Decizia civilă nr. 2/8. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZI A CIV IL Ă NR. 2 8 4 /R/2 0 13 Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta S.N. R. SA-S.
D. O. R. N. -V. C. împotriva sentinței civile nr. 1796/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal al părților făcut în ședința publică se prezintă reclamanta- recurentă S.N. R. S.A D. R. C., prin consilier juridic Usatiuc A. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatele C. P. -B. prin P., C. L. P. -B. pentru aplicarea L. 1. și C. J. pentru aplicarea L. 1. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, la data de_, recurenta a comunicat la dosar, prin fax, răspuns la întâmpinările formulate de pârâtele-intimate C. P. B. și C. locală P. B.
.
Reprezentantul reclamantei - recurente, consilier juridic Usatiuc A., arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei-recurente în susținere.
Reprezentantul reclamantei-recurente, consilier juridic Usatiuc A., solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii reclamantei ca fiind întemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1796/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța de fond respinge ca neîntemeiată plângerea în materie de fond funciar având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr. 371/_ formulată de petenta S.N. R. S.A. - S. D. O. R. N. -V., cu sediul în mun. C. -N., str. F. nr. 2, jud. C., în contradictoriu cu intimatele C. P. B. prin P., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ
ASUPRA TERENURILOR P. B., ambele cu sediul în localitatea P. B., jud. B.
-N., și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ
ASUPRA TERENURILOR B. -N., cu sediul în mun. B., Piața P. R. nr. 1, jud.
B. -N. . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut :
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta
SNR. SA, prin S. | D. | O. R. | N. -V., a solicitat, în | |
contradictoriu cu pârâții C. | P. | BÎRGĂULUI, prin P. | , C. L. P. B. |
PENTRU A. L. 1. și C. J. B. N. PENTRU A. L. 1., să se
constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 371/_, pentru suprafața de 3029,52 mp ocupată de Stația de televiziune Heniu.
În motivare se arată că, la data de 25 mai 1973, în prezența reprezentanților Primăriei Ilva Mică, ai Ocolului Silvic Ilva Mică și ai Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a procedat la identificarea proprietarilor terenurilor pe care urma să se amplaseze Stația de Televiziune Heniu, titularul de investiție fiind D. de Radio și Televiziune C. (așa cum se numea reclamanta atunci). Prin Procesul verbal încheiat s-a stabilit pe baza documentațiilor tehnice că întreaga suprafață de teren necesară construirii Stației face parte din fondul forestier, este proprietatea Statului Roman și se află în administrarea Ocoalelor silvice Ilva Mică și P. Bîrgăului. Ca urmare, în anul 1975, în scopul construirii Stației de televiziune, prin Decretul prezidențial nr. 21/18.02 s-a scos din fondul forestier o suprafață de teren de 19.729 mp din care 2902 mp definitiv și 16.827 mp temporar, dându-se în administrarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. În baza acestui act normativ și a Autorizației de construire nr._ pe acest teren s-a edificat Stația TV Heniu și telefericul de acces ocupând o suprafață totala de 3029,52 mp conform planurilor topografice anexate (anexele 3, 4, 5, 6 și 7).
Cu ocazia întocmirii documentației topografice conform HG 834/1991 în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta învederează că i s-a refuzat avizarea documentației de către Primăria P. B. și, ca urmare, a promovat o acțiune în constatare înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr._ . În urma efectuării expertizei topografice în acea cauză a reieșit că terenurile ocupate de societate au fost restituite în baza Titlului de proprietate nr. 371/2000 către comuna P.
B. . Acest Titlu de proprietate a fost însă eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 8 și art. 41 din Legea 1. (în formularea de la momentul dobândirii TP) prin aceea că nu s-a ținut cont de existența obiectivului edificat pe acest teren, deși cu adresa nr. 76/1043/_ a comunicat Primăriei P. B. că, în baza unui act administrativ, deține în administrare și folosință o suprafață de teren și a solicitat în mod expres ca acest teren să nu fie atribuit; nu s-a ținut cont că pe terenul respectiv sunt edificate mai multe construcții (clădire stație, pilon telecomunicații, piloni teleferic etc.) încă din anul 1975; și nu s-a ținut cont ca terenurile afectate telecomunicațiilor sunt terenuri cu destinație specială, în conformitate cu art. 2 lit. e din Legea 1. .
De asemenea, reclamanta consideră că s-au încălcat grav dispozițiile L. 1/2000 respectiv art. 2 alin. 1 (astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din OUG 102/2001) potrivit căruia "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere" și art. 24 alin. 2 lit. b potrivit căruia "Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente următoarele terenuri forestiere: terenuri pe care se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe".
În conformitate cu art. 26 din Legea 115/1938 drepturile reale imobiliare se dobândesc și fără înscriere în CF în cazul succesiunii legale și testamentare, vânzării silite și exproprierii. Această prevedere a fost preluată și în legislația actuală prin art. 28 din Legea 7/1997 a cadastrului public, în sensul că sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești. Reclamanta menționează că a plătit și plătește impozitele și taxele locale pentru acest teren din anul 1975 și până în prezent și că Stația de Televiziune Heniu face parte din rețeaua națională de interes public de stații de televiziune care asigură transmiterea programelor televiziunii publice pe toată suprafața țării.
În drept s-au invocat prevederile art. 109 Cod procedură civilă, Legea 1., Legea 1/2000 și art. 2502 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-14) și s-a solicitat efectuarea unei expertize topografice.
Legal citată, pârâta C. P. Bîrgăului a formulat întâmpinare, completată la termenul din_, prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, pentru suprafețele de pădure trecute în proprietatea statului sau incluse în amenajamentele silvice cu sau fără forme legale, prin Legea 18 /1991, art. 8 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețe de 1 ha pădure, în baza cererilor depuse la C. locala de fond funciar formulate de persoane îndreptățite (foști titulari ai dreptului de proprietate sau moștenitori acestora). Art. 47 alin. 3 din Legea 18
/1991 republicata stipulează: "Consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor pot cere restituirea terenurilor cu vegetație, în baza actelor care le atesta aceasta calitate, cu prevederile și în condițiile prevederilor art. 9, alin 3".
Legea 1 /2000 da posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru o suprafața de pana la 10 ha tot în baza solicitărilor scrise. Art. 29 alin 4 din Legea nr. 1
/2000 stipulează "Comunele, orașele și municipiile, care au deținut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, redobândesc. La cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu actele care atesta suprafețele solicitate în condițiile art. 9 alin (30 din Legea fondului funciar nr. 18 /1991". Iar la alin. 5, "în cazul cererilor formulate de consiliile locale, actele de reconstituire a dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele comunei, orașului sau al municipiului, ca persoane juridice, iar titlul se va înmâna primarului.
Pârâta are calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu dovedit cu Titlul de proprietate nr. 371/_, emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, constituită în baza Ordinului prefectului nr. 187/l_, în baza Legilor nr. 1. și 1 /2000 cu modificările ulterioare, în baza extractului de carte funciara nr. 414 în baza Amenajamentului fondului forestier proprietate publica a comunei P. B., terenuri ce au fost scoase temporar din fondul forestier și fac parte integrantă din pădurile comunale ale comunei P. B. .
În ceea ce privește susținerile reclamantei conform cărora, în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul de resort, avizarea documentației a fost refuzata de către Primăria P. B. și în acest context a promovat o acțiune în constatare în dosar nr. 7725 /l90/2007, pârâta arată că aceasta nu a făcut dovada că suprafața în litigiu s-a aflat în patrimoniul său astfel cum prevede art. 20 din Legea nr. 15 /l990, nu a făcut dovada deținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu un centralizator care să dovedească că ar avea în patrimoniu suprafața în litigiu. Chiar dacă reclamanta a avut un drept de administrare recunoscut de autoritățile vechiului regim pentru această suprafață trebuia să se adreseze direct autorității prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 843 /1991, iar în caz de refuz a acesteia se putea formula plângere potrivit procedurii contenciosului administrativ prevăzut de Legea nr. 29 /1990. Reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul art. 111 Cod procedură civilă întrucât s-ar recunoaște un drept intrat în patrimoniu contrar legii, ca atare acțiunea promovată de reclamantă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la susținerile reclamantei referitor la plata impozitelor și taxelor locale pe acest teren, pârâta învederează că declarația de impunerea pentru stabilirea taxei pe teren s-a făcut din propria inițiativă din care rezultă că a declarat suprafața de 3.030 mp. Astfel, pârâta consideră că D. R. C. plătește taxa pe teren în conformitate cu prevederile art. 256, alin.3 din Legea nr. 571 /2003, care prevede "Pentru terenurile proprietate publica sau private a statului ori a unităților administrative teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosința, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau folosință, după caz, în condițiile similare impozitului pe teren".
În cauză nu există niciun document încheiat între pârâtă și reclamantă din care să rezulte concesionarea, închirierea sau darea în administrare ori în folosință a terenului utilizat în scopuri economice. Pârâta, în dosarul nr._, a promovat o acțiune reconvențională prin care a solicitat obligarea S.N. R. S.A C. la plata unei
redevențe care s-a judecat împreună cu cererea principală, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea completării de întâmpinare se arată că, din punct de vedere tehnic, pârâta nu are vreo obiecțiune la raportul de expertiză care relevă o stare de fapt, ori, în speță, problema care se pune este una legală, în sensul că nu subzistă niciun temei de nulitate a Titlului de proprietate nr. 371 1_ a comunei P. B. atacat.
Potrivit L. nr. 169 /l997, art. III, nulitatea actelor ce privesc reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, inclusiv a titlurilor de proprietate se poate cere de anumite persoane interesate, pe de o parte, iar pe de altă parte în cazurile expres enunțate. Reclamanta nu poate invoca un drept legitim în privința terenului, nu a depus cerere de reconstituire potrivit legislației fondului funciar și nici nu a atacat actele premergătoare obținerii titlului de proprietate, de exemplu Hotărârea Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N. privind această reconstituire, nici reclamanta nu a invocat vreunul dintre temeiurile arătate în art. III, care oricum nu subzistă în această speță.
Reclamanta invocă în drept art. 2502 Cod civil, în sensul imprescriptibilității acțiunii în nulitate, aspect formal, care nu vizează fondul acțiunii și astfel pârâta apreciază că nu s- a invocat niciun temei din Codul civil, de nulitate, fiind evident că în speța nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1252 cod civil care se referă la cauzele de nulitate a contractului și nicidecum cu referire la cazurile de nulitate precizate în Legea nr. 169/1997.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea 18/l991 și Legea 1/2000.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 33-46).
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii formulate cu privire la constatarea nulității parțiale a Titlului de proprietate nr. 371/2002 ca neîntemeiată întrucât, în urma analizării actelor depuse la dosar și cele comunicate de către C. locală P. Bîrgăului, s-a constatat că, prin Cererea înregistrată sub nr. 131 din_, P. ul comunei P. Bîrgăului, în calitate de reprezentant al Comunei P. Bîrgăului, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei a suprafeței de 1310 ha teren cu vegetație forestieră, situat în localitățile P. Bîrgăului și Susenii Bîrgăului. La cerere au fost anexate următoarele acte doveditoare: extras CF nr. 414 P. Bîrgăului, extras CF nr. 109 P. Bîrgăului și extras CF nr. 27 P. Bîrgăului. Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 120/2000, s-a reconstituit, prin validarea anexei 56, dreptul de proprietate în favoarea Comunei P. Bîrgăului pentru o suprafață totală de 1128,18 ha teren cu vegetație forestieră, fiind eliberat titlul de proprietate atacat.
Referitor la acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 371/2002, pârâta consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece nu există niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. III, din Legea nr. 169/1997. De altfel, reclamanta își întemeiază acțiunea pe unele prevederi legale care nu mai sunt în vigoare, acestea fiind abrogate, respectiv, art. 28 din Legea nr. 7 /1997 a cadastrului public, articol abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a L. nr. 287/2009 privind Codul civil, precum și pe art. 24, alin. 2 litera b din Legea nr. 1/2000 articol care de asemenea a fost modificat de prevederile L. nr. 247/2005. Chiar dacă aceste articole mai sus menționate erau în vigoare la data eliberării titlului de proprietate, interpretarea lor în raport cu speța prezentei acțiuni este eronată.
Reclamanta susține că ar avea un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 3029,52 mp, în baza art. 28 din Legea nr. 7/1997 care dispune că "sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești", însa acest articol nu se aplică în speța prezentei acțiuni. C. P. B. nu a fost expropriată de acest teren, ci terenurile forestiere, proprietatea tabulară a comunei, au fost preluate abuziv la stat de regimul comunist. După căderea regimului comunist au fost adoptate legile fondului funciar care reglementează tocmai măsurile de restituire către foștii proprietari, ale imobilelor de care
au fost deposedați abuziv. Prin urmare, nu există niciun temei legal ca imobile preluate la stat să treacă în proprietatea celor care le-au administrat din timpul regimului comunist.
Astfel, prin art. 45 din Legea nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare se dispune "(3)Consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pot cere restituirea în proprietate privată a terenurilor cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, în baza actelor care le atestă această calitate, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9)". C. P. B. a îndeplinit toată procedura prevăzută de lege și a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate atacat. Este adevărat faptul că reclamanta este proprietara construcțiilor Stație TV Heniu, însă Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor a avut doar un drept de administrare asupra terenului, și nicidecum un drept de proprietate care să fie dobândit în prezent de reclamanta SNR. SA, S. D. O. R.
N. -V. . Astfel, reclamanta poate dobândi un drept real asupra imobilului teren în suprafața de 3029,52 mp, prin închiriere sau concesiune, potrivit dreptului comun, cu acordul proprietarului.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116, 117 Cod procedură civilă, art. 5, 9,
38, 51 și 53 din Legea 1. și art. 5, 6, și 36, alin. 1 din H.G.R nr. 890/2005.
Deși a fost legal citată, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. Bîrgăului nu a formulat întâmpinare.
Prin răspunsurile la întâmpinare formulate la termenul din_, reclamanta a arătat că nu contestă dreptul pârâtei de rând 1 de a i se reconstitui proprietatea decât strict pentru suprafața în litigiu, respectiv cca. 3030 mp, ocupată în 1975 de construcțiile, edificate de societatea reclamantă, iar în ceea ce privește dosarul_, apreciază că soluționarea lui depinde în mare măsură de ceea ce va decide în această cauză și nu invers. Mai departe, pârâta de rând 1 se află în eroare când susține că în baza art. 1 din HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat trebuia să se adreseze direct autorității prevăzute în acel articol și, ulterior, în caz de refuz, să acționeze în contencios administrativ. O simplă lecturare a prevederilor HG 834/1991 demonstrează că procedura este aceea pe care reclamanta a urmat-o, și anume întocmirea unei documentații tehnico-juridice, obținerea tuturor avizelor de la autoritățile locale implicate și abia apoi înaintarea acesteia către ministerul de resort.
În sfârșit, problemele referitoare impozite și taxe, ridicate de pârâtă, au mai puțină relevanță, respectiv faptul că reclamanta a plătit o taxă pe teren și nu impozit se datorează tot pârâtei de rând 1, întrucât aceasta depune o declarație de impunere, iar taxele și impozitele care ar trebui achitate se stabilesc de către pârâtă. În concluzie, ținând cont de faptul că pârâta comuna P. B., prin întâmpinarea depusă, nici nu propune probe, nici nu contestă punctual vreunul din motivele și articolele de lege invocate în sprijinul acțiunii promovate, se impune respingerea argumentelor invocare.
Referitor la întâmpinarea depusă de pârâta de rând 3, reclamanta arată că aceasta recunoaște că prevederile legale invocate în acțiune - și care au fost încălcate la eliberarea Titlului de proprietate - erau în vigoare la data eliberării acestuia. Susține însă pârâta de rând 3 că "interpretarea lor în raport cu speța este eronată";, dar reclamanta nu vede unde este "eroarea" atunci când a afirmat că, prin eliberarea Titlului de proprietate atacat s-au încălcat art. 2 alin. 1 și art. 24 alin. 2 lit. b din Legea 1/2000 conform cărora "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere" și, respectiv, "se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente următoarele terenuri forestiere: terenuri pe care se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe".
Reclamanta consideră că pârâta de rând 3 nu a ținut cont în eliberarea Titlului de proprietate exact de aspectul prevăzut în dispozițiile legale (de strictă interpretare) invocate, și anume, de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament cu condiția ca acesta să fie liber. În fapt, intenția legiuitorului a fost de a restitui terenurile foștilor proprietari și a repara abuzurile regimului comunist, așa cum este normal, dar cu păstrarea unei echități, respectiv acele terenuri pe care s-au construit în
intervalul de timp 1945 -1990 (prin investirea unor sume importante) unele obiective de către Statul Român să fie exceptate de la reconstituirea pe vechiul amplasament.
De asemenea, pârâta de rând 3 se află în eroare când indică, chiar de mai multe ori, ca temei al dreptului reclamantei de proprietate art. 28 din Legea 7/1997 a cadastrului. În fapt, dreptul său de proprietate, a cărui existență, de altfel, nu face obiectul acestui proces, nu a fost dobândit prin expropriere, ci prin efectul legii, respectiv în baza art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale potrivit căruia "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", precum și a art. 3 alin. 4 din HG 372/1998 privind înființarea Societății Naționale de R. S.A. conform căruia "Bunurile aparținând domeniului privat al statului, inclusiv rețelele aflate în administrarea Regiei Autonome R., vor trece în proprietatea Societății Naționale de R. S.A. la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Prevederea citată din legea cadastrului a invocat-o reclamanta numai ca urmare a faptului că a anticipat apărarea pârâtei de rând 3 în sensul că, la momentul eliberării Titlului de proprietate, proprietatea tabulară aparținea celeilalte pârâte, comuna P. B.
. A dorit să sublinieze că, în anumite condiții, Statul Român poate deține proprietatea unor terenuri și fără să fie necesară înscrierea lor în CF.
Mai arată pârâta de rând 3, de asemenea în mod greșit, că "nu există temei legal ca imobile preluate la stat să treacă în proprietatea celor care le-au administrat din timpul regimului comunist". Or, tocmai au fost arătate temeiurile legale în acest sens, la care se adaugă și prevederile HG 834/1991 care stabilesc procedura prin care, în baza unei documentații topografice și juridice se eliberează fostelor întreprinderi socialiste, transformate după 1990 în societăți comerciale sau regii autonome, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior în administrare.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat să se dispună admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost ea formulată, reiterând motivele de fapt și de drept prezentate în scriptele anterioare. În plus, aceasta mai arată că motivul promovării cererii îl constituie "frauda la lege", respectiv faptul că, la eliberarea Titlului de proprietate, nu s-au respectat cu strictețe dispozițiile legale, referitoare nu numai la suprafața pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, ci și acelea privitoare la amplasament. Astfel, prin art. 2 lit. e din Legea 1., terenurile pe oare se află construcții și instalații aferente telecomunicațiilor au fost definite din start ca terenuri cu destinație specială.
De asemenea, în art. 41 alin. 2 din Legea 1. (astfel cum a fost modificată prin Legea 169/1997) s-a statuat că "Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrișate, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții, în imediata apropiere". Prin Legea 1/2000 s-au prevăzut noi condiții cu privire la amplasamentul terenurilor pentru care se cerea reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv: art. 2 alin. 1 (astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din OUG 102/2001) potrivit căruia "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere";; art. 24 alin. 2 lit. b "se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente următoarele terenuri forestiere: terenuri pe care se afla sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe".
Stabilind niște excepții de la regulă toate aceste interdicții legale, apărute înaintea datei emiterii Titlului de Proprietate atacat, sunt de strictă interpretare. În ce o privește pe reclamantă, aceasta a făcut dovada (inclusiv prin expertiză), și de altfel s-a recunoscut și de către pârâte, că pe terenul în suprafață de 3029,52 mp inclus în Titlul de Proprietate, existau încă din 1975 construcții aferente telecomunicațiilor, respectiv Stația de Televiziune Heniu, incinta teleferic și piloni de teleferic, precum și faptul că, fiind vorba de teren construit, acesta era defrișat.
Dreptul de proprietate este un drept absolut, însă în limitele determinate de lege. În fapt intenția legiuitorului a fost de a restitui terenurile foștilor proprietari și a repara abuzurile regimului comunist, așa cum este normal, dar cu păstrarea unei echități, respectiv acele terenuri pe care s-au construit în intervalul de timp 1945 -1990 (prin investirea unor sume importante) unele obiective de către Statul Român să fie exceptate de la reconstituirea pe vechiul amplasament. Cadrul juridic pentru reconstituirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari asupra imobilelor a fost reglementat de către legiuitor " în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat";.
În sprijinul ideii de mai sus vine și prevederea din art. 42 alin. 3 din Legea 1., conform căruia, în localitățile cu deficit de teren, în situația în care se atribuie unele suprafețe din terenurile proprietate de stat, "Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare". Terenul în litigiu era deci, pe de o parte, ocupat de construcții și defrișat, iar pe de altă parte, trecuse deja la data eliberării Titlului atacat, în proprietatea societății reclamante.
Terenul pe care este amplasat obiectivul în discuție face parte din rețeaua națională de stații de televiziune. De altfel, Stația TV B. se regăsește ca punct de lucru al societății la poziția 187 din anexa la actul constitutiv al societății publicat în Monitorul Oficial nr. 251 din 06.0. . Acest lucru este dovedit și prin faptul că prin procedura stabilită de HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat ceea ce se obține este, nu un Titlu de proprietate, ci un Certificat de atestare a dreptului de proprietate. Or, conform definiției din Dicționarul explicativ al limbii române (Ediția 1998) "atestare = a face dovada, a confirma un adevăr" (cuvântul "certificat" având, de altfel, același înțeles: dovedit, confirmat), deci, prin eliberarea acestui act se face dovada, se confirmă dreptul de proprietate dobândit anterior prin efectul legii.
Titlul de proprietate atacat este oricum anulabil atâta vreme cât s-a constatat prin expertiza efectuată în cauză că acesta conține erori, în sensul că s-au notat cu același indicator, 36 F, două unități amenajistice, dintre care una constituie parte a cererii reclamantei.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, pârâta C. P. Bîrgăului a solicitat respingerea acțiunii introductive, reiterând motivele expuse prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța a reținut următoarele :
Prin cererea formulată, petenta solicită constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr. 371/_, fără a se indică ca temei de drept niciunul dintre textele de lege pentru care se poate constata nulitatea absolută, potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Prin urmare, cererea petentei va fi raportată la toate situațiile enumerate la alin. (1) lit. a)-h) din articolul menționat care atrag nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu se face în nici un fel dovada că intimata C. P. B. nu ar fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, nici că petenta ar avea calitatea de fost proprietar al terenului sau că în speță am avea de-a face cu o constituire a dreptului de proprietate sau cu un transfer de teren dintr-o localitate în alta. De altfel, petenta nici nu afirmă faptul că intimata C. P.
B. nu ar avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, susținerile acesteia referindu-se doar la faptul că pe o parte din amplasamentul terenului pe care a fost pusă în posesie intimata C. P. B. au fost edificate Stația TV Heniu și telefericul de acces, obiective ce sunt investiții ale petentei. Deși este real faptul că petenta are mai multe utilaje tehnologice amplasate pe o suprafață de suprafața de 3.029 m2din terenul
înscris în T.P. nr. 371/_ (a se vedea în acest sens concluziile expertizei întocmite în cauză, pct. 12, fila 65), acest fapt nu este de natură a conduce prin el însuși la constatarea nulității absolute parțiale a titlului atacat.
Prin urmare, instanța apreciază că nu există nici un motiv de constatare a nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru intimata din prezenta cauză.
Susținerile petentei în sensul că terenul în cauză nu putea face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar nu pot fi primite, câtă vreme regula în materie este că toate terenurile sunt restituite în natură, excepțiile fiind expres precizate de lege, iar situația terenului aflat în litigiu în mod cert nu se încadrează printre excepțiile respective. Mai mult, faptul că s-a emis un titlu de proprietate de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. pentru terenurile respective reprezintă o dovadă că aceste terenuri făceau obiect al legilor fondului funciar și nu se încadra în niciuna dintre situațiile de exceptare de la regula restituirii în natură și pe vechiul amplasament.
Referitor la textele legale invocate de petentă, se reține că prevederile art. 41 alin.
(2) din Legea nr. 1. așa cum a fost modificat de Legea nr. 169/1997, nu sunt aplicabile decât în caz de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoane fizice sau moștenitori ai acestora ce solicită reconstituirea pentru diferența de peste 1 ha., dar nu mai mult de 30 ha. de familie. De altfel, dispozițiile menționate sunt în prezent abrogate, dar chiar dacă ar fi fost aplicabile în considerarea principiului tempus regit actum, acestea nu sunt incidente în speță, întrucât titularul reconstituirii dreptului este în acest caz o persoană juridică, respectiv, comuna P. B. .
Pe de altă parte, este adevărat că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere. Însă, în speță, petenta nu era titulara vreunui drept de proprietate pentru acestea teren, context în care instanța reține că terenul era liber din punct de vedere al dreptului de proprietate, în sensul că nu era reconstituit altei persoane sau nu aparținea altei persoane. În concluzie, niciunul dintre textele legale menționate de petentă (n.red. parte din ele fiind abrogate), nu conțin prevederi legale care să excludă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în cauză, petenta nedovedind în niciun fel dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de
3.029 m2.
În fine, prin decretul de expropriere de la fila 7 se aprobă scoaterea din fondul forestier a unei suprafețe de 19.729 m2și trecerea în administrarea petentei a suprafeței respective, fără ca în acest mod să se stingă dreptul de proprietate asupra terenului al intimatei comuna P. B., proprietar tabular. În consecință, înscrisurile respective sunt de natură de a proba faptul că investițiile făcute cu edificarea unor construcții pe terenul în suprafață de 3.029 m2sunt proprietatea petentei, aspect neconstestat de nicio parte, dar prin edificarea acelor construcții petenta nu a dobândit și calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu.
Față de cele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat, nedovedindu-se frauda la lege sau vreun caz de nulitate absolută din cele prevăzute de art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs S.N. R. SA-S.
O. R. N. -V. C., care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, respectiv pentru suprafața de 3029 m.p.
Se susține că sentința este nelegală întrucât titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.2 litera e din Legea nr.1., terenul având o destinație specială; au fost încălcate dispozițiile art2 alin.1 din legea nr.12/200 care prevăd că reconstituire ape vechile amplasamente se face numai dacă terenurile sunt libere; dispozițiile art. 24 alin.2 litera b din aceeași lege, care statuează că se exceptează de la reconstituire ape vechile amplasamente terenurile pe care se află instalații ori alte mijloace fixe.
De asemenea recurenta susține că la data eliberării titlului de proprietate teren de 3029,52 m.p. pe care se află edificată stația de Televiziune Heniu se afla în proprietatea recurentei, prin efectul art.20 din legea nr.15/1990.
Se apreciază că statuările instanței de fond, în sensul că motivul de nulitate invocat de reclamanta recurentă nu este prevăzut de art. III din Legea nr.169/21997, sunt nelegale, deoarece orice titlu eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale este nul absolut, motivele de nulitate nefiind limitate doar la cele prevăzute în norma citată..
În mod greșit a reținut prima instanță că terenul era liber, făcând o interpretare originală a dispoziției legale..
Recurenta arată că nu contestă îndreptățirea comunei P. Bîărgăului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce care i-au aparținut dar această reconstituire nu poate fi făcută pe vechiul amplasament în ce privește suprafața de 3029,52 m.p.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. a depus întâmpinare(f.12) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, susținând în apărare că niciuna din criticile formulate nu sunt întemeiate:
Astfel, recurenta nu este proprietara asupra terenul în litigiu, întrucât comuna P. Bîrgăului nu a fost expropriată de acest teren ci terenul forestier proprietatea tabulară a comunei P. Bîrgăului a fost preluat abuziv de stat, astfel că recurenta nu are niciun drept de proprietate opozabil fostului proprietar beneficiar al reconstituirii.
Nici critica prin care se susține că instanța a reținut cp nu este dat nici un motiv de nulitate din cele prevăzute de art.IIII din Legea nr.169/1997 nu este întemeiată deoarece niciunul din textele legale invocate de recurentă nu conțin prevedere legale care să exclusă de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
De asemenea se arată că terenul fiind preluat abuziv de stat nu există nici un temei legal care să prevadă trecerea dreptului de proprietate în favoarea celui care a administrat terenul în timpul regimului comunist.
Intimata C. P. Bîrgăului a formulat întâmpinare(f.16) prin care a solicitat respingerea recursului arătând, în esență, următoarele: terenul reconstituit potrivit titlului de proprietate a constituit proprietatea tabulară a comunei, potrivit extrasului de carte funciară nr.414 P. Bîrgăului, proprietate care nu a fost pierdută nicicând, fiind pierdută doar posesia și folosința .
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar;
Nulitățile care se pot invoca în privința titlului de proprietate sunt doar cele prevăzute de art.III din legea nr.169/1997 or, în cauză niciunul din motivele prevăzute de dispoziția legală nu a fost invocat.
Recurenta nu a formulat nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu a făcut dovada că a obținut atestarea dreptului de proprietate conform L. nr.15/1990 și HG nr.834/191, acțiunea reclamantei prin care a solicitat constatarea că are un drept de administrare asupra terenului pe care se află Stația TV Heniu, obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei B. fiind respinsă.
Recurenta a formulat și răspuns la întâmpinările depuse de intimate(f.21) și a depus la dosar și concluzii scrise.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit legilor fondului funciar, calitatea de persoană îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui anumit teren, presupune îndeplinirea cumulativă a două cerințe: 1)- dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv de fost proprietar deposedat abuziv și 2) - vechiul amplasament al terenului să poată fi pus în posesie, respectiv să fie la dispoziția comisie locale și să fie liber, adică să nu fi fost legal atribuit altor persoane sau să nu fie exceptat de la reconstituire.
În situația în care beneficiarului reconstituirii, care și-a probat calitatea de persoană îndreptățită, i s-a atribuit un teren pe vechiul amplasament dar care nu era la dispoziția comisiei locale sau era exceptat de la reconstituire pe vechiul amplasament, titlul de proprietate eliberat cu privire la un astfel de teren este lovit de nulitate, fiind dat motivul de nulitate prevăzut de art.III alin.1 litera "a"; din Legea nr.169/1997, deoarece motivele de
nulitate prevăzute la litera "a"; introduse prin Legea nr.247/2005 au doar caracter exemplificativ și nu exhaustiv( fiind folosită expresia "cum sunt";).
În speță pârâta C. P. Bîrgăului și-a probat îndreptățirea la reconstituire cu privire la suprafața de 3029 m.p., contestată în prezentul dosar, situată pe amplasamentul menționat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Talpoș M., aflat la filele 64-90 dosar fond și înscrisă în titlului de proprietate nr.371/_ eliberat acesteia, aspect, necontestat de recurentă.
Tribunalul reține însă că punerea în posesie a beneficiarei reconstituirii nu putea fi efectuată pe vechiul amplasament, respectiv cel evidențiat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Talpoș M., aflat la filele 64-90 dosar fond.
Pentru a concluziona astfel tribunalul are în vedere faptul că vechiul amplasament este exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate cel puțin pentru următoarele argumente:
Pârâta a beneficiat de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, în care este inclusă și suprafața de 3029 m.p. în litigiu.
Or, această suprafață nu este teren cu destinație forestieră, deoarece prin decretul prezidențial nr.21/1975(f.7-8 dosar fond) a fost scoasă definitiv din fondul forestier suprafața necesară construirii stației TV Heniu și amplasării instalațiilor necesare pentru funcționarea acestei stații, fiind indicată suprafața de 2.902 m.p, și pe ea se află amplasate construcțiile proprietatea reclamantei(f.75 dosar fond) și care are suprafața reală de 3029 m.p..
Având în vedere tehnica modernă de măsurare actuală față de anul 1975, tribunalul reține că, în realitate, a fost scoasă definitiv din fondul forestier, suprafața de 3029 m.p., pe care sunt amplasate instalațiile și construcțiile ce deservesc stația TV Heniu, așa cum a fost identificat de expertul Talpoș M. .
Potrivit art.2 litera e din Legea nr.1. acest teren nu are destinația de teren cu vegetație forestieră ci este tern cu destinație specială(folosit pentru telecomunicații).
Așa fiind, amplasamentul terenului de 3029 m.p. nu era la dispoziția comisiei locale pentru a putea fi pus în posesie fostului proprietar deposedat.
Sub aspectul destinației acestui teren nu are nicio relevanță faptul că Ocoului silvic susține că a fost introdus în amenajament silvic, deoarece pot face parte din amenajament silvic doar terenurile cuprinse în fondul forestier național, așa cum acesta este definit de art.1 din Legea nr.46/1998, privind codul silvic și doar terenurile cuprinse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră, or terenul în litigiu nu face parte din fondul forestier național cât timp a fost scos definitiv din acest fond.
Dacă se trece peste destinația terenul și se reține că terenul nu este teren cu destinație specială, tribunalul reține că și dacă se apreciază că terenul cu suprafața de 3029 m.p. face parte din categoria terenurilor cu destinație forestieră, acesta nu putea fi pus în posesie fostului proprietar de la care s-a preluat abuziv de stat, întrucât este exceptat de la reconstituirea pe vechiul amplasament.
Astfel, potrivit art.24 alin.2 litera b) din Legea nr.1/2000, terenurile pe care se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe, sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente.
Pe terenul în suprafață de 3029 m.p. se află amenajate construcții, proprietatea recurentei reclamante astfel că această suprafață este exceptată de la reconstituirea pe vechiul amplasament.
Cum punerea în posesie s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale anterior arătate titlul de proprietate este lovit de nulitate, statuările instanței de fond în sensul că nu este dat nici un motiv de nulitate fiind eronat, pentru considerentele mai sus arătate.
Dreptul de proprietate comunei P. Bîrgăului, înscris în cartea funciară, anterior preluării la stat, devine unul actual, doar în măsura în care se atribuie vechiul amplasament în temeiul L. nr.1/2000.
Terenul fiind exceptat de la reconstituirea pe vechiul amplasament, aspectele privind calitatea reclamantei de proprietară asupra terenului nu prezintă relevanță sub aspectul legalității punerii în posesie pe amplasamentul în litigiu și valabilității titlului de proprietate cu privire la amplasamentul suprafeței de 3029 m.p., însă nici nu poate fi negată existența unui drept al reclamantei cât timp certificatul de atestare a dreptului de proprietate prevăzut de HG nr.834/1991 are doar caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, dreptul de proprietate fiind dobândit, potrivit art.20 din Legea nr.15/1990, de prima regie înființată în anul 1990, care a preluat terenul din administrarea fostului Minister al Poștelor și Telecomunicațiilor, în administrarea căruia a fost dat prin decretul prezindențial din 1975.
Prima regie autonomă înființată după anul anul1989 a fost RA "ROM-POST- TELECOM", înființată prin HG nr.883/1990, apoi prin HG nr. nr.448/1991, a fost reorganizată regia inițială în mai multe regii autonome printre care și RA "Rom-Telecom";.
Reclamanta este rezultatul reorganizărilor succesive, patrimoniul său fiind dobândit(urmare a preluărilor succesive)de la fosta RA "Rom-Telecom", înființată prin HG nr.448/1991, regie care, potrivit art. 6 din statut, ce constituie anexa 3A la hotărârea de guvern, era proprietara tuturor bunurilor din patrimoniul ei .
Cum îndreptățirea la reconstituire a comunei P. Bîrgăului nu a fost contestată, nulitatea titlului de proprietate privește doar amplasamentul suprafeței de 3029 m.p., astfel că revine în sarcina comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar să identifice un alt amplasament învecinat, în vederea punerii în posesie a beneficiarei reconstituirii.
În consecință, criticile recurentei sunt întemeiate și sentința apare ca nelegală urmând ca, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul să fie admis și sentința să fie modificată în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.371/_, eliberat în favoarea pârâtei C. P. -Bîrgăului, cu privire la suprafața de 3.029 mp, identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul Talpoș M. (f.64-90 dosar fond),ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
În temeiul art.274 C.pr.civ. pârâtele vor fi obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.867 lei cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei, reprezentând onorariu de expert achitat cu ordinele de plată aflate la file 24 și 59 dosar fond.
Recurenta nu a probat că în recurs a efectuat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.N. R. SA-S. D. O.
R. N. -V. C. împotriva sentinței civile nr.1796/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, modifică în întregime sentința atacată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.N. R. SA-S. D. O.
R. N. -V. C. împotriva pârâților C. P. -Bîrgăului, prin primar, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. -Bîrgăului,
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
B. -N. și în consecință:
- constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.371/_, eliberat în favoarea pârâtei C. P. -Bîrgăului, cu privire la suprafața de 3.029 mp identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul Talpoș M. (f.64-90 dosar fond),ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.867 lei cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
F. G. -C. B. R. -I. E. M. -M.
B. M. -L. plecată în CO, semnează prim-grefier
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond OCV
| ← Decizia civilă nr. 773/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 747/2013. Fond funciar → |
|---|
