Decizia civilă nr. 20/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ * Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 20/A/2013

Ședința publică din 14 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTOR: A. -A. P.

GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 4538 din 15 iunie 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de reclamanta P. A. D. C., prin tutore P. E. T., împotriva sentinței civile nr. 841/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați P. M. C. -N. ; M. C. -N., PRIN P. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN

D.G.F.P. A JUD. C., având ca obiect acțiune în baza Legii nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, doamna avocat D. - F. L., care depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul declarat de reclamanta P. A. D. C., prin tutore P. E.

T. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse cu ocazia soluționării apelului în primul ciclu procesual, și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, doamna avocat D. - F. L., care depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.

Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. C., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea apelului față de acest pârât, pe motiv că nu a fost criticată prin apel modalitatea în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, de către instanța de fond.

Curtea constată că, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., prima instanță, respectiv Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.

ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar soluționarea acestei excepții nu a fost atacată de către niciuna dintre părți, astfel încât, în aceste limite, soluția primei instanțe a rămas definitivă și irevocabilă, motiv pentru care, S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu justifică nicio calitate procesuală pasivă în această cauză.

Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu a criticat soluția primei instanțe sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și solicită a se constata că S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu i s-a produs nici o vătămare.

Totodată, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei apelante în susținerea apelului.

Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul ce cuprinde motivele de apel, pe care le susține exhaustiv.

Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, dar solicită cheltuielile de judecată constând în onorariile pentru expertize.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 841/_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr._ (nr. în format vechi 6663/2005), s-a respins acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta Moisin Minerva Terezia, decedată în cursul procesului, și continuată de moștenitoarea P. A. D. C., prin tutore P. E. T., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N., având ca obiect acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001.

A fost respinsă acțiunea față de pârâții: S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și M. C. -N. prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței, în esență, următoarele:

Prin Dispoziția nr. 1837/_, emisă de P. mun. C. -N., s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului existent la naționalizare și nerestituit în natură, situat în P. Cipariu nr. 7, înscris în CF nr. 13431, cu nr. top. 3580 (art. 1). Potrivit art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului identificat mai sus și cuvenită notificatoarei Moisin Minerva Terezia, suma de 290.486 lei.

sumei de 42.731 lei, și pentru: acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 247.755 lei.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a arătat că în imobil mai există apartamente nevândute și care pot fi restituite în natură. Reclamanta Moisin Minerva Terezia a formulat o precizare a acțiunii, solicitând atribuirea în natură a apartamentului nr. 7 de la etajul nr. II, reprezentând contravaloarea zidului existent pe acoperișul clădirii și a plăcii pe care S. Român a înțeles să realizeze supraetajarea, precum și a scărilor edificate de antecesorul reclamantei. În motivele precizării de acțiune reclamanta a mai arătat că pivnița imobilului compusă din spălătoria și uscătoria de la demisol, 1 WC și o cameră de serviciu au fost transformate în două camere de locuit. Aceste camere nu figurează în cartea funciară dar proprietarul apartamentului nr. 4 de la etajul I, numitul Tomescu E. le-a închiriat unei societăți comerciale. Se solicită atribuirea acestui spațiu deoarece reclamantului nu i s-a atribuit nici o boxă de pivniță.

Prin Dispoziția nr. 1785/_ s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1, cu nr. top. 3580/1/I, situat la parter, compus din: 1 sală de vânzare, 1 garderobă, 1 sas, 1 WC, 2 depozite, 1 boxă pivniță, cu suprafața utilă de 95,07 mp, cu cota indiviză de 15,19/100 parte și teren atribuit de 41/266 mp și apartamentul nr. 3, cu nr. top. 3580/1/III, situat la etaj I, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, 1 coridor, 1 antreu, 2 boxe pivniță, cu suprafața utilă de 85,80 mp, cu cota indiviză de 13,71/100 și teren atribuit de 36/266 mp, înscrise în CF col. nr. 1. și CF ind. nr. 1., din imobilul situat în P. Cipariu nr. 7, notificatoarei Moisin Minerva Terezia.

Apartamentele nr. 1 și 3 sunt în administrarea Consiliului Local al municipiului C. -N., apartamentul nr. 4 a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 2 a fost restituit reclamantei în baza Legii nr. 112/1995, fără a-i fi achitate despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 71/_ a Comisiei Județene pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Apartamentele nr. 5, 6 și 7 de la etajul II au fost edificate de S. Român și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Ulterior, prin Dispoziția nr. 2623/_ s-a dispus modificarea art. 1 al Dispoziției nr. 1785/_, în sensul că s-a restituit și terenul curte în suprafață de 209 mp., înscrisă în CF nr. 1. cu nr. top. 3580/2, aferent imobilului situat în P. Cipariu nr. 7.

Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expert Iordănescu R. s-a stabilit că, față de o construcție nouă, edificată pe un teren gol, supraetajarea a beneficiat de existența următoarelor lucrări de construcții deja existente: 1. terasamente și săpături; 2. fundații din beton; 3. umpluturi pentru pardoseli, inclusiv hidroizolația; 4. peretele exterior perimetral, pe o înălțime de 80 cm (și parțial, în fronton de 1,70 m), ceea ce reprezintă 35 % din zidăria exterioară a etajului II, respectiv 25 % din zidăria totală (exterioară și de compartimentare); 5. casa scării completă, un aport apreciat la 4% din valoarea etajului II; 6. 80% din cheltuielile privind instalațiile de apă, canal, gaz și electricitate; 7. 25% din valoarea coșurilor de fum și a curților de lumină (se cuprind în cota de 25% din valoarea zidăriei).

În concluziile raportului de expertiză s-a arătat că valoarea lucrărilor în construcții deja existente pe terasa casei inițiale de 28% din etajul nr. II acoperă valoarea apartamentului nr. 7 de 24,9 % din totalul etajului II.

În privința spațiilor de la subsol, expertul a procedat la o analiză detaliată a acestora, ajungând la concluzia că acestea sunt atribuite apartamentelor nr. 1, 4, 3, 5, 6 și 7. În consecință, contrar susținerilor reclamantei nu există spații rămase în administrarea Consiliului local al mun. C. -N., cu excepția boxei aferente apartamentului nr. 7, care nu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. Aprecierea expertului în sensul că fosta spălătorie, uscătorie și WC au fost atribuite în mod abuziv apartamentului nr. 4 excede competenței expertului judiciar care a fost desemnat doar pentru identificarea acestor spații și stabilirea valorii acestora.

Instanța a concluzionat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la existența unor spații nevândute la subsolul imobilului, deoarece anexele aferente apartamentului nr. 4 au fost evidențiate în contractul de vânzare- cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la acest apartament. Cu privire la susținerile referitoare la vânzarea unor apartamente în cursul soluționării notificării, este de remarcat faptul că nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat constatarea nulității contractelor încheiate cu privire la acestea.

Cu privire la cererea reclamantei de a se atribui apartamentul nr. 7 în compensarea lucrărilor existente la momentul realizării supraetajării imobilului de către stat, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt întemeiate. Dintre lucrările la care face trimitere expertul judiciar ar putea fi avut în vedere eventual peretele exterior perimetral de pe terasă, care însă, raportat la dimensiunile indicate de expert - înălțime de 80 cm și parțial, în fronton de 1,70 m - nu justifică stabilirea unor despăgubiri.

Celelalte lucrări menționate de expert, constând în: casa scării, parte din zidăria exterioară, instalații de apă, gaz, canalizare, etc., nu impun acordarea unor despăgubiri în condițiile în care reprezintă părți indivize comune aferente apartamentelor, iar în privința apartamentelor restituite în natură reclamantei, cota parte aferentă fiecăruia constituie proprietatea acesteia. În acest sens, este de remarcat faptul că expertul a luat în calcul 1. terasamente și săpături; 2. fundații din beton; 3. umpluturi pentru pardoseli, inclusiv hidroizolația, lucrări efectuate cu ocazia edificării construcției în forma sa inițială, construcție din care reclamantei i s-au restituit în natură apartamentele nr. nr. 1, 2 și 3.

În concluzia celor reținute, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată cererea de acordare în compensarea lucrărilor examinate a apartamentului nr. 7 edificat de către stat și restituirea în natură a boxelor existente la subsolul imobilului. De altfel, din materialul probator al cauzei rezultă că apartamentele nr. 1 și 3 aflate în proprietatea reclamantei dețin asemenea spații.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a se acorda despăgubiri bănești în valoare actualizată, instanța a reținut că:

Dispoziția contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și cuprinde valoarea despăgubirilor ce urmează să fie acordate pentru partea din imobil nerestituită în natură. Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și instituie procedurile administrative ce se impun a fi respectate.

În speță, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit și este discutabil în ce măsură este admisibilă reactualizarea acestora.

Valoarea despăgubirilor din cuprinsul dispoziției contestată a fost stabilită unitar pentru apartamentul nr. 4 nerestituit în natură și cotele indivize aferente din construcție și teren, precum și pentru spațiile de la subsol nerestituite în natură. În cauză reclamanta a solicitat doar stabilirea valorii de circulație a apartamentului nr. 4, astfel încât, în lipsa determinării valorii celorlalte părți din

imobil nerestituite în natură, nu s-ar putea proceda la stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor.

Față de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. C.

-N. prin P., acțiunea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în termenul legal, reclamanta P.A. D. C. , solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea apelului apelanta a arătat cu privire la recalcularea despăgubirilor aferente apartamentului nr. 4 care nu se restituie în natură că, interpretarea instanței de fond este netemeinică și nelegală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. 9 din Legea nr.10/2001, care prevăd că valoarea terenurilor și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Reținerea instanței de fond că valoarea despăgubirilor pentru apartamentul nr. 4 a fost stabilită pentru toate elementele nerestituite în natură, este eronată, având în vedere că expertul a luat în calcul toate elementele (cote indivize comune, inclusiv spații de la subsol nerestituite), fapt care se poate contesta prin lecturarea expertizei. În vederea stabilirii valorii de piață expertul a aplicat metode conforme cu standardele internaționale de evaluare.

În ce privește respingerea capătului de acțiune privind atribuirea apartamentului nr. 7 în compensarea lucrărilor existente în momentul supraetajării imobilului de către stat, apelanta a arătat următoarele:

Reținerile instanței de fond că numai o parte din elementele de construcție deja edificate ar putea fi luate în vedere la stabilirea despăgubirilor sunt eronate, pentru că expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că în supraetajarea construcției S. Român a beneficiat de elemente de construcție preexistente, astfel încât costul supraedificării a fost redus cu 28%.

Cu privire la compensarea contravalorii etajului 2, care revine proprietarul construcției inițiale cu apartamentul nr. 7, apelanta a arătat că, simplul fapt că pârâtul nu a întocmit o listă cu bunurile disponibile, nu înseamnă că aceste bunuri nu există, dovada clară a acestui fapt fiind făcută în cauză prin existența apartamentului nr. 7, care nefiind înstrăinat și nefăcând parte din domeniul public, se află în patrimoniul pârâtului și poate fi oferit prin compensare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât Legea nr.10/2001 nu instituie o facultate în favoarea pârâtei, ci o obligație legală de a oferi bunuri în compensare, în măsura în care dispune de astfel de bunuri.

Cu privire la nerestituirea în natură a boxelor din subsolul construcției, apelanta a arătat că susținerile instanței de fond sunt contradictorii, că cel puțin pentru boxa aferentă apartamentului nr. 7 aflat în administrarea pârâtului, este îndreptățită la restituirea în natură.

În ce privește modalitatea de despăgubire, apelanta a arătat că titlurile și acțiunile despre care se face vorbire în dispoziția legii nu au nicio valoare efectivă, fiind doar o formulă generală fără valoare materială efectivă.

Cur te a de Apel C., pr in dec iz ia c iv il ă nr. 196/A/_, pronunț ată în dos arnr._ , a admis în parte apelul declarat de reclamanta P. A. D. C., prin tutore P. E. T., împotriva sentinței civile nr. 841 din 8 octombrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul numărul_, a schimbat parțial sentința apelată, după cum urmează:

A admis în parte plângerea formulată de reclamantă, împotriva pârâților P. municipiului C. -N., M. C. -N. prin P. și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:

A anulat parțial Dispoziția nr. 1837 din 22 iulie 2005, emisă de pârâtul P. municipiului C. -N. .

A atribuit reclamantei în compensare apartamentul numărul 7, din imobilul situat în municipiul C. -N., P. Cipariu, numărul 7, din CF individual 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF 1. C. .

A stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 97.076 Euro sau echivalentul în lei la data plății, în condițiile Titlului VII din Legea numărul 247/2005.

A obligat pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 2860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel C. a reținut în considerentele deciziei sale, următoarele:

"Imobilul în litigiu, în componența inițială subsol, parter și etaj, a aparținut antecesorului reclamantei Moisin D. și a fost naționalizat de S. Român în baza Decretului nr. 92/1950. După naționalizare imobilul a fost partajat în 4 apartamente, iar S. Român a supraedificat deasupra terasei imobilului existent încă un etaj, care a fost partajat la rândul său în apartamentele 5,6 și 7.

Ulterior, prin dispoziția nr. 2623/_ (f. 81), s-a dispus modificarea art. 1 al dispoziției nr. 1785/_ în sensul că s-a restituit și terenul curte în suprafață de 209 mp, înscris în CF 1., cu nr. top 3580/2 aferent imobilului situat în P. Cipariu nr. 7.

Prin dispoziția nr. 1837/22 iulie 2005 emisă de pârâtul primarul municipiului C. -N., (f. 5,6) s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului existent la naționalizare și nerestituit în natură, înscris în CF 13431 C., nr. top 3580.

Potrivit art. 2 din aceeași dispoziție s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului și cuvenită notificatoarei este în sumă de 290.486 lei.

Potrivit art. 3 al aceleiași dispoziții, notificatoarea are posibilitatea de a opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 42.731 lei și pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 247.555 lei.

Reclamanta a contestat această ultimă dispoziție, solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtului să-i restituie în natură întregul imobil situat în C. -

N., P. Cipariu nr. 7, înscris în Cf inițial 13431 C. nr. top 3580 și, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii bănești în valoare reactualizată pentru acest imobil.

La data de_ reclamanta își precizează contestația (f. 114), în sensul că solicită atribuirea în natură a apartamentului nr. 7 situat la etajul 2, reprezentând contravaloarea părților indivize comune înscrise în CF, pe care statul a înțeles să supraedifice etajul 2.

La data de_ reclamanta își precizează acțiunea (f. 297) în sensul de a i se atribui în natură apartamentul nr. 7 în compensare pentru cota parte ce-i revine din apartamentele 5,6 și 7, care au fost edificate pe terasa imobilului proprietatea antecesorilor ei, precum și prin compensare cu valoarea apartamentului nr. 4, apartament care nu poate fi restituit în natură, fiind vândut foștilor chiriași.

Prin aceeași precizare reclamanta a solicitat să-i fie acordate despăgubiri bănești pentru diferența de valoare rezultată în urma operațiunilor de compensare.

Pentru identificarea imobilului în litigiu, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, efectuată de expert Iordănescu R., prin care s-a stabilit că după naționalizare, imobilul a fost supraetajat cu etajul 2, edificat pe terasa existentă, folosindu-se facilitățile oferite (casa scării, parte din zidăria exterioară, instalații, etc), că apartamentele 5 și 6 au fost vândute în condițiile Legii nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 7 rămas în proprietatea S. ui Român, în administrarea operativă a Consiliului Local al municipiului C. -N., fapt ce rezultă din CF ind. 1. C. (f. 204).

Prin aceeași expertiză s-a stabilit că acordul adus la edificarea etajului 2 de elementele de construcții deja existente pe terasa imobilului inițial este de 28%, că suprafața apartamentului nr. 7 este de 54,35 mp, ceea ce reprezintă 24,9% din totalul suprafeței utile a apartamentelor 5, 6 și 7 în suprafață totală de 218,23 mp. În concluzie, din valoarea lucrărilor de construcții deja existente pe terasa casei inițiale, 28% din etajul 2 acoperă valoarea apartamentului nr. 7 de 24,9% din totalul etajului 2.

Experta Iordănescu R. a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, respectiv descrierea exactă a spațiului existent la subsol, în sensul de a se preciza dacă acesta a făcut sau nu parte din componența apartamentului vândut de către S. Român, dacă în aceste spații au fost cuprinse spălătoria și uscătoria și care construcții au fost edificate de S. Român ulterior preluării imobilului.

La 23 iulie 2006 a decedat reclamanta Moisin Minerva Terezia procesul fiind continuat de P. A. D. C. prin P. E. T., numită tutore în baza dispozițiilor nr. 4146 din 23 iunie 2008 a P. ui municipiului C. -N. (f. 258, 259, 261).

Urmare precizării de acțiune de la termenul din 6 noiembrie 2009, instanța a încuviințat efectuarea expertizei tehnice având ca obiectiv stabilirea valorii apartamentelor nr. 4,5 și 6 din imobilul în litigiu, stabilirea valorii apartamentului nr. 7 și calcularea sumelor rezultate din compensarea valorii apartamentului nr. 7 cu valoarea apartamentelor vândute chiriașilor, ținându-se cont de cota ce revine reclamantei asupra apartamentelor 5,6 și 7, precum și valoarea apartamentului nr. 4 din imobil. Expertiza tehnică a fost efectuată în cauză de expertul T. Mihai (f. 37-59), care a stabilit că valoarea apartamentului nr. 4 este de 103.800 Euro (439.043 lei), că valoarea apartamentului nr. 5 este de

74.200 Euro (313.844 lei), că valoarea apartamentului nr. 6 este de 67.500 Euro (285.505 lei) și valoarea apartamentului nr. 7 este de 46.400 Euro (196.258 lei), total 188.100 Euro (599.349 lei).

Valoarea lucrărilor de construcție deja existente pe terasa casei inițiale reprezintă 28% din valoarea apartamentelor nr. 5,6 și 7, astfel că în raport de acest procent, valoarea care s-ar cuveni reclamantei este de 52.768 Euro.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1, din Legea nr. 10/2001, "mobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi";.

Conform dispozițiilor art. 7 și 9 din același act normativ, "de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură";, "dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege";, iar conform art. 9 " imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini";.

Conform art. 9 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, "pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situație care poate implica și acordarea unui alt imobil la schimb";.

Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit regula restituirii în natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil, se va proceda la compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în legătură cu acest aspect (decizia nr. 1895/2019), reținând că în cazul în care se face dovada că există bunuri pe care în mod abuziv unitatea deținătoare refuză să le ofere în compensare persoanelor cărora nu le poate restitui imobilele în natură, instanța de judecată poate sancționa acest abuz, depunând ea însăși acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent, în soluționarea contestației intentate împotriva dispoziției emise.

În raport de considerentele reținute, curtea apreciază că reținerile instanței de fond cu privire la faptul că dintre lucrările la care face trimitere expertiza ar putea fi avute în vedere eventual peretele exterior perimetral de pe terasă, care însă, raportat la dimensiunile indicate de expertă, înălțime 80 cm și parțial front de 1,70 m, nu justifică stabilirea de despăgubiri, sunt neîntemeiate.

În speță s-a dovedit că pârâtul deține bunuri pe care nu le-a oferit în compensare, respectiv apartamentul nr. 7, a cărui valoare reprezintă 24,9% din valoarea etajului 2, că valoarea lucrărilor de construcții deja existente pe terasa casei inițiale de 28% din etajul 2 acoperă valoarea apartamentului nr. 7.

În consecință, curtea, urmare admiterii în parte a apelului va schimba parțial sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea formulată de reclamantă și, în consecință, va anula parțial dispoziția nr. 1837/22 iulie 2005 emisă de P. municipiului C. -N. și va atribui reclamantei în compensare apartamentul nr. 7 din imobilul situat în C. -N., P. Cipariu nr. 7, înscris în Cf ind. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF 1. C. .

Cu privire la cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, urmare compensării cu valoarea apartamentului nr. 4, care nu poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, curtea reține următoarele:

Instanța de fond, conform precizării de la fila 297, a fost investită și cu cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru diferența de valoare rezultată în urma operațiunilor de compensare.

Prin decizia nr. XX/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că, în aplicarea dispozițiilor art.

26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Or, soluționarea pe fond a notificării, în sensul statuat prin această decizie, presupune și stabilirea despăgubirilor, ceea ce ar evita un nou proces în fața instanței de contencios administrativ, în cazul în care s-ar parcurge procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, proces care ar duce la o durată nerezonabilă a termenului de soluționare a notificării, încălcându-se astfel art. 6 Paragraful 1 din C.E.D.O.

A accepta că instanța de judecată nu se poate substitui autorității investite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu competență în materia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile stipulate de Titlul VII, ar obliga reclamanta să urmeze, după procedura judiciară a plângerii întemeiată pe art. 26 din lege, o nouă procedură administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În situația în care reclamanta ar fi nemulțumită de decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ar trebui să urmeze o nouă procedură, de data aceasta în fața instanței de contencios administrativ, situație în care ar tergiversa soluționarea într-un termen rezonabil al notificării.

C.E.D.O. s-a pronunțat în acest sens în cauza Faimblat și Katz împotriva României, reținând că deși Legea nr.10/2001 oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest proces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să conducă la plata unor despăgubiri într-un termen rezonabil, în condițiile în care restituirea în natură nu este posibilă.

Aceeași instanță a mai reținut că procedura administrativă specială, coroborată cu modul deficitar de funcționare a fondului "Proprietatea";, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele art. 6 din Convenție, astfel că soluția curții de stabilire direct în instanță a cuantumului despăgubirilor cuvenite acestora este admisibilă.

În consecință, curtea constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 97.076 Euro sau echivalentul în lei la data plății în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Această sumă este rezultată prin scăderea din valoarea apartamentului nr. 4, care nu poate fi restituit în natură, de 103.800 Euro, a valorii apartamentului nr. 7 de 46.400 Euro, rezultând 57.400 Euro, la care se adaugă valoarea de 39.676 Euro corespunzătoare procentului de 28% din valoarea apartamentelor 5 și 6 ( 141.700 Euro x 28% = 39.676 Euro).

În baza art. 274 Cod proc. civ., curtea va obliga pârâții P. municipiului

-N., M. C. -N. prin P. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 2860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Aceste cheltuieli sunt compuse din contravaloarea expertizei tehnice de la f 221 și 271 din Volumul 1 și contravaloarea suplimentului la expertiza tehnică efectuată de expert T. Mihai, fila 9 și 63 din Volumul 2 al dosarului nr._ ";.
Prin decizia civilă nr. 4538/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Jus tiț ie în dos ar nr._ , s-au admis recursurile declarate de pârâții P.
municipiului C. -N. și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost casată în întregime decizia nr. 196/A/_ a Curții de Apel C., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel C., pe motiv că această decizie este lovită de nulitate, prin prisma art. 304 pct. 5 C.pr.civ., coroborat cu art. 105 alin. 2 C.pr.civ., întrucât, S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu a fost legal citat la soluționarea apelului, în fața instanței de apel.
În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul Curț ii de Apel C. sub nr. _
*, la data de_ .
Conform îndrumărilor din decizia de casare, s-a dispus citarea în cauză și a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta depunând la dosarul cauzei o întâmpinare, pentru termenul de judecată din data de 14 martie 2013, întâmpinare înregistrată la dosar în data de_ și prin care a solicitat să se respingă apelul față de acest pârât, pe motiv că în dosarul de fond al Tribunalului C., cu nr._, prin Încheierea ședinței publice din_, încheiere care nu a fost apelată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, soluționarea acestei excepții fiind irevocabilă.
S-a mai arătat prin întâmpinare că nici prin apelul formulat împotriva sentinței fondului, reclamanta nu a adus nicio critică în ceea ce privește soluționarea acestei excepții.
Prin urmare, pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză (f. 22).
La termenul de judecată din_ Curtea a constatat că, într-adevăr, în dosarul nr._, al Tribunalului C., cu ocazia soluționării fondului cauzei, s-a admis, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se, totodată, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței fondului, reclamanta nu a criticat sub niciun aspect soluționarea acestei excepții de către prima instanță, respectiv, respingerea acțiunii sale în contradictoriu cu acest pârât, pe motiv că a fost introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, astfel încât, în limita soluționării acestei excepții, soluția primei instanțe a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare, sub acest aspect, la data pronunțării sale.
De altfel, prin Încheierea ședinței publice din_ (f. 111 dosar fond), Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, încheierea care nu a fost apelată niciodată de către reclamantă, rămânând astfel definitivă.
Drept urmare, Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect a subliniat și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă la dosar, acesta nu justifică în cauză nicio calitate procesuală pasivă.
Apelul reclamantei este fondat în parte.
D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă.
Legea nr. 10/2001, republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea
învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
În sfârșit, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940, asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
Art. 1.7 din H.G. nr. 250/2007 prevede că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute la art. 1 alin. 2 și 3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține, și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
Art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că imobilele preluate în mod abuziv, indiferente în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, și libere de orice sarcini.
În conformitate cu prevederile art. 9.3 din H.G. nr. 250/2007, pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situație care poate implica și acordarea unui alt imobil în schimb.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
A. . 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin prisma dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, mai sus citate, reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul notificat.
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd în ce condiții se poate dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, după distincțiile expres precizate în aceste text legal, astfel:
"(1) In situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
1. In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățita va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale si altor amenajări de
  utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
2. Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si construcții ușoare sau demontabile.
3. Se restituie in natura inclusiv terenurile fara construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, daca nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
4. Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s- au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, daca persoana îndreptățita achita acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piața a construcției respective, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.
5. In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana indreptatita beneficiază de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent.
6. Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza Legii nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca proprietarii nu au primit despagubiri.
7. Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
8. Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
9. In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
10. Este interzisa instrainarea sau schimbarea destinatiei imobilului a carui restituire in natura nu este posibila datorita afectarii acestuia unei amenajari de utilitate publica. Interdictia subzista pe o perioada de 5 ani, calculata cu incepere de la data emiterii deciziei/dispozitiei de acordare de masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectarea acestuia.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i.
Prin Notificarea nr. 1018/_, formulată în baza Legii nr. 10/2001, petenta Moisin Minerva Terezia, antecesoarea reclamantei P. A. D. C., a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren, înscris în CF colectivă nr.
1., numere top 3580/1/I - 3580/1/VII, și CF individuală nr. 1., situat în C.
-N., str. Cipariu nr. 7, arătând că acest imobil i-a aparținut tatălui său, Moisin
, decedat la data de_, a cărui unică moștenitoare este petenta, imobilul fiind preluat de S. Român în baza Decretului nr. 92/1950 (f. 43 dosar fond). Petenta a arătat, totodată, prin Notificare, că ea locuiește în acest imobil în apartamentul nr. 2.

Același imobil a fost solicitat și prin Notificarea nr. 1019/_ .

Din actele de stare civilă aflate la filele 44, 45, 194 - 196, coroborate cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 83/_, aflat la fila 197 dosar fond, rezultă că numita Moisin Minerva Terezia este unica moștenitoare după Moisin Dănil, decedat la_, și Moisin V., decedată la_, în calitate de fiică.

Prin Hotărârea nr. 71/_, emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, s-a restituit în favoarea petentei Moisin Minerva Terezia, apartamentul nr. 2, din imobilul situat în C. -N., str. T. Cipariu nr. 7, înscris în CF nr. 13431, 34100, nr. top 3580, compus din două camere, o bucătărie, o cămară de alimente, o baie, un antreu, cu suprafața de 75 mp; pentru restul apartamentelor, din imobilul din C. -N., str. T. Cipariu nr. 7, înscris în CF nr. 13431, nr. top 3580, care nu au făcut obiectul restituirii în natură, s-au acordat despăgubiri în sumă de 173.363.586 lei (f. 49 dosar fond).

Prin Dispoziția nr. 1785/_, au fost soluționate cele două Notificări formulate de petenta Moisin Minerva Terezia, în sensul că prin art. 1 din Dispoziție s-a dispus restituirea în natură în favoarea petentei a apartamentelor nr. 1, 3 din imobilul notificat, cu cotele părți indivize aferente, punându-i-se în vedere petentei prin art. 3, că are obligația de a respecta art. 13 și art. 15 din Legea nr. 10/2001, cu privire la protecția chiriașilor din imobil, respectiv, că se impune verificarea veridicității celor menționate în Adeverința nr. 12182/V.C./_ a Direcției Generale a F. P. C., cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 112/1995 (art. 3) (f. 25, 26 dosar fond).

În cuprinsul Referatului care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 1785/_ (f. 79), s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la fostul proprietar tabular Moisin D., iar din totalul de 4 apartamente situate la parter și la etaj I, care au fost naționalizate mai sunt în administrarea Consiliului local al mun. C. -N. apartamentele nr. 1 și 3, iar apartamentul nr. 4 a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995. S-a stabilit de asemenea, că apartamentul nr. 2 a fost restituit revendicatoarei în temeiul acestui din urmă act normativ, iar despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 71/_ a Comisiei Județene pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 nu au fost achitate.

Apartamentele nr. 5, 6 și 7 de la etajul II au fost edificate de S. Român și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin Dispoziția nr. 2623/_ a fost modificat art. 1 al Dispoziției nr. 1785/_, în sensul că, s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 1 și 3 cu cotele indivize aferente, precum și a terenului curte în suprafață de 209 mp, în favoarea petentei. În privința terenului curte, în suprafață de 209 mp, s-a menționat faptul că acesta este grevat de servitutea de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor cu nr. top 3580/1 (f. 32 dosar fond).

Prin Dispoziția nr. 1837/_, emisă de P. municipiului C. -N. (f. 5-6, f. 27-28 dosar fond), s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului existent la naționalizare și nerestituit în natură, situat în P. Cipariu nr. 7, înscris în CF nr. 13431, cu nr. top. 3580 (art. 1), solicitat prin Notificările nr. 1018/_ și nr. 1019/_ .

Potrivit art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a stabilit ca valoarea echivalentă a imobilului identificat mai sus și cuvenită notificatoarei Moisin Minerva Terezia, este suma de 290.486 lei.

În cuprinsul art. 3 al dispoziției s-a menționat posibilitatea notificatoarei de a opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 42.731 lei, și pentru: acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 247.755 lei.

În preambulul acestei dispoziții s-a reținut faptul că, apartamentul 2 a fost restituit petentei în baza Legii nr. 112/1995; apartamentele nr. 1 și 3 și terenul curte în suprafață de 209 mp, au fost restituite reclamantei în baza Dispoziției nr. 1785/_, modificată prin Dispoziția nr. 2623/_ .

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a arătat că în imobil mai există apartamente nevândute și care pot fi restituite în natură.

Reclamanta Moisin Minerva Terezia a formulat o precizare a acțiunii (f. 114), solicitând atribuirea în natură a apartamentului nr. 7 de la etajul nr. II, reprezentând contravaloarea zidului existent pe acoperișul clădirii și a plăcii pe care S. Român a înțeles să realizeze supraetajarea, precum și a scărilor edificate de antecesorul reclamantei.

În motivele precizării de acțiune reclamanta a mai arătat că pivnița imobilului compusă din spălătoria și uscătoria de la demisol, 1 WC și o cameră de serviciu au fost transformate în două camere de locuit. Aceste camere nu figurează în cartea funciară dar proprietarul apartamentului nr. 4 de la etajul I, numitul Tomescu E. le-a închiriat unei societăți comerciale.

S-a solicitat atribuirea acestui spațiu, deoarece reclamantei nu i s-a atribuit nicio boxă de pivniță.

În fața instanței de fond, pentru identificarea imobilului în litigiu, a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, de către expert inginer Iordănescu R. (f. 226 - 240 dosar fond, vol. I), conform căreia, după naționalizarea dispusă în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul a fost supraetajat cu etajul II, edificat pe terasa existentă, folosindu-se facilitățile existente (casa scării, parte din zidăria exterioară, instalații, etc.).

În opinia expertului, față de o construcție nouă, edificată pe un teren gol, supraetajarea a beneficiat de existența următoarelor lucrări de construcții deja existente: 1. terasamente și săpături; 2. fundații din beton; 3. umpluturi pentru pardoseli, inclusiv hidroizolația; 4. peretele exterior perimetral, pe o înălțime de

80 cm (și parțial, în fronton de 1,70 m), ceea ce reprezintă 35 % din zidăria exterioară a etajului II, respectiv 25 % din zidăria totală (exterioară și de compartimentare); 5. casa scării completă, un aport apreciat la 4% din valoarea etajului II; 6. 80% din cheltuielile privind instalațiile de apă, canal, gaz și electricitate; 7. 25% din valoarea coșurilor de fum și a curților de lumină (se cuprind în cota de 25% din valoarea zidăriei).

În privința spațiilor de la subsol, expertul a procedat la o analiză detaliată a acestora, ajungând la concluzia că acestea sunt atribuite apartamentelor nr. 1, 4, 3, 5, 6 și 7.

Ulterior, a fost efectuată în cauză o expertiză tehnică judiciară de către expert inginer T. Mihai (f. 37 - 59 dosar fond, vol. II), având ca obiectiv stabilirea valorii apartamentelor nr. 4, 5, 6 și 7 din imobilul litigios, respectiv, calcularea sumelor rezultate din compensarea valorii apartamentului nr. 7 cu valoarea apartamentelor ce au fost vândute chiriașilor, ținându-se cont de cota ce revine reclamantei asupra apartamentelor nr. 5, 6 și 7, precum și valoarea apartamentului nr. 4 din imobil.

Potrivit acestei expertize, apartamentul nr. 7 are o valoare ce reprezintă 24,9 % din valoarea etajului II, iar valoarea lucrărilor de construcții deja existente pe terasa casei inițiale, de 28 % din etajul II, acoperă valoarea apartamentului nr.

7. Prin aceeași expertiză s-a arătat că valoarea apartamentului nr. 4 este de 103.800 Euro (439.043 lei); valoarea apartamentului nr. 5 este de 74.200 Euro (313.844 lei); valoarea apartamentului nr. 6 este de 67.500 Euro (285.505 lei); valoarea apartamentului nr. 7 este de 46.400 Euro (196.258 lei), valoarea totală a acestor apartamente fiind în sumă de 188.100 Euro (599.349 lei).

Valoarea lucrărilor de construcție deja existente pe terasa casei inițiale reprezintă, conform precizărilor expertului, 28% din valoarea apartamentelor nr. 5, 6 și 7, astfel că, în raport de acest procent, valoarea care s-ar cuveni reclamantei este în sumă de 52.768 Euro.

Din cele două expertize întocmite în fața instanței de fond de experții Iordănescu R. și T. Mihai rezultă faptul că pârâtul deține bunuri pe care le poate oferi în compensare reclamantei, respectiv, apartamentul nr. 7, a cărui valoare reprezintă un procent de 24,9% din valoarea etajului II al imobilului, și că valoarea lucrărilor de construcții deja realizate și existente pe terasa casei inițiale, de 28 % din etajul II, acoperă valoarea apartamentului nr. 7.

În raport de aceste aprecieri ale experților, Curtea constată că reținerea primei instanțe, în sensul că, nu i se poate atribui reclamantei în compensare apartamentul nr. 7, pe motiv că dintre lucrările la care face trimitere expertul, ar putea, cel mult, să aibă în vedere doar peretele exterior perimetral de pe terasă - și care, însă, raportat la dimensiunile arătate de expert, 80 cm înălțime, și parțial, în fronton, de 1,70 m., nu ar justifica acordarea unor despăgubiri -, este neîntemeiată, impunându-se a fi înlăturată.

Pe cale de consecință, Curtea constată că este admisibilă, prin prisma Legii nr. 10/2001, acordarea în compensare, în favoarea reclamantei, a apartamentului nr. 7, din imobilul situat în C. -N., P. Cipariu nr. 7, înscrisa în CF ind. nr. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF nr. 1. C. .

În ceea ce privește solicitarea reclamantei, de a-i fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent, urmare a compensării cu valoarea apartamentului nr. 4, care nu poate fi restituit în natură, întrucât a fost vândut în condițiile Legii nr. 112/1995, Curtea constată că, în limitele învestirii instanței prin precizarea de acțiune depusă de reclamantă la fila 297 dosar fond, vol. I, această solicitare a reclamantei este pe deplin admisibilă, motivat pe următoarele considerente:

Dispoziția contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și cuprinde valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent (despăgubirilor) ce urmează să fie acordate pentru partea din imobil nerestituită în natură.

Fiind vorba despre o dispoziție emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanța de judecată poate să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent (despăgubirilor) ce se cuvin persoanei îndreptățite pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, în acest sens dispunând chiar textul Legii nr. 10/2001 anterior modificării sale prin

Legea nr. 247/2005, precum și Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție.

De altfel, în același sens, s-a pronunțat și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens, cauza Faimblat contra României și cauza Katz împotriva României), atunci când a reținut că Legea nr. 10/2001, deși oferă părților interesate accesul atât la o procedură administrativă, cât și la o procedură jurisdicțională contencioasă, această procedură rămâne una teoretică și iluzorie, nefiind susceptibilă să conducă la plata unor despăgubiri efective și reale într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele impuse de art. 6 C.E.D.O., în situația în care nu este posibilă restituirea în natură.

Drept urmare, Curtea constată că este admisibilă solicitarea reclamantei, de a-i fi stabilite măsuri reparatorii în echivalent, pentru partea de imobil la care este îndreptățită și care nu poate fi restituită în natură, prin stabilirea efectivă a cuantumului acestora, urmând ca valorificarea propriu-zisă a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent să fie făcută în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent, pentru partea de imobil ce nu se poate restitui în natură, trebuie avut în vedere faptul că din valoarea apartamentului nr. 4, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 103.800 Euro, se impune scăderea valorii apartamentului nr. 7, în sumă de

46.400 Euro, rezultând, așadar, suma de 57.400 Euro.

La această sumă trebuie adăugată valoarea corespunzătoare procentului de 28% din valoarea apartamentelor nr. 5 și 6, în sumă de 39.676 Euro (141.700 Euro x 28% = 39.676 Euro), rezultând o valoare totală în sumă de 97.076 Euro.

Cu alte cuvinte, reclamanta este îndreptățită la a-i fi acordate măsuri reparatorii în echivalent în limita sumei de 97.076 Euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății efective, aceste măsuri reparatorii prin echivalent urmând să fie acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, și a prevederilor art. 296 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte apelul reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâții P. municipiului C. -N. și M.

C. -N. prin P. vor fi obligați să îi plătească reclamantei - conform solicitării exprese în acest sens făcute de reprezentanta reclamantei la termenul de judecată din data de_ -, suma de 2.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanță, și în instanța de apel, în primul ciclu procesual, reprezentând onorarii expertize (f. 221, 271 dosar fond, vol. I, f. 9, 63 dosar fond, vol. II).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în parte apelul declarat de reclamanta P. A. D. C., prin tutore P. E. T., împotriva sentinței civile nr. 841 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă, în parte în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților P. municipiului C. -N. și M. C. -N. și, în consecință:

Anulează parțial Dispoziția nr. 1837 din 22 iulie 2005, emisă de P. M.

C. -N. .

Atribuie reclamantei în compensare apartamentul nr. 7 din imobilul situat în municipiul C. -N., P. Cipariu nr. 7 din C.F. ind. nr. 1. C. cu părțile indivize comune înscrise în C.F. nr. 1. C. .

Stabilește dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 97.076 Euro sau echivalentul în lei la data plății, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 2.860 lei reprezentând cheltuieli de judecată în prima instanță și în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE		JUDECĂTOR		GREFIER
C.	-M. CONȚ	A. -A.	P. A. A.	M.

Red.CMC/dact.MS 7 ex/_

Jud.fond: E.L.

← Încheierea civilă nr. 158/2013. Legea 10/2001		Încheierea civilă nr. 139/2013. Legea 10/2001 →

Decizia civilă nr. 20/2013. Legea 10/2001

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 20/2013. Legea 10/2001