Decizia civilă nr. 230/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/R/2013 Ședința publică din data de 16 mai 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M. - M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâta C. Ș. M. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 12673/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect prestație tabulară .
Dezbaterea recursului a avut în ședința publică din data de 10 mai 2013 în prezența reprezentantului pârâtei recurente - avocat Petra V. și al reprezentantului reclamantei-intimate S. C. de C. de G. I C. V., prin Duma I.
- președinte, concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 12673 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. C. DE C. DE G. I "C. V. ";, în contradictoriu cu pârâții C. Ș. M. prin P., și S. C. DE C. DE GR.2 F., și pe cale de consecință:
S-a constatat existența în patrimoniul reclamantei S. C. DE C. DE
G. I "C. V. ";, a dreptului de proprietate asupra spațiilor comerciale de la parterul blocului de locuințe cu 8 apartamente, în regim de înălțime P+2E și anexe, situate la nr.adm. 107 din localitatea Ș. M., jud.B. -Năsăud, astfel cum au fost identificate și descrise în tabelul de mișcare parcelară - varianta 1, din cadrul raportului de expertiză tehnică, întocmit de expertul Petre Ion, recepționat de OCPI B-N sub nr. 250/_, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus întabularea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra spațiilor comerciale de la parterul blocului de locuințe cu 8 apartamente, în regim de înălțime P+2E și anexe, situate la nr.adm. 107 din localitatea Ș. M., jud.B. -Năsăud și amplasate pe terenul în suprafață de 2002 mp., identificat în CF nr.26197 Ș. M., top.69, având în vedere raportul de expertiză tehnică și tabelul de mișcare parcelară - varianta 1, întocmit de expertul
Petre Ion, recepționat de OCPI B-N sub nr. 250/_, ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost obligată pârâta C. Ș. M. prin P., la plata în parte a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.018 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În baza autorizației de construcție nr.3/_ (f.8), emisă pe numele Consiliului P. ular al com. Ș. M., ca beneficiar coordonator, s-a edificat imobilul construcție bloc format din 8 apartamente și spații comerciale la parter, situate în loc. Ș. M., jud. B. Năsăud.
Conform Convenției din data de_ (f.9), beneficiarul construcției pentru cele 8 apartamente este Consiliul P. ular al com. Ș. M., iar beneficiarul spațiilor comerciale de la parter este U. B. Năsăud.
Cota parte a lucrărilor în sumă de 433.000 lei au fost virate de U. - U. B. Năsăud către Consiliul P. ular al com. Ș. M. care deconta la rândul său aceste lucrări constructorului, de altfel instrumentele de plată vizate de către Banca de Investiții, au fost anexate chiar de către reclamantă la dosarul cauzei.
La finalizarea lucrărilor s-a încheiat procesele verbale de recepție de către beneficiarul construcție, astfel că în baza procesului verbal de recepție din data de_ (f.16), a recepționat spațiile comerciale existente la parterul blocului.
De asemenea, în baza notei de debitare-creditare nr. 31 din_ (f.17), s-a transmis în folosință și ulterior în proprietatea Cooperativei de C. Ș. M. (cooperativa asociata la U. B. Năsăud) spațiul comercial situat la parterul blocului cu 8 ap. din loc. Ș. M. .
În ce privește eliberarea autorizării de construire, relevantă este Adresa cu nr.58/_, eliberată de Consiliul Județean B. -Năsăud, care indică faptul că autorizația de construire a fost emisă pe numele beneficiarului coordonator, care avea ponderea cea mai mare din valoarea investiției, pe valoarea totală a investiției, iar după terminarea lucrărilor de construcții și recepția lor, spațiile și părțile de construcție, urmau să intre în patrimoniul beneficiarilor care au contribuit la edificarea investiției.
Acest înscris se coroborează cu declarația martorului Z. Ștefan (f.60), care la data construirii imobilului era răspunzător din partea U. BN cu probleme de investiție și care arată exact care a fost înțelegerea dintre părți și procedura eliberării autorizației de construire la acea vreme, precum și cu declarația martorului M. Radu (f.101), care deținea funcția de secretar al C. Ș. M., între anii 1988- 2008.
În luna februarie 1991 s-a hotărât comasarea Cooperativei de consum Ș. M. cu C. de consum V., hotărâre confirmată de Biroul Executiv al U. B. Năsăud în ședința de lucru din_, întreg patrimoniul cooperativei de consum Ș.
M. inclusiv spațiile comerciale situate la parterul blocului cu 8 apartamente din loc. Ș. M. fiind preluat de C. de consum V. .
În ce privește susținerea pârâtei P. C. Ș. M., privitoare la inadmisibilitatea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, în sensul că nu ar fi aplicabil în speță Decretul nr.115/1938, instanța reține că, potrivit art. 69 alin. 2 din legea nr. 7/1996, decretul lege nr. 115/_ își încetează aplicabilitatea "la data
finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriu administrativ al unei unități administrativ-teritoriale
". Ori, pe raza administrativ teritorială a com. Ș. M. nu au fost finalizate încă lucrările de cadastru general, motiv pentru care sunt și la această dată aplicabile prevederile Decretului nr.115/1938.
De asemenea, afirmația aceleiași pârâte, în sensul că spațiile comerciale de la parterul blocului în discuție au fost construite de către C. Ș. M., nu are nici o susținere, întrucât prin probele administrate atât reclamanta cât și pârâta F. - succesor al U. - U., au demonstrat cine a edificat și achitat spațiile comerciale de la parterul blocului în cauză, toate investițiile care priveau spațiile comerciale situate la parterul unor astfel de blocuri edificate în mediul rural, au fost realizate în exclusivitate de cooperația de consum, autorizația de construcție emițându-se pe numele Consiliului P. ular al comunei, iar în baza unor convenții care se încheiau, cum s-a întâmplat și în situația din speță, se preciza clar cine este proprietarul apartamentelor și cine este proprietarul spațiilor comerciale.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis primul capăt de cerere formulat de reclamantă și să constate existența în patrimoniul reclamantei S. C. DE C. DE G. I "C. V. ";, a dreptului de proprietate asupra spațiilor comerciale de la parterul blocului de locuințe cu 8 apartamente, în regim de înălțime P+2E și anexe, situate la nr.adm. 107 din localitatea Ș. M., jud.B. -Năsăud, astfel cum au fost identificate și descrise în tabelul de mișcare parcelară - varianta 1 (f.66), din cadrul raportului de expertiză tehnică, întocmit de expertul Petre Ion, recepționat de OCPI B-N sub nr. 250/_, ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a respis însă capătul al doilea din cererea formulată, deoarece nu se mai poate constata existența în patrimoniul pârâtei S. C. DE C. DE GR.2
F. B. -Năsăud, a dreptului de proprietate asupra acestor spații comerciale, deoarece au fost transmise reclamantei în folosință și ulterior în proprietate, conform notei de debitare cu nr.31 din_, aflată la fila 17 din dosar.
De asemenea, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei, asupra spațiilor comerciale de la parterul blocului de locuințe cu 8 apartamente, în regim de înălțime P+2E și anexe, situate la nr.adm. 107 din localitatea Ș. M., jud.B. -Năsăud și amplasate pe terenul în suprafață de 2002 mp., identificat în CF nr.26197 Ș. M., top.69, având în vedere raportul de expertiză tehnică și tabelul de mișcare parcelară - varianta 1, întocmit de expertul Petre Ion.
Cererea reclamantei de întabulare în cartea funciară asupra terenului aferent spațiilor comerciale, în baza unui drept de superficie, a fost respinsă pentru considerentele următoare:
În primul rând reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată proprietarii tabulari ai terenului, deși s-a pus în discuție acest aspect în ședința din data de_ .
De asemenea, instanța a reținut că dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care nu era reglementat de vechiul cod civil român. El poate fi definit ca acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula înscrisă în fostul art. 492 Cod civil ( act normativ aplicabil în speță), potrivit cu care, orice construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până se face dovada contrară. Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
Nașterea prin convenția părților a unui drept de superficie presupune existenta neechivoca a unui act juridic care, în mod ferm, sa îi ofere superficialului prerogativa folosinței terenului construit, conjugată cu păstrarea acestei prerogative pe toata durata existenței construcțiilor, ori reclamanta, nu a făcut dovada unei astfel de înțelegeri, materializată printr-un act juridic neechivoc, reclamanta nesolicitând nici măcar introducerea în cauză a proprietarilor tabulari ai terenului
De asemenea, referitor la regimul juridic al dreptului de superficie prin DC.4125/2005 Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra construcțiilor, a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficialul capătă un drept de folosință. Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar si perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependenta de caracterul definitiv al construcției, plantației sau lucrării ce grevează terenul pe care se afla, dreptul de superficie nefiind gratuit ci contra unei indemnizații. Cu privire la temeiul nașterii acestui drept instanța supremă a decis ca poate sa fie în baza legii ori în baza convenției dintre proprietarul terenului si proprietarul construcției (decizia nr. 5138/2005).
Mai mult, Curtea Europeană a drepturilor omului, în cauza Bock și Palade împotriva României, a constatat în legătură cu dreptul de superficie că potrivit jurisprudenței constante în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau acordul părților iar "simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente menționate, aparența de drept nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie";.
În temeiul disp.art.274 C.proc.civ., pârâta P. C. Ș. M. a fost obligată la plata în parte a cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamantă, în sumă de 1.018 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert, conform înscrisurilor justificative de la filele 3, 29 și 54 din dosar, reclamanta nefăcând dovada onorariului avocațial.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâta C. Ș. -
M. prin primar
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în esență următoarele:
Față de temeiul juridic al dobândirii dreptului de proprietate invocat de către reclamantă, respectiv art. 5 din Decretul-lege nr.115/1938, al nejudecării cauzei în contradictoriu cu proprietarii tabulari și a posesorilor faptici ai imobilului, acțiunea este neîntemeiată și trebuia respinsă ca atare.
Dispozițiile citate de către reclamantă vizează enumerarea felurilor înscrierilor în cartea funciară,, ele neputând constitui temei juridic al dobândirii dreptului de
proprietate. Pe de altă parte, reclamanta solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de patrimoniu, fără a indica vreun temei juridic.
În urma efectuării expertizei tehnice în cauză s-a constatat că proprietarii tabulari ai terenului pe care este edificată construcția, obiect al litigiului sunt alte persoane decât cele chemate în judecată, cu care reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu. De asemenea s-a constatat că o parte din construcții sunt folosite de late persoane, pe care reclamanții de asemenea nu au înțeles să le chele în judecată.
Cum reclamanta nici după ce instanța a pus în discuție aceste împrejurări nu a înțeles să-și extindă acțiunea, singura soluție legală era aceea de a se respinge acțiunea.
În ceea ce privește situația de fapt evocată de reclamantă, s-a susținut că aceasta nu corespunde realității. Blocul de locuințe în litigiu a fost construit de către
C. Ș. M., cu munca cetățenilor din comună, așa cum rezultă din raportul consiliului local pe anul 1982, autorizația de construire fiind emisă tot pe numele acesteia, astfel că întabularea se poate dispune tot în favoarea ei. Aceleași aspecte rezultă și din procesul-verbal de colaborare încheiat la_, cu privire la obiectivul de investiție bloc de locuințe cu 8 apartamente și spații comerciale, precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză.
Reclamanta intimată, legal citată, a depus la dosar întâmpinare
(f.13), prin care s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Bistrița.
S-a învederat că înscrisurile la care face trimitere pârâta recurentă nu au valoare probatorie, iar instanța de fond în mod corect și-a fundamentat soluția pe documentele ce au fost prezentate de reclamantă și care atestă faptul că lucrările de construcții au fost achitate de cooperativa de consum. De altfel și declarațiile martorilor audiați confirmă susținerile reclamantei.
Pârâta intimată F. B. -Năsăud, legal citată, a depus la dosar un înscris(f.12) cu valențe de întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat.
Recursul declarat de pârâta C. Ș. -M., prin primar este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare
.
Imobilul în litigiu este situat în intravilanul comunei Ș. M., nr. adm. 107. Deși inițial s-a susținut că blocul este amplasat pe terenul identificat cu nr. top 67 din cf nr. 27, prin expertiza efectuată în cauză de expertul Petre Ion (f.64), s-a stabilit că terenul pe care s-a ridicat construcția este identificat cu nr. top 69, înscris în cf nr. 25197 (f.71), nefiind proprietatea comunei, ci a unor persoane fizice.
Deși instanța de fond a pus în discuția reclamantei necesitatea extinderii cadrului procesual față de proprietarii tabulari, aceasta nu a înțeles să-i cheme în judecată, situație în care se impunea respingerea capătului de cerere privind înscrierea în cartea funciară a construcției, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea atacată nu s-a constatat existența în patrimoniul reclamantei a nici unui drept real asupra terenului pe care este situată construcția.
Art. 17 și art. 19 din Decretul -lege nr. 115/1938, aplicabil în cauză, instituie obligativitatea consimțământului titularului dreptului real înscris în cartea funciară pentru stingerea, ori grevarea dreptului său, iar înscrierea nu se poate realiza decât împotriva proprietarului, ceea ce conduce la necesitatea dezbaterii unor astfel de pretenții în contradictoriu cu toți proprietarii tabulari.
Mai mult decât atât, dreptul de proprietate asupra construcției se dobândește în virtutea accesiunii, prezumată a funcționa de art. 492 din Codul civil în favoarea proprietarului terenului, până la dovada contrarie. În cauza de față nu se poate reține ca fiind făcută dovada contrarie, în condițiile în care proprietarii terenului nu au fost atrași în proces.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la temeiul juridic al pretențiilor reclamantului, tribunalul reține că instanța de fond nu era ținut de textele de lege invocate de reclamant, putând și chiar fiind necesar să dea calificarea juridică corectă pretenției dedusă judecății.
Cu toate acestea, dezlegarea dată de instanța de fond raporturilor existente între reclamanta intimată și pârâta recurentă cu privire la construcția în litigiu este corectă. Contrar celor învederate prin motivele recursului, în cauză s-a probat existența convenției intervenită între cooperativa a cărei succesoare în drepturi este reclamanta și fostul consiliul P. ular al comunei Ș. -M., concretizată în înscrisul întocmit la data de_ (f.9), semnat de reprezentanții ambelor entități, și executată, așa cum rezultă atât din documentele care atestă plata de către cooperativă către pârâtă a sumelor reprezentând contribuția sa la edificarea blocului, cât și din procesul-verbal de preluare a blocului depus în copie la fila 15 din dosar. Existența în patrimoniul reclamantei a spațiilor comerciale de la parterul blocului este confirmată de inventarul depus la fila 22, de înregistrarea acestora în evidențele fiscale ale comunei, dar și de certificatul de urbanism eliberat de pârâtă în favoarea reclamantei în anul 2011 (f.19). Raportul de care s-a prevalat pârâta recurentă depus în copie la fila 37 din dosar nu poate fi considerat ca fiind un înscris cu valoare juridică, izvor de drepturi și obligații.
În același sens sunt și depozițiile mai multor martori audiați în fața instanței de fond (f.60,101) iar declarația martorului Goarna A. este în mod nesinceră și a fost corect înlăturată, de vreme ce ea conține afirmații care contrazic înscrisurile cu dată certă existente la dosarul cauzei, enumerate mai sus.
De asemenea, eliberarea autorizației de construcție doar pe numele Consiliului popular al comunei nu poate duce la concluzia că doar aceasta a fost beneficiar al lucrărilor și că a suportat în întregime costurile acestora, deoarece pe de o parte autorizația s-a eliberat anterior intervenirii convenției menționate, iar pe de altă parte la vreme ridicării blocului procedura autorizării avea în vedere eliberare autorizației doar în favoarea beneficiarului coordonator ( consiliul în speță), așa cum s-a precizat și de către Consiliul județean B. -Năsăud, prin adresa existentă la fila 75 din dosarul de fond. Situația este identică și în privința procesului verbal de colaborare din_ (f.42 dosar fond), care a fost încheiat anterior convenției amintite, de către pârâtă, în calitate de beneficiar coordonator.
În mod cert soluția de față are efecte doar inter partes, fără a putea aduce atingere drepturilor persoanelor neatrase în procesul de față.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse și în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă tribunalul urmează să admită recursul declarat de pârâtă, să modifice în parte hotărârea în sensul că va respinge petitul de întabulare a imobilului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Reținând culpa procesuală a reclamantei intimate în recurs, tribunalul urmează să o oblige în baza art. 274 din Codul de procedură civilă la plata cheltuielilor de
judecată, constând în taxa de timbru aferentă pretențiilor admise și 50% din onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. Ș. -M. prin primar, cu sediul în Ș. -M., jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 12673 din 21 noimebrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița pe care o modifică în parte, în sensul că :
Respinge în întregime petitul de întabulare a imobilelor spații comerciale de la parterul blocului cu 8 apartamente și anexelor din curte, situate la nr. administrativ 107 din loc. Ș. -M. .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă reclamanta intimată S. C. de C. de G. I "C. V. ";, să plătească recurentei suma de 404 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||
S. I. B. | I. S. | N. C. E. | M. M. |
Red./Tehnored. S.I. 2ex _
Jud. fond: B. V.
| ← Decizia civilă nr. 1193/2013. Prestație tabulară | Încheierea civilă nr. 269/2013. Prestație tabulară → |
|---|
