Decizia civilă nr. 208/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare, apelul declarat de către apelanta petentă
M. V., domiciliată în Z., str. C. C., nr. 125 C, județul S., împotriva sentinței civile nr. 2001 din_ a Judecătoriei Z., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită, făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile asupra apelului, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 2001 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, s-a admis, în parte, plângerea formulată de către petenta M. V., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. , astfel că a fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.3634047 întocmit de către intimat la data de_, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 375 lei, cu sancțiunea avertisment, cu menținerea celorlalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 3634047 din data de_ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3634047 din data de_, petenta M.
V. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 375 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.52 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 13,15, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe str. C. C. din
, iar la intersecția cu B-dul M. Viteazu a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, în așteptare la semafor fiind în fața ei autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ . De asemenea, petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertisment pentru fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere.
Potrivit art.100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
" Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută de clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conducere pentru 30 de zile: lit.d) nerespectarea culorii roșii a semaforului.";
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3634047 din data de_, instanța
constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității, petenta nefăcând dovada unei stări de fapt contrare (de altfel necontestată de aceasta), motiv pentru care, reține faptul că procesul-verbal seria CP nr. 3634047 din data de_ a fost temeinic întocmit iar fapta săvârșită de către contravenient întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002.
Prin plângerea formulată, petenta nu a dovedit și nici nu a susținut netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În concluzie, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, petentul nefăcând dovada unei stări de fapt contrare și în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002, motiv pentru care reține faptul că procesul-verbal seria CP nr.0643153 din data de_ a fost temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 280 lei, instanța reține următoarele:
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă."; Iar alin.3 al aceluiași articol prevede faptul că: ";Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.";
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
"Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite."; Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul- verbal.";
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentului, această din urmă sancțiune fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunilor contravenționale.
Astfel, pentru această soluție sunt avute în vedere, în special, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și gradul de culpabilitate al petentei în săvârșirea faptei care este unul redus având în vedere faptul că petenta nu a observat culoarea roșie a semaforului, fiind obișnuită cu semnalizarea anterioară. De asemenea, instanța are în vedere și circumstanțele persoanale ale petentei față de care nu s-au dovedit antecedente contravenționale, faptul că aceasta are în întreținere 11 copii (conform certificatelor de naștere anexate), dar și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acestera raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: " Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei."; Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: " Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …";
Art.100 alin.3 din OUG 195/2002 prevede ";Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile"; săvârșirea faptelor enumerate în cuprinsul acestui text.
Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul "teoretic și iluzoriu"; atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, petenta nu a făcut dovada că faptele contravenționale au fost săvârșite în anumite împrejurări care să le confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii complementare, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestor sancțiuni, prevăzut de art96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petentă și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură.
Împotriva acestei hotărâri, petenta M. V. a formulat apel solicitând schimbarea hotărîrii în sensul înlăturării măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile(f. 2).
În motivare, în esență, se arată că în mod greșit s-a reținut că nu s-a făcut dovada că faptele contravenționale au fost săvârșite în împrejurări ce să le confere un grad mai redus de pericol social, în condițiile în care petenta locuiește pe str. C. C. de 10 ani și că au fost probleme cu semaforizarea intersecției cu b-dul M Viteazu, semaforul nu funcționa, fiind o zi de sâmbătă.
În drept cererea nu a fost motivată.
În probatiune au fost depuse inscrisuri.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate (f.8).
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Instanța de fond în mod corect a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, în acord cu cele reținute de prima instanță, tribunalul apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, că aceasta prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentului, sancțiune necesară și suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunilor contravenționale.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale. Potrivit prevederilor art. 100 alin.3 din OUG 195/2002 ";constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile"; săvârșirea faptelor enumerate în cuprinsul acestui text.
Din textul legal coroborat și cu disp. art. 95 și 96 din OUG nr. 195/2002 reiese intenția legiuitorului ca sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, să fie atrasă obligatoriu pe lângă sancțiunea principală (a amezii sau avertismentului).
În acord cu art. 6 CEDO instanța de fond s-a pronunțat și asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii complementare conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În mod temeinic prima instanță a apreciat că, în concret, petenta nu a făcut dovada că faptele contravenționale au fost săvârșite în anumite împrejurări care să le confere un grad de pericol social mai redus, reținând corect că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petentă - nerespectarea normei de circulație rutieră - și se justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol privind
siguranța circulației (chiar și în situația în care nu s-a produs vreun eveniment rutier) și pentru prevenirea altor fapte de aceeași natură.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă M. V., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., împotriva Sentinței civile nr. 2001 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă M. V. , în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. , împotriva Sentinței civile nr. 2001 din_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
-D. H. D. C. V. H.
Red./dact./DC/DC_ /2 ex.
Jud. fond. L. D. M.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 16/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 864/2013. Plângere contravențională → |
|---|
