Decizia civilă nr. 211/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/R
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanta M. M., domiciliată în D., nr. 318, județul M., cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul R., nr. 1/26, județul M., împotriva sentinței civile nr. 585 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta M.
M., lipsă, avocat W. Gabriel, lipsă fiind intimatul M. V. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei M. M., avocat W. Gabriel face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5,00 lei conform chitanței nr. 2953 seria TAXA132953RO și timbru judiciar mobil în sumă de 0,50 lei. Arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus, solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei M. M., avocat W. Gabriel solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și reintegrarea reclamantei recurente în spațiul de locuit corelativ cu obligarea pârâtului să permită accesul recurentei în acest spațiu, până la soluționarea irevocabilă a partajului bunurilor comune. Solicită cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial, depune în acest sens chitanța nr. 342/_
.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 si pct.9 Cod procedură civilă, iar examinarea cauzei să fie făcută sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Susține că, condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt îndeplinite, astfel: urgența se justifică prin necesitatea înlăturării abuzului intimatului pârât care nu îi permite reclamantei să intre și să folosească imobilul proprietatea sa, lipsind-o de
atributul esențial al dreptului de proprietate: folosința bunului. Reclamantei recurente nu i se permite nici măcar să aibă acces la hainele sale și la bunurile de uz personal, iar faptul că recurenta este temporar plecată în Irlanda nu este de natură a fi un argument pentru lipsa urgenței. Mai mult, recurenta nu are în mod concret, sigur și continuu alte posibilități locative, nu are o altă locuință și se află în situația de a cere ocrotirea dreptului ei de proprietate asupra imobilului casă nouă identificat în petitul acțiunii, drept care s-ar păgubi prin întârziere.
În privința vremelniciei arată că este o condiție îndeplinită în cauză, raportat la împrejurarea că părțile vor partaja judiciar masa bunurilor comune, astfel că situația atribuirii acestora va fi rezolvată pe fondul dreptului comun, dar în prezent recurenta nu a avut posibilitatea financiară de a susține un proces de partaj, costisitor și îndelungat. Este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului raportat la împrejurarea că instanța a fost chemată să înlăture doar o stare de abuz din partea pârâtului care o împiedică pe reclamantă, cu violentă să folosească bunurile proprietatea sa, iar în procedura ordonanței președințiale, instanța verifică aparența dreptului, nu condițiile de fond și aparența dreptului este în favoarea recurentei.
Arată că părțile, sub durata căsătoriei au edificat două construcții: o casă de locuit construită în 1998, având 2 camere, living, bucătărie și baie și o construcție mai nouă, aflată în roșu, locuibilă doar la parter situate în D. nr. 318, iar reclamanta solicită reintegrarea în construcția nouă, în roșu, locuibilă doar la parter.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 585 pronunțată la data de 25 februarie 2013 de
Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect reintegrarea în locuință.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, pârâtul a formulat o acțiune de divorț împotriva reclamantei, în dosarul nr._, care a fost soluționat și s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților. Dosarul este înaintat T. ui M., pentru soluționarea apelului.
În cauză au fost audiați martorii P. I., Șteț I., Șteț I. și P. L. .
Din declarațiile martorilor a reținut instanța că reclamanta este plecată de la domiciliul comun de 5 ani, în Irlanda.
Martora Șteț I. a declarat că în luna decembrie 2012, reclamanta a venit cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dar nu a avut acces în locuință astfel că a exercitat acte de violență asupra mamei pârâtului și a spart ușa de la bucătărie. Martora P. L. a arătat că reclamanta a venit la domiciliul comun și a provocat scandal.
Tot din declarațiile martorilor a rezultat că nu este posibil ca reclamanta să mai locuiască în imobilele situate în D. nr. 318.
Astfel în locuința denumită bucătărie de vară locuiește mama pârâtului, iar în construcția nouă care nu este finisată, locuiește pârâtul împreună cu concubina sa.
Apreciind probele administrate, instanța a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul art. 581 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv condiția urgenței și vremelnicia măsurii luate.
Reclamanta a plecat de la domiciliul comun în Irlanda de o perioadă îndelungată de timp, astfel că probabil acesta a fost și motivul pentru care pârâtul a înaintat acțiune de divorț, conviețuirea nemaifiind posibilă.
În aceste condiții, reintegrarea reclamantei în fostul domiciliu comun, nu a fost o urgență și nu s-a putu realiza pe calea ordonanței președințiale, deoarece s-ar fi impus prejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce privește vremelnicia, instanța a constatat că reclamanta nu a promovat o acțiune privind partajarea bunurilor comune, astfel că solicitarea acesteia prin cererea formulată, ca măsura să fie vremelnică până la soluționarea partajului care nu a fost solicitat prin acțiune, nu a putut fi apreciată ca fiind o delimitare în timp a măsurii, deci cât va dura acesta. Nu s-a putut aprecia când se va declanșa un posibil proces de partaj.
S-a statuat că vremelnicia are un caracter care este în strânsă legătură cu cel al neprejudecării fondului, prin ordonanță președințială neputându-se dispune măsuri definitive, care tind să rezolve fondul cauzei.
În jurisprudență s-a conturat inadmisibilitatea ordonanței în cazul litigiilor între coproprietari prin care unul dintre coproprietari solicită obligarea celuilalt pentru permiterea accesului în locuința respectivă, pe care acesta din urmă o folosește în exclusivitate, reclamantul proprietar având locuința asigurată în alt imobil, neaflându-se în situația ocrotirii unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, iar pentru soluționarea pretinsului drept fiind necesare verificări de fond
În speță, reclamanta a plecat de circa 5 ani de la fostul domiciliul comun, astfel că s-a prezumat că avea deja asigurată o locuință, iar faptul că pentru cele două imobile despre care face vorbire în cerere, ar avea o contribuție la edificarea lor prin stabilirea unei cote de coproprietate, nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 581 din Cod procedură civilă, privind urgența și vremelnicia.
Având în vedere aceste considerente, instanța a considerat cererea reclamantei ca neîntemeiată și a fost respinsă.
Cheltuielile de judecată solicitate de pârât, reprezentând onorariul avocațial nu au fost dovedite cu chitanță ca fiind achitate, astfel că nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta M. M., solicitând admiterea recursului în sensul modificării în totalitate a Sentinței civile nr. 585/_
, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, cu consecința admiterii acțiunii și reintegrarea reclamantei recurente în spațiul de locuit situat în comuna D. nr. 318 (casa nouă) corelativ obligării pârâtului să permită accesul recurentei în acest spațiu, până la soluționarea irevocabilă a partajului bunurilor comune. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată atât aferent judecării cauzei în primă instanță cât și în recurs.
Recurenta a apreciat că, sentința atacată s-a impus a fi modificată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă. Solicită a se examina cauza sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta arată că, contrar concluziei primei instanțe, în realitate, condițiile de admisibilitate ale ordonanței presedințiale au fost îndeplinite în cauză, astfel:
Urgența: s-a justificat prin necesitatea înlăturării abuzului intimatului pârât care nu i-a permis reclamantei să intre și să folosească imobilul proprietatea sa, lipsind-o de atributul esențial al dreptului de proprietate: folosința bunului. Reclamantei recurente nu i s-a permis nici măcar să aibă acces la hainele sale și la bunurile de uz personal.
În mod greșit a reținut prima instanță că nu a fost îndeplinită condiția urgenței. Faptul că recurenta a fost temporar plecată în Irlanda nu a fost de natură a fi un argument pentru lipsa urgenței. În realitate, plecarea recurentei s-a realizat cu acordul intimatului, încă în timpul căsătoriei, șederile recurentei în Irlanda au fost discontinue, recurenta revenind frecvent în țară. Locul de muncă al recurentei în Irlanda este extrem de incert în condițiile actuale economico sociale, în mod repetat punându-i-se în vedere că va fi concediată. Recurenta este practic într-o situație extrem de dificilă, neavând efectiv unde să se întoarcă, deoarece casa proprietatea ei este locuită doar de intimat care stă acum cu o altă femeie.
În mod ilar, chiar împrejurarea concubinajului intimatului cu o altă femeie a fost evidențiată de instanță ca un argument al respingerii cererii de ordonanță președințială, ca și când ar fi just ca recurenta să fie lipsită de posibilitatea concretă de a-și exercita dreptul de proprietate, pentru a nu deranja noua relație a intimatului.
Nu s-a putut reține că recurenta ar avea în mod concret, sigur și continuu alte posibilități locative, recurenta stă în străinătate, îndurând privațiuni și greutăți greu de descris, pentru că pur și simplu nu s-a putut întoarce în tară, neavând unde să stea.
Prima instanță, a prezumat că recurenta ar avea o altă locuință, fără a avea o dovadă în acest sens. În realitate, recurenta nu are o altă locuință și s-a aflat în situația de a cere ocrotirea dreptului ei de proprietate asupra imobilului casă nouă identificat în petitul acțiunii, drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Recurenta a încercat să revină la domiciliul în repetate rânduri, însă a fost agresată de intimat, acesta fiind și sancționat contravențional pentru violența sa.
Vremelnicia: a fost o condiție îndeplinită în cauză, raportat la împrejurarea că părțile urmează să partajeze judiciar masa bunurilor comune, astfel că situația atribuirii acestora va fi rezolvată pe fondul dreptului comun. În mod cert partajul se va realiza, chiar dacă până în prezent recurenta nu a avut posibilitatea financiară de a susține un proces de partaj, costisitor și îndelungat.
Faptul că partajul bunurilor comune nu a fost încă pe rolul instanței nu poate fi un argument în defavoarea vremelniciei, deoarece a fost unanim acceptată admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială chiar fără existența unei acțiuni pe fond, în scopul înlăturării unui abuz. Ori, atitudinea intimatului de a nu permite (în mod violent) accesul recurentei în locuința comună devălmașă a fost cu siguranță un act abuziv.
Neprejudecarea fondului a fost o condiție îndeplinită raportat la împrejurarea că instanța a fost chemată să înlăture doar o stare de abuz din partea pârâtului care a împiedicat-o pe reclamantă, cu violență să folosească bunurile proprietatea sa.
Prima instanță a reținut că pentru soluționarea dreptului recurentei ar fi necesare verificări de fond. În procedura ordonanței președințiale, instanța verifică aparența dreptului, nu condițiile de fond și aparența dreptului este în favoarea recurentei.
În localitatea D. nr. 318 județul M., sub durata căsătoriei, părțile au edificat două construcții: o casă de locuit construită în 1998, având 2 camere, living, bucătărie și baie și o construcție mai nouă, aflată în roșu, locuibilă doar la parter. Ambele construcții au numărul administrativ 318 și au constituit domiciliul legal al reclamantei, unde aceasta este împiedicată să revină, exercitându-se violență asupra sa.
Un astfel de incident violent a avut loc în data de_, când pârâtul a fost sancționat de organele de poliție pentru scandalul făcut.
În construcția nouă, în roșu, locuibilă doar la parter a solicitat reclamanta reintegrarea și obligarea pârâtului să-i permită accesul și locuirea.
Prima instanță a reținut că recurenta nu are loc în proprietatea sa, deși există două construcții, deoarece într-una dintre ele locuiește mama intimatului (singură) și în casa nouă (locuibilă doar la parter) locuiește pârâtul cu concubina sa.
Nu a fost luată nici o clipă în calcul posibilitatea ca părțile să locuiască fiecare în câte una din construcții: pârâtul, concubina și mama pârâtului în casa cea finalizată și recurenta în casa nouă nefinalizată, locuibilă doar la parter, astfel încât și recurentei să-i fie respectat dreptul de proprietate și cel locativ.
Prima instanță a reținut doar declarațiile martorilor intimatului, reținând în mod greșit că recurenta ar fi violentă, dar nu a avut în vedere împrejurarea că intimatul a fost cel sancționat contravențional pentru actele de violentă exercitate asupra recurentei.
Reclamanta nu a avut o altă locuință, adresa sus menționată constituie domiciliul său legal, construcțiile au fost edificate sub durata căsătoriei și atitudinea pârâtului a constituit un act abuziv, astfel încât instanța să poată interveni prin intermediul ordonanței președințiale, chiar dacă nu există judecată asupra fondului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul ordonanței președințiale formulate de M. M. îl constituie solicitarea acesteia de a se dispune pe calea acestei proceduri reintegrarea în spațiul de locuit situat în D. nr. 318 în natură casă de locuit și obligarea pârâtului să-i permită accesul în locuință, până la finalizarea partajului.
În cererea inițial formulată s-a arătat că părțile sunt căsătorite, iar sub durata căsătoriei au edificat 2 construcții situate în D. la nr. administrativ 318. Reclamanta s-a întors de la muncă din Irlanda, iar în data de_ a fost implicată într-un conflict cu pârâtul care nu i-a permis accesul în locuință. Cu această ocazie pârâtul a fost sancționat contravențional de agenții de poliție pentru fapta de a nu-i fi permis reclamantei și fiicei părților accesul în domiciliul comun .
Prima instanță a respins cererea constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta a părăsit domiciliul
conjugal de o mai mare perioadă de timp locuind în Irlanda, astfel că reintegrarea nu prezintă urgență.
În ceea ce privește acest aspect se constată, verificând și Decizia civilă nr. 263/A din data de_, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Maramureș, că la data pronunțării Deciziei, potrivit susținerilor apelantei din respectivul dosar locuia la mama sa.
Astfel, se constată, analizând probele administrate în cauză că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți. În cererea de chemare în judecată se menționează faptul că pe rolul instanței de judecată se află dosarul nr._, dosar soluționat irevocabil, prin hotărârile pronunțate fiind desfăcută căsătoria părților.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că M. M. a plecat la muncă în Irlanda pentru a obține venituri suplimentare, părțile stabilind de comun acord acest fapt. De asemenea, se reține că martorii audiați au arătat că imobilele construcții au fost edificate de părțile din prezentul dosar-declarația martorului P. I. (f.15 din dosarul de fond). Din acest punct de vedere, fără a fi administrate probe în acest sens, având în vedere și specificul bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, că există prezumția de comunitate a celor 2 construcții edificate în timpul căsătoriei.
Domiciliul reclamantei se află în localitatea D. nr. 318, la această adresă solicitând și reclamanta reintegrarea. Astfel, reclamanta solicită reintegrarea și obligarea pârâtului să-i permită accesul și locuirea în imobilul cu privire la care există prezumția de bun comun al foștilor soți și care constituie domiciliul reclamantei.
Pârâtul nu a permis accesul reclamantei în imobil, în data de 19 decembrie 2012, motivând faptul că locuiește împreună cu o altă persoană.
Instanța consideră recursul declarat de recurenta M. M., întemeiat, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ.
În ceea ce privește urgența, instanța apreciază că solicitarea de reintegrare a reclamantei în locuința care constituie domiciliul său, domiciliu cu privire la care aceasta are un drept și care potrivit art. 27 din Constituția Românei este inviolabil, justifică ideea de urgență. Este adevărat că reclamanta a plecat de aproximativ 5 ani în Irlanda la muncă, însă din cuprinsul hotărârii de divorț rezultă că această decizie a fost luată împreună de soți și avea ca și finalitate asigurarea resurselor financiare pentru școlarizarea copiilor soților și pentru a asigura cheltuielile familiei.
Faptul că la data de 19 decembrie 2012, pârâtul nu a permis reclamantei să pătrundă în locuință, în condițiile în care până la acest moment i-a fost permis accesul în domiciliul său, justifică urgența în soluționarea prezentei cauze. Se constată că sesizarea instanței de judecată s-a realizat la data de 28 decembrie 2012 (data poștei), respectiv la 9 zile de la data incidentului arătat mai sus. În ceea ce privește condiția legată de urgență, respectiv de a exista urgență pe tot parcursul soluționării cauzei, instanța consideră că imposibilitatea reclamantei de a pătrunde în domiciliul său este o imposibilitate continuă, astfel că până la momentul la care se va permite accesul această stare va fi menținută.
În cuprinsul recursului declarat se mai arată că recurentei nu i se permite nici măcar accesul în locuință pentru a-și lua obiectele de uz personal sau hainele sale. Chiar dacă reclamanta se află la muncă în străinătate, în perioada în care se află în
România aceasta are nevoie de bunurile și obiectele de uz personal la care s-a făcut referire anterior, iar în privința posibilității de a locui în altă parte, probabil că reclamanta-recurentă ar găsi o soluție, însă tocmai în acest fapt constă urgența justificată de prezenta procedură, respectiv faptul că locuința în care se solicită reintegrarea reclamantei este domiciliul acesteia, acolo se află o parte din bunurile reclamantei la care aceasta nu are acces, iar pârâtul, cu care este coproprietar nu îi permite accesul în locuința respectivă.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța constată că în cursul cererii de divorț, instanța de judecată nu a fost investită cu solicitarea de a se stabili folosința exclusivă a pârâtului cu privire la locuința comună a foștilor soți. Astfel, această măsură poate fi luată și în cadrul prezentei proceduri a ordonanței președințială atâta vreme cât părțile sunt în procesul de divorț. Instanța de judecată nu va prejudeca fondul, deoarece părțile au posibilitatea de a solicita atribuirea bunului unuia sau altuia dintre soți.
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii luate, se consideră că pentru a se împiedica unele abuzuri, instanța de judecată este chemată să intervină chiar dacă nu există pe rolul instanțelor de judecată un dosar care să statueze asupra fondului litigiului. În prezenta cauză, obiectul prezentului dosar este tocmai solicitarea coproprietarului care nu este lăsat să folosească bunul, ca și coproprietar și titular al domiciliului legal în respectiva locuință, de către celălalt coproprietar. Soluția care se dispune în prezenta cauză urmează să-și înceteze valabilitatea la momentul la care instanța de judecată va soluționa partajul dintre părți.
Recursul promovat în prezenta cauză vizează și cheltuielile de judecată. În privința acestora instanța constată că recursul urmează a fi admis, iar cererea sentința modificată, cererea urmând să fie admisă fi admisă. Astfel se consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., astfel că pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamante M. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de M. M. domiciliată în D., nr. 318, cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul R., nr. 1/26 la Cabinet de avocat W. Gabriel, împotriva Sentinței civile nr. 585 pronunțată la data de 25 februarie 2013 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o modifică, în sensul că:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de M. M. cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul R., nr. 1/26 la Cabinet de avocat W. Gabriel, în contradictoriu cu pârâtul M. V. domiciliat în D., nr. 318, județul
M. și dispune reintegrarea reclamantei și obligarea pârâtului să permită accesul și locuirea reclamantei în spațiul de locuit situat în D. nr. 318 în natură casă de locuit (construcția nouă, în roșu), până la soluționarea irevocabilă a partajului bunurilor comune.
Obligă intimatul M. V. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei M. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. G. , | P. M. | B. | , C. V. , | Bud M. |
Red./Tred./P.M.B../_ Verif. _
Ex. 2
J. ecător fond: N. P. I.
| ← Decizia civilă nr. 376/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 219/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
