Decizia civilă nr. 23/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/A
Ședința publică din 04 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. -T.
J. ECĂTOR: H. D. M.
GREFIER: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelurilor civile declarate de către reclamantul R. I., domiciliat în comuna R., sat S. nr. 150, jud. M.
, și de către pârâții H. V., H. M., ambii domiciliați în B. M., str. M.
, nr. 16/63, jud. M., M. SA, domiciliat în B. M., A. A., nr. 4/19 jud. M., D. N., D. M., ambii cu domiciliul în B. M., str. P. Rareș, nr. 21/9 jud. M., M. E., domiciliată în B. M., A. A., nr. 4/19 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3186 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_ și pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3186 din 28 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere vizând grănițuirea, excepție invocată de pârâta C. L. R. și în consecință s-a respins cererea reclamantului R. I. împotriva pârâtei C. L. R., cerere având ca obiect acțiune în grănițuire, ca fiind autoritate de lucru judecat. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. R., excepție invocată de aceeași pârâtă și s-a respins cererea reclamantului R. I. împotriva pârâtei C. R., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea reclamantului R. I. împotriva pârâților C. L.
R., I. M. A., C. u E. I., B. V., M. G., H. V. și H. M., P. I., P. L., C. L. L., M. SA, D. N. și D. M.
, M. E., P. E. O. și P. S., cerere având ca obiect rectificare CF. A fost obligat reclamantul să plătească pârâților C. L. R., C. u E.
I. și I. M. A. suma de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâților M. SA, M. E., H. V., H. M., D.
N. și D. M. referitoare la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamantul R. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții anularea schiței de dezmembrare întocmite de ing. A. Kiss și avizată de
O.J.C.G.C. M. (actualmente O.C.P.l.) sub nr. 792 din_, cu privire la suprafața totală de 5.793 mp, cuprinsă în CF 1195 S., nr. top 2114/3, restabilirea situației de indiviziune inițiale, ca rezultat al rectificării de CF și apoi reparcelarea conform posesiei și folosinței pârâților, a se linia de hotar între reclamant și pârâta C. L. R., în raport de noua reparcelare, anularea schițelor întocmite și avizate sub nr. 2826/_, 2827/_ și 3806/_, prin care, suprafețele de teren ce le-au revenit pârâtelor C. L.
R. și C. u E. luliana, au fost la rându-le dezmembrate si înstrăinate către ceilalți și anularea planului de amplasament și delimitare vizat sub nr. 34165/_ .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la începutul lunii martie 2003, urmare a unor informații primite, în sensul că, cele trei pârâte, intenționează să-și înstrăineze casa și terenul, situate în sat S. nr. 150, moștenite după părinții lor, a abordat-o pe pârâta C. E. I., făcându-i oferta de cumpărare. A arătat că anterior actului sub semnătură privată, au fost prezentate construcțiile, ce făceau obiectul vânzării, au fost indicate și limitele terenului ce urmează a se vinde și se pretindea că este aferent construcțiilor (casa si anexe gospodărești). După încheierea actului sub semnătură privată, a și intrat în posesia efectivă a întregii proprietăți cumpărate și a început lucrările privind terenul și renovări la construcții. Ulterior încheierii actului sub semnătură privată, a convenit cu cei din familie ca, actul autentic să se încheie între reclamant și pârâtele C. L. R., I. M. A. și C. u E. I.
, făcând mențiunea că: la momentul la care se făcea oferta de cumpărare, dovada proprietății i s-a făcut printr-un certificat de moștenitor și titlu de proprietate eliberat pe seama antecesorilor, precizându-se ca, suprafața vândută face parte din suprafața totală de 7.784 mp, situat în extravilanul localității S., urmând ca această suprafață să se intabuleze și apoi să se dezmembreze, pentru a putea forma obiectul vânzării autentice, pe de o parte, și apoi a partajării diferenței nevândute între cele trei moștenitoare; această situație a acceptat-o pentru că, era pus în posesie cu privire la întreg terenul la care se făcea referire prin convenția de vânzare-cumpărare încheiat sub act
autentic, cunoscând limitele proprietății vândute; după intrarea în posesie, act realizat în prezența lui C. L. R., la sfârșitul lunii februarie, chiar înaintea încheierii actului sub semnătura privată, a și început executarea unor lucrări asupra terenului, cel puțin cunoscând că sunt în folosința întregii suprafețe ocupate de vie și a pomilor fructiferi aflați în spatele șurii și grajdului, având drept linie despărțitoare între proprietățile lor, continuarea vechiului gard și păstrarea unei distanțe de cca. 1.5-2 m de fânarul ce nu făcea obiectul vânzării și care, potrivit discuțiilor, ar fi urmat a fi demolat. E cert însă că, pe terenul care s-a vândut, urma a rămâne pomii fructiferi existenți, dintre care exemplifică doar nucul, în raport de care mejda, era înspre proprietatea lui C.
L. R., după cum, avea un spațiu de cca. 4 m în spatele șurii ce a cumpărat- o, înspre aceeași proprietate.
Reclamantul a mai susținut că în data de_, după ce s-a realizat schița de dezmembrare, pe care la acel moment nu a contestat-o, justificat de împrejurarea că, niciodată nu s-au măsurat suprafețele de teren, nici cea vândută reclamantului, nici cea care !e rămânea vânzătoarelor, spre a verifica dacă, datele din teren corespund cu cele din CF, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu cele trei, autentificat sub nr. 945 de BNP Balog M., a continuat să folosească terenul, pentru a avea surpriza, prin acțiunea depusă în toamna anului 2005 de către pârâta C. L. R., că i se pretinde lăsarea unei suprafețe de teren, cu argumentul că, l-ar fi ocupat în mod ilegal, din suprafața ce i-a revenit în urma partajului realizat pe cale notarială cu celelalte două pârâte, solicitându-se în același timp, stabilirea liniei de hotar, în raport de suprafețele ce le-ar reveni conform CF-ului și schița de dezmembrare atacată prin prezenta acțiune.
S-a mai reținut că reclamantul a precizat că în acel litigiu s-au efectuat două lucrări de expertiză, ambele conchizând că schița de dezmembrare este greșită, atât sub aspectul amplasării construcțiilor vândute, cât și asupra exactității suprafețelor din teren, încât celor trei pârâte, în urma partajului amiabil realizat pe cale notarială, li se înscriu în CF alte suprafețe (mai mici) decât s-au înscris în CF, urmare a întocmirii schiței de dezmembrare și a actului realizat. În același timp, se stabilea ca, în raport de limitele în care folosește suprafața este mai mică în teren decât ceea ce este înscrisă în CF, astfel încât, în mod real, ceea ce deține, în mod efectiv la acest moment, reprezintă, ca suprafață, mai puțin decât a făcut obiectul vânzării-cumpărării. Prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Baia Mare, justificat de limitele în care era investită instanța prin cererea de chemare în judecată și respectiv cererea reconvențională, se stabilea o mejdă dintre reclamant și pârâta C. L.
R. (reclamantă în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. ), în raport de care, a fost obligat să-i cedeze, pe lângă ceea ce-i lipsea, în mod real ca și folosință, o suprafață de încă 180 mp, astfel încât, în raport e ceea ce a cumpărat (2.873 mp) ajunge sa folosească cu 258 mp mai puțin. Or in aceasta situație, contractul de vânzare-cumpărare ce l-a încheiat ar trebui reevaluat, cu
consecințele ce derivă din obligația vânzătorului de a le preda suprafața de teren în totalitatea aceleia vândute sau a îl despăgubi cu contravaloarea suprafeței ce nu poate să o pună la dispoziție, dar interesul său este de a-și păstra posesia și folosința actuală. Întreaga situație a fost determinată de modul în care a executat schița de dezmembrare ing. Al. Kiss, care nu a stabilit, în mod fizic, suprafața din teren, ci a preluat cea din CF (știut fiind faptul că, ea nu garantează suprafața înscrisă) iar apoi, în mod simplist, a procedat la formarea unor loturi; expertizele din cauză, au stabilit că până și pârâtele, în raport de suprafețele deținute - făcând abstracție chiar de cea cu care se învecinează, C.
L. R. - dețin faptic mai puțin decât suprafața înscrisă în CF. Înseamnă că, topograful, nu numai că a greșit în cazul întocmirii schiței de dezmembrare, sub aspectul amplasării construcțiilor, ci a greșit esențial, sub aspectul determinării suprafețelor reale și a dezmembrării lor, în raport de suprafețele efective, cu efectul rectificării CF vizând suprafața reală și apoi a dezmembrărilor ce fac obiectul vânzării către noi și apoi a partajului dintre pârâtă, astfel încât, ceea ce le-ar fi revenit fiecăruia să corespundă atât sub aspectul folosinței efective (în teren), cât și a datelor de CF. Topograful nu a procedat în acest mod și efectele sunt acelea descrise mai sus.
Pârâtele C. L. R., I. M. A. și C. E. I., prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant, precizând că acesta a cumpărat de la ele imobilul situat în sat S. nr. 150 (casă și anexe gospodărești și teren aferent acestora), inițial încheindu-se un act sub semnătură privată, iar ulterior după întocmirea schiței de dezmembrare s-a încheiat în formă autentică vânzarea-cumpărarea sub nr. 945 la Notarul Public Balogh M. Reclamantul a fost de acord cu ceea ce a cumpărat conform schiței de dezmembrare realizată de ing. Kiss A. și nu a făcut nici o obiecțiune când s-a întocmit această schiță și când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, pârâtele au arătat că înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară are la baza contractul de vânzare-cumpărare și nu schița de dezmembrare, aceasta fiind doar o anexă a contractului, în vederea identificării topografice a terenului și imobilului care face obiectul vânzării-cumpărării. În mod corect trebuia să se solicite constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare și nu a schiței, așa cum s-a înțeles să se formuleze. Mai mult decât atât în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1370/_ s-a solicitat de către reclamant și soția acestuia revendicarea imobiliară a terenului care face obiectul prezentului litigiu, precum și stabilirea liniei de hotar. Pârâtele au invocat autoritatea de lucru judecat, față de petitul privind stabilirea liniei de hotar.
Pârâții M. SA, M. E., H. V., H. M., D. N. și
D. M., prin întâmpinare, au solicitat respingerea cererii reclamantului, învederând că acesta la data cumpărării nu a făcut demersurile pentru a
verifica corespondența dintre terenul cu privire la care susține ca a fost pus în posesie și cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică. Reclamantul recunoaște că soluția corectă ar fi fost acțiunea prin care să solicite reducerea proporțională a prețului, dar că nu are interes în promovarea acestei acțiuni, ci în a păstra folosința actuală. Acest lucru nu se poate realiza pe calea prezentei acțiuni, fiind vorba de un aspect ce vizează strict contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâta C.
L. R. . Problema care se ridică este cea a înstrăinărilor ulterioare efectuate de către moștenitorii inițiali. Practic parcelele partajate inițial au fost dezmembrate în continuare ca urmare a unor înstrăinări succesive. Familiile M. și D. au cumpărat câte un lot în suprafață de 6 ari, ocazie cu care s-au întocmit alte schițe de dezmembrare. Familia H. a înstrăinat o parte din terenul dobândit, ocazie cu care s-a încheiat o nouă schiță de dezmembrare. Pârâții au edificat case pe terenul în litigiu, case care au fost amplasate raportat la liniile de hotar stabilite cu ocazia vânzării. Dincolo de faptul că nu au fost sesizate neconcordanțe cu ocazia acestor noi dezmembrări pârâții care formulează prezenta întâmpinare au verificat de la data cumpărării dacă suprafața pe care o folosesc în fapt corespunde cu suprafața ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Mai mult, o parte din suprafața deținută de familia H., respectiv 240 mp nu este cuprinsă în declarația de parcelare întocmită între moștenitorii inițiali, ci a fost dobândită ulterior de către moștenitoarea de la care aceștia au cumpărat, respectiv I. Mărie A., în baza Legii 18/1991. Este vorba de parcela cu numărul topografic 214/3/4. Aceeași este situația probabil și a numerelor topografice 214/3/5, 214/3/6 si 214/3/7.
Pârâta C. R. prin P., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamantul trebuie să-și stabilească grănițuirea între el și vecinii mejdași ai acestuia, întrucât între aceștia există divergențe cu privire la suprafețele de teren pe care le dețin, proprietățile acestora fiind limitrofe. In ceea ce privește terenul proprietatea comunei R., respectiv "Canalul Morii", acesta este identificat sub nr. topo. 1638, aparținând domeniului public al comunei R., iar pe acest teren este amplasat un drum de acces.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu se opune ca reclamantul să-și reglementeze și să-și stabilească linia de hotar dintre proprietatea acestuia și proprietatea vecinilor, întrucât este necesară reconstituirea limitelor reale dintre fondurile limitrofe, pentru a nu mai exista incertitudini cu privire la suprafețele de teren deținute de aceștia, dar fără a aduce atingere domeniului public al comunei R., respectiv drumul de acces.
Analizând cererile părților și excepțiile invocate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că între pârâtele C. L. R. ,
I. M. A., C. E. I. și reclamant s-a încheiat un contract de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 945/_, contract prin care intimatele au vândut iar petentul a cumpărat terenul intravilan în suprafață de 2873 mp, casa
și anexe gospodărești, înscrise în CF 2392 S. nr. topo 212/2, 313/3, 214/3/7, în schimbul unui preț de 90.000.000 lei.
Pârâții H. V. și H. M. au fost proprietarii unui teren în suprafață de 1637 mp înscris în CF 2406 nr. topo 214/3/1, dreptul de proprietate fiind dobândit prin cumpărare ca urmare a încheierii contratului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 273 încheiat în_ .
Pârâta I. M. A. a fost proprietara terenului de sub nr. cadastral 5588 (240 mp), dreptul de proprietate fiind dobândit în baza titlului de proprietate 10054/2006, potrivit înscrierii în CF 1195 S. . Acest teren a fost înstrăinat pârâților H. V. și M. (fila 171). Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare și parcelare încheiat între H. V. și H. M. și P. E.
O. și P. S., primii au înstrăinat secunzilor suprafața de teren de 600 mp, nr. cadastral 6534 înscris în CF 2649, provenit din nr. topo 214/3/1/1 (510 mp) și lotul 1 (90 mp) dezmembrat din nr. cadastral vechi 5588. Așadar, pârâții H.
V. și H. M. au rămas proprietari asupra terenului cu nr. cadastral 6535 (1277 mp) provenit din nr. topo 214/3/_ mp) și lotul 2 dezmembrat din nr. cadastral vechi 5588.
Pârâții P. I. și P. L. au dobândit, prin cumpărare, de la C. L., cota de ½ parte fiecare din dreptul de proprietate asupra terenului nr. cadastral 5434 (1097 mp) înscris în CF 1322 S. . Cumpărarea a fost materializată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6703 din_ .
Pârâții D. N. și D. M. au dobândit în urma încheierii cu C. u
E., în data de_, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2593, dreptul de proprietate asupra terenului nr. cadastral 5357 (546 mp) și nr. cadastral 5360 (54 mp) înscrise în CF 1227 R. și 1224 R. .
Pârâta C. L. L. a încheiat în data de_, cu C. u E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2594, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. cadastral 5358 (545 mp) și nr. cadastral 5361 (55 mp) înscris în CF 1228 R. și respectiv CF 1225 R. .
Pârâții M. S. și M. E. au încheiat în data de_, cu C. u E.
, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2408, prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. cadastral 5359 (54 mp) înscris în CF 1223 R. și cel de sub nr. cadastral 5356 (546 mp) înscris în CF 1226 R. .
Potrivit înscrierii în CF 2408 S., terenul de sub nr. cadastral 5435 (540 mp) este proprietatea pârâtei C. L. R. .
Prima instanță a mai reținut că potrivit înscrierilor din CF 848 și CF 1195, toate terenurile menționate mai sus au aparținut, anterior vânzării către reclamant și către pârâții P., C., P., H., D. și M., lui D. I. și D. Ana, în baza titlului de proprietate nr. 501/1995 (terenurile de sub nr. topo 212/2, 213/3, 214/3/2, respectiv lui C. u E., în temeiul titlului de proprietate 10034/2006 (terenul de sub nr. topo 214/3/5, devenit nr. cadastral 5359, 5360 și
5361) și lui I. M., în baza titlului de proprietate 10054/2006 (terenul de sub nr. cadastral 5588).
Pârâtul B. V. este potrivit înscrierii în CF 1195 proprietarul terenului de sub nr. topo 213/2, 213/4 și 214/2, în baza titlului de proprietate_, iar potrivit înscrierii din CF 848 este proprietarul terenului de sub nr. topo 212/1, în baza aceluiași titlu.
În urma expertizei efectuate în cauză s-a constatat că terenul proprietatea reclamantului, cel de sub nr. topo 214/3/7 se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei C. L. R., de sub nr. cadastral 5435. Măsurându-se limitele parcelei cadastrale 5435 și ale parcelei topografice 214/3/7 s-a constatat că linia de hotar dintre aceste două parcele este pe aliniamentul 82-31 (anexa 2 a raportului de expertiză fila 278). Reclamantul nu poate pretinde că linia de hotar care desparte terenul proprietatea sa de cel aparținând pârâtei C.
L. este pe aliniamentul 81-30, întrucât asta ar însemna să posede o suprafață de 183 mp din terenul de sub nr. cadastral 5435, suprafață asupra căreia nu deține nici un titlu.
Astfel, în baza contactului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 945/2003, reclamantul este proprietar asupra terenului de sub nr. topo 212/2, 313/3 și 214/3/7 și nu asupra celui de sub nr. cadastral 5435, fost nr. topo 214/3/3/2. Reclamantul a cumpărat terenul de sub nr. topo 214/3/7, iar acesta are limita, conform datelor de carte funciară, pe aliniamentul 82-31.
Linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului de sub nr. topo 214/3/7 și terenul proprietatea pârâtei C. L. de sub nr. cadastral 5435 a fost stabilită, în mod definitiv, prin Sentința civilă 1370/_ a Judecătoriei B. M.
, sentință pronunțată în dosar_ al Judecătoriei B. M. . Prin urmare, reclamantul nu o mai poate chema din nou în judecată pe aceeași parte, C. L.
, pentru același obiect și pentru aceeași cauză, opunându-se autoritatea de lucru judecat. Cu alte cuvinte, chiar dacă în dosarul nr._, părțile C. L. și R. I. au avut calități inverse, s-a hotărât asupra aceluiași aspect, respectiv care este linia de hotar dintre proprietățile părților, proprietăți care formează și obiectul prezentului litigiu, adică dintre terenul de sub nr. topo 214/3/7 și cel de sub nr. cadastral 5435.
Fiind în prezența triplei identități de părți, obiect și cauză, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de C. L. R., C. u E. I. și I. M. A. .
Prima instanță de fond a mai arătat că în prezenta speță, s-a insistat asupra limitelor parcelei de sub nr. topo 214/3/7 și a celei de sub nr. cadastral 5435 pentru a se explica faptul că, deși reclamantul folosește o suprafață de teren mai mică decât cea cumpărată (respectiv folosește 2594 mp față de 2873 mp cât a cumpărat), acest lucru nu este din cauza întocmirii greșite a schițelor de dezmembrare a căror anulare s-a solicitat, iar suprafața de teren care îi lipsește nu se regăsește în folosința pârâților. Înscrierile drepturilor de proprietate ale părților s-au făcut asupra terenurilor pe care acestea le dețineau
în baza contractelor de vânzare-cumpărare existând identitate între imobilele aflate materialmente în proprietatea părților și imobilele înscrise în cărțile funciare. Adică, părțile și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le dețin în mod legal și nu asupra altor terenuri. Aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză efectuat de d-nul expert Zlampareț I., pct. 7.2 din concluzii.
Așa fiind, s-a apreciat că nu se pune problema rectificării cărților funciare. Rectificarea cărții funciare intervine atunci când, scriptic, întabularea nu corespunde cu terenul dobândit în mod legal în proprietate, de exemplu, deși s-a dobândit în proprietate un teren identificat sub un anumit nr. topo, întabularea s-a realizat asupra altui nr. topografic decât cel dobândit, dar această situație nu este întrunită în speță.
Instanța a mai reținut că tot din expertiză a reieșit că suprafața pe care reclamantul nu o folosește se regăsește în taluzul Văii Morii și în valea propriu- zisă. S-a apreciat că acest aspect nu justifică chemarea în judecată a C. R. pentru ca în contradictoriu cu acesta să se anuleze schițele de dezmembrare ce au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al celorlalți pârâți. C. R. nu este titularul dreptului de proprietate al terenurilor dezmembrate prin schițele 319/1998 și 792/2003. Astfel, prin schița nr. 319/1998 s-a dezmembrat terenul de sub nr. topo 212, înscriindu-se dreptul de proprietate în favoarea lui
B. u V. asupra imobilului de sub nr. topo 212/1. Prin schița 792/2003 s-a dezmembrat terenul ce a revenit lui D. I. și D. Ana în baza titlului de proprietate 501/1995. Prin urmare, comunei R. nu îi revine nici o obligație corelativă dreptului pretins de reclamant, neavând deci, calitate procesuală pasivă. Dacă reclamantul pretinde suprafața de teren lipsă de la comuna R., calea ce trebuie urmată nu este rectificarea cărții funciare.
De asemenea, instanța a mai apreciat că atâta timp cât nu se impune rectificarea cărților funciare în care pârâții, persoane fizice și-au întabulat dreptul de proprietate, nu se impune nici determinarea suprafeței aflate în proprietatea comunei R., așa cum a solicitat reclamantul. În cazul în care terenul care lipsește valorează cel puțin a douăzecea parte din prețul stabilit de părți, reclamanta avea la îndemână acțiunile prevăzute de art. 1329 cod civil și art. 1331 Cod civil și nu rectificarea cărților funciare.
Întrucât reclamantul a căzut în pretenții a fost obligat, conform art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată față de pârâții care au cerut și și-au justificat cheltuielile efectuate în proces. Astfel, C. L., C. u E. și I. M. au depus chitanța nr. 50/_, 466/_ și 858/2010 prin care au justificat plata onorar avocat.
S-a reținut că pârâții M., H. și D. nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul R. I., precum și pârâții M. S., M. E., Hosu V., Hosu M., D. N. și D. M. .
Pârâții apelanți M. S., M. E., Hosu V., Hosu M., D. N. și D. M. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea procesului, sens în care au anexat înscrisuri doveditoare.
Prin apelul declarat, apelantul R. I. a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3186/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a învederat T. ui că prin promovarea acțiunii reclamantul-apelant a intenționat să își rezolve problemele născute cu vânzătorii săi, pârâții de rang 1-3. Constatările efectuate prin lucrări de expertiză, în dosar nr._, au statuat că apelantul, acționat în judecată de reclamantele C. L. R., I. M. A. și C. E. I., va trebui să le predea acestora o anumită suprafață de teren, pretins ocupată fără titlu, timp în care, din parcelele dezmembrate și vândute, îi lipsește o suprafață mult mai mare de teren; mai exact, se stabilește că, din totalul suprafeței de 2.873 mp cumpărați, prin măsurători efectuate de experți, folosește efectiv 2.731 mp, deci cu 142 mp, dar ca, în același timp, ar ocupa, fără niciun titlu, din parcela limitrofă 214/3/3 proprietatea lui C. L., 180 mp. Practic, alăturat celor 142 mp care nu-i regăsește nicăieri, trebuie să îi predea acesteia încă 180 mp, astfel încât, în final, din ceea ce a cumpărat prin act, ar urma să piardă 322 mp. Toate expertizele întocmite, rețin că, în raport de harta cadastrală inițială s-a greșit la dezmembrări. Posibil, prin faptul că, acestea au fost realizate din birou, fără măsurarea efectivă a suprafețelor.
Apelantul a susținut că din raportul de expertiză întocmit de expert Zlampareț I. rezultă că pârâtele de rang 1-3 i-au înstrăinat o suprafață de teren ce se dovedește ca aparținând domeniului public al comunei R. . Esența este că în raport de modul în care se realizau punerile în posesie și apoi schițele de dezmembrare în vederea întabulării dreptului de proprietate dobândit în baza Titlurilor de proprietate nu se aveau în vedere hărțile cadastrale inițiale întocmite pe vremea Austro-Ungariei. De aici apar toate neconcordanțele, iar singura dispută care există este între apelant și pârâtele de rând 1-3 care i-au înstrăinat o suprafață clară, dar care nu se regăsește faptic.
De asemenea, apelantul a arătat că este nelegală și netemeinică hotărârea primei instanței deoarece aceasta a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. cu privire la petitul privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa de sub nr. topo. 214/3/7 și proprietatea ei de sub nr. cadastral 5435, susținând că această problemă a fost tranșată definitiv prin sentința civilă nr. 1370/_ a Judecătoriei B. M., în dosarul său cu nr._ .
Consideră că hotărârea instanței de fond este greșită sub acest aspect, deoarece în cazul cererilor de grănițuire întemeiate pe dispozițiile art. 584 Vechiul Cod Civil, pentru a se putea vorbi de autoritate de lucru judecat trebuie
să fim în prezența unei hotărâri definitive și executorii. Or, cât timp sentința definitivă, dar neexecutorie (fiind atacată cu recurs) nu poate fi pusă în executare, deoarece privește modificarea unor semne de hotar, nu se poate invoca pe cale de excepție exclusivitatea hotărârii. Ba mai mult decât atât, hotărârile judecătorești privind stabilirea unor semne de hotar vor intra în puterea lucrului judecat doar dacă sunt executate în termenul de prescripție de 3 ani.
S-a mai arătat că potrivit celor reținute de prima instanță, înscrierile drepturilor de proprietate ale părților s-au făcut asupra terenurilor pe care acestea le-au dobândit în baza contractelor de vânzare-cumpărare, existând identitate asupra imobilelor aflate materialmente în proprietatea părților și imobilele înscrise în cărțile funciare, nepunându-se problema rectificării cărților funciare, dar hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și sub acest aspect, prin probele administrate, respectiv expertizele efectuate în cauză, s-a stabilit că schițele de dezmembrare avute în vedere în momentul înstrăinării către părți sunt greșite, determinând o lipsă de suprafață cumpărată cât și o altă poziționare a parcelelor, alte coordonate, cât și alte amplasamente ale construcțiilor.
Apelantul a mai învederat că în ceea ce privește pârâta C. R. prin C. Local și P., acțiunea sa a vizat atât anularea tuturor schițelor de dezmembrare, întocmite începând cu cea avizată sub nr. 319/1998 și apoi 792/_, cu consecința readucerii tuturor suprafețelor dezmembrate în raport de acestea, în coala de carte funciară inițială, a determinării suprafețelor ce ar reveni antecesorilor pârâților de rândul 1-3, defuncții D. I. și D. Ana, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate și a determinării acestora față de domeniul public al comunei R. - sat S. și a reparcelărilor în raport de folosință, prin reînscrierea noilor suprafețe rezultate în CF, pe numele actualilor titulari, cât și determinarea liniei de hotar dintre reclamant și pârâții din prezenta cauză, urmare a noii situații ce s-ar naște, urmare a noii parcelări. S-a susținut că instanța nu a observat că reclamantul a cerut față de acești pârâți și stabilirea liniei de hotar, în calitatea lor de proprietari ai terenului ce se învecinează cu parcela proprietatea reclamantului.
Pârâții C. L. R., I. M. A. și C. u E. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, susținând prin întâmpinare argumentația primei instanțe.
De asemenea intimații-apelanți H. V. și H. M. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reiterând argumentele expuse prin sentința apelată.
Apelantul R. I. a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând apelul declarat de apelantul R. I., T. îl apreciază fondat în parte, în limitele determinate prin considerentele ce succed:
Prin acțiunea civilă înregistrată în data de_, reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. R., I. M. A. și C. E. I. a
solicitat anularea schiței de dezmembrare avizată de OJCGCMM nr. 792 din_, cu privire la suprafața totală de 5793 mp, cuprinsă în CF 1195 S., nr. topo. 2114/3, restabilirea situației de indiviziune inițiale, ca rezultat al rectificării de CF și apoi reparcelarea conform posesiei și folosinței părților, urmând a se stabili linia de hotar între terenul reclamantului și cel al pârâtei C.
L. R., în raport de noua reparcelare.
Ulterior reclamantul a procedat la extinderea succesivă a cadrului procesual și la contestarea mai multor acte tehnice (schițe de dezmembrare) în scopul refacerii situației inițiale de CF și reparcelării terenurilor conform folosinței, mai exact conform folosinței pe care o exercită însuși reclamantul- apelant, invocând că terenul pe care îl folosește corespunde limitelor convenite contractual la achiziționarea acestuia.
Prin completarea de acțiune depusă în data de_, reclamantul a chemat în judecată C. R., prin C. local al comunei R., solicitând a se dispune anularea tuturor schițelor de dezmembrare, întocmite începând cu cea avizată sub nr. 319/1998 și apoi 792/_, cu consecința readucerii tuturor suprafețelor dezmembrate în raport de acestea, în coala de carte funciară inițială, a determinării suprafețelor ce ar reveni antecesorilor pârâților de rândul 1-3, defuncții D. I. și D. Ana, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate și a determinării acestora față de domeniul public al comunei R. - sat S. și a reparcelărilor în raport de folosință, prin reînscrierea noilor suprafețe rezultate în CF, pe numele actualilor titulari; determinarea liniei de hotar dintre reclamant și pârâții din cauză.
Prin întâmpinarea formulată, C. R. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că reclamantul trebuie să-și stabilească grănițuirea între el și vecinii mejdași ai acestuia, întrucât între aceștia există divergențe cu privire la suprafețele de teren pe care le dețin, proprietățile acestora fiind limitrofe.
În ceea ce privește terenul proprietatea comunei R., respectiv "Canalul Morii";, s-a arătat că acesta este identificat sub nr. topo. 1638, aparținând domeniului public al comunei R., iar pe acest teren este amplasat un drum de acces.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, dar din motivarea hotărârii rezultă că s-a avut în vedere doar primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu această pârâtă, prima instanță de fond nepronunțându-se asupra petitului de stabilire a liniei de hotar dintre terenul proprietatea acestei pârâte și cel aflat în proprietatea reclamantului. Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, (în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 202/2010, raportat la data pornirii procesului și la dispozițiile art. XXII din acest act normativ), constatând că asupra acestui capăt de cerere prima instanță nu s-a pronunțat, apelul declarat de apelantul R. I. va fi admis, sentința va fi desființată în parte și cauza trimisă spre rejudecare, doar pentru soluționarea petitului având ca
obiect stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea C. R. .
Celelalte critici formulate de apelant sunt nefondate.
Prin chiar acțiunea introductivă reclamantul a recunoscut că nu a contestat schița de dezmembrare, niciodată nefiind măsurate suprafețele de teren, nici cea vândută lui, nici cea care a rămas vânzătoarelor, pentru a se verifica o corespondență cu contractul, dar a învederat că practic a avut o altă reprezentare a limitelor suprafeței de teren cumpărate (întregul teren ocupat de vie și pomi fructiferi din spatele șurii și grajdului, având drept linie despărțitoare între proprietăți, continuarea vechiului gard și păstrarea unei distanțe de cca 1,5 m-2 m de fânar). Reclamantul și-a afirmat interesul ca fiind acela de a-și păstra posesia și folosința actuală, și nu de a reevalua contractul, cu consecințele ce derivă din obligația vânzătorului de a le preda suprafața de teren în totalitatea aceleia vândute sau a îl despăgubi cu contravaloarea suprafeței ce nu poate să o pună la dispoziție.
Reclamantul nu a pus în discuție contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 945 din 21 mai 2003 de BNP Balogh M. încheiat cu pârâtele I. M. A., C. u E. I., C. L. R. în cuprinsul căruia se precizează obiectul vânzării ca fiind casă de locuit cu anexe gospodărești și teren intravilan în suprafață de 2873 mp situate în S. nr. 150, comuna R., jud. M., înscrise în CF nr. 2392 S., nr. topo. 212/2; 313/3, 214/3/7, bunuri provenind din moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 18/2002 dat în dosar nr._ de BNP M. Balogh. De asemenea, nu a pus în discuție nici efectiv titlurile care au stat la baza reflectării în cartea funciară a drepturilor celorlalți pârâți persoane fizice, în aprecierea sa fiind necesară adaptarea actelor de dezmembrare, situației de folosință reală.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în dosar, expertul Zlampareț I. a arătat că limitele cadastrale ale imobilului proprietatea reclamantului R. I. (anexa nr. 2, linie roșie întreruptă) sunt trasate conform Schiței de dezmembrare vizată sub nr. 792/2003 (anexa nr. 2). Acestea nu sunt definite prin coordonate, în baza de date de OCPI M. . Imobilele pentru care s-au întocmit documentele cadastrale după anul 2005 au limitele determinate în coordonate stereografice 1970. Este cazul parcelelor cu nr. topo. 214/3/1, 214/3/2, 214/3/3, 214/3/4, 214/3/5 și 214/3/6. Suprafața totală, conform CF, a imobilului proprietatea reclamantului R. I. este de 2873 mp. Suprafața totală măsurată a imobilului proprietatea reclamantului pe conturul delimitat este de 2594 mp (anexa nr. 2, contur negru). Punctele au fost preluate pe partea superioară a taluzului fostei văi (Valea Morii).
Expertul a mai reținut că suprafața totală măsurată a imobilului pe partea inferioară a taluzului Văii Morii (contur albastru) este 2751 mp. În cele 3 situații limita vestică a imobilului este pe aliniamentul punctelor 82-31 și coincide cu limita vestică a parcelei cu nr. topo. 214/3/7. Pe același aliniament, parcela cu nr. topo. 214/3/7 se învecinează nemijlocit cu parcela cu nr. cad.
5435, proprietatea pârâtei C. L. R. . Reclamantul susține că limita vestică a proprietății sale nu este pe aliniamentul 82-31, ci pe aliniamentul 81-30, motivat de faptul că suprafața imobilului deținut de el este mai mică decât cea înscrisă în CF.
Expertul a mai reținut că parcelele situate de vest de proprietatea reclamantului R. I., definite de limita parcelei cu nr. topo. 214/3/7, rezultată prin dezmembrări succesive după anul 2005 sunt înregistrate în baza de date a OCPI M., în coordonate stereo 70, același sistem cu cel folosit de expert, iar diferențele între amplasament și limitele în teren sunt minime, astfel de diferențe existând doar în ce privește proprietatea pârâtelor C. L. și P. L.
.
De asemenea s-a mai arătat de expert că limita estică a parcelelor cu nr. cad. 5435 și 5875, conform datelor de carte funciară, este pe aliniamentul 53, 82, 31. Aceasta este identică cu limita cadastrală a parcelei cu nr. topo. 214/3/7, proprietatea reclamantului R. I. . Reclamantul susține că limita imobilului proprietatea sa este pe aliniamentul 52, 81, 30. În această situație reclamantul ocupă din parcelele cu nr. cad. 5435 și 5875, proprietatea pârâtei
L. R., suprafața de 183 mp.
Cu privire la pârâții C. L. L., D. N., M. SA, H. V. și P. E. O. expertul a concluzionat că aceștia au în folosință suprafețele înscrise în CF. Limitele parcelelor măsurate coincid cu limitele cadastrale ale acestora, diferențele constatate fiind nesemnificative. S-a mai relevat că limitele imobilului proprietatea reclamantului indicate de acesta nu corespund cu limitele cadastrale din schița de dezmembrare nr. 792/2003. Pe limita superioară a taluzului Văii Morii, reclamantul folosește cu 279 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Ținând seama de configurația numerelor topografice inițiale, expertul a constatat că reclamantul nu pierde această suprafață spre imobilul proprietatea pârâtei C. L. R., suprafața se regăsește în taluzul Văii Morii și în valea propriu-zisă.
De asemenea, prin completarea raportului de expertiză tehnică, același expert a arătat că la întabularea terenurilor în baza titlurilor de proprietate nu se ținea seama de suprafețele înscrise în CF ci de suprafețele înscrise în titlurile de proprietate. Măsurat pe limita de mai sus a taluzului, reclamantul are cu 279 mp mai puțin decât în CF. Măsurat pe limita de jos a taluzului, reclamantul are cu 122 mp mai puțin decât în CF. Ca atare, linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului R. I., cu nr. topo. 214/3/7 și terenul identificat cu nr. cadastral 3435, proprietatea pârâtei C. L. R., a fost indicată potrivit raportului, concluzionându-se că din suprafața tabulară reclamantul pierde teren înspre Valea Morii, unde nu se învecinează cu această pârâtă. De altfel, pârâții au și făcut referire la pierderea în timp a respectivei porțiuni de teren.
Rectificarea de carte funciară se poate dispune în cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii cererii, și
anume dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
dreptul înscris a fost greșit calificat;
nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Potrivit CF nr. 2408 S., intimata C. L. R. a fost proprietară asupra imobilului situat în localitatea S. în natură teren arător în suprafață de 1637 mp, identificat cu nr. top. 214/3/3, care s-a dezmembrat și s-a transcris în CF nr. 1322 și nr. 1323 R., cu nr. cadastral 5434 și 5435, acesta din urmă învecinându-se cu terenul proprietatea reclamantului.
Apelantul R. I. este proprietar al imobilelor situate în localitatea S. nr. 150, în natură casă de locuit cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 2873 mp, identificat în CF 2409 S. cu nr. top.: 212/2; 213/3 și 214/3/7. Apelantul și soția acestuia au cumpărat inclusiv parcela cu nr. top. 214/3/7 de la vânzătoarele C. L. R., C. u E. și I. M., imobilele obiect al contractului fiind precis individualizate prin indicarea suprafeței și identificarea topografică a parcelelor.
Cele două parcele învecinate, nr. top. 214/3/3 (actual cadastral 5435) și 214/3/7 au luat naștere prin dezmembrarea nr. top. 214/3 cu o suprafață de 5793 mp înscrisă în CF 1195 S. în mai multe parcele, în vederea întabulării Titlului de proprietate nr._ emis pe numele lui D. I. și D. Ana și corespunzător schiței de dezmembrare nr. 792/_ . Acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul evocat asupra unei suprafețe de 1 ha 1284 mp pe teritoriului satului S., din care suprafața de 7784 mp în intravilan în locul denumit "Acasă"; învecinată la N de pârâul Morii, E - pârâul Morii; S- B. u V. și Vest - Ghișa I. . Pentru întabularea dreptului de proprietate s-a întocmit de către topograf Kiss A. schița de dezmembrare nr. 792/2003 în litigiu, suprafața de 7784 mp din intravilan fiind identificată cu nr. top. 212/2-273 mp înscrisă în CF 848 S. ; nr. top. 213/3 - 2437 mp înscrisă în CF 1194 S. și nr. top. noi, rezultate în urma dezmembrării nr. top. vechi 214/3, astfel: 214/_ mp; 214/_ mp, 214/3/3 - 1637 mp și 214/3/7 - 163 mp. După întabularea dreptului de proprietate, intimatele C. L. R., I. M.
A. și C. u E. I. le-au vândut pârâților imobilul de la nr. admistrativ 150 S., nr. top. 212/2; 213/3 și nr. top. 214/3/7. Intimata C. L. și-a înscris dreptul de proprietate dobândit prin moștenire și partaj succesoral asupra parcelei cu nr. top. 214/3/3 în suprafață de 1637 mp, care ulterior s-a dezmembrat, precum s-a arătat. Așadar dreptul de proprietate reconstituit părinților intimatelor s-a înscris în cartea funciară, iar moștenitoarele au dispus de unele terenuri contractând cu apelantul, după ce au dezmembrat parcela
respectivă potrivit voinței proprii, reflectate prin schița contestată ab inițio de apelant.
Distinct de împrejurarea că schițele de dezmembrare contestate de către reclamant nu sunt, ca înscrisuri ce reflectă operațiuni tehnice, susceptibile de anulare, aceasta fiind o sancțiune specifică actelor juridice, se reține că operațiunile din cărțile funciare a căror rectificare a fost solicitată de către reclamant s-au efectuat în baza unor titluri justificative, schițele având doar menirea de a reflecta schematic înțelegerea părților sau voința unilaterală, după caz.
În privința pârâților C. L. L., D. N., M. SA, H. V. și P. E. O. expertul a concluzionat că aceștia au în folosință suprafețele înscrise în CF. Limitele parcelelor măsurate coincid cu limitele cadastrale ale acestora, diferențele constatate fiind nesemnificative. Ca atare nu se poate reține ca întemeiată solicitarea reclamantului de refacere a situației de carte funciară inițiale, argumentele invocate nefiind susceptibile de încadrare în vreunul dintre cazurile în care legea permite rectificarea cărții funciare.
Așadar este nefondată pretenția reclamantului de anulare a schiței de dezmembrare întocmite de ing. A. Kiss și avizată de OJCGC M. sub nr. 792 din_, fila 105 dosar, aceasta reflectând voința coindivizarelor de a împărți suprafața de teren la întabularea Titlului de proprietate nr. 501/59. Ca atare, aceasta a fost modalitatea de lotizare și suprafața loturilor pe care le-au preconizat vânzătoarele, neputându-se dispune anularea schiței de dezmembrare finalmente pe considerentul că aceasta nu corespunde cu ceea ce a avut reclamantul reprezentarea că a cumpărat.
În același sens trebuie analizate și solicitările formulate de reclamantul- apelant R. I. prin extinderea cadrului procesual, vizând anularea schițelor de dezmembrare întocmite și avizate sub nr. 319/1998, nr. 2826/_ (fila 41), nr. 2827/_ (fila 42) și nr. 3806/_ (fila 29) în baza cărora s-a procedat la întabularea Titlului de proprietate nr. 59949 emis pârâtului B. u V. respectiv au servit la dezmembrarea parcelelor nr. 214/3/2 din CF nr. 2407, în topo. 214/3/2/1, 214/3/2/2 și 214/3/2/3, fiecare în suprafață de 546 mp, proprietar C. u E. I., dezmembrarea nr. topo. 214/3/5 din CF nr. 1195 în nr. topo. 214/3/5/1, 214/3/5/2, 214/3/5/3 și 214/3/5/4, primele trei nr. topo. având ca proprietar pe C. u E. I. (întabulare Titlul de proprietate nr. 100/3/4) și nr. topo. 214/3/3 din CF nr. 2408, proprietar C. L. R., în nr. topo. 214/3/3/1 și 214/3/3/2, cu același proprietar.
De asemenea, solicitarea reclamantului de anulare a planului de amplasament și delimitare vizat sub nr. 34165/_, cu consecința restabilirii situației de CF inițiale, de dinaintea primei dezmembrări, urmând a se rectifica întreaga carte funciară sub aspectul suprafețelor și apoi reparcelarea conform posesiei și folosinței (completarea de acțiune de la filele 183-184) nu este fondată. Prin respectiva completare de acțiune reclamantul a învederat de altfel că obiectul principal al acțiunii sale nu-l prezintă anularea schițelor de
dezmembrare, acte de natură tehnică ce stau la întabularea dreptului de proprietate, dobândit în temeiul unui act juridic de dispoziție al proprietarului (donație, vânzare-cumpărare, etc.), ci rectificarea CF sub aspectul suprafeței înscrise, în temeiul unor acte tehnice. Dacă actul tehnic de dezmembrare (schița) nu poate fi atacat efectiv, orice notare în CF potrivit legii din momentul efectuării notării, poate fi atacată în fața instanței, în sensul radierii sau rectificării; ori obiectul acțiunii sale constă tocmai în acest fapt și nicidecum în a ataca actul tehnic.
Or după cum s-a precizat anterior, nu este întrunită niciuna dintre ipotezele de rectificare de carte funciară, singura folosință relevantă în speță, neconformă cu schița de dezmembrare, fiind cea a reclamantului.
Autoritatea de lucru judecat reținută de prima instanță se verifică în speță raportat la sentința civilă nr. 1370 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, instanța statuând în respectivul litigiu asupra liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei din acel proces, C. L. R. (nr. topo. 214/3/3, din CF 2408 S. la acel moment) și cel aflat în proprietatea soților R. I. și A. (CF 2409 S. ). Este adevărat că judecata recursului declarat împotriva acestei sentințe a fost suspendată în temeiul prev. art. 244 al. 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea acestui dosar, dar hotărârile definitive se bucură la rândul lor de putere de lucru judecat provizorie, care se va consolida sau se va desființa în funcție de soluția ce se va pronunța de instanța de recurs. În mod evident ceea ce a determinat suspendarea judecării recursului nu a fost reiterarea prin acțiunea pendente a cererii de stabilire a liniei de hotar, ci solicitarea de anulare a schițelor de dezmembrare, pretenție pe care instanța a constatat-o nefondată.
Lipsa caracterului executoriu al hotărârii primei instanțe nu atrage inexistența autorității de lucru judecat deoarece nu există o identitate necesară între cele două instituții juridice. În speță nu se putea invoca nici excepția de litispendență, varianta juridică fiind excepția autorității de lucru judecat, în contextul în care petitul principal a fost considerat nefondat. Pe de altă parte, incontestabilitatea este la rândul său un element al puterii de lucru judecat, dar reținerea ei ca echivalentă acesteia ar atașa puterea de lucru judecat doar hotărârilor irevocabile, nu și celor definitive, contrar orientărilor jurisprudențiale și doctrinare.
Într-o altă ordine de idei, se observă că petitul formulat de reclamant la prima instanță avea un caracter accesoriu celui relativ la anularea schiței de dezmembrare și restabilirea situației de carte funciară, reclamantul solicitând stabilirea liniei de hotar în raport de noua reparcelare. Or aceste capete de cerere au fost apreciate ca nefondate.
În ce privește apelul declarat de apelanții H. V., H. M., M. S.,
M. E., D. N. și D. M. , se rețin următoarele:
Apelanții H. V. și H. M., M. SA, D. N. și D. M. au fost chemați în judecată în calitate de pârâți prin completarea de acțiune
înregistrată la data de_, iar apelanta M. E., prin precizarea de acțiune din data de 13 mai 2009. Acești pârâți au încheiat cu avocat D. Chindriș contractele de asistență juridică nr. 132/2005 (M. SA, M. E.
) respectiv nr. 133/2005 (H. M., H. V., D. N., D. M. ), după cum relevă împuternicirile avocațiale depuse la filele nr. 175-176 din dosarul primei instanțe, beneficiind de asistență juridică calificată.
Prin avocatul desemnat, apelanții-pârâți au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, dar nu au depus la dosarul primei instanțe documente justificative în acest sens, astfel încât prima instanță le-a respins în mod expres cererea.
La filele 4 și 5 din dosarul de apel s-au depus chitanța nr. 77 din_ atestând achitarea onorariului de avocat de 600 lei, de la pârâtul-apelant H.
V., respectiv chitanța nr. 78 din_, atestând încasarea unui onorariu de 600 lei de la pârâtul-apelant D. N. .
Raportat la depunerea acestor documente justificative, în temeiul prevederilor art. 298 și art. 274 C.pr.civ., făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., hotărârea primei instanțe va fi schimbată în partea referitoare la respingerea cheltuielilor de judecată pretinse de pârâții H. V. și D. N., cu consecința obligării reclamantului R. I. la achitarea sumei de câte 600 lei în favoarea acestor pârâți, apelul lor urmând a fi admis.
Se va respinge însă apelul declarat de apelantul M. SA, care nu a dovedit prin mijloacele prevăzute de lege, în condițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, achitarea cheltuielilor de judecată pretinse.
S-a apreciat necesară schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe și desființarea în parte a aceleiași hotărâri, raportat la împrejurarea că pretențiile reclamantului în privința pârâților persoane fizice chemați în judecată respectiv a ultimei pârâte, C. R., (capătul de cerere vizând stabilirea liniei de hotar) sunt disociabile.
În materia apelului nu este instituită o regulă similară cu cea prevăzută de art. 312 al. 3 fraza a 2-a Cod procedură civilă, iar dispozițiile procedurale specifice recursului nu pot fi preluate analogic la judecata apelului. Această cale de atac are caracter devolutiv, desființarea hotărârii fiind incidentă doar în cele două ipoteze reglementate expres prin dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă. Apoi, cerința soluționării cauzei într-un termen rezonabil, raportat la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se opune menținerii unui cadrul procesual pasiv nevizat prin dispoziția de desființare în parte a hotărârii primei instanțe.
În speță, motivul de desființare parțială a hotărârii l-a reprezentat nepronunțarea primei instanțe asupra capătului de cerere vizând stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea reclamantului și cel afirmativ proprietatea pârâtei C. R., aspect ce nu mai interesează pe pârâții apelanți persoane fizice. Criticile apelanților H. V., H. M., M. S., M. E. ,
D. N. și D. M. nu au vizat acest aspect, ci chestiunea cheltuielilor de judecată, motiv asupra căruia T. a apreciat că trebuie să se pronunțe.
Raportat la aceste considerente, soluția a fost dată conform dispozitivului, apelantul fiind obligat să achite intimatelor C. u E., C. L. R. și I. M.
A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 61 dosar, în temeiul dispozițiilor art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul R. I. , domiciliat în comuna R., sat S. nr. 150, jud. M., în contradictoriu cu intimații C. L. R. , domiciliată în comuna R., sat S. nr. 134, jud. M., I. M. A. , domiciliată în B. M., strada A. nr. 4A/18, județul M., C. u E. I.
, domiciliată în comuna R., sat S. nr. 93, jud. M., B. V. , domiciliat în comuna R., sat S. nr. 151, județul M., M. G. , domiciliat în comuna R., sat S. nr. 94, județul M., H. V. și H. M. , ambii cu domiciliul în B. M., strada M., nr. 16/63, județul M., P. I. , domiciliat în comuna R., sat S. nr. 252, județul M., P. L. , domiciliată în B. M., b-dul U. nr. 12/130, județul M., C. L. L. , domiciliată în B. M., b-dul U. nr. 12A/54, județul M., M. SA , domiciliat în B. M., A. A. nr. 4/19, județul M., D. N. și D.
M. , ambii cu domiciliul în S. nr. 414, județul M., M. E. , domiciliată în B. M., Bd. B. nr. 12/6, județul M., P. E. O. și P.
S. , ambii cu domiciliul în B. M., A. F. nr. 1/4, județul M., C. R.
, cu sediul în R., strada P. nr. 2, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3186 din 28 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o desființează în parte și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea petitului având ca obiect determinarea liniei de hotar față de pârâta C. R. .
Admite apelul declarat de apelanții H. V., H. M., D. N. și
D. M., împotriva sentinței civile nr. 3186 din 28 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pe reclamantul R. I. să achite pârâtului H. V. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță și pârâtului D. N., suma de 600 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentelor.
Respinge apelul declarat de apelanții M. S., M. E., împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul R. I. să achite intimatelor C. u E., C. L.
R. și I. M. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | G. | IER | ||||
S. | -T. A. | H. | D. | M. M. | C. |
Red.: S.T.A./_
T.red.: M.C./_ /20 ex.
J. ecător la fond: D. D. R.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
Din
CĂTRE
JUDECĂTORIA BAIA MARE
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat, întrucât prin decizia civilă nr. 23/A/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de apelantul R. I. , domiciliat în comuna R., sat S. nr. 150, jud. M., îm potriva sentinței civile nr. 3186
din 28 m artie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosa rul nr. _
, pe care a desființat -o în parte și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe pentru soluționarea petitului având ca obiect determ inarea
liniei de hotar față de pârâta C. R. .
Dosarul conține un număr de
file, având atașate: dosarul nr.
_ al Judecătoriei B. M. (conținând 264 file).
PREȘEDINTE GREFIER
S. -T. A. M. C.
| ← Încheierea civilă nr. 228/2013. Anulare act | Încheierea civilă nr. 167/2013. Anulare act → |
|---|
