Decizia civilă nr. 214/2013. Exequator - recunoasterea hotararii judecatoresti straine
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/A/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. V. JUDECĂTOR: I. -D. C. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta T. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2955 din 06 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei apelante T. A. L., avocat Gorgan A., în substituirea avocatului titular M. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei apelante învederează instanței faptul că, la termenul anterior i s-a pus în vedere să depună la dosar o copie de pe sentința de divorț originală, apostilată și tradusă, însă acest act se află depus la fila 17 din dosarul de apel.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantei apelante, faptul că este necesar să se depună la dosar o copie a originalului sentinței de divorț, în limba spaniolă, care să fie legalizată de un notar.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că s-a conformat solicitărilor instanței de la termenul anterior, prezentându-se la Biroul notarului public C. Augustin cu sentința de divorț originală emisă de instanța spaniolă, iar notarul i- a adus la cunoștință că nu poate legaliza copii de pe hotărâri judecătorești, acest lucru revenind exclusiv instanței, sens în care prezintă spre vedere instanței de apel, hotărârea originală a instanței spaniole, hotărâre care este apostilată și solicită ca instanța să compare cele două acte.
Instanța, admite cererea și procedând la o comparare a copiei xerox a sentinței originale apostilate, depusă în dosarul de apel la filele 14-16, cu originalul sentinței prezentat azi în instanță, constată că, copia de la dosar este conformă cu originalul prezentat spre vedere.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul prev. art.
482 rap. la art. 244 C.pr.civ., instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și pune în vedere reprezentantei reclamantei apelante dacă dorește ca dezbaterea pe fond a cauzei să se facă la acest termen sau la un termen ulterior.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că dorește ca dezbaterea pe fond a cauzei să fie la acest termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe fond asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii formulată de petentă, respectiv a se dispune recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț pronunțată de instanța spaniolă, susținând pe scurt motivele invocate în memoriul de apel depus la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2955 din 06 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ s-a respins cererea de "exequator"; formulată de petenta T.
A. L., privind sentința de divorț, pronunțată la data de_ în Dosar nr. 493/2011 al J. de Primă instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia De Dona Godina - Spania.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în principiu, după aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ian. 2007, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești ale unui stat component, așa cum este și Ungaria, sunt recunoscute de plin drept între statele membre ale uniunii, în baza normelor juridice de drept comunitar (european) care au forță obligatorie și caracter prioritar, față de legile naționale interne.
În acest sens art. 33 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului Europei, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (denumit în continuare Regulament), prevede în mod expres că ";o hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la vreo procedură specială"; iar art. 32 din același regulament (care are forța juridică a unei legi interne) precizează că în sensul prezentului regulament, "hotărâre" înseamnă o hotărâre pronunțată de o instanță dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță sau mandat de executare, precum și stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată.
Conform art. 33 alin. (2) din Regulament, în cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute în secțiunile 2 și 3 din prezentul capitol, ca hotărârea să fie recunoscută.
Prin urmare, partea interesată în recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene așa cum este și Ungaria, nu se poate adresa direct instanței dintr-un alt stat membru recte România, în vederea recunoașterii acesteia, așa cum a procedat petenta, ci mai întâi trebuie să se adreseze autorității competente din acel stat (adică în cazul nostru, România) în vederea punerii sale în executare (bineînțeles dacă îndeplinește toate cerințele legale) și numai în ipoteza în care întâmpină un refuz, poate apela la instanță pentru rezolvarea diferendului.
În acest sens, art. 38 alin (1) din Regulament, arată că "o hotărâre pronunțată într-un stat membru și care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv";.
Cu alte cuvinte, în speță hotărârea pronunțată în Spania ar trebui să poarte mențiunea "executorie"; din partea autorităților ungare, pentru a putea fi executată în mod direct de autoritățile române, ceea ce nu s-a reliefat în prezenta cauză. În plus de aceasta, din punct de vedere formal, înscrisul depus în copie la dosar după înscrisul original, ce provine de la statul emitent, adică Spania trebuie să fie apostilat în acel stat, în condițiile Convenției de la Haga, pentru a putea fi utilizat întru-un alt stat, membru al convenției, cum este și România, fiind astfel scutit de supralegalizare, în conf. cu prev. Legii nr. 105/1992 privind raporturile juridice de drept internațional privat. Nici această cerință de autenticitate, a înscrisurilor ce provin de la autorități străine, nu a fost îndeplinită de înscrisul depus la dosar (f.3; 5) deși art. 53 alin. (1) din Regulament, prevede fără echivoc și în această privință că ";partea care invocă
recunoașterea unei hotărâri sau solicită încuviințarea executării unei hotărâri, trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia";.
Față de aceste aspecte, de ordin legal și formal, tribunalul a respins cererea de "exequator"; formulată de petenta T. A. L., privind sentința de divorț, pronunțată la data de_ în Dosar nr. 493/2011 al J. de Primă instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia De Dona Godina- Spania.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel T. A. L. solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de exequator formulată în prima instanță.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că, la data de_ s-a pronunțat sentința de divorț nr. 7/12 în dosarul nr. 493/2011 de către J. de Primă Instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia De Dona Godina, Spania, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre acesta (T. Atonela L. ) și T. Mihai Dan. Prin aceeași sentință i-au fost încredințate spre creștere și educare fiicele minore. Sentința este definitivă.
Deoarece are domiciliul în România, s-a adresat instanței competente din România, și anume Tribunalului Sălaj, cu o cerere vizând recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței de divorț pronunțată de instanța din Spania. Prin sentința civilă nr. 2955/_ Tribunalul Sălaj a respins cererea de "exequator"; pe motivul că înscrisul depus la dosar nu a fost apostilat în statul emitent, și anume Spania, în condițiile Convenției de la Haga.
La dosar a fost depusă copia sentinței civile pronunțate de instanța spaniolă și traducerea ei de către un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România. Sentința s-a pronunțat pe baza acordului comun între soți, așa cum reiese din conținutul acesteia ea este definitivă. Ca urmare, sentința nu mai necesită parcurgerea procedurii apostilării așa cum consideră Tribunalul.
Pe de altă parte, solicită instanței să observe modul ambiguu în care sunt formulate considerentele hotărârii și neconcordanțele din afirmațiile instanței de fond. Astfel, în câteva părți se face referire la Ungaria și autoritățile ungare, în condițiile în care statul ungar nu are nicio legătură cu acest caz:
"în principiu, după aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești ale unui stat component, așa cum este Ungaria, sunt recunoscute de plin drept(…)";;
-"prin urmare, partea interesată în recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene așa cum este Ungaria (…)";;
" în speță, hotărârea pronunțată în Spania ar trebui să poarte mențiunea
"executorie"; din partea autorităților ungare, pentru a putea fi executată în mod direct de autoritățile române";.
Având în vedere aceste considerente neclare și ilogice, nu înțelege cum dispozitivul hotărârii s-ar putea baza pe o astfel de motivare.
În concluzie, solicită instanței modificarea în întregime a sentinței Tribunalului Sălaj și admiterea cererii de recunoaștere pe teritoriul României a sentinței de divorț pronunțată în Spania.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond face o confuzie atunci când face referire la Ungaria și la autoritățile ungare, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în Spania. Este real că aceeași instanță de fond face referire și la Spania și la hotărârea pronunțată în Spania dar aceasta nu înlătură confuzia ce reiese din referirea la autoritățile ungare.
Mai apoi instanța de fond face aplicarea Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului Europei, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, ori acesta este norma generală în materie de recunoaștere a hotărârilor judecătorești și se aplică doar dacă nu există o normă specială, cum există în speță privitor la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003.
În cazul existenței unei norme generale și a uneia speciale norma specială are prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, prin urmare în speță fiind vorba de o hotărâre de divorț și încredințare copii, deci o hotărâre
judecătorească în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, era aplicabil Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.
Mai mult dispozițiile Legii nr. 105/1992 privind raporturile juridice de drept internațional privat, care se regăsește și ea printre normele legale ce au stat la baza pronunțării soluției de către instanța de fond, așa cum rezultă din motivarea acesteia, au fost abrogate de art. 83 alin. 1 lit. e din Legea nr. 76/2012 începând cu data de_, iar acțiunea a fost introdusă la data de_ .
Prin urmare fiind incidente dispozițiile Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 urmează ca cererea să fi analizată prin prisma acestor dispoziții.
Prin sentința de divorț din dosar nr. 493/2011 pronunțată la data de 26 ianuarie 2012 de J. de Primă instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia de Dona Godina, Spania s-a desfăcut căsătoria dintre A. -L. T. și Mihai Dan T. și s-au încredințat mamei reclamante spre creștere și educare fiicele minore.
Potrivit art. 21 alin. 1 și 3 partea I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 "(1) Hotărârile judecătorești pronunțate într- un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. (3) Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii."
Motivele de refuz sunt indicate la art. 22 din același Regulament, și se constată că nici unul dintre aceste motive nu sunt incidente în prezenta cauză. Textul art. 22 din Regulament prevede că "Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de divorț, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei. O hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște: (a) în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta; (b) în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc; (c) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o acțiune între aceleași părți în statul membru în care se solicită aceasta sau (d) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț într-o cauză între aceleași părți, din moment ce această primă hotărâre îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se solicită aceasta."
Art. 37 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 prevede că "(1) Partea care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori solicită încuviințarea executării trebuie să prezinte:
(a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și (b) certificatul menționat la articolul 39. (2) În afară de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte: (a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau (b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc."
Art. 38 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 prevede că "(1) În lipsa prezentării documentelor menționate la articolul 37 alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2), instanța judecătorească poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor. (2) La solicitarea instanței judecătorești, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea este certificată de o persoană autorizată în acest sens într-unul dintre statele membre."
Curtea, în aplicarea textului din Regulament citat anterior, constată că petenta a depus o traducere legalizată a hotărârii judecătorești a cărei recunoaștere solicită și a prezentat originalul care poartă apostila, potrivit Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980, deci se poate stabili că hotărârea
judecătorească întruneaște toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și că nu mai este necesar a se depune și certificatul menționat la articolul 39. Prima instanță a reținut că s-a depus o copie care nu întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia, deoarece nu are amintita apostilă, însă nici nu a pus în vedere părții să facă respectiva dovadă.
De asemenea, având în vedere că hotărârea judecătorească este pronunțată pe baza acordului părților și că părțile s-au prezentat în persoană în fața acelei instanțe, rezultă că părțile au avut cunoștință despre acțiunea de divorț și încredințare copii și că a fost acceptată hotărârea de către pârât.
În temeiul prevederilor art. 480 Cod procedură civilă cât și al art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de petenta
T. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2955 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o va schimbă în tot în sensul că va admite cererea formulată de petenta T. A. L. C.N.P. 2., cu domiciliul în H. C., str. M., nr.167, jud. Sălaj, și în consecință va dispune recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț din dosar nr. 493/2011 pronunțată la data de 26 ianuarie 2012 de J. de Primă instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia de Dona Godina, Spania, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre A. -L. T. și MIHAI DAN T. și s-au încredințat mamei reclamante spre creștere și educare fiicele minore.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de petenta T. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2955 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite cererea formulată de petenta T. A. L. C.N.P. 2., cu domiciliul în H. C., str. M., nr.167, jud. Sălaj, și în consecință:
Dispune recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț din dosar nr. 493/2011 pronunțată la data de 26 ianuarie 2012 de J. de Primă instanță și Instrucție nr. 1 din La Almunia de Dona Godina, Spania, prin
care s-a desfăcut căsătoria dintre A. -L. T. și MIHAI DAN T. și s-au încredințat mamei reclamante spre creștere și educare fiicele minore.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
M. C. V. | I. -D. | C. | A. | B. |
Red. I.D.C./Dact. V.R.
3 ex./_
Jud.fond: M. S. - Tribunalul Sălaj
| ← Sentința civilă nr. 1209/2013. Exequator - recunoasterea... | Încheierea civilă nr. 348/2013. Exequator - recunoasterea... → |
|---|
