiile art. 403 Cod procedură civilă.
Prin înscrisul "Note de ședință"; aflat la fila 48 din dosar, contestatorul a arătat că susținerea intimatului din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în sensul că această contestație la executare este admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, doar în ipoteza în care terțul s-ar afla în posesia bunurilor urmărite, este neîntemeiată.
Intimatul S. I., legal citat, a formulat întâmpinare (f. 27-29) prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite începute de BEJ S. Viorel invocând excepția inadmisibilității contestației formulate, iar pe fond solicit respingerea contestației la executare.
În fapt, intimatul a arătat că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată motivat de faptul că sentința civilă nr. 2183/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ modificată prin decizia civilă nr. 419/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în același dosar, respectiv titlul executoriu cuprinde și dispoziții care nu privesc bunurile despre care se susține în contestația la executare ca fiind ale contestatorului. Astfel, pârâții au fost obligați să achite reclamantului diferite sume cu titlul de cheltuieli de judecată și în această privință suspendarea executării nu poate fi dispusă, pârâții din acel dosar nu au formulat contestație la executare sau cerere de suspendare a executării.
Intimatul a arătat că instanța nu se poate pronunța pe fondul contestației, însă pentru verificarea legalității și temeiniciei cererii de suspendare trebuie "pipăit fondul"; litigiului. Așadar, intimații F. I. și S.C.
F. S.R.L. au fost obligați printr-o hotărâre judecătoreasca să-i predea anumite bunuri. Acestea sunt în prezent în posesia acestor intimați. Contestatorul, terț față de hotărârile judecătorești, invocă un drept de proprietate asupra tuturor bunurilor respective și nu este în posesia acestora, deci nu se bucura de prezumția de proprietate conferita de vechiul și Noul Cod Civil. În schimb, se invocă un drept de proprietate în temeiul unei scrisori de transport, care face doar dovada încheierii contractului de transport și a primirii mărfii de către transportator (art. 9 din Convenția CMR), în nici un caz nu face dovada proprietății asupra acestor bunuri.
Apoi în scrisoarea de transport nu sunt menționate toate bunurile ce fac obiectul executării silite ci doar o parte dintre acestea. Intimatul arată că, contestatorul i-a emis o factură în care sunt evidențiate toate aceste bunuri.
Intimatul a mai precizat că multe dintre celelalte bunuri au fost achiziționate de intimata S.C. F. S.R.L. de la S.C. Mopal S.A., conform facturilor si chitanțelor atașate.
În privința fondului, intimatul apreciază că contestația formulată este inadmisibila motivat de faptul că art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă prevede posibilitatea terților de a formula contestație la executare în situația în care pretind un drept de proprietate asupra bunurilor urmărite. Însă art. 399 Cod procedură civilă prevede că pot formula contestație doar cei interesați sau vătămați prin executare. Atât timp cât hotărârea judecătoreasca nu se executa împotriva contestatorului, acesta nu este vătămat prin executare, cu atât mai mult cu cât de la data expedierii mărfurilor acesta nu a acționat în sensul celor solicitate în cererea formulată. Articolul 401 alin. 2 Cod procedură civilă este o dispoziție derogatorie de la dreptul comun și își găsește aplicabilitatea doar in situația în care s-ar fi pus în executare o hotărâre judecătorească fată de contestatorul posesor al bunurilor respective. Contestația la executare a terțului nu poate fi confundată cu o acțiune în revendicare, în care instanța să compare ori să consolideze un titlu, ci doar o acțiune de paralizare a actelor de executare silită efectuate împotriva unei alte persoane ce nu a fost parte in procesul respectiv (Curtea de Apel Constanța dosar_ ).
În drept, intimatul a invocat art. 115, art. 399 și următoarele Cod procedură civilă CEDO, convenția CMR.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului și al intimaților, atașarea dosarului_ ,_ și alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Intimatul F. I., legal citat, a formulat întâmpinare (f. 46-47) prin care a solicitat admiterea cererii formulate de contestator, arătând că din cunoștințele sale, susținerile acestuia sunt fondate. A mai arătat că intimatul S. I. este cercetat penal într-un dosar penal care are ca obiect pe lângă altele și bunurile care fac obiectul prezentului dosar și că S. I. și-a asumat, în dosarul civil nr._, calitatea de mandatar al cetățeanului spaniol, contestator aici, dar se pare că nu a avut această calitate din moment ce acesta a formulat împotriva lui S. I. plângere penală.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 din Codul Procedură Civilă.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 23 mai 2012, instanța a admis în parte cererea de suspendare a executării silite începute de executorul judecătoresc
Viorel în dosarul execuțional nr. 65/2012 până la soluționarea irevocabilă a acestei contestații la executare, dosar în ceea ce privește predarea în posesie a bunurilor, nu și în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că prin sentința civila nr. 2183/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 419/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, F. I. și S.C. Forlumcari S.R.L. au fost obligați să-i predea numitului S. I. următoarele bunuri: mașină de rindeluit pe patru fețe cu 5 axe cu compresor de aer, circulară de retezat și tăiat la lungime, freza universală pentru lemn, mașină dispersat întins adeziv, banzic de tăiat figuri, mașină de scobit-găurit,
mașină de șlefuit, mașină de chertat, mașină de găurit multiplă, mașină circular cu masă mobilă, instalație exhaustare rumeguș, aparat sudura pentru sudat pânze banzig, reductor cu viteza variabilă pentru strung de lemn, accesorii pentru mașini: freze cuțite piese de schimb, contactoare electrice, contactoare electrice, motoare electrice pentru schimb (rezervă), role schimb pentru mese cu role, dispozitiv electric universal pentru alimentare mașini, 3 radiatoare (calorifere) cu apă caldă echipate cu motor ventilator.
La data de_, intimatul S. i I. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc S. Viorel executarea silită a sentinței civile nr. 2183/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 419/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ .
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 325/2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă prevede posibilitatea terților de a formula contestație la executare în situația în care pretind un drept de proprietate asupra bunurilor urmărite sau un alt drept real, în măsura în care au fost vătămați prin actele sau măsurile de executare silită.
Aceasta reglementare deschide astfel posibilitatea atacării atât a executării silite, cât și a unor acte de executare, nu numai de părțile direct implicate in procedura execuțională, cât și de alte persoane, străine de aceasta, dar care sunt vătămate în drepturile lor sau direct interesate, cum este cazul contestatorului din cauză, care nu a fost obligat la nicio prestație prin sentința civilă nr. 2183/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 419/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, care constituie titlu executoriu, fiind însă interesat în cauză, dată fiind împrejurarea că executarea silita vizează bunuri asupra cărora pretinde un drept de proprietate.
Susținerea intimatului din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în sensul că această contestație la executare este admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă doar în ipoteza în care terțul s-ar afla în posesia bunurilor urmărite este neîntemeiată, art. 399 și 401 Cod procedură civilă dând posibilitatea formulării contestației la executare, fără a exista condiția ca bunurile urmărite să se afle în posesia terțului.
Analizând pe fond contestația, instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă în mod cert că bunurile contestate sunt proprietatea contestatorului.
Astfel, potrivit răspunsurilor la interogatoriu (f. 123), intimatul S. I. a recunoscut că a primit utilaje de la cetățeanul spaniol, însă a precizat că acestea erau primite în contul efectuării unei lucrări.
Instanța a reținut că aceste susțineri sunt confirmate de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Astfel, Scrisoarea de transport (f. 13 dosar) întocmită cu ocazia trimiterii unor bunuri, face dovada, până la proba contrarie, a condițiilor contractului și a primirii mărfii de către transportator (art. 9 din Convenția CMR) și nu face dovada că aceste bunuri sunt proprietatea expeditorului sau destinatarului.
Mai mult, aceste bunuri cuprinse în Scrisoarea de transport (f. 13) se regăsesc în cuprinsul facturii din data de_ (f. 34-35) respectiv mașină de ciubucărit cu 5 axe, spicuitor, ferăstrău compas, aspirație, 25 ml țeavă flexibilă, masă pentru disc de tăiere, 30 buc. șuruburi de strângere, 2 buc. motoare, 2 buc. cutii cu unelte pentru mașina de ciubucărit au fost vândute de contestator intimatului S. I. .
Potrivit facturii fiscale nr. 2909/_ (f. 31), facturii fiscale 2910/0_ (f.
32) o parte din bunurile asupra cărora contestatorul invocă un drept de proprietate au fost achiziționate de către S.C. F. S.R.L. de la S.C. Mopal S.A., respectiv mașină șlefuit cant, ferăstrău circular, mașină șlefuit sbo, mașină aplicat adeziv, mașină găurit, mașină găurit multiplu, șlaif cu bandă verticală.
Potrivit declarației martorului Șot I. L. (f. 121), intimatul S. I. a executat o cabană din lemn pentru cetățeanul spaniol, lemnul fiind prelucrat în România. Martorul a mai declarat că această cabană a fost executată în contul unor utilaje de prelucrat lemnul, aspecte pe care le cunoaște din discuțiile purtate cu ocazia întâlnirii cu cetățeanul spaniol pentru a discuta cu privire la finisarea interiorului cabanei.
Potrivit declarației martorului A. T., (f. 127), care a participat la construirea cabanei, F. I., S. I. și cetățeanul spaniol urmau să dezvolte o afacere, construind cabane din lemn în Spania, însă nu a fost de față când s-a discutat convenția sau termenii acesteia. A arătat că a fost contactat de S. I., care i-a propus să participe la construirea unei cabane în Spania pentru care urma să primească 1.000 Euro. Despre utilaje, martorul a arătat că știe de la F. I. și S. I. că cetățeanul spaniol a trimis niște utilaje în România, unele fiind făcute la fabrica cetățeanul spaniol, unele au fost făcute la atelierul lui F., iar pentru unele cetățeanului spaniol ar fi trimis bani pentru a fi cumpărate din România. Acesta a mai arătat că nu a mai participat la construirea altor cabane deoarece nu s-a înțeles cu S.
I. . A mai declarat că înțelege limba spaniolă, dar nu se poate exprima cursiv și nu a făcut cursuri în acest sens.
Instanța a reținut că cele declarate de acest martor nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, acestea fiind reținute de martor,care a asistat la discuția în limba spaniolă purtată de S. I. cu cetățeanului spaniol, și, de asemenea, din cele preluate din discuțiile purtate cu F. I. și S. I. .
S-a apreciat că este greu de crezut ca o persoană să facă investiții financiare considerabile pentru o "viitoare afacere"; și chiar să demareze "efectuarea unor lucrări de probă";, cât timp nu au fost efectuate demersuri legale de constituire a vreunei forme legale de asociere pentru desfășurarea unor astfel de activități comerciale, cu atât mai mult cu cât este vorba de cetățeni din țări diferite.
Față de cele arătate, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin prisma soluției ce s-a pronunțat, contestatorul a fost obligat să plătească intimatului S. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la restituirea cauțiunii, având în vedere dispozițiile art. 7231Cod procedură civilă, prin prisma soluției date, s-a respins cererea formulată de contestator ca prematur formulată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, contestatorul T.
S., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul
admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată în recurs, pentru motivele ce urmează.
Statuarea instanței fondului în sensul că bunurile cuprinse în Scrisoarea de trăsură - scrisoare de transport în considerentele hotărârii - s-ar regăsi și în factura din data de_ și că această împrejurare ar face dovada că proprietarul bunurilor este S. I. sunt greșite.
Scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă potrivit art. 6 pct. 1 lit. "f"; din Convenția din 9 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, semnată la Geneva (CMR*) și denumirea mărfii. Factura din data de_ a fost emisă în aceeași dată în care s-a încheiat scrisoarea de trăsură și în conținutul acesteia au fost cuprinse mărfurile transportate de S.C. Ducu Trans S.R.L. Cu alte cuvinte această factură a fost întocmită în condițiile prevăzute de art. 6 pct. 1 lit. "f"; din Convenția din 9 mai 1956 (CMR*) și în ea sunt descrise mărfurile transportate în baza scrisorii de transport.
În aceste condiții este evident că scrisoarea de trăsură și factura însoțitoare a acesteia nu fac dovada proprietății intimatului S. I. asupra utilajelor transportate.
Instanța de fond a interpretat greșit susținerile contestatorului privind semnificația acestor documente de transport.
În acest sens, a precizat la instanța de fond că scrisoarea de trăsură și factura privind bunurile transportate fac dovada expedierii de către recurent a utilajelor din litigiu către S. I. .
Scrisoarea de trăsură, factura însoțitoare a transportului și probațiunea testimonială administrată în cauză fac dovada că utilajele sunt proprietatea cetățeanului spaniol și că ele au fost expediate intimatului S. I. .
Pentru ca această probă să fie "răsturnată";, intimatul S. I. trebuia să facă dovada achitării acestor utilaje către cetățeanul spaniol. Ori, la dosarul cauzei intimatul S. I. nu a administrat nici o probă în acest sens.
Deoarece intimatul nu a făcut dovada achitării acestor utilaje, scrisoarea de trăsură și factura însoțitoare fac dovada că proprietarul utilajelor este recurentul.
În aceste condiții, statuarea instanței fondului în sensul că scrisoarea de trăsură și factura însoțitoare scrisorii de trăsură întocmită în condițiile art. 6 pct. 1 lit. "f"; din Convenția din 9 mai 1956 ar face dovada că proprietarul utilajelor ar fi intimatul S.
I., sunt consecința unei interpretări greșite a staturii juridice a acestor documente.
Statuările instanței fondului în sensul că utilajele din litigiu ar fi fost achiziționate de intimat de la S.C. "Mopal"; S.A. sunt greșite.
Prin contestația la executare a solicitat ca intimații să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în posesie utilajele expediate de recurent din Spania. Printre utilajele descrise în petitul contestației la executare nu se regăsesc utilajele pretins a fi cumpărate de intimatul S. I. de la S.C. "Mopal"; S.A. De altfel, la instanța de fond a făcut această precizare în sensul că acele chitanțe se referă la alte utilaje.
Este indiscutabil că intimatul S. I. este de rea credință. Pentru a induce în eroare instanța de fond, acesta a depus la dosarul cauzei acele facturi din care rezultă că în luna martie 2010 a cumpărat de la S.C. Mopal S.A. o serie de utilaje în cadrul procedurii de lichidare a acestei societăți comerciale. Este evident că aceste facturi nu se referă la utilajele din litigiu. Utilajele care formează obiectul contestației
la executare au fost expediate de recurent din Spania în luna decembrie 2011. Ori, facturile fiscale depuse de intimat au fost emise în luna martie 2010.
O altă critică pe care o aduce hotărârii instanței de fond este și aceea că instanța a interpretat în mod selectiv probațiunea testimonială administrată în cauză.
În acest sens este de observat că instanța a înlăturat de la pronunțarea hotărârii declarația martorului A. T. propus la cererea contestatorului, însă a avut în vedere declarația martorului Șot I. L. . Motivul înlăturării declarației martorului A. T. de la pronunțarea hotărârii a fost acela că martorul înțelege limba spaniolă, dar nu se poate exprima cursiv. În condițiile în care cunoașterea limbii spaniole era un criteriu pentru aprecierea depoziției martorului, încerca să găsească un vorbitor "cursiv"; de limba spaniolă. Trecând peste această paranteză, apreciază că acest motiv invocat de instanța fondului nu poate fi considerat ca un motiv pertinent de apreciere a probelor.
Contrar celor statuate de instanța fondului, din probațiunea testimonială administrată la instanța fondului rezultă în mod cert că utilajele din litigiu constituie proprietatea recurentului.
În acest sens, martorul A. T., audiat la cererea contestatorului a precizat că
"în urmă cu cca. 2 ani a fost contactat de S. I. pentru a pleca în Spania unde urma să monteze o cabană. Pentru munca depusă trebuia să fie plătit cu 1.000 Euro și pentru că a executat lucrări în plus a pretins încă o sumă de bani. Toți banii i-au fost achitați de cetățeanul spaniol care este contestatorul T. T. S. . Cu privire la utilajele din litigiu, martorul a declarat că "despre utilaje știu de la F. și S., că o parte aparțin lui F. I. și o parte au fost trimise de cetățeanul spaniol în România. De asemenea știu ca cetățeanul spaniol a trimis și bani pentru a mai cumpăra și utilaje din România";. Martorul a precizat că "din discuțiile cu părțile am înțeles că toți trei,
și S. - evident și cetățeanul spaniol - urmau să dezvolte o afacere în acest sens";. În continuarea declarației sale martorul a precizat că "....de la aceștia știu că din Spania a fost trimisă o mașină pe 4 fețe, o mașină cu 5 axe pentru făcut îmbinări coada rândunicii, o mașină banzic de tăiat lemn cu model, prese manuale … din banii spaniolului s-a cumpărat o mașină de încleiat lemn";.
Din declarația martorului rezultă în mod cert că între cetățeanul spaniol și intimați s-a încheiat acea convenție în baza căreia intimații trebuiau să confecționeze în România cabane și apoi acestea să fie montate în Spania. În acest sens martorul a precizat că toate cheltuielile efectuate în Spania au fost suportate de cetățeanul spaniol. Mai mult, acesta i-a pus la dispoziție lui S. I. o mașină pentru a se deplasa în Spania, iar la venirea în România i-a dat un alt autovehicul.
Întrebat fiind "de către intimat"; ce știe în legătură cu procesul verbal încheiat, martorul a declarat că ulterior, cu ocazia unei alte lucrări luate de F. I. la C., l-a sunat S. I. pentru a se întâlni și a-i semna un document prin care să justifice niște sume de bani primite de la spaniol. Cu privire la sumele de bani, martorul a precizat că "în opinia mea cred că S. ar fi primit o sumă mai mare de bani de la spaniol și nu o putea justifica";. În finalul declarației, martorul a precizat că "după ce m-am întors de la F. știu că cetățeanul spaniol a trimis sau trebuia să-i ducă utilajele lui. Din câte știu era vorba de un copil de-al lui S. ";.
Chiar dacă martorul nu se poate exprima cursiv în limba spaniolă, acesta a participat la discuțiile dintre părți și, mai mult, despre înțelegerea dintre cetățeanul spaniol și intimații S. I. și F. I., le cunoaște din discuțiile purtate cu acești
intimați. Raportat la sursa informațiilor este evident că depoziția acestui martor este credibilă.
De altfel, este de observat că singurul martor care a fost implicat în derularea acestei "afaceri"; privind confecționarea și montarea cabanelor este martorul A. T.
. Acest martor a participat la montarea cabanei în Spania, a asistat la discuțiile dintre părți cu privire la afacerea care urma să se încheie, știe proveniența utilajelor, iar în România a asistat la solicitarea lui S. I. de a se încheia acel proces verbal și a scopului urmărit de S. I. .
Martorii audiați la cererea intimatului S. I. nu au participat la discuțiile dintre părți, iar cele relatate le cunoșteau doar din "spusele"; intimatului S. I. . În acest sens, martorul Șot I. L. audiat la cererea intimatului S. I. declara că a fost la lucru în Portugalia și că din spusele acestuia a aflat despre acele utilaje.
Cabana despre care susține intimatul S. I. că ar fi fost făcută în contul utilajelor a fost plătită de cetățeanul spaniol. În acest sens se anexează la dosarul cauzei documente bancare de transfer din care rezultă că recurentul T. i-a achitat intimatului S. I. suma de 26.540 Euro. Aceste sume au reprezentat contravaloarea cabanei montate de S. I. în Spania, iar diferența pentru achiziționarea altor utilaje din România, pentru recurent. Pe lângă aceste sume de bani, recurentul i-a achitat intimatului S. I. și în Spania sumele necesare plății muncitorilor. În acest sens sunt declarațiile martorilor care au precizat că au fost plătiți cu banii proveniți de la cetățeanul spaniol.
Din această probațiune administrată în cauză rezultă în mod cert că utilajele din litigiu constituie proprietatea recurentului T. .
Statuările instanței de fond în sensul că este greu de crezut ca o persoană să facă investiții financiare pentru o "viitoare afacere"; și chiar să demareze "efectuarea unor lucrări de probă"; cât timp nu au fost efectuate demersurile legale de constituire a vreunei forme legale de asociere pentru desfășurarea unor astfel de activități comerciale, cu atât mai mult cu cât este vorba de cetățeni din țări diferite, sunt opinii proprii ale instanței fondului.
Nu este singurul caz în care se demarează o asemenea afacere. Constituirea unei societăți comerciale cu capital străin presupune, în primul rând pentru partenerul străin, un studiu de oportunitate a investiției. Deoarece în momentul respectiv existau cereri în Spania pentru construcția de cabane, iar intimații nu dispuneau de utilaje performante, aceștia s-au înțeles ca cetățeanul spaniol să trimită utilajele cu care să fie confecționate cabanele. Constituirea unei forme de asociere în aceste condiții nu era necesară la momentul respectiv. Împrejurarea că nu s-a constituit o formă de asociere nu este de natură să demonstreze că utilajele ar fi proprietatea intimatului.
Intimatul S. I., prin întâmpinarea de la filele 40-42, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității contestației la executare, iar în subsidiar, pe fond, respingerea recursului pentru motivele ce succed.
Deoarece atât excepția invocată, cât și contestația la executare au fost respinse, nu a avut interesul de a formula recurs împotriva hotărârii atacate. În consecință, se cere admiterea excepției invocate.
Apreciază că este inadmisibilă contestația formulată de către un terț dacă executarea nu se desfășoară împotriva acestuia. Chiar dacă se invocă un drept de proprietate asupra bunurilor, cât timp nu este în posesia acestora, apreciază că este inadmisibilă contestația, respectiv nu se încadrează în prevederile art. 401 alin. 2 Cod
procedură civilă. Susține acestea deoarece proprietarul poate revendica bunurile sale, pe calea procedurii de drept comun, în posesia oricăror persoane s-ar afla.
În privința fondului, hotărârea atacată este temeinică și legală.
În mod judicios instanța a reținut, din coroborarea probelor administrate, că nu s-a făcut dovada că proprietarul bunurilor în litigiu ar fi fost contestatorul, ci dimpotrivă intimatul.
Criticile aduse sentinței prin recursul formulat sunt neîntemeiate.
Astfel, se susține că factura fiscală și scrisoarea de transport administrate în cauză fac dovada că proprietarul bunurilor este contestatorul și că intimatul ar trebui să facă dovada contrară a proprietății. Susținerea este neîntemeiată.
După cum a reținut instanța de fond, trebuie precizat că obiect al executării silite sunt două categorii de bunuri mobile: o parte dintre ele expediate din Spania de către contestator (cele din factura fiscală din_ și expediate de către contestator către intimat potrivit scrisorii de transport seria DCT nr. 0. /_ ), iar o parte achiziționate de către S.C. F. S.R.L. de la S.C. Mopal S.A., conform facturilor și chitanțelor depuse în dosarele atașate.
Deși recurentul apreciază că toate bunurile ar fi fost trimise de către acesta din Spania, din toate înscrisurile administrate, din numărul bunurilor cuprinse în factură și în hotărârea ce constituie titlu executoriu, precum și din poziția procesuală a intimaților S.C. F. S.R.L. și F. I. în toate dosarele atașate, rezultă fără echivoc că bunurile cuprinse în factura fiscală sunt doar o parte din cele cuprinse în titlul executoriu. Cealaltă parte o constituie bunurile achiziționate de la S.C. Mopal S.A.
Deși se susține că intimatul "conspiră"; împreună cu ceilalți doi intimați pentru a-l deposeda pe recurent de bunurile sale, realitatea este că recurentul împreună cu intimații îl împiedică să se folosească de bunurile sale și ei sunt cei care manifestă poziții procesuale convergente.
Așadar, bunurile din titlul executoriu:
Bunurile expediate de către contestator. Acestea constituie proprietatea intimatului.
Există la dosar o factură fiscală emisă de către contestator și necontestată de către acesta. Există, de asemenea, o scrisoare de transport potrivit căreia contestatorul îi expediază bunurile respective.
După cum a arătat, între intimat și contestator s-a încheiat o convenție în temeiul căreia acesta i-a remis bunurile mobile din factura fiscală, în schimbul unui preț. Având în vedere că acesta urma să îi achite sume de bani pentru munca efectuată, a intervenit o compensare reciprocă a datoriilor.
Așadar, între intimat și contestator s-a încheiat un contract consensual fără a se confecționa un instrumentum, un înscris în acest sens. Este bine știut că suportul de hârtie este doar un mijloc de probă, convenția fiind valabil încheiată prin simplul acord de voințe al părților.
Astfel cum a opinat practica judiciară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, în decizia 1017/_, factura fiscală este un mijloc de probă ce dovedește existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum. Existența convenției este întărită de scrisoarea de transport, potrivit căreia contestatorul îi expediază o parte din bunurile în litigiu.
Așadar este dovedit fără echivoc că între intimat și contestator s-a încheiat o convenție prin care acesta îi vindea bunurile din factură. Potrivit dispozițiilor legale, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile se transferă cumpărătorului la data încheierii acordului de voințe. În consecință, intimatul este proprietarul acestora.
Nu insistă pe modul de îndeplinire a obligațiilor intimatului, deoarece nu fac obiectul litigiului (obligațiile sale fiind stinse prin intervenirea compensației). Apreciază însă că, atât timp cât nu s-a solicitat rezoluțiunea contractului, contestatorul nu poate obține posesia bunurilor. Avea la dispoziție o acțiune în răspundere contractuală, în opinia intimatului acțiunea în revendicare fiind inadmisibilă.
Mai mult, din probele testimoniale administrate rezultă fără echivoc că intimatul a avut o înțelegere cu contestatorul, precum și că primul era cel care plătea muncitorii și materialele. De asemenea, rezultă și existenta înțelegerii de compensare a datoriilor reciproce.
În privința bunurilor achiziționate de către S.C. F. S.R.L. de la S.C. Mopal S.A.
Potrivit Deciziei pronunțate în dosarul_ intimata S.C. F. S.R.L. a fost obligată să îi remită aceste bunuri.
Deși în contestația la executare nu se face vorbire despre aceste bunuri și de ce ar fi proprietatea contestatorului, în întâmpinarea formulată de către intimatul F. I. (care ar "complota"; cu intimatul pentru a-i lua bunurile contestatorului) se susține că ar fi achiziționat anumite bunuri în calitate de mandatar al contestatorului. Susținerea este nereală și nedovedită. S-au depus la dosar înscrisuri, respectiv foi de transfer al unor sume de bani către intimat. Ordonatorul, titularul contului, nu este contestatorul, ci un anume T. Sanchez Escalonilla Martin. Și chiar dacă i-ar fi fost trimise sume de bani, ele au fost efectuate pentru plata muncii efectuate de către intimat.
Între intimat și contestator nu a fost încheiat niciodată un contract de mandatat și nu a fost dovedit acest aspect.
Oricum, bunurile respective nu au fost cumpărate și plătite de către intimat, ci de către intimata S.C. F. S.R.L. Așadar, nu se poate susține și nu s-a susținut că ar exista un contract de mandat între contestator și intimata S.C.
F. S.R.L. Potrivit deciziei arătate, intimata a fost obligată să îi remită aceste bunuri.
Se critică sentința deoarece s-ar fi înlăturat anumite probe testimoniale. Nu este real. Instanța a făcut o justă apreciere a probelor. Un martor ce nu vorbește limba spaniolă cursiv, însă o înțelege perfect, contrazice înscrisuri semnate personal de către recurent. Din tot probatoriul testimonial administrat la solicitarea recurentului a rezultat o "poveste"; fără nicio legătură cu situația de fapt reală și contrazisă atât de celelalte probe administrate, cât și de înscrisurile depuse la dosar.
F. I., atât în nume propriu, cât și în calitate de administrator al S.C. F.
S.R.L. Ș., a declarat că nu se opune admiterii recursului. Recursul este fondat și va fi admis.
Sentința atacată este netemeinică motivat de faptul că prima instanță nu a valorificat întregul probatoriu administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte a evaluat necorespunzător dovezile la care face trimitere.
În primul rând nu s-a observat poziția finală a intimatului S. I., exprimată prin concluziile scrise de la filele 149-150, unde se arată că "așadar este
dovedit fără echivoc că între subsemnatul și contestator s-a încheiat o convenție prin care acestea îmi vindea bunurile din factură";.
Ori, martorul însușit de judecătorie (f. 121) relatează că a aflat de la cetățeanul spaniol că edificatul cabană ar fi fost executat în contul unor utilaje pentru prelucrarea lemnului. Cele două operațiuni afirmate au o natură juridică diferită.
Următoarea aserțiune a aceluiași intimat este aceea că obligația sa s-a stins prin intervenirea compensației. Aceasta însemna ca mai înainte să se dovedească contractul de vânzare - cumpărare și apoi al doilea, cea în care părțile de comun acord au stabilit ca în contul prețului să se execute cabana. Această succesiune a actelor juridice nu a fost demonstrată.
Șot I. L. este prieten cu intimatul S. I. și declarația lui se consideră părtinitoare, ruptă de întreg contextul de probe ce se vor analiza în continuare.
În același timp, nu primește concludența necesară nici mărturia lui Dejan I. (f. 92), propus de intimatul S. . Nu a indicat sursa de la care a aflat că S. a făcut cabana în schimbul unor utilaje primite de la cetățeanul spaniol și la sfârșit face simple presupuneri asupra uneltelor cu care s-a edificat cabana montată în Spania. Termeni generali utilizați, chiar evazivi, fără coroborare cu date concrete, nu-i pot atribui dovezii valoarea probatorie preconizată de intimat.
În schimb, greșit s-a înlăturat depoziția lui A. T. (f. 127) întrucât este persoana care a participat efectiv la construirea cabanei și este în afara oricărei relații cu celelalte părți, aspect ce-i atribuie împrejurărilor relatate un caracter obiectiv. Considerentul omiterii nu rezistă din moment ce elementele esențiale ale cauzei nu le-a perceput din discuțiile cu partenerul străin, ci din cele purtate cu intimații S.
I. și F. I., ambii cetățeni români. Martorul a afirmat că o mare parte a utilajelor au fost trimise de contestator în România, plus anumite sume de bani pentru achiziționarea de alte unelte specifice prelucrării lemnului, lucru care s-a și întâmplat, în scopul dezvoltării unei afaceri în România, aceea de construire de cabane de lemn, montate ulterior în Spania.
În esență, aceleași considerații le-a subliniat și martorul Bindiu Corneliu (f. 93), spunând că S. și F. i-au confirmat că utilajele erau ale contestatorului, au fost aduse pentru a lucra cu ele și a porni o afacere împreună cu cei doi intimați și că cetățeanul spaniol a mai trimis și bani.
Ceea ce primește o însemnătate dovedită în litigiu, și de care instanța de fond nu s-a preocupat, este expedierea unor sume de bani de către reclamant intimatului S.
, în total 26.540 Euro, potrivit documentelor de la filele 50-62. Acesta din urmă nu a făcut la fond niciun fel de apărare în legătură cu scopul pentru care i s-au trimis acești bani.
Tribunalul ajunge a concluzia că teza recurentului precum că suma indicată reprezintă în cea mai mare parte prețul construirii cabanei este cea adevărată, în virtutea raționamentului conform căruia dacă optica intimatului S. sau a martorilor propuși de el ar fi adevărată atunci plata de către contestator a sumei (necontestată atât din punctul de vedere al cuantumului ei și al încasării de către intimat) nu mai are nicio justificare în cadrul relațiilor statornicite între părți. Deci, cumulul plății celor 26.540 Euro cu contravaloarea utilajelor nu poate fi decât exclus.
Când contestația la executare este exercitată de către un terț ce este vătămat prin executare, aceasta primește caracteristicile unei veritabile acțiuni în revendicare,
deoarece terțul ce se pretinde proprietar al unor bunuri solicită respectarea dreptului său de proprietate prin scoaterea de sub urmărire a lucrurilor respective.
Față de dezlegarea dată raporturilor juridice dintre părți, urmează să se adopte soluția admiterii recursului, a modificării în întregime a hotărârii în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, reținându-se, totodată, că niciunul dintre intimați nu a obiecționat asupra numărului bunurilor revendicate, naturii și destinației acestora.
S. I., singurul care s-a opus admiterii contestației a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și, prin urmare, în baza art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat să plătească contestatorului suma de 2094,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale, reprezentând plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și onorariului avocațial.
În considerarea art. 7231Cod procedură civilă se va dispune eliberarea în favoarea recurentului a cauțiunii de 1400 lei (f. 6 dosar_ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul T. T. S. , domiciliat în Toledo, str. Madrid 53, Fuensalinda 45510, Spania, cu domiciliul procesual ales în România, municipiul B., str. Grănicerilor, nr. 23, jud. B. Năsăud, la Societatea Civilă de Avocați cu R.L. "Bilan, Lombrea, Moroșan și Asociații";, împotriva sentinței civile nr. 3183/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul T. T. S., în contradictoriu cu intimații S. I. , domiciliat în comuna Măgura Ilvei, sat A., nr. 59, jud. B. -Năsăud, F. I. , domiciliat în Comuna Ș. â, nr. 765, jud. B. - Năsăud, și S.C. F. S.R.L., cu sediul în comuna Ș., nr. 765, jud. B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și, în consecință:
dispune anularea formelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc S. Viorel în dosar execuțional nr. 65/2012 privind următoarele bunuri mobile: mașină de rindeluit pe patru fețe cu cinci axe, cu compresor de aer, circulară de retezat și tăiat la lungime, freză universală pentru lemn, mașină dispersat întins adeziv, banzic de tăiat figuri, mașină de scobit-găurit, mașină de șlefuit, mașină de chertat, mașină de găurit multiplă, mașină circular cu masa mobilă, instalație exhausare rumeguș, aparat de sudură pentru sudat pânză banzic, reductor cu viteză variabilă pentru strung de lemn, accesorii pentru mașini (freze, cuțite, piese de schimb, contactoare electrice, motoare electrice pentru schimb (rezervă), role schimb pentru mese cu role, dispozitiv electric universal pentru alimentare mașini, trei radiatoare (calorifere) cu apă caldă echipate cu motor ventilator.
obligă pe intimați să recunoască contestatorului dreptul de proprietate asupra bunurilor de mai sus și să i le predea în posesie.
Obligă pârâtul S. I. să plătească contestatorului suma de 2094,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
Dispune eliberarea în favoarea recurentului a cauțiunii de 1400 lei. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 225/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 121/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
