Decizia civilă nr. 2365/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2365/R/2013
Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G. T. împotriva deciziei civile nr. 27/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimatul S. Z. J., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul reclamantului recurent G. T., fiul acestuia G. T., care arată că are în dosarul de fond are procură de reprezentare, că are studii juridice, reprezentanta pârâtului intimat S. Z. jr., avocat Violeta Băncilă, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 mai 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu mandatarul reclamantului recurent.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 40 lei și 0,15 lei timbru judiciar, și o adeverință medicală pentru a justifica absența reclamantului recurent la acest termen.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar cu respectarea termenului procedural, respectiv cu 5 zile înainte de termen, fixează cauza pentru ora 10,00, pentru a da posibilitatea mandatarului reclamantului recurent de a lectura această întâmpinare.
La apelul nominal făcut în cauză, la ora 10,00, se prezintă mandatarul reclamantului recurent G. T., fiul acestuia G. T., reprezentanta pârâtului intimat S. Z. jr., avocat Violeta Băncilă, cu împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Susține că prin hotărârea atacată instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv nu a cerut să se constate că renunță la primul capăt de acțiune și nu a cerut ca pârâtul să predea reclamantului actele originale ale autovehiculului în vederea radierii, ci a cerut ca pârâtul să prezinte actele originale.
Cu privire la capătul 2 din acțiune, recurentul a arătat că acesta a fost precizat în sensul ca pârâtul să fie obligat la plata impozitului stabilit
de Administrația Financiară pentru perioada 2008 și în continuare, deoarece pârâtul a fost acela care nu și-a respectat obligația asumată prin contract, iar din vina acestuia reclamantul este obligat să plătească impozit pentru autovehiculul în litigiu, întrucât acesta figurează pe numele lui.
Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 225 Cod proc.civ., întrucât nu a ținut seama că reclamantul este în vârstă de 90 de ani, este bolnav și în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, făcându- se trimitere la conținutul procurii judiciare.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, arătând că nu s-a făcut dovada că s-a înregistrat o cerere de radiere la organele de poliție care să fi fost respinsă. Reclamantul invocă reaua credință a pârâtului, însă în realitate, prejudiciul pretins se datorează conduitei culpabile a acestuia, deoarece în contractul sub semnătură privată se prevede că "dacă transcrierea nu se va realiza până în octombrie 2008, vânzătorul poate cere radierea autoturismului. Autoturismul ARO nu a putut fi transcris pe numele pârâtului pentru faptul că ITP era expirat din 2005, autoturismul ARO nefiind apt să circule pe drumurile publice.
C U R T E A
Prin Sentința civila nr. 15769/2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâtul S. Z. și în consecință, pârâtul a fost obligat să predea reclamantului documentele autoturismului marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare _
, în original în vederea radierii.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de impozit pe mijloc de transport ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare";, încheiat între părțile litigante la data de_, reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare_, prețul fiind stabilit la suma de 2.450 lei.
Dreptul de proprietate al reclamantului-vânzător asupra autoturismului litigios este atestat de fișa de înmatriculare și confirmat de relațiile furnizate de S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului Judetului C. prin adresa nr. 82506/_ .
Instanța a acordat valoare probatorie înscrisului sub semnătură privată mai sus menționat, în temeiul art. 1176 și art. 1177 alin.1 C.civ, pârâtul netăgăduind conținutul acestui act și nici apartenența semnăturii.
Totodată, instanța a reținut că, în virtutea acordului de voință al părților (negotium juris), constatat prin intermediul înscrisului examinat în cauză, a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul pârâtului, conform art.1295 C.civ.
Deși a avut loc înstrăinarea autovehiculului menționat, părțile nu au efectuat formalitățile legale în vederea radierii mașinii de pe numele
reclamantului și înscrierii acesteia pe numele pârâtului, iar, așa cum rezulta din verificările efectuate în evidențele Primăriei municipiului C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale, reclamantul este cel care figurează în baza de date ca proprietar al autoturismului în cauza.
Instanța a reținut că potrivit disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, radierea din evidenta a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora in proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, in condițiile legii, conform art. 17 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Din analiza coroborată a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 24 alin. 2 și art. 25 alin. 1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006, reiese că proprietarul unui autovehicul înregistrat are obligația de a solicita radierea autoturismului în cazul în care înțelege să transmită proprietatea asupra acestuia către o altă persoană, radierea fiind de competența serviciului public comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a cărui rază de competență își are domiciliul proprietarul.
Chiar dacă reclamantul-vânzător nu mai dispune de actele necesare pentru radierea autovehiculului, deoarece le-a predat cumpărătorului în urma înstrăinării acestuia, îi incumbă obligația să se adreseze mai întâi organului competent să dispună radierea, să facă dovada acestei solicitări, iar în caz de refuz, sa se adreseze secției contencios administrativ competentă.
De asemenea, reclamantul beneficiază de posibilitatea de a obține în cadrul unei proceduri judiciare înaintea instanței obligarea pârâtului- cumpărător la predarea înscrisurilor necesare efectuării formalităților necesare radierii.
Astfel, în temeiul art. 969 C.civ. și art. 1073 C.civ., instanța a obligat pârâtul să predea reclamantului documentele autoturismului marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare_, în original în vederea radierii.
Privitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut ca potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamatul figurează în evidențele Direcție Taxe și Impozite Locale cu două mijloace de transport, dintre care pentru unul din ele, respectiv pentru mijlocul de transport Tractor identificat la fila 36 beneficiază de scutire de impozit.
Este de necontestat împrejurarea că din momentul înstrăinării autoturismului marca Aro, pârâtul avea obligația de a suporta toate cheltuielile legate de acesta, inclusiv a impozitului pe mijlocul de transport, independent de împrejurarea că nu fuseseră efectuate formalitățile radierii și înscrierii ulterioare pe numele noului proprietar.
La fel cum în situația în care reclamantul ar fi dovedit plata acestui impozit, ar fi fost în drept să ceară și să primească, în temeiul gestiunii de afaceri, sumele avansate cu acest titlu.
În cauza de față, reclamantul este scutit de impozitul aferent autoturismului în discuție.
Prin decizia civilă nr. 27/A/_ a T. ului C., a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. T. împotriva sentinței civile nr. 15769/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, care a fost menținută în totul, iar apelantul a fost obligat să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește primul motiv de apel, tribunalul a reținut că acesta este nefondat. Astfel, prin precizarea de acțiune depusă la data de_ reclamantul apelant a solicitat instanței, să oblige paratul la prezentarea actelor originale ale autoturismului în vederea radierii acestuia, capăt de cerere în privința căruia prima instanță s-a pronunțat. Ca atare, au fost respectate prevederile art.129 al.ultim C.pr.civ., conform căruia "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.
Pe de altă parte, potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare- cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea unei alte formalități, cum ar fi aceea a autentificării contractului.
Ca atare, independent de împrejurarea că nu s-au efectuat formalitățile legale în vederea radierii autoturismului de pe numele apelantului și înscrierii lui pe numele intimatului, transferul dreptului de proprietate a operat la data întocmirii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. Ori, în aceste condiții, ar fi inadmisibilă solicitarea ca instanța să oblige pe parat la încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, ori, ca hotărârea judecătorească să suplinească un astfel de act, neexistand nici un temei legal care să justifice o astfel de cerere. Practica judiciară admite posibilitatea ca o hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic notarial, dar în considerarea unei executări atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța a înlăturat și criticile apelantului referitoare la administrarea probei interogatoriului, în condițiile în care această probă, în ceea ce îl privește pe parat, a fost administrată la termenul la care a fost încuviințată, respectiv_, iar în ceea ce îl privește pe reclamant, s-a făcut aplicarea prevederilor art.225 C.pr.civ. raportat la lipsa acestuia pentru termenul la care a fost citat la interogatoriu și în lipsa dovezilor care să ateste
imposibilitatea sa de prezentare, tribunalul reținând că doar vârsta înaintată a reclamantului, nu constituie, prin ea însăși, un astfel de temei.
Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă și soluția în ce privește capătul de cerere referitor la obligarea paratului la plata impozitului pe autoturism. Astfel, potrivit adresei nr.210120/_ emisă de Municipiul C.
-N. -Direcția de Impozite și Taxe Locale, apelantul, având calitatea de veteran de război, beneficiază de scutire de impozit pentru autovehiculul marca ARO. În aceste condiții, el avea posibilitatea ca ulterior înstrăinării autovehiculului către intimat, să solicite scutirea de impozit pentru cel de-al doilea vehicul deținut, iar, în eventualitatea în care ar fi achitat sume cu titlu de impozit pentru autoturismul ARO, ar fi fost îndreptățit să solicite despăgubiri echivalente cu respectivele sume.
În speță însă, cum apelantul nu a dovedit plata impozitului aferent autoturismului marca ARO, nu este îndreptățit să primească suma echivalentă acestuia de la intimat.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii inițiale așa cum a fost precizată la pct. 2 din precizarea acțiunii inițiale.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin hotărârea atacată instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv nu a cerut să se constate că renunță la primul capăt de acțiune și nu a cerut ca pârâtul să predea reclamantului actele originale ale autovehiculului în vederea radierii, ci a cerut c pârâtul să prezinte actele originale.
Cu privire la capătul 2 din acțiune, recurentul a arătat că acesta a fost precizat în sensul ca pârâtul să fie obligat la plata impozitului stabilit de Administrația Financiară pentru perioada 2008 și în continuare, deoarece pârâtul a fost acela care nu și-a respectat obligația asumată prin contract, iar din vina acestuia reclamantul este obligat să plătească impozit pentru autovehiculul în litigiu, întrucât acesta figurează pe numele lui.
Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 225 Cod proc.civ., întrucât nu a ținut seama că reclamantul este în vârstă de 90 de ani, este bolnav și în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, făcându- se trimitere la conținutul procurii judiciare.
Recurentul a mai arătat anumite stări de fapt pe care cele două instanțe le-au reținut în mod greșit, solicitând instanței de recurs să le aibă în vedere pentru a pronunța o soluție legală. Astfel, cererea de radiere se predă la ghișeul IPJ, însoțit de actele originale ale mașinii și certificatului de atestare, în caz contrar dosarul, și prin urmare, nici cererea de radiere nu sunt primite. În situația în care reclamantul nu a avut posibilitate să ia legătura cu pârâtul întrucât la adresa indicată nu a putut fi contactat, aceasta nefiind reală, iar pârâtul nu l-a mai contactat pe reclamant, acesta din urmă a fost în imposibilitate să solicite radierea autoturismului de pe numele său.
Reținerea celor două instanțe referitoare la faptul că reclamantul nu a făcut dovada plății impozitului sunt nefondate, pentru că, comunicările primite de la S. taxe și impozite confirmă faptul că reclamantul datorează impozit pentru autovehiculului în litigiu.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a invocat pe cale de excepție netimbrarea recursului și, în consecință, a solicitat anularea acestuia ca netimbrat, iar în ce privește fondul, a solicitat respingerea redusului ca nefondat.
Intimatul a arătat că reclamantul este în eroare, omițând că, depunând o precizare de acțiune prin care a renunțat la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă, instanța de fond, respectiv de apel, nu putea soluționa decât capetele de cerere cu care a fost sesizată.
Recurentul este în eroare și cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că instanța ar fi refuzat să administreze proba cu interogatoriul. La termenul la care a fost încuviințată această probă, pârâtul a răspuns la toate întrebările puse de mandatarul reclamantului, iar instanța de judecată, din oficiu, a luat un interogatoriu pârâtului cere a răspuns la toate întrebările ce i-au fost adresate.
Reaua credință invocată de reclamant este nefondată, în realitate prejudiciul ce-l pretinde reclamantul se datorează conduitei culpabile a acestuia.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 6 și 8 Cod proc.civ. și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 6 cod proc.civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
M. ivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. nu poate fi invocat din punct de vedere procedural, deoarece apelul a fost respins ca nefondat, acest motiv de casare fiind funcțional numai în situația în care instanța de apel se pronunță ea însăși asupra fondului cererii, putând să acorde mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În speță, recurentul susține că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, susținere care este nefondată. Instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată și în consecință, a obligat pârâtul să predea reclamantului documentele autoturismului marca ARO cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare _
, în vederea radierii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca ARO, cu datele de identificare de mai sus, să fie obligați pârâții la plata contravalorii impozitului începând din anul 2008 la zi și la plata cheltuielilor de judecată.
La 7 martie 2012, reclamantul a depus o precizare a acțiunii, arătând că cere ca pârâții să prezinte actele originale ale autoturismului, în motivarea cererii arătându-se că pârâtul nu și-a respectat obligația de a transcrie autoturismul pe numele lui. Potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 și art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule au obligația de a solicita radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, că radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare după caz, a cărții de identitate a vehiculului. Din conținutul acestor dispoziții rezultă că obligația de a solicita radierea autovehiculului îi revine reclamantului, care însă nu mai deținea actele necesare în vederea depunerii cererii de radiere, scopul urmărit de reclamant fiind acela de radiere a autovehiculului de pe numele său. De altfel chiar prin motivele de recurs reclamantul arată că nu a cerut sau arătat că renunță la primul capăt de acțiune.
Prin urmare, în soluția pronunțată de instanța de fond nu este vorba despre acordarea a aceea ce nu s-a cerut.
Având în vedere aceste motive, cât și faptul că prin soluția pronunțată în apel s-a păstrat în întregime soluția instanței de fond, astfel că instanța de apel nu a rejudecat cererea de chemare în judecată pentru a putea acorda ceea ce nu s-a cerut, recursul este nefondat și va fi respins.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.
Conform art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., dar criticile formulate nu se încadrează în acest motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita apreciere a probelor care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei. De altfel, recurentul nici nu arată care sunt motivele de recurs care se încadrează în dispozițiile acestui text de lege.
Astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a cerut să fie obligat pârâtul să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare a autoturismului marca ARO. Faptul că instanța de judecată a considerat
că, în virtutea acordului de voință al părților, constatat prin intermediul înscrisului examinat, a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul pârâtului, nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1176, 1177 alin. 1 și 1295 C. civil, situație în care este inadmisibilă cererea reclamantului ca instanța să oblige pârâtul să încheie contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, având în vedere lipsa temeiului legal care să justifice o asemenea soluție.
Cu privire la critica privind respingerea capătului de acțiune privind obligarea pârâtului la plata impozitului pentru autoturism începând din anul 2008, la zi:
Din momentul înstrăinării autoturismului, obligația de a suporta impozitul revine pârâtului.
Reclamantul nu a făcut dovada plății acestor sume cu titlu de impozit, astfel că nu este îndreptățit să solicite restituirea lor.
Mai mult, chiar reclamantul arată că este scutit de la plata impozitului aferent autoturismului, fapt ce rezultă din adresa emisă de Primăria municipiului C. -N. (f. 36).
Criticile recurentului referitoare la administrarea probei interogatoriului în ceea ce-l privește sunt nefondate. Instanța în mod legal a făcut aplicarea prevederilor art. 225 Cod proc.civ., atribuind absenței reclamantului valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă în favoarea pârâtului. Ceea ce nu relevă recurentul este faptul că această prezumție nu are caracter absolut, deoarece legea nu determină consecințe
invariabile, ci le lasă la aprecierea instanței.
În speță, instanța a administrat alte probe și a completat lipa la interogatoriu a reclamantului, cu probele administrate, pentru a putea stabili împrejurările reale ale cauzei.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 alin.3 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată, parțiale în recurs.
Conform prevederilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Prin urmare, nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depusă.
În cauză, intimatul S. Z. a achitat un onorariu avocat de 1000
lei.
Față de complexitatea cauzei și durata soluționării în timp a
acesteia, curtea apreciază că suma de 300 lei constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul | G. | T. |
împotriva deciziei civile nr.27 din 17 ianuarie 2013 a T. | ului C. |
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului S. Z. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | C. | M. V. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D.I.Tașcă, M. Oncipă S.
| ← Decizia civilă nr. 235/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 2617/2013. Obligatie de a face → |
|---|
