Decizia civilă nr. 535/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 535/R
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător D. T.
J. ecător A. S. -T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta C. M., cu dom. în Moisei str. I. N. nr. 286, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2027/26 septembrie 2012, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2027 din 26 septembrie 2012, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu C. M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta
C. M. a chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței să dispună anularea testamentului autentic nr.3428 din 19 decembrie 2008, autentificat de BNP Sas Constantin, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că defunctul M. Mircea, decedat la data de_, a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului către pârâta C. M., aceasta
susținând că un teren cu denumirea ,,Livada din sus"; și o casă edificată pe acest teren sunt proprietatea ei, deși sunt bunuri moștenite de la părinții săi. Testatorul a suferit de boli mintale care i-au afectat discernământul, acesta fiind internat în spital cu diagnostice multiple, printre care și tulburare mintală organică. În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.948 C.civ.
În ședința de judecată din data de 20 februarie 2012, reprezentantul reclamantei a arătat că obiectul acțiunii este ,,nulitatea unui testament";, temeiul juridic al acesteia fiind art.1038 C.civ.nou raportat la art.3 din Legea nr.71/2011, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute a testamentului pentru lipsa discernământului, și nu reconstituirea situației anterioare, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale.
Pârâta C. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca netemeinică și nefondată. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa interesului acesteia, raportat la Sentința civilă nr. 1736/2011, pronunțată în dos.nr._, prin care s-a respins acțiunea reclamantei privind constatarea calității sale de moștenitor și a faptului că acest teren face parte din masa succesorală a antecesorilor săi, prin aceeași sentință constatându-se nulitatea convenției prin care reclamanta ar fi cumpărat ceva de la antecesorul pârâtei.
Raportat la temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv art.1038 din noul C.civ., acțiunea acesteia este inadmisibilă, potrivit acestui text putându-se pronunța doar nulitatea relativă a testamentului pentru lipsa discernământului și nu constatarea nulității absolute a acestuia, așa cum a cerut reclamanta. Lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic nu relevă inexistența consimțământului, ci un simplu viciu al acestuia deoarece în această situație consimțământul există, fiind atrasă doar nulitatea relativă a actului, așa cum s-a apreciat și în cuprinsul Deciziei civile nr.12 din 26 ian.2010 pronunțată în apel de Secția civilă a Curții de Apel Timișoara. Apoi, în cauza de față este aplicabil vechiul cod civil, testamentul producându-și efectele la data deschiderii succesiunii testatorului, respectiv la data de_, legea aplicabilă fiind cea în vigoare la acea dată.
Prin Notele de ședință depuse la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active precum și a excepției lipsei interesului său juridic și continuarea judecării cauzei. A arătat că a invocat nulitatea absolută a testamentului autentic pentru lipsa totală de discernământ a testatorului M. Mircea, nulitățile absolute putând fi invocate de orice persoană interesată, or, ea este rudă cu testatorul, acesta fiind fiul verișorului său, o parte din bunurile testate fiind proprietatea ei, iar o parte fiind proprietatea bunicilor săi. Folosește terenul și casa în litigiu de peste 50 de ani, fiind moștenitoare sezinară a defuncților proprietari tabulari. Are calitatea de moștenitor, intrând în clasa de moștenitori ai colateralilor ordinari, în conf.cu prev.art.675 C.civ., pârâta beneficiară a testamentului fiind străină de moștenire, nefiind rudă cu testatorul. Apoi, M. Mircea a suferit de boli mintale, fiind internat la Spitalul de psihiatrie Sighetu Marmației, după cum au
dovedit și documentele medicale pe care le-a depus în probațiune. În dos.nr._
, sentința civilă nr.1736/2011 a fost desființată de Tribunalul Maramureș, cauza fiind trimisă în rejudecare, în sentința menționată reținându-se că între moștenitorii proprietarilor tabulari Hojzda S. și Vlonga I. a nu a avut loc nici un fel de partaj voluntar sau de ascendent, aspecte care demonstrează încă o dată justificarea calității procesuale active și interesul legitim al său în cauza de față.
Analizând cererea raportat la obiectul acesteia, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței, în fapt, să constate nulitatea absolută pentru lipsa discernământului, a Testamentului încheiat de către defunctul M. Mircea în favoarea pârâtei, act autentificat de către BNP Sas Constantin sub nr.3428 din 19 decembrie 2008 ( fila 3), motivându-și în drept această cerere pe disp.art. art.1038 din Noul Cod Civil.
Potrivit prev.art. 91 din Legea nr.71/2001 pentru punerea în aplicare a codului civil, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, astfel că, raportat la data decesului testatorului M. Mircea, respectiv_, sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, care vor fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze.
Pârâta a invocat, în apărările formulate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa interesului acesteia în promovarea prezentei acțiuni, susținând, în esență, că lipsa discernământului este o cauză de nulitate relativă, reclamanta fiind un terț care nu o poate invoca.
În conformitate cu prevederile art.137 C. pr.c., prealabil judecării fondului acțiunii, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța a analizat împreună cele două excepții invocate, ambele fiind excepții de fond, dirimante, care tind la respingerea acțiunii.
În doctrina juridică, calitatea procesuală activă este definită ca fiind identitatea între persoana reclamantului și titularul dreptului în cadrul raportului juridic dedus judecății. Noțiunea de "drept"; însa poate fi interpretata mai larg, putând fi extinsa si la noțiunea de "interes"; patrimonial. Nu trebuie confundată însa noțiunea de "interes"; din dreptul material cu cea din dreptul procesual. Dreptul material se refera la interes ca la un drept potențial, care se conturează în patrimoniul unei persoane, fără a fi neaparat consfințit de o lege sau un act juridic privat
Soluționarea excepțiilor impunea însă lămurirea obiectului acțiunii reclamantei, dat fiind regimul juridic diferit aplicabil nulității absolute și celei relative.
Referitor la nulitatea absolută a unui act juridic civil s-a reținut că este acea sancțiune de drept civil care intervine în cazul încălcării, la încheierea actului, a unei dispoziții legale imperative care ocrotește un interes general, public, putând fi invocată de orice persoană interesată și chiar din oficiu de
către instanța de judecată. În sensul legii, ,,persoană interesată";, pe lângă persoanele anume desemnate de lege, este doar cel ce invocă un interes direct, legitim și ocrotit din punct de vedere juridic, în strânsă legătură cu cauza nulității.
Nulitatea relativă este acea cauză de ineficacicate a actului juridic civil care sancționează nerespectarea, la încheierea acelui act, a unei norme juridice care ocrotește un interes particular, putând fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită prin dispoziția legală încălcată la încheierea acelui act, ea putând fi invocată doar înauntrul termenului de prescripție extinctivă și putând fi confirmată, expres sau tacit, de cel îndreptățit să o invoce.
Atât doctrina și cât și practica juridică au statuat că lipsa discernământului la încheierea unui act juridic civil este o cauză de nulitate relativă și nu o cauză care să atragă nulitatea absolută a actului încheiat în lipsa consimțământului, când acesta se datorează lipsei de discernământ.
Cererea reclamantei, așa cum a fost formulată și precizată, a vizat așadar, nu constatarea nulității absolute a testamentului în cauză ci anularea acestuia.
Conform Testamentului autentificat sub nr.3428 din_, testatorul M. Mircea, necăsătorit, fără copii și fără părinți în viață, a testat în favoarea pârâtei întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, cu titlu de legat universal, menționându-se în acest act că dispozițiile testamentare sunt date ,, în deplină și liberă capacitate de dispoziție, având discernământ conform adeverinței medicale nr.4888/_, emisă de dr.G. Nițescu din Sighetu-Marmației…";
Prin Certificatul de legatar universal nr.8 din data de 26 februarie 2009, emis de BNP Asociați Sas Constantin și C. I. a-M., s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunctul M. Mircea, decedat la data de_, arătându-se că pârâta C. M. a acceptat legatul în termen legal, pur și simplu, în calitate de legatar universal, în cotă de 1/1 părți ( fila 50).
Testatorul M. Mircea nu a fost căsătorit, nu a avut copii și nici părinți în viață la data încheierii testamentului sau la data decesului. Reclamanta este rudă pe linie colaterală ordinară de gradul V a testatorului, fiind verișoară primară cu părinții testatorului (fila 49), astfel că aceasta nu are o vocație succesorală proprie concretă, și nici măcar una generală, la moștenirea defunctului M. Mircea, aspecte față de care aceasta nu are nici calitate procesuală activă în prezenta cerere, o eventuală anulare a testamentului neprofitându-i. Apoi nulitatea relativă poate fi invocată pe cale principală sau pe excepție de persoana ocrotită și al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului sau de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu și nicidecum de o terță persoană față de actul juridic încheiat,,cu atât mai mult cu cât testamentul este un act intuitu personae.
Pe de altă parte, s-a apreciat că reclamanta nu a putut justifica nici un interes în promovarea acțiunii de față. Interesul în sens procesual este, spre deosebire de interesul în sens material - dezvoltat mai sus - o cerința de promovabilitate a acțiunii care se traduce prin mai multe cerințe.
Astfel, interesul procesual se definește ca folosul practic, imediat, pe care partea îl are la momentul punerii în mișcare a acțiunii civile, acesta trebuind să fie legitim, personal și direct, născut și actual. Cu alte cuvinte, interesul trebuie să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv, astfel încât efectele admiterii cererii să se producă nemijlocit în patrimoniul reclamantei, or, față de aspectele anterior arătate aceste condiții nu au fost îndeplinite, pentru ca reclamanta să justifice un interes procesual în promovarea acțiunii de față, o eventuală anulare a testamentului neprofitându-i.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M., solicitând a se dispune casarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, raportat la prevederile art. 304, pct. 9, coroborat cu art. 3041și art. 312, alin. 5, teza I cod proc. civ., respectiv prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În motivarea recursului recurenta a învederat instanței că a solicitat instanței să dispună anularea testamentului autentic nr. 3428 din 19 decembrie 2008, autentificat de BNP Sas Constantin, motivat de lipsa discernământului testatorului la momentul încheierii testamentului. Ulterior, în mod eronat, acțiunea a fost precizată de reprezentantul ei, în sensul că s-a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului, motivat de lipsa discernământului testatorului.
In ciuda acestei precizări, instanța a calificat corect cererea formulată ca fiind o cerere în constatarea nulității relative și nu a nulității absolute. Cererea a fost respinsă de prima instanță, în mod nelegal, reținându-se că recurenta nu are calitatea procesuală activă și nici interesul în a promova o astfel de acțiune. Considerentele admiterii celor două excepții sunt nelegale deoarece deși părțile din proces fac trimitere la dosarul_, instanța nu face nici un fel de cercetări cu privire la acesta.
Analizarea cererilor formulate de părți în acel dosar ar fi condus la respingerea în mod legal a celor două excepții invocate. Sentința pronunțată de
J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar_ a fost casată cu trimitere spre rejudecare, dosarul fiind înregistrat la J. ecătoria Vișeu de Sus sub nr. _
*. In acel dosar, recurentă are calitatea de reclamantă, solicitând instanței, printre altele: să se constate că masa succesorală rămasă după defuncții Hozsda Ș. lui Grigor și soția, Vlonga I. a, se compune din terenul în suprafață de 9961 mp, identificat cu nr. top. 7069/3/2/5, din CF 50071 Moisei (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2163 Moisei), situat în Moisei, nr. 286; să se constate că au calitatea de moștenitori ai defuncților Hozsda Ș. și Vlonga I. a următorii: recurenta reclamantă recurentă C. M., în calitate de nepoată de fiică a proprietarilor tabulari; C. M., pârâta de rândul 1 din acel dosar, în calitate de moștenitoare testamentară a defunctului M. Mircea, în calitate de strănepot de fiu al proprietarilor tabulari; restul pârâților de rândul 2 la 29 din acel dosar, în calitate de fii, nepoți de fii sau strănepoți de fii ai proprietarilor tabulari; să sisteze starea de indiviziune existentă între moștenitorii proprietarilor tabulari cu privire la imobilul mai sus identificat, urmând a lua act de partajul voluntar intervenit între antecesorii
coindivizarilor, în sensul ca acest teren să revină antecesoarei reclamantei recurente și antecesoarei defunctului M. Mircea;
S-a mai solicitat să se constate că între reclamanta recurentă, pe de o parte, în calitate de promitentă cumpărătoare, și defuncta M. M. (mama defunctului M. Mircea), pe de altă parte, în calitate de promitentă vânzătoare, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele teren în suprafață de 5000 mp, situat în Moisei, nr. 286, la locul numit
"Acasă", 1/2 parte din nr. top. nou 7069/3/2/5 din CF 50071 Moisei (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2163 Moisei), și casa de locuit de la nr. 286, pentru prețul de 550.000.000 lei vechi; să dispună obligarea pârâtei C. M., în calitate de moștenitoare testamentară a defunctului M. Mircea, la rândul său moștenitor - fiu al defunctei promitente vânzătoare M. M., la a se prezenta în fața unui notar public în vederea încheierii contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, în caz contrar hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Recurenta a susținut că mama testatorului M. Mircea i-a promis vânzarea unor bunuri imobile din patrimoniul său, reclamanta recurentă devenind astfel creditor în obligația de a face al defunctei M. M. . Acest drept de creanță al reclamantei față de M. M. s-a transmis, o dată cu decesul lui M. M., fiului acesteia, testatorul M. Mircea.
În dosar nr._, pârâta intimată C. M. a fost singura care s-a opus admiterii acțiunii, singura care a formulat cerere reconvențională, singura care a contestat semnătura mamei testatorului pe promisiunea de vânzare- cumpărare și așa mai departe, justificându-și poziția sa procesuală prin testamentul lăsat ei de M. Mircea. Corespunde realității că, în măsura în care pârâta intimată C. M. nu ar fi uzat de testament, opunându-i-1 într-un proces pendinte, nu ar fi justificat nici interesul și nici calitatea procesuală activă în a solicita anularea acestuia.
Insă, din momentul în care a formulat apărări în calitate de moștenitoare testamentară a defunctului M. Mircea, opunându-i un înscris cu care își justifică calitatea procesuală, recurenta a dobândit atât interesul, cât și calitatea procesuală activă în a solicita desființarea acelui înscris. Și aceasta cu atât mai mult cu cât este un fapt de notorietate că M. Mircea era bolnav psihic, în imposibilitate efectivă de a putea dispune de bunurile sale. În măsura în care acțiunea în anularea acestui testament ar fi ipotetic admisă, C. M., pârâta intimată din prezenta pricină, ar fi lipsită de calitate procesuală pasivă în dosar_ *. Subliniază că, restul pârâților nu s-au opus admiterii acțiunii.
Prin modul în care soluționează cererea introductivă, respectiv doar în baza excepțiilor invocate, iar nu analizând și fondul cauzei, instanța de fond încalcă și prevederile art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în practică s-a apreciat că prin calitate procesuală activă se înțelege "titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărui sancționare o solicită, reclamanților li se recunoaște posibilitatea de a solicita administrarea tuturor probelor pertinente, concludente și utile pentru
verificarea susținerilor din acțiune, cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății, în spiritul dispozițiilor art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."
Instanța de fond a soluționat cererea recurentei doar în baza analizei excepțiilor invocate, iar această analiză nu a ținut cont de dosarul existent pe rol, respectiv_ *, și de pozițiile procesuale exprimate de părți în acel dosar, poziții procesuale ce dau chiar naștere calității procesuale active și interesului reclamantei în promovarea cererii introductive de instanță.
Intimata C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se respinge recursul, fără cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa interesului având în vedere că reclamanta nu este moștenitoare după defunctul
M. Mircea și nu are vocație la moștenirea sa.
Instanța de fond în mod corect a admis această excepție și a respins acțiunea reclamantei. De asemenea, recurenta a susținut că instanța a respins acțiunea fără a intra în cercetarea fondului. Dar instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, care este premergătoare fondului, potrivit art. 137 Cod procedură civilă. Având în vedere că reclamata nu este moștenitoarea defunctului M. Mircea, nu are nicio calitate să ceară anularea testamentului acestuia. Mai mult decât atât, înscrisul denumit contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează recurenta a fost calificat ca un fals potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 215/_ . De asemenea nu este adevărată susținerea recurentei că ceilalți pârâți nu se opun deoarece numitul H. Ș. a depus întâmpinare și actul de partaj.
La dosar au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată, T. constată că aceasta este legală și
temeinică, urmând a o menține .
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta recurentă a solicitat a se dispune anularea testamentului autentificat sub nr. 3428/_ de notar public Sas Constantin, prin care defunctul M. Mircea a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniu la data decesului, pârâtei C. M.
, invocând lipsa de discernământ a testatorului.
În ședința publică din data de_ reprezentantul reclamantei a precizat că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă prevederile art. 1038 Cod civil, constatarea nulității absolute a testamentului pentru lipsa discernământului.
Întrucât prin întâmpinarea formulată, pârâta C. M. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii, în mod corect prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a pronunțat asupra acestora, ambele excepții având caracter dirimant.
De asemenea, raportat la prevederile art. 91 din Legea nr. 71/2011, în mod judicios s-a stabilit că legea aplicabilă speței, având în vedere că decesul
defunctului M. Mircea a survenit în data de_, este Codul civil de la 1864.
Lipsa discernământului la încheierea actului juridic, inclusiv a celui unilateral care este testamentul, se sancționează cu nulitatea relativă a actului, iar nu cu cea absolută.
În aplicarea regimului juridic general al nulității relative, se reține că aceasta poate fi invocată de principiu numai de persoana ocrotită și al cărei interes a fost nesocotit prin încheierea actului, deoarece nulitatea relativă ocrotește interese individuale, iar nu obștești. Reținând și caracterul unilateral al testamentului, se constată că nulitatea relativă poate fi invocată doar de către persoanele cărora le-ar profita o eventuală anulare, în sensul că ar fi beneficiari direcți ai patrimoniului ori ai bunurilor individual determinate, obiect al legatului. O atare calitate și un astfel de interes au de exemplu moștenitorii legali (rezervatari sau nu) ori alți legatari, instituiți printr-un testament posterior sau anterior.
Arborele genealogic depus la fila 49 din dosarul primei instanțe, coroborat cu notele de ședință aflate la fila 61 relevă că reclamanta-recurentă
C. M. ar fi rudă de gradul V cu defunctul M. Mircea și ca atare, în considerarea prevederilor art. 669-675 din Codul civil de la 1864, coroborate cu art. 6 din Legea nr. 319/1944, nu are vocație succesorală legală și, în lipsa vreunui alt testament care să o vizeze, nici testamentară la moștenirea defunctului M. Mircea.
În acest context, recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă și nici interes în a solicita anularea testamentului (prin ipoteză, lipsa discernământului afectând în mod evident consimțământul testatorului) întrucât nu ar obține niciun beneficiu direct, patrimonial, urmare a eventualei admiteri a acțiunii. Calitatea de pretins creditor al succesiunii, afirmată de recurentă, este irelevantă sub acest aspect, deoarece nu îi conferă vocație directă la patrimoniul succesoral. Or este de esența interesului procesual, caracterul său direct și în aceeași ordine de idei, în absența vocației succesorale generale a recurentei, era indiferentă modalitatea de soluționare a dosarului nr._ *.
Beneficiile procesuale anticipate de recurentă (în sensul că în dosarul_ * unde pârâta C. M. a fost chemată în judecată și s-a opus admiterii acțiunii, aceasta ar putea fi înlăturată din proces pentru lipsa calității procesuale pasive urmare a anulării testamentului de care s-a prevalat în acel litigiu) nu conferă interes direct și nici calitate procesuală, câtă vreme legatul este un act juridic patrimonial și în raport de acest caracter se verifică interesul.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C. M., domiciliată în Moisei, strada Izvoru N. nr. 286, județul M., în contradictoriu cu intimata C. M.
, domiciliată în Moisei nr. 966, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2027 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
W. D. | Ț. D. | S. | -T. A. | Sas A. |
Red.STA/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Sentința civilă nr. 3239/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 48/2013. Anulare act → |
|---|
