Decizia civilă nr. 2617/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2617/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -ANAMRIA C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. T. și M.
M., precum și recursul declarat de pârâții B. E., B. M. și P. R. -B.
, împotriva deciziei civile nr. 356/A din 6 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că la data de 20 mai 2013, atât reclamanții-recurenți M.
T. și M. M., cât și pârâții-recurenți B. E., B. M. și P. R. -B., au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11737/_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis in parte cererea de chemare în judecată, a respins ca fiind neintemeiat primul petit al cererii de chemare in judecata, de obligare a paratilor sa execute lucrari de modificare a dimensiunilor acoperisului lor.
I-a obligat pe parati sa se debranseze de la racordul retelei de apa potabila ce apartine reclamantilor, iar in caz de refuz al paratilor, i-a autorizat pe reclamanti sa realizeze ei lucrarile necesare pe cheltuiala paratilor.
I-a obligat pe parati sa execute lucrarile de canalizare a apelor meteorice ce se scurg in prezent de pe acoperisul casei paratilor in curtea reclamantilor, astfel incat orientarea scurgerii sa se faca pe terenul paratilor, iar in caz de refuz al paratilor i-a autorizat pe reclamanti sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratilor.
I-a obligat pe parati sa le permita reclamantilor efectuarea de lucrari avand ca obiect izolarea, tencuirea si repararea peretelui casei reclamantilor localizat inspre curtea paratilor, lucrari ce vor fi executate de pe schele de fatada rezemate pe terenul paratilor, conform raportului de
expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii efectuat in cauza de catre dl. expert prof. dr. ing. Moga A. .
A compensat cheltuielile de judecata facute de parti, ocazionate de prezentul litigiu.
In considerentele sentinței, instanța a reținut că reclamantii sunt proprietari ai imobilului situat in C. -N., str. Ceahlau nr. 65, jud. C., inscris in C.F. nr. 1. N C. -N., A+1, nr. cad. 6923, nr. top. 1066/_
/2/C/1, cu destinatia de teren si casa, in suprafata de 249 mp, iar paratii sunt coproprietari ai imobilului situat in C. -N., str. Ceahlau nr. 65/A, inscris in C.F. nr. 67677 C. -N., A+3, nr. top. 1066/_ //2/C/2, cu destinatia de teren cu casa, in suprafata de 250 mp.
Imobilul reclamantilor si imobilul paratilor au fost edificate in baza unei singure autorizatii de construire, si anume Autorizatia pentru executare de lucrari nr. 19224/1243 din data de 03 decembrie 1975 emisa de fostul Consiliu P. ular al Municipiului C. -N., constructia in intregul ei fiind conceputa ca o casa familiala compusa din patru apartamente.
Edificarea intregii constructii a inceput in anul 1976. Reclamantii au continuat edificarea partii lor din constructie pe care au finalizat-o in anul 1980, cand s-a emis in favoarea reclamantilor autorizatia de luare in folosinta.
Imobilul care in prezent este in coproprietatea paratilor a fost construit in mai multe etape: demisolul in anul 1976, etajul intai in anul 1982 si a fost finalizat in anul 1985, proprietari ai imobilului fiind la data respectiva familia P. Dragos si sotia P. M. . Paratii au cumparat imobilul de la familia P. Dragos si sotia P. M. in anul 1987, iar la data respectiva constructia cumparata de catre parati era finalizata, adica era acoperita cu tigla si era in rosu, paratii urmand sa faca doar finisajele interioare.
Intre parti s-a purtat un litigiu avand ca obiect partaj, in dosarul nr. 2978/1993 al J. i C. -N., in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 4720/06 mai 1993.
De asemenea, intre parti s-a purtat si un litigiu avand ca obiect granituire, in dosarul nr. 14958/2005 al J. i C. -N., in care dl. expert
I. a facut o expertiza avand ca obiect stabilirea liniei de granita intre imobilul proprietatea reclamantilor si imobilul proprietatea paratilor, insa acel dosar s-a finalizat cu sentinta civila nr. 8141/16 iunie 2010 prin care instanta a constatat perimarea actiunii si a cererii reconventionale.
Analizand primul petit al cererii de chemare in judecata - de obligare a pârâților să execute lucrări de modificare a dimensiunilor acoperișului amplasat pe zidul ce desparte podurile proprietatea părților, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze lucrările necesare pe cheltuiala pârâților - instanta a apreciat ca acesta este neintemeiat, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii efectuat in cauza de catre dl. expert prof. dr. ing. Moga A. a rezultat ca prin procesul anterior de partaj purtat intre părți, nu a fost partajat și podul, astfel încât acesta este in continuare in coproprietatea părților, pe de o parte, iar pe de altă parte, raportul de expertiză a relevat că scheletul de lemn al acoperișului nu prezintă urme de intervenție, este cel realizat la edificarea clădirii, astfel încât paratii nu au
intervenit deloc asupra vechiului sistem de rezemare a acoperisului. In consecinta, in mod neintemeiat reclamantii au susținut ca paratii ar fi depasit limita separatoare intre poduri cu circa 10 mp.
Instanța a apreciat că mai intai partile trebuie sa isi partajeze podul si apoi sa se stabileasca in functie de portiunea ce va reveni fiecarei parti in urma partajului care este mejdia intre poduri si daca se impune sau nu retragerea acoperisului paratilor. Or, in acest dosar instanta nu a fost investita cu o actiune de partaj a podului, nici cu o actiune in granituirea podului partilor.
Analizand petitele nr. 2, 3 si 4 ale cererii de chemare in judecata, instanta a apreciat ca acestea sunt intemeiate.
Cu privire la petitul nr. 2, instanta a reținut că din raportul de expertiza tehnica judiciara in constructii efectuat de catre dl. expert Moga A.
, rezulta ca reteaua de apa apartinand imobilului paratilor este prevazuta cu apometre in caminul imobilului paratilor de la nr. 65A, insa acest camin este racordat la caminul de apometre al imobilului reclamantilor, singurul care este bransat la reteaua stradala Instanta a apreciat ca nu prezinta relevanta in cauza faptul ca acest tip de racord exista de la data cumpararii imobilului paratilor, ca acest racord a fost facut ca urmare a intelegerii din anul 1987 si conform Statutului Asociatiei de cooperare pentru constructii de locuinte proprietate personala din anul 1987. Reclamanta M. Ana a aratat la interogatoriu ca are presiune foarte scazuta la apa, iar pe de alta parte doar reclamantii au facut bransamentul.
Instanta a apreciat ca pentru a se evita alte neintelegeri viitoare intre parti, cauzate de raporturile de vecinatate, se impune ca paratii sa se debranseze de la racordul retelei de apa potabila ce apartine reclamantilor si sa isi efectueze propriul bransament la reteaua stradala de apa potabila. Bineinteles, in caz de refuz al paratilor vor fi autorizati reclamantii sa realizeze ei lucrarile necesare pe cheltuiala paratilor.
Referitor la petitul nr. 3, instanța a reținut că din cuprinsul raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza rezulta ca burlanul de colectare a apelor pluviale de pe acoperisul imobilului paratilor, existent de la data edificarii imobilului paratilor, este situat pe frontonul imobilului paratilor dar pe proprietatea reclamantilor, cu scurgere pe aceasta proprietate. Reclamantul M. T. a aratat la interogatoriu ca apele pluviale se scurg de pe acoperisul paratilor in canalizarea reclamantilor, iar apa iese uneori in garajul reclamantilor cand canalizarea nu face fata la cantitatea de apa, cand sunt ploi abundente.
Potrivit art. 615 C.civ., "Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel incat apele din ploi sa se scurga pe terenul sau, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului sau";.
In speta, burlanul de colectare a apelor pluviale de pe acoperisul imobilului paratilor este situat pe frontonul imobilului paratilor dar pe proprietatea reclamantilor, cu scurgere pe proprietatea reclamantilor.
Or, fata de prevederile art. 615 C.civ. se impune ca paratii sa execute lucrari de canalizare a apelor meteorice ce se scurg in prezent de pe acoperisul casei paratilor in curtea reclamantilor, astfel incat orientarea scurgerii sa se faca pe terenul paratilor. Nu prezinta relevanta faptul ca acest sistem de scurgere a apelor pluviale exista de la data proiectarii imobilului,
intrucat reclamantii nu pot fi obligati sa suporte disconfortul creat de scurgerea apelor pluviale de pe acoperisul paratilor in curtea reclamantilor. Bineinteles ca in caz de refuz al paratilor, reclamantii vor fi autorizati sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratilor.
In privinta petitului nr. 4, instanta a apreciat ca se impune ca paratii sa le permita reclamantilor efectuarea de lucrari avand ca obiect izolarea, tencuirea si repararea peretelui casei reclamantilor localizat inspre curtea paratilor. Este o obligatie fireasca, ce rezulta din raporturile de vecinatate si care, in cazul existentei unor relatii de buna vecinatate intre parti, nu ar fi necesitat o statuare din partea instantei pentru indeplinirea ei. Instanta a dispus ca aceste lucrari sa fie executate de pe schele de fatada rezemate pe terenul paratilor, conform raportului de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii efectuat in cauza de catre dl. expert prof. dr. ing. Moga A. . Instanta a optat pentru aceasta modalitate de executare a lucrarilor intrucat dl. expert a aratat in cuprinsul raportului de expertiza ca acest procedeu reprezinta solutia tehnica cea mai sigura, cea mai ieftina, precum si cea mai eficienta de realizare a lucrarilor.
In consecinta, cererea de chemare in judecata a fost apreciată întemeiata in parte si a fost admisa ca atare, reținând ca temei de drept dispozițiile art. art. 1075, 1076 si 615 C.civ
Cu privire la cheltuielile de judecata ocazionate de acest litigiu, avand in vedere ca cererea de chemare in judecata a fost admisa doar in parte, in temeiul art. 276 C.pr.civ. instanta a compensat cheltuielile de judecata facute de parti, ocazionate de prezentul litigiu.
Prin decizia civilă nr. 356/A/6 iunie 2012 a T. ului C. s-a respins apelul declarat de reclamanții M. T. și M. Ana împotriva sentinței civile nr. 11.737/_, pronunțată în dosarul nr. 14._ al Judecătoriei
-N. .
S-au admis în parte apelurile declarate de pârâtele B. E. și B.
M. și de pârâtul P. R. B., împotriva aceleași Sentințe civile nr. 11.737/_, pronunțată în dosarul nr. 14._ al Judecătoriei C. -N.
, care a fost schimbată în parte, după cum urmează:
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților să se debranșeze de la racordul rețelei de apă potabilă ce aparține reclamanților.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților să le permită reclamanților efectuarea de lucrări de izolare, tencuire și repararea peretelui casei reclamanților localizat înspre curtea pârâților.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Au fost obligați apelanții M. T. și M. Ana să plătească intimatelor
B. E. și B. M. suma de 1.186 lei și intimatului P. R. B. suma de 1.182,50 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată din apel constând din onorarii avocațiale, cu compensarea celorlalte cheltuieli de judecată din apel.
Referitor la apelul reclamantilor
Din cuprinsul sentintei civile nr. 4720/1993 a J. i C. -N. rezulta ca podul nu este mentionat intre partile din imobil ce au format obiectul partajului. Nici in cartile funciare individuale ale celor doua tronsoane nu figureaza podul, ci doar accesul la pod. Astfel fiind, singura
concluzie posibila este aceea ca podul nu a facut obiectul partajului, fiind in continuare in indiviziune.
Chiar daca nu a fost evidentiat in autorizatia pentru executare lucrari 19224 din_, podul există, fiind un spatiu comun. Cu ocazia sistarii indiviziunii asupra intregii constructii, reclamantii apelanti trebuiau sa solicite instantei constatarea existentei podului, inscrierea lui in cartea funciara si partajarea acestuia.
Nu poate fi primita sustinerea reclamantilor potrivit careia partajul a avut ca obiect intreaga constructie, inclusiv podul, iar lipsa mentionarii partilor comune indivize aferente celor doua tronsoane, atat in documentatia tehnica cat si in sentinta de partaj se explica prin aceea ca nu exista astfel de parti indivize comune.
Si aceasta pentru ca in mod evident intre cele doua tronsoane exista parti comune indivize iar acestea constau din perete comun și bransamente de utilități.
Reclamantii au aratat ca in proiectul cladirii nu era prevazut perete comun, fiecare tronson isi avea zidul sau, insa atunci cand au construit, paratii nu au dublat peretele, ci au construit pe peretele lor.
Afirmatia reclamantilor nu este insa sustinuta de probe. Potrivit autorizatiei de construire emisa in anul 1975, cladirea a fost proiectata si construita ca o singura locuinta compusa din 4 apartamente, astfel incat este firesc sa aiba perete comun intre cele doua apartamente ale aceleiasi locuinte, si nicidecum nu a fost prevazata o dublarea a peretelui.
Apoi, cele doua tronsoane au fost edificate cu un decalaj in timp, reclamantii M. construind cei dintai, in perioada 1976-1980, iar coproprietarii P. Dragos si M. construind parterul si etajul tronsonului lor in perioada 1982-1987.
Dupa perioada in care s-au edificat cele doua tronsoane, rezulta ca reclamantii construisera deja partea lor de cladire atunci cand sotii P. au construit tronsonul lor. Or, daca peretele tronsonului sotilor P. ar fi trebuit dublat, era firesc ca reclamantii sa fi reactionat in momentul in care au constatat ca tronsonul vecinilor se realizeaza fara a fi dublat peretele, prin alipirea la peretele lor.
Nu s-a dovedit existenta unei opozitii a reclamantilor la modalitatea de edificare a tronsonului sotilor P. pe peretele lor, atitudine din care se deduce ca acestia aveau reprezentarea ca maniera de construire este conforma proiectului.
Potrivit declaratiei martorei Varo M., paratii B. au cumparat partea sotilor P. in anul 1987, la momentul cumpararii tronsonului familiei P. fiind ridicat integral, in rosu si acoperit, constructia fiind la faza de finisaje.
Intr-adevar instanta a constatat cu ocazia cercetarii la fata locului existenta unui zid din caramida in podul cladirii. Si raportul de expertiza intocmit de expert Moga A. I. a relevat existenta acestui zid.
Prezenta acestui zid nu poate fi insa considerata drept dovada neechivoca a existentei unui partaj a podului.
Reclamantii au pretins ca acest zid a fost realizat pentru a separa podul celor doua tronsoane, partajate in fapt, in timp ce paratii sustin ca ei au edificat zidul in anul 1987 pentru a impiedica rozatoarele sa vina din
partea de imobil a reclamantilor si sa le intre in casa prin usa de acces la pod.
Martora P. M. a confirmat in parte sustinerile paratilor, aratand in declaratia sa consemnata la fila 233 dosar fond, ca in anul 1987 a efectuat lucrari de finisaj interior si exterior la partea de imobil a familiei B.
, la data efectuarii acestor lucrari podul celor doua constructii era comun, delimitat doar de grinda pana pe care se sprijinea acoperisul. Edificarea acestui zid este confirmată și de procesul verbal de recepție din august 1987-decembrie. Martora nu a aratat insa scopul edificarii acestui zid.
Existenta coșului de fum al paratilor in partea de pod care potrivit sustinerii reclamantilor se afla in partea lor de pod, infirma existenta unui partaj faptic al podului in modalitatea pretinsa de reclamanti, cu linia despartitoare pe zidul de caramida.
Apelantii au sustinut ca in raportul de expertiza expertul si-a insusit punctul lor de vedere potrivit caruia paratii ar fi ocupat o parte din proprietatea lor, facand trimitere la aliniatul ultim pagina a treia a raportului de expertiza.
Instanta a observat insa ca la aliniatul indicat expertul si-a insusit sustinerile reclamantilor referitoare la linia de granita, ci indica lucrarile de modificare a acoperisului ce se impun in ipoteza in care s-ar fi solicitat si stabilit mejdia dintre proprietati pe linia zidului din caramida rosie.
Din probatoriul administrat in cauza, respectiv raportul de expertiza intocmit de expert Moga A. I., declaratiile martorilor P. M. si B. Ana, fotografia de la fila 444, a rezultat ca paratii nu au facut modificari asupra structurii de lemn a podului.
Reclamantii au depus la dosar copia unei declaratii data in anul 2009 de fosta proprietara P. u M., in cuprinsul careia aceasta arata ca in anul 1987, acoperisul partii lor de constructie se oprea la zidul comun si nu afecta cu nimic acoperisul reclamantilor.
In mod corect nu a tinut cont prima instanta de aceasta declaratie, avand in vedere ca aceasta sustinere este contrazisa de celelalte probe testimoniale administrate in cauza, de raportul de expertiza, fotografiile aflate la dosar si planul constructiei, care releva faptul ca din proiect acoperisul tronsonului paratilor este pozitionat deasupra celui al reclamantilor, ca a fost realizat in aceasta modalitate, ca nu s-au facut modificari la structura de lemn a podului paratilor, iar in modalitatea in care a fost realizat acoperisul, sarpanta de lemn a podului paratilor depaseste linia zidului exterior al casei paratilor.
In concluzie, s-a apreciat ca fara a se dovedi existenta unui partaj al podului, nici de drept, nici de fapt, ori a unei interventii a paratilor asupra structurii de lemn a podului ramas in coproprietate, nu se poate pretinde ca structura de lemn a podului paratilor depaseste limita proprietati si ca acestia ar fi obligati in temeiul art. art. 1075 și 1077 cod civil la modificarea podului in modalitatea pretinsa de reclamanti.
Astfel, criticile reclamantilor legate de solutia data primului capat de cerere sunt neintemeiate.
Cata vreme actiunea lor nu este in intregime intemeiata, sunt aplicabile dispozitiile art. 276 Cod pr.civ., care permit instantei acordarea partiala a cheltuielilor de judecata ocazionate partilor. Reclamantii au
criticat in principiu compensarea cheltuielilor de judecata, fara sa sesizeze erori concrete legate de repartizarea intre parti a cheltuielilor de judecata.
Intrucat compensarea cheltuileilor de judecata este legala, asa cum s- a apreciat mai sus, in lipsa unor critici individualizate, si acest motiv de apel este gasit nefondat.
Referitor la apelul paratului P. R. B. instanța a reținut urmatoarele:
Nelegala citare a apelantului la termenul de judecata la care a fost discutata probatiunea sau necitarea sa la inspectia proprietatii de catre expert, constituie neregularitati procedurale sanctionate cu nulitatea.
Potrivit dispozitiilor art. 108 Cod pr.civ. nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii. Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interes sa le invoce. Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond.
Normele legale referitoare la citarea nu sunt de ordine publica, intrucat sunt menite sa ocroteasca interesul partii. De aceea, nulitatea ce decurge din nerespectarea acestora norme poate fi invocata de partea care are interes sa le invoce, in termenul prev. de art. 108 alin 3 Cod pr.civ, in caz contrar nulitatea se acopera.
Printr-un inscris depus pentru termenul din_, paratul și-a apelant și-a indicat domiciliul in România la adresa din C. -N., str. Ceahlău nr. 65. Pentru următoarele termene de judecată acesta a fost legal citat la acest domiciliu procesual ales in România.
In speta, apelantul P. R. B. trebuia sa invoce nulitatea actelor de procedura indeplinite in conditiile nelegalei sale citari, la primul termen la care a fost legal citat, ce a urmat dupa savarsirea neregularitatii si inainte de a pune concluzii in fond.
Apelantul nu a invocat insa nulitatea in termenul legal, astfel incat aceasta s-a acoperit.
Asadar, primul motiv de apel invocat de paratul apelant este neintemeiat.
Celelalte motive de apel sunt similare celor invocate de coparatele B.
M. si B. E., astfel incat instanța de apel le-a analizat împreună.
Criticile aduse de parati solutiei data celui de-al doilea capat de cerere sunt intemeiate.
La momentul la care antecesorul apelantului P. R. B. si paratele B. au cumparat imobilul, bransamentul era in aceeasi stare ca in prezent.
In incheierea Asociatiei de proprietari din_ este mentionata existenta bransamentului de apa.
În Statutul asociatiei de cooperare pentru construcții de locuințe proprietate personală, datat 25 mai 1987, asociația, alcătuită din reclamanții
M., pârâtele B. M., B. E. și tatal paratului P. R. B., a convenit ca scopul asociatiei este construirea in cadrul unei cladiri de locuit P+2, compusa din 4 apartamente. De asemenea, a convenit ca membrii asociatiei sa contribuie la cheltuielile ocazionate de desfasurarea asociatiei.
Totodată, in articolul 6 din Statut, asociatii au stipulat ca in situatia in care un membru al asociatiei paraseste asociatia, la cerere, din motive personale, acesta isi va putea primi sumele investite in constructie, precum si celelalte cheltuieli ocazionate cu desfasurarea lucrarilor, cu exceptia acelor cheltuieli care urmeaza a fi recuperate numai atunci cand respectivul isi va aduce inlocuitor care sa-i preia drepturile si obligatiile existente in Statut.
In încheierea din_ intocmita intre P. u Dragos si P. u M.
, in calitate de titulari ai asociatiei de construire de locuinte proprietate personala, care au renuntat la continuarea constructiei si P. R., P. E. si B. M., care preiau continuarea constructiei, este mentionata existenta bransamentului de apa si electric. Totodata, se mentioneaza ca la data schimbarii statutului asociatiei la notariatul de Stat, noii asociati au achitat vechilor asociati cheltuielile efectuate pentru realizarea constructiei.
In opinia instantei, obligatia statutara a tuturor asociatilor de a contribui la edificarea constructiei, imprejurarea semnarii unui nou Statut de catre reclamantii M. cu paratii, imprejuraraea ca nu s-a dovedit nicio opozitie a reclamantilor la utilizarea de catre parati a bransamentului de apa, pana in anul 2004, cand au inceput neintelegerile dintre ei, duc la concluzia ca in realitate bransamentul de apa a fost realizat prin cheltuiala comuna.
Reclamantii nu au dovedit ca ei au facut acest bransament. Existenta unui deviz de lucrari intocmit pe seama acestora, nu insemana neaparat ca reclamantii au suportat financiar costul lucrarii, ci doar ca acestia au angajat raportul contractual cu unitatea furnizoare de utilitati, insa in interesul intregii asociatii.
Instanta a admis pretentia reclamantilor de obligare a paratilor la debransarea de la reteaua de apa si realizarea unui nou bransament bazandu-se exclusiv pe raspunsul dat la interogatoriu de intimata M., care arata ca are presiune scazuta la apa.
Reclamantul M. T. nici nu a sustinut existenta unei asemenea situatii.
Sustinerile intimatei reclamante au fost apreciate neintemeiate, avand in vedere faptul ca imobilul a fost proiectat ca un condominiu cu 4 apartamente, iar instalatia de apa a fost dimensionata astfel incat sa a deserveasca 4 apartamente. Componenta tronsonului paratilor nu s-a modificat in timp, s-au pastrat numarul de apartamente iar numarul utilizatorilor s-a redus, astfel incat nu este credibil ca presiunea redusa din instalatia de apa a reclamantilor, chiar daca ar fi fost probata, sa se afle in raport de cauzalitate cu o stare de lucruri care dureaza din anul 1987, respectiv racordarea instalatiei de apa a paratilor la caminul de apa al reclamantilor.
Asadar, la momentul edificarii constructiei, instalatia de apa a fost socotita ca apartinand in comun proprietarilor din asociatie, nu s-a dovedit existenta unui partaj cu privire la aceasta instalatie, nu s-a dovedit ca reclamantii M. sunt prejudiciati in vreun fel de bransarea instalatiei de apa a paratilor la caminul de apa aflat pe terenul proprietatea reclamantilor, astfel incat insanța a apreciat ca nu exista nici un temei de fapt si de drept in considerarea careia sa se poata dispune obligarea paratilor P. R. B. ,
M. si B. E. la debransarea de la racordul de apa aflat pe proprietatea reclamantilor si realizarea unui nou bransament.
In concluzie, instanța a apreciat netemeinca si nelegala solutia data de instanta acestui capat de cerere.
Criticile aduse solutiei data cu privire la modificarea sistemului de colectare a apelor meteorice au fost apreciate ca neintemeiate.
Raportul de expertiza a stabilit fara echivoc faptul ca sistemul actual de colectare este astfel realizat incat apele meteorice ce se scurg de pe acoperisul paraților, sunt directionate inspre proprietatea reclamanților.
Acest sistem nu asigura respectarea dispozitiilor art. 615 Cod civil.
Contrar susținerilor paraților apelanți, apele ce se scurg de pe acoperisul mansardei, nu sunt directionate pe acoperisul lor. Aceasta, pentru ca din fotografia aflata la fila 67 dosar apel, se observa ca panta acoperisul mansardei este inclinat intr-o panta destul de accentuata inspre proprietatea reclamantilor, ca sa poata scurge pe acoperisul paratilor, apa ar trebui sa curga in sus, or forta de gravitatie directioneaza in jos apele.
Imprejurarea ca acest sistem de scurgere a apelor dureaza de la data edificarii constructiei sau ca lucrarile de modificare a acoperisului presupun cheltuieli, nu prezinta relevanta, cata vreme textul articolului 615 Cod pr.civ. nu prevede exceptii de la obligatia ce o impune.
In plus, instanța a reținut ca situatia proprietatii s-a schimbat de la momentul realizarii acoperisului, caci la acel moment terenul aferent cladirii era in indiviziune, pe cand acum este partajat, iar portiunea pe care se scurg apele de ploaie de pe proprietatea paratilor a cazul in lotul reclamantilor.
Potrivit raportului de expertiza, lucrarile de modificarea a sistemului de scugere a apelor presupune o cheltuiala de aproximativ 700 lei, care nu poate fi socotita foarte mare.
Dealtfel reclamantul M. T. nu a sustinut existenta unei asemenea situatii.
Criticile aduse de parati solutiei data de instanta ultimului capat de cerere sunt intemeiate.
La analizarea acestei cereri instanta nu trebuia sa aiba in vedere exclusiv considerente de cost sau de siguranta care serveau doar interesului reclamantilor, ci era datoare sa analizeze pretentia reclamantilor si din perspectiva paratilor.
Varianta propusa de reclamanti si dispusa de instanta prin sentinta, creaza indubitabil un deranj insemnat paratilor, caci montarea schelelor si realizarea lucrarii in aceasta modalitate presupune ca mai multe persoane straine sa circule in curtea lor in perioada derularii lucrarilor, in proximitatea usii de la balcon si a ferestrelor.
Apoi, avand in vedere modalitatea in care sunt dispuse constructiile, aplicarea materialului izolator pe peretele casei reclamantilor duce la ingrosarea peretetelui casei acestora, si implicit la reducerea suprafetei curtii paratilor cu suprafata corespunzatoare ingrosarii zidurilor. Apoi, asa cum a rezultat din suplimentul la raportul de expertiza intocmit in apel de expert Moga A. I. ,aplicarea materialului de izaolatie pe peretele din proximitatea usii de la balcon a paratilor duce la reducerea cabaritului acesteia. De asemenea, expertul a aratat ca izolarea peretelelui mandardei
reclamantilor nu se poate realiza fara demontarea partiala a invelitorii tronsonului paratilor si modificarea structurii de lemn, respectiv scurtarea capriorilor.
Acoperisul este in proprietate comuna deocamdata, asa cum s-a retinut cu ocazia analizarii motivului de apel anterior, or actele de dispozitie materiala cu privire la un bun indiviz, necesita existenta unui acord al tuturor coproprietarilor.
Desigur ca instanta ar putea cenzura un refuz al unuia dintre proprietari, care se opune fara temei la realizarea unor lucrari asupra unui bun indiviz. Instanta a apreciat insa ca opozitia paratilor este intemeiata, atata timp cat intre parti exista dispute cu privire la acoperis, cat lucrarile de izolare a peretilor mansardei reclamantilor nu se pot realiza fara demontarea unei parti din sarpanta acoperisului paratilor, iar reclamantii nu s-au oferit sa suporte ei costul lucrarilor de demontare, ci solicita ca paratii sa-si retraga acoperisul pe cheltuiala lor.
In expertiza s-au indicat trei modalitati de realizarea a lucrarilor, dintre care cea cu schele a fost indicata drept cea mai sigura si mai economicoasa. Si metoda cu nacela a fost insa indicata drept sigura.
Reclamantii intimati au pretins ca aceasta metoda nu mai poate fi utilizata acum, deoarece constructia este finalizata, finisata, placa mandardei si tavanul acesteia nu au capacitatea portanta de a suporta greutatea consolelor, a nacelei si a muncitorilor.
Este de prespus ca aceste impedimente au fost aratate expertului de catre reclamanti cu ocazia inspectiei proprietatii. Or, daca expertul a propus aceasta metoda cu nacela, inseamna ca, din persectiva sa de specialist, nu le-a gasit pertinente.
Intra-adevar lucrarea este finisata in acest moment, insa reclamantii stiind ca au discutii cu paratii legate de amplasarea acoperisului inca din momentul decopertarii cladirii, cand au solicitat paratilor sa-si retraga acoperisul, trebuiau sa aiba in vedere ca vor trebui sa izoleze constructia extinsa si sa aiba in vedere variante in care sa nu depinda exclusiv de bunavointa paratilor de a le permite accesul pe proprietatea lor. Prin maniera in care au realizat lucrarile, reclamantii s-au pus singuri in situatia de a nu isi mai putea efectua lucrarile de izolatie si tencuire a mandardei.
Reclamantii pretind paratilor ca in numele bunei vecinatati, pentru a- i scuti pe ei de o cheltuiala suplimentara pe care o presupune metoda cu nacela, sa suporte paratii o restrangere temporara a dreptului lor de proprietate pe care o presupune montarea schelelor si desfasurarea lucrarilor.
Pretentia lor este insa nejustificata, in conditiile in care la randul lor nu au dat dovada de buna vecinatate fata de paratii, caci, dupa ce si-au facut proiectul de mansardare fara sa aiba in vedere situatia situatia acoperisului, le-au impus paratilor sa-si demonteze o parte din acoperis sub pretextul ca le-au ocupat proprietatea, acoperis despre care stiau ca paratii nu l-au modificat.
Buna vecinatate nu presupune tolerarea restrângerii exercitiului propriilor drepturi si suportarea unor pagube in beneficiul proprietarului invecinat.
Pentru motivele aratate instanța a apreciat netemeinica solutia pronuntata de prima instanta cu privire la acest capat de cerere.
Prin prisma considerentelor retinute mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 295,296 Cod pr.civ, a fost respins apelul apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 11.737/_, pronunțată în dosarul nr. 14._ al Judecătoriei C. -N. și au fost admise in parte în parte apelurile declarate de pârâtele B. E. și B. M. și de pârâtul P. R. B.
, împotriva aceleași sentințe civile nr. 11.737/_, pronunțată în dosarul nr. 14._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte potrivit dispozitivului.
In temeiul dispozitiilor art. 274 si 276 Cod pr.civ. au fost obligati apelanții M. T. și M. Ana să plătească intimatelor B. E. și B. M. suma de 1.186 lei și intimatului P. R. B. suma de 1.182,50 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată din apel constând din onorarii avocațiale, cu compensarea celorlalte cheltuieli de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri atât reclamanții, cât și pârâții.
Recursul reclamanților
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea / modificarea în parte a deciziei civile nr. 356/A/2012, atacate, în sensul admiterii întregime a apelului declarat și respectiv a acțiunii introductive de instanță promovate de subsemnații reclamanți și corelativ să respingeți apelurile declarate de pârâții apelanți.
Solicită obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată, atât în fond, cât și în caile de atac.
În motivarea recursului arată că raportat la respingerea pretențiilor legate de modificarea dimensiunilor acoperișului pârâților, decizia recurată este lipsită de temei legal, motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 punctul 9 C. pr. civ.
Soluția dată în apel, de respingere a acțiunii introductive privind petitul 1, se întemeiază pe susținerea că nu pot fi obligați paârâții-intimați să refacă podul / acoperișul astfel cum a fost inițial, pe limita separatoare, în condițiile în care nu s-a realizat anterior o stabilire a mejdiei.
Or, această susținere a deciziei nu subzistă, deoarece indiferent dacă a existat sau nu un partaj / sistare a indiviziunii asupra podului, pârâții nu aveau dreptul de a efectua modificări ale acoperișului (dimensiuni și amplasament).
Pe de o parte, orice astfel de modificare poate fi realizată doar cu autorizație prealabilă - raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991. Pe de altă parte, în măsura în care se apreciază că podul este unul singur, aflat în indiviziune, și că această parte a construcției nu a fost supusă partajului, pentru efectuarea de modificări constructive era necesar acordul tuturor coproprietarilor. Însă recurenților nu li s-a solicitat niciodată acordul și nici nu ne-am exprimat vreodată acordul pentru a se efectua
modificări constructive ale acoperișului considerat parte comună.
Instanța nu a ținut deloc cont de partajul de folosință a podului, și respectiv împrejurarea că podurile celor două părți distincte de clădire erau separate total, anterior anului 2005 fiecare dintre proprietari folosind exclusiv podul aferent construcției edificate.
Lipsa de temei a deciziei atacate se raportează în acest sens la ignorarea situației reale create de "refacerea" podului de către pârâți. Instanța a reținut doar că "pârâții nu au făcut modificări asupra structurii de lemn a podului." Acest aspect este real, dar nu lămurește integral situația modificărilor realizate de către pârâți: vechea structură de lemn a podului se regăsește integral și în prezent.
Așa cum a constatat expertul, dar a fost completată de către pârâții- intimați, care au completat cu alte elemente de lemn structura inițială, pentru a putea prelungi partea de pod pe care pârâții o foloseau în anul 2005, familia B. a schimbat țigla de pe acoperișul construcției lor, dar iui a respectat dimensiunile acoperișului inițial, făcând prima modificare neautorizată a podului, respectiv: au realizat o prelungire / extindere a acoperișului lor, sub acoperișul părții de construcție a reclamanților.
Scopul prelungirii acoperișului a fost unul ascuns, și anume acela de a crea un al 4-lea punct de sprijin al acoperișului pârâților; crearea acestui nou punct de sprijin are ca efect mărirea rezistenței construcției acestora, dar afectează rezistența întregii construcții a recurenților M. ; în anul 2006, ca urmare a lucrărilor neautorizate de extindere a acoperișului pârâților B., în peretele construcției familiei M. au apărut fisuri, aspect ce poate fi dovedit atât prin martori, cât și prin completarea în acest sens a expertizei în construcții.
Aceste lucrări au fost constatate de recurenți în anul 2008, când la rândul lor au decopertat acoperișul, pentru a înlocui țiglele și a mansarda propriul pod, conform autorizației de construire obținută în acest sens.
Date fiind modificările neautorizate, realizate în anul 2005 de pârâții
B., după decopertarea acoperișului reclamanții au fost obligați să realizeze un zid de cărămidă provizoriu (în roșu) pentru a finaliza cât de cât propriul lor acoperiș.
Aceste aspecte nu au fost în mod corect reținute de către instanța de apel, care s-a limitat să se raporteze la concluzia expertului privind vechea structură de lemn a podului, cu ignorarea modificărilor aduse prin elementele nou adăugate structurii podului, de către pârâți și care nu au fost identificate ca atare prin lucrarea expertiza depusă.
De asemenea, este necesar ca expertul să menționeze care au fost consecințele directe și scopul prelungirii pe orizontală, prin adăugarea de corni și scânduri, montați până la scaunul de sprijin a șarpantei reclamanților respectiv dacă astfel a fost prelungit podul pârâților și scurtat podul acestora.
Mai mult, expertul trebuie să identifice amplasamentul rândurilor de țiglă din acoperișul edificat de subsemnații recurenți și care au fost eliminate de pârâți în anul 2005. Un alt aspect ce trebuie lămurit este acela dacă lucrările executate fără autorizație au determinat apariția de fisuri în peretele construcției familiei M. .
Raportat la motivele de nelegalitate mai sus menționate, reclamanții au solicitat în principal casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la instanța de apel, pentru a se completa expertiza, privind identificarea lucrărilor efectuate de pârâți fără autorizație, cu ocazia refacerii acoperișului lor, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului
declarat de subsemnații reclamanți și respectiv a primului petit al acțiunii introductive.
Raportat la admiterea apelului pârâților și respingerea pretențiilor legate de solicitarea de a fi obligați pârâții la debranșarea de la rețeaua de apă potabilă a recurenților, decizia recurată este lipsită de temei legal și este consecința unei greșite interpretări a actului invocat, motiv de recurs ce se
încadrează în prevederile art. 304 punctele 8 și 9 C. pr. civ.
a). în acest sens, s-a reținut în mod greșit că "în încheierea Asociației de proprietari din_ este menționată existența branșamentului de apă."
În fapt, actul menționat nu este o încheiere a Asociației de proprietari. Este un act încheiat exclusiv între unii asociați - familia P., și pârâții B.
, prin care s-a predat în fapt ceea ce familia P. a construit.
Actul intitulat încheiere, din_, nu este semnat și de
recurenții M., nu le este opozabil și nu reprezintă nicidecum un act al Asociației de proprietari.
Nu s-a menționat în actul indicat autorizația emisă în anul 1975 pe numele asocierii - nr. 19224/1243/_, ci o altă autorizație, nr._ .
Nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte ca recurenții ar fi recunoscut că branșamentul a fost unul comun și executarea acestuia a fost suportată financiar de toți coproprietarii.
Ca atare, apare ca netemeinică soluția dată în apel, prin care au fost înlăturate toate probele depuse de recurenți (devizul de lucrări efectuat exclusiv pentru reclamanți și respectiv pentru construcția lor, răspunsurile la interogatoriu, și concluziile expertizei în construcții efectuate de expert Moga A. ) și a fost pronunțată o hotărâre exclusiv pe un înscris unilateral emis de pârâți, care nu este semnat de recurenți și nu poate fi interpretat în contra lor.
b). Pornind de la prevederile generice ale Statutului, privind suportarea de către "membrii asociației a cheltuielilor ocazionate de desfășurarea asociației", instanța a presupus că aceste cheltuieli au fost suportate în comun. Această prezumție nu poate fi însă acceptată câtă vreme există probe certe, concludente, care dovedesc faptul că branșamentul de apă este exclusiv al reclamanților recurenți. Or, aplicarea unei prezumții poate fi făcută de instanță, în condițiile art. 1199-1203 Noul Cod Civil, doar în lipsa unor probe directe, concludente.
c). Instanța a ignorat succesiunea în timp a actelor și demersurilor realizate, succesiune care explicitează și dovedește că doar recurenții M. au efectuat demersurile și au suportat costurile pentru realizarea branșamentului de apă:
în data de_ a fost încheiat un act de către asociați (familiile M. și P. ), care specifică faptul că imobilele urmează să fie construite separat, cu suportarea de către fiecare parte a costurilor pentru construcția proprie;
în luna martie 1978 s-au efectuat de către recurenții M. demersurile necesare pentru realizarea branșamentului de apă, după încheierea convenției de realizare separată a lucrărilor;
branșamentul de apă al familiei M. a fost realizat pe persoană fizică, beneficiar fiind M. T., în nume propriu, iar nu Asociația de proprietari.
d)- Simpla tolerare de către recurenți a unei stări de fapt (utilizarea banșamentului de apă și de către pârâții B. ) nu poate constitui justificare pentru negarea unui drept legitim al recurenților M., acela de a solicita instanței că starea de fapt tolerată să înceteze, respectiv pârâții intimați să fie obligați să își execute un branșament propriu de apă.
Raportat la admiterea apelului și respingerea pretențiilor legate de solicitarea de a fi obligați pârâții să permită reclamanților să efectueze lucrările de izolare, tencuire și reparare a peretelui casei lor, localizat înspre curtea pârâților, decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecății, motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 punctele 8 și 9 C. pr. civ.
În acest sens, reclamanții au supus analizei instanței de recurs două aspecte:
a), convenția părților, care există de la data cumpărării terenului și obținerea autorizației de construire;
b). concluziile expertizei în construcții.
a). Instanța de apel nu a luat în considerare convenția părților și respectiv în anul 1976, subsemnații recurenți M. T. și M. Ana au început edificarea unei construcții, numai pe jumătate din terenul situat pe str. Ceahlău nr. 65 ocazie cu care a avut loc o lotizare faptică. L. zarea terenului s-a realizat în prezența familiilor M. și P., terenul fiind măsurat, jalonat și împărțit în două loturi egale, astfel cum s-a și cumpărat, în două părți egale.
Ca urmare a acestei lotizări de fapt, s-a ajuns la situația ca familia M. să aibă un perete amplasat pe limita trasată de comun acord, iar familia P. să intre cu o suprafață de aproximativ 7 mp în terenul (lotul) familiei M. .
Această situație a fost acceptată de ambele părți, fiind implicit acceptate și consecințele directe, respectiv faptul că pentru realizarea lucrărilor de tencuire, renovări ulterioare, va fi necesar ca pe perioada de efectuare a reparațiilor zugrăveli etc, să fie permis accesul pe terenul limitrof (partea ce revine celeilalte familii).
Or, situația mai sus prezentată este efectul convenției părților, nefiind necesară constituirea unei veritabile servituti.
Situația stabilită de membrii inițiali ai asocierii, în anul 1975, când s-a solicitat și obținut autorizația de construire, grevează ambele terenuri învecinate în egală măsură, și profită ambelor construcții, deoarece fiecare dintre acestea are un perete exterior amplasat astfel încât este necesar ca lucrările de reabilitare termică să fie efectuate pe schelele amplasate pe terenul actualmente aflat în proprietatea vecinului.). Argumentul esențial avut în vedere de către instanța de apel pentru a respinge petitul de obligare a pârâților să permită efectuarea de lucrări pe schele amplasate este acela că expertul a menționat că prin lucrările de izolare cu un material având o grosime de 10 cm pârâții vor fi în imposibilitate de a mai deschide geamurile ușile amplasate în acea zona și respectiv se va reduce suprafața curții pârâților.
Or, soluția corectă ar fi fost de a se accepta soluția tehnică indicată de expert, de a se admite solicitarea subsemnaților reclamanți cu unele limitări, respectiv de a nu se efectua o izolație cu material mai subțire de 10 cm.
Mai mult, pentru celelalte solicitări, de a se permite tencuirea și respectiv efectuarea de reparații, nu există nicio justificare pentru respingerea solicitărilor formulate.
De asemenea, instanța a reținut în mod neîntemeiat că: "Este de presupus că aceste impedimente au fost arătate expertului de către reclamanți cu ocazia inspecției proprietății. Or, dacă expertul a propus această metodă cu nacela, înseamnă că, din perspectiva sa de specialist, nu le-a găsit pertinente". Or, și în acest caz este vorba de o prezumție simplă, care nu își găsește suportul logic și legal.
Față de soluția propusă de expert, de utilizare a unei nacele, recurenții au formulat obiecțiuni, aspect care contrazice prezumția instanței, că am fi indicat expertului impedimentele pe care le-am menționat.
Un aspect esențial pe care instanța nu l-a luat în considerare este acela că în ipoteza în care se realizează lucrările din nacelă, în fapt, pentru zona inferioară a imobilului (partea de jos, cel puțin 1,5 m de la sol) lucrările nu vor putea fi realizate.
Acoperișul reclamanților recurenți este în totalitate finalizat, și nu există posibilitatea de a se monta o nacelă, deoarece aceasta ar trebui ancorată în grinzile de susținere a acoperișului, iar montarea poate fi făcută doar dacă aceste grinzi nu sunt acoperite. Soluția propusă, de utilizare a unei nacele, este specifică lucrărilor realizate în faza inițială, de construire a unui edificiu, când acoperișul nu este montat încă, iar nu pentru realizarea unor lucrări de renovare. În fapt, chiar și în situația în care se optează pentru lucrările din nacela, este necesar ca instanța să oblige pârâții să permită accesul pe proprietatea lor, în vederea executării acestor lucrări, cel puțin pentru lucrările la nivelul solului.
În mod fals se apreciază că buna vecinătate nu este un argument valid pentru a se permite recurenților să execute lucrările necesare, având acces în acest scop pe terenul pârâților. În fapt, tocmai în temeiul bunei vecinătăți este necesar ca această "restrângere" temporară a dreptului de folosință exclusivă asupra terenului să fie acceptată.
De-a lungul timpului, recurenții au permis de două ori amplasarea de către proprietarii construcției lipite de a lor, pentru a efectua lucrările necesare:
în anul 1987, au permis familiei B. să amplaseze schelele pe terenul lor, pentru a realiza lucrările de tencuire a peretelui amplasat în fața construcției noastre;
în anul 2003, au permis familiei B. să amplaseze schelele pe terenul lor, pentru a realiza lucrările de renovare (refacere zugrăveală) a aceluiași perete.
2. Prin recursul declarat de pârâții B. E. și B. M. și P. R.
B., aceștia au solicitat, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., admiterea recursului, modificarea în parte a Deciziei civile nr.356/A/_, în sensul admiterii în întregime a apelului declarat de pârâți împotriva sentinței Judecătoriei C. -N. nr. 11737/_ în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată, respectiv: respingerii și a cererii reclamanților intimați de obligare a pârâților să execute lucrările de canalizare a apelor meteorice, ce se scurg în prezent de pe acoperișul casei pârâților în curtea reclamanților, astfel încât orientarea scurgerii să se facă
pe terenul pârâților iar în caz de refuz al pârâților îi autorizează pe reclamanți să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Admiterea recursului, modificarea în parte a Deciziei civile nr. 356/A/_, în sensul obligării reclamanților intimați la plata în favoarea recurenților a următoarelor cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea apelului, rezultate in urma compensării a jumătate din cheltuielile reclamanților intimați din apel, respectiv: suma de 1451,05 lei, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert, taxă de timbru și timbru judiciar în favoarea subsemnatului P. R. B. și în cuantum de 2048,6 lei, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert, taxă de timbru și timbru judiciar, contravaloare copii xerox în favoarea subsemnatelor B. E. și B.
M. .
În urma admiterii recursului așa cum a fost formulat, solicită obligarea reclamanților intimați M. T. și M. Ana la plata tuturor cheltuielor de judecată: fond, apel și recurs.
În motivarea recursului pârâții au invocat următoarele:
Instanța de apel a reținut că sistemul actual de colectare a apelor nu asigură respectarea dispozițiilor art.615 C.civ., fiind realizat astfel încât apele meteorice ce se scurg pe acoperișul pârâților sunt direcționate înspre proprietatea reclamanților. De asemenea instanța reține că situația proprietății s-a schimbat de la momentul realizării acoperișului, căci la acel moment terenul aferent clădirii era în indiviziune, pe când acum este partajat iar porțiunea pe care se scurg apele de ploaie de pe proprietatea pârâților a căzut în lotul reclamanților.
Instanța a reținut că acoperișul mansardei reclamanților este inclinat într-o pantă destul de accentuată înspre proprietatea reclamanților, ca să poată scurge pe acoperișul pârâților apa ar trebui să curgă în sus, or forța de gravitație direcționează în sus apele.
Cu privire la obligarea pârâților să execute lucrările de canalizare a apelor meteorice, instanțele au pronunțat soluțiile cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează servituțile. Instanțele au nesocotit dispozițiile art. 615, 622, 625 și 634 C.civ.
La momentul la care a fost edificat imobilul aflat în proprietatea reclamanților intimați și a recurenților, terenul și construcția erau în indiviziune. Modalitatea de colectare a apelor meteorice a fost astfel construită de ambii proprietari ai imobilelor aflate în indiviziune. Burlanul, care colecta apa de pe acoperișul subsemnaților recurenți, este cel pentru care reclamanții intimați solicită aprobarea instanței de a-i muta amplasamentul.
La momentul la care a fost edificată construcția, acoperișul reclamanților intimați avea de asemenea ceterne și burlan, care colectau apele meteorice, burlan care există și în prezent și care se scurgea în curtea
interioară a subsemnaților, așa cum rezultă din fotografii.
Odată cu ridicarea de către reclamanții intimați a mansardei în anul 2008, cu nerespectarea obligațiilor legale în materie de construcții, acoperișul nou construit de reclamanții intimați peste mansarda lor, trece peste acoperișul casei proprietatea pârâților. Acoperișul mansardei nu a avut și nu are niciun sistem de colectare a apelor meteorice. Acest aspect este menționat în Procesul verbal de inspecție nr. 6341/_, încheiat de
Inspectoratul de Stat în Construcții, aflat la filele 222-223 din dosarul Judecătoriei, în care se constată, cu privire la construcția reclamanților, că în proiectul tehnic lipsește "modul de soluționare a scurgerii apelor pluviale în zona extinderii".
Reclamanții intimați recunosc că noul acoperiș care este nefinalizat, se sprijină pe zidul construit provizoriu cu o înălțime de 4,5 m liniari de la cota 0 a mansardei și 4 m liniari deasupra acoperișului pârâților.
Susținerea reclamanților intimați confirmă faptul că în momentul de față apa de pe acoperișul reclamanților intimați, precum și de pe peretele mansardei construite se scurge pe acoperișul pârâților în sistemul de colectare amplasat acolo de către reclamanții intimați și anume în cuvă.
Este nelegală soluția instanțelor și datorită faptului că apele, care se colectează în acel burlan provin și de pe acoperișul și peretele mansardei construite în prezent de reclamanții intimați, astfel că, în situația modificării sistemului de scurgere a apelor pluviale, s-ar ajunge ca apa de pe acoperișul lor să curgă pe terenul pârâților. Acesta este un motiv care ar impune oricum menținerea actualului sistem de colectare a apelor și zăpezii topite.
Cel mai important aspect constă în faptul că reclamanții intimați au solicitat în anul 1993 ieșirea din indiviziune cu privire la construcție și teren, iar la acel moment a existat consimțământul tacit al reclamanților intimați de a deveni fond aservit, în condițiile în care nu au solicitat nimic cu privire la modificarea sistemului de colectare a apelor meteorice.
Existența servitutii, care s-a născut practic la momentul ieșirii din indiviziune, își are astfel originea în consimțământul tacit și prezumat al noilor proprietari, în speță recurenții P. și B. și reclamanții intimați M. . Art.625 C.civ. trebuie aplicat în ipoteza când anterior servitutea nu exista și când proprietarul primitiv a stabilit-o cel dintâi ca stare de fapt. Această stare de fapt s-a transformat în servitute pentru prima oară la separațiunea
fondurilor, în speță în anul 1993, când s-a ieșit din indiviziune cu privire la teren și construcție.
Astfel reclamanții intimați trebuie să respecte starea de fapt stabilită între cele două imobile atât de către ei cât și de către recurenți, în calitate de foști coproprietari ai aceluiași imobil.
Potrivit art. 634 C.civ, proprietarul fondului aservit (reclamanții intimați ) are o singură obligație principală de natură negativă, constând dintr-o abstențiune, asemenea aceleia pe care o are nudul proprietar față de uzufructuar: el este obligat să lase pe proprietarul fondului dominant să se
folosească de servitute, abținându-se de a tulbura în orice mod exercițiul ei.
Ca exemplu de tulburare interzisă, art. 634 C.civ. citează schimbarea stării lucrurilor și strămutarea exercitării servitutii din locul unde a fost stabilită în alt loc.
În speță, reclamanții intimați nu au dovedit în ce mod a devenit prea împovărătoare această servitute pentru ei. Burlanul în cauză are același amplasament din anii 1980, apa se scurge în pământ în același loc, iar tot ceea ce au invocat reclamanții intimați la fond este nemodificat, ploi torențiale fiind atât la momentul construirii celor două tronsoane ale construcției, cât și la momentul ieșirii din indiviziune.
Este de notorietate că în situația unei ploi torențiale sau unei deszăpeziri bruște, niciun sistem de canalizare nu face față, nici măcar cel al orașului.
Reclamantul intimat M. T. precizează, în răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, că apa iese uneori în garajul lor, când canalizarea nu face față la cantitatea de apă, când sunt ploi abundente. Reclamanții intimați nu au reușit să demonstreze faptul că apa care iese uneori în garaj ar fi doar datorită scurgerii apelor pe terenul lor din burlan.
Trebuie menționat faptul că și proprietatea pârâților recurenți este afectată, deoarece burlanul de scurgere a apelor se află situat pe frontonul imobilului proprietatea lor.
Instanța de fond și de apel au încălcat astfel dispozițiile legale cu privire la servituti.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâții recurenți în apel, instanța nu le-a acordat cheltuielile de judecată conform art.274 C.pr.civ. Instanța de apel a admis în parte apelurile pârâților, respingând încă două petite ale cererii de chemare în judecată. Astfel instanța a admis două treimi din apelul lor și a respins în întregime apelul reclamanților intimați dar nu le-a acordat în cuantumul legal cheltuielile de judecată.
Potrivit susținerilor din apel și chitanțelor depuse la dosar, pârâții recurenți au solicitat următoarele cheltuieli de judecată:
Pârâtul P. R. B. a solicitat obligarea reclamanților intimați M. la plata cheltuielilor de judecată, după cum urmează:
pentru apelul formulat obligarea reclamanților intimați M. la 1761,55 lei, reprezentând 1182,5 lei onorariu avocațial, 566,6 lei onorariu expert, 12 lei taxă de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
pentru apelul formulat de reclamanții intimați M. obligarea acestora la plata sumei de 1182 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pârâtele B. E. și B. M. au solicitat obligarea reclamanților intimați M. la plata cheltuielilor de judecată după cum urmează:
pentru apelul formulat obligarea reclamanților intimați M. la 2358,6 lei, reprezentând 1186 lei onorariu avocațial, 1132 lei onorariu expert, 12 lei taxă de timbru și 0,45 lei timbru judiciar, 28 lei și 0,15 lei timbru judiciar, contravaloare copii xerox.
pentru apelul formulat de reclamanții intimați M. obligarea acestora la plata sumei de 1186 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Potrivit dispozitivului Deciziei civile din apel, reclamanții intimați au fost obligați să plătească pârâtelor B. E. și B. M. suma de 1186 lei și pârâtului P. R. B. suma de 1182,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată din apel, constând din onorarii avocațiale cu compensarea celorlalte cheltueli de judecată.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 C.proc.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Instanța nu a motivat de ce a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocațiale în cuantumul precizat în dispozitiv, ceea ce le încalcă dreptul la apărare. Nu a acordat deloc cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, fără a preciza motivele pentru care nu le-a
acordat, cu toate că apelul pârâților a fost admis în proporție de două treimi și soluția a fost dată având în vedere și completarea la raportul de expertiză din apel.
Instanța a încălcat și dispozițiile legale referitoare la compensație. Potrivit art. 1616 N.C.C., compensația constă în stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele.
Potrivit dovezilor de la dosar, reclamanții intimați au avut cheltuieli în apel în cuantum de 1240 lei.
Suma până la care putea opera compensația cheltuielilor de judecată, era 620 lei, jumătate din onorariul avocațial, impunîndu-se obligarea reclamanților intimați la plata restului cheltuielilor,
În condițiile în care instanța de apel nu a făcut vreo referire la reducerea cheltuielilor de judecată sau la suma pentru care a dispus compensarea.
Consideră că se impune doar compensarea sumei de 620 lei, deoarece cheltuielile totale efectuate de către reclamanții recurenți M. în apel sunt în cuantum total de 1240 lei iar apelul lor a fost respins în întregime și apelul pârâților a fost admis în parte. Consideră că suma de 620 lei nu trebuie compensată, deoarece ea a fost ocazionată de apelul formulat de reclamanții intimați, pe care l-au pierdut.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamanți (f. 45-49), aceștia au solicitat respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat, arătând în esență următoarele:
Invocarea dispozițiilor art. 622, 625 și 634 C. civil constituie un aspect nou invocat pentru prima dată în recurs.
Aspectele vizând dreptul de servitute nu pot fi analizate deoarece acesta nu a fost invocat în fața instanțelor de fond.
Referirile la starea de fapt referitoare la sistemul de scurgere a apelor pluviale făcute de pârâți în cadrul motivelor de recurs nu sunt conforme realității.
Petitul privind reglementarea situației canalizării apelor meteorice nu poate fi fundamentat decât pe dispozițiile art. 615 C. civil, prevederile legale privind dreptul de servitute fiind inaplicabile.
În ce privește motivul vizând greșita compensare a cheltuielilor de judecată în apel, invocată de către pârâți în recurs, reclamanții au arătat că singura ipoteză în care instanța de recurs poate aprecia asupra modului de acordare a cheltuielilor de judecată, este aceea a respingerii ambelor recursuri, întrucât în situația în care unul dintre recursuri va fi admis, aceasta va determina modificarea deciziei sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate.
Reclamanții au formulat un singur motiv de apel, iar pârâții patru motive de apel, dintre care două au fost admise.
Raportat la partea de pretenții admisă și având în vedere apărările formulate de părți, nu poate subzista un calcul matematic în procente egale, stabilit pentru motivele de apel invocate de părți.
Lipsa unei motivări punctuale a modului de compensare a cheltuielilor de judecată, nu poate constitui motiv de recurs, instanța făcând o apreciere globală a apărărilor și demersurilor efectuate de părți în cadrul litigiului.
Reclamanții au depus și note de ședință în cadrul cărora au invocat dispozițiile art. 622 Noul Cod Civil, aplicabile în speță, potrivit art. 6 din Noul Cod Civil, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâților să permită reclamanților să efectueze lucrările de izolare, tencuire și reparare a peretelui casei lor.
Prin întâmpinarea formulată de pârâți (f. 63-76), aceștia au solicitat respingerea recursului reclamanților, arătând în esență că în mod corect au statuat instanțele de fond că podul se află în coproprietatea părților, acoperișul pârâților nu a suferit nicio modificare, în ceea ce privește branșamentul de apă acesta a fost edificat prin contribuție comună, iar lucrările de reparații pe care intenționează să le facă reclamanții privesc partea de imobil edificată cu încălcarea unor exigențe în materia construcțiilor, respectiv mansarda.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel declarat de reclamanți este nefondat, iar cel promovat de către pârâți este fondat, pentru următoarele considerente:
l. Recursul reclamanților .
Referitor la prima solicitare - de casare a deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea completării raportului de expertiză cu cele solicitate prin declarația de recurs: "expertul să menționeze care au fost consecințele directe și scopul prelungirii pe orizontală, prin adăugarea de corni și scânduri, montați până la scaunul de sprijin a șarpantei reclamanților respectiv dacă astfel a fost prelungit podul pârâților și scurtat podul acestora.
Mai mult, expertul trebuie să identifice amplasamentul rândurilor de țiglă din acoperișul edificat de subsemnații recurenți și care au fost eliminate de pârâți în anul 2005. Un alt aspect ce trebuie lămurit este acela dacă lucrările executate fără autorizație au determinat apariția de fisuri în peretele construcției familiei M. "; - curtea constată că acest motiv este invocat pentru prima dată în recurs.
Prin hotărârea primei instanțe cererea reclamanților de obligare a pârâților să execute lucrările de modificare a dimensiunilor acoperișului lor a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea sentinței în parte, în sensul admiterii și acestei cereri, însă, motivele invocate au vizat alte aspecte decât completarea raportului de expertiză cu obiectivele solicitate prima dată în recurs. S-a invocat astfel că hotărârea primei instanțe pe acest aspect este dată în contradicție cu probațiunea administrată în cauză, fără însă a se solicita completarea probațiunii, astfel cum s-a făcut în recurs.
În condițiile în care sub acest aspect criticat de reclamanți hotărârile
instanțelor de fond au fost similare - în sensul respingerii pretenției - în recurs, reclamanții nu pot formula critici noi față de cele aduse în apel hotărârii primei instanțe.
Această solicitare - de completare a raportului de expertiză cu obiectivele propuse - ar fi trebuit formulată întâi în apel, pentru respectarea condițiilor prev. de art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod proc.civ.
Așadar, această critică fiind arătată pentru prima dată în recurs va fi respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că a fost invocată omisso medio.
În ceea ce privește cea de-a doua solicitare de modificare a deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii și acestei cereri, curtea constată că este nefondată.
Din probațiunea administrată în fața instanței de fond ( care, raportat la art. 304 Cod proc.civ. nu poate fi reapreciată în recurs), a rezultat că pârâții, în demersul lor de reparare a propriului acoperiș, nu au intervenit asupra vechiului sistem de rezemare a acoperișului.
Reclamanții critică nelegalitatea modului de soluționare a acestei cereri, invocând că modificările aduse acoperișului de către pârâți s-au făcut cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 50/1991, în lipsa acordului coproprietarilor și cu neluarea în considerare a partajului de folosință a podului - anterior anului 2005, fiecare dintre proprietarii construcțiilor folosind exclusiv podul aferent proprii construcții.
Această critică nu este fondată, în condițiile în care expertizele tehnice efectuate în cauză au relevat că pârâții nu au făcut nicio intervenție asupra vechiului sistem de rezemare a acoperișului imobilului proprietatea lor.
Acest aspect rezultă din faptul că vechile elemente din lemn (grindă, căpriori, popi, talpă), nu prezintă urme de refacere sau intervenție asupra lor.
În plus, instanța de apel a reținut în mod fondat că în condițiile în care nu s-a dovedit existența unui partaj al podului, nu se poate pretinde că structura de lemn a podului pârâților depășește limita proprietății lor, aspect care ar atrage obligarea pârâților la modificarea acoperișului în modalitatea pretinsă de reclamanți.
În recurs, înșiși reclamanții au făcut dovada că între părți se află în curs de derulare litigiul înregistrat sub nr._ la Judecătoria Cluj- Napoca (f. 103 recurs), având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la podul aferent imobilului clădire situat în C. -N., str. Ceahlău nr. 65, aflat în prezent în coproprietatea reclamanților și pârâților.
În cadrul acestui litigiu pendinte, părțile au aceeași calitate procesuală ca și în prezentul litigiu, ceea ce, evident, denotă recunoașterea făcută de către reclamanți că podul nu este partajat (în caz contrar, nu ar fi avut interes să promoveze acțiunea).
Raportat la situația actuală - de indiviziune asupra podului - absența dovedirii vreunei intervenții a pârâților asupra structurii de lemn a podului aflat în coproprietate - curtea constată că hotărârile instanțelor de fond asupra cererii de obligare a pârâților să execute lucrările de modificare a dimensiunilor acoperișului lor, în sensul respingerii, sunt legale, recursul reclamanților urmând a fi respins pe acest aspect, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
În ceea ce privește criticile vizând greșita admitere în parte a apelului reclamanților și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii și a cererilor de obligare a pârâților să se debranșeze de la racordul de apă potabilă ce aparține reclamanților și de obligare a pârâților să permită reclamanților efectuarea lucrărilor de izolare, tencuire și
reparare a peretelui casei reclamanților, localizat înspre curtea pârâților, curtea constată că și acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Cererea de obligare a pârâților să se debranșeze de la racordul de apă potabilă a fost corect respinsă în apel.
Branșamentul de apă (și curent electric) a fost executat în perioada în care asociația constituită în vederea edificării imobilului era compusă din reclamanții M. și P. u Dragoș, P. u M. și D. L. Alexandru. Aceștia din urmă, au predat continuarea construcției numiților P. R., P.
E. și B. M., aceștia luând și locul lor în asociație, potrivit încheierii din_ (f. 59 dosar fond).
Din conținutul acestei încheieri rezultă că la data schimbării componenței asociației, branșamentul de apă era deja executat, iar noii asociați P. R., P. E. și B. M. au achitat vechilor asociați pe care i- au înlocuit în cadrul asociației, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea construcției.
În absența vreunei mențiuni conform căreia anumite elemente din construcție (în speță, branșamentul de apă), ar fi fost executate pe cheltuiala exclusivă doar a unora dintre asociați (în speță, a reclamanților), operează prezumția că toate cheltuielile au fost suportate în comun de către toți asociații, potrivit cotelor asupra cărora aceștia au convenit.
Menținea conform căreia pârâții au achitat vechilor asociați toate cheltuielile efectuate pentru realizarea construcției, coroborată cu inexistența oricărei pretenții din partea reclamanților în perioada_ -_ (f. 60 dosar fond), conduc la concluzia că pârâții au achitat costurile ce le reveneau aferente executării branșamentului de apă, pretenția reclamanților de debranșare a lor fiind nefondată, recursul urmând a fi respins pe acest aspect, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
Cererea de obligare a pârâților să le permită reclamanților efectuarea lucrărilor de izolare, tencuire și reparare a peretelui casei reclamanților, localizat înspre curtea pârâților a fost corect respinsă de instanța de apel.
Argumentul invocat de reclamanți - referitor la existența unei convenții privind lotizarea amiabilă a terenului, făcută în anul 1976, anterior începerii edificării construcției - este, pe de o parte, invocat pentru prima dată în recurs, fiind inadmisibil din acest motiv, iar, pe de altă parte, este nedovedit.
Reclamanții s-au limitat la a afirma existența unei astfel de înțelegeri, fără să facă în nici un mod dovada acesteia.
Reclamanții solicită obligarea pârâților să-și dea acordul să efectueze lucrările de izolare, tencuire și reparare a peretelui casei, acesta constituind porțiunea de imobil care cuprinde și peretele mansardei.
Așa cum rezultă din actele dosarului, mansarda s-a edificat în baza unui proiect ce nu a avut în vedere situația de la fața locului, întocmit cu nerespectarea limitei de proprietate.
Neregularitățile proiectului au fost constatate în baza procesului verbal de inspecție nr. 6341/_, prin care s-a dispus oprirea lucrărilor și completarea proiectului tehnic.
În prezent, autorizația de construcție în baza căreia reclamanții au edificat mansarda a expirat, lucrarea nu este finalizată, demersul
reclamanților fiind făcut în scopul finalizării unei construcții care nu a fost terminată până la data limită de valabilitate a autorizației de construire emisă în vederea edificării ei.
Edificând o construcție în baza unui proiect întocmit cu nerespectarea limitei de proprietate - mansarda - reclamanții sunt în culpă, creându-și singuri situația de a nu-și mai putea repara casa.
Pe lângă faptul că reclamanții nu își pot invoca propria culpă, corect a constatat tribunalul în baza probațiunii administrate că lucrările de tencuire/izolare a peretelui mansardei nu se pot realiza fără demontarea unei părți a șarpantei acoperișului pârâtului.
Reclamanții nu s-au oferit să suporte ei costul acestei lucrări de demontare (făcută în interesul lor).
Suportarea de către pârâți a unor costuri (de demontare și remontare a șarpantei acoperișului lor), în vederea efectuării unor lucrări la imobilul proprietatea reclamanților nu este nici echitabilă și nici conformă raporturilor de bună vecinătate invocate de către reclamanți pe tot parcursul litigiului.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de apel și pe acest aspect este legală, recursul reclamanților urmând a fi respins în baza art.
312 alin. 1 Cod proc.civ.
O ultimă mențiune ce se impune a fi făcută este cea referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 622 C. civil, raportat la art. 6 C. civil.
Curtea constată că invocarea acestor dispoziții s-a făcut pentru prima dată în recurs, aspect inadmisibil raportat la art. 319 coroborat cu art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., astfel încât nu se mai impune analizarea recursului prin prisma acestor prevederi.
2. Recursul pârâților
Vizează modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe în totalitate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților și în privința cererii de obligare a pârâților să execute lucrările de canalizare a apelor meteorice ce se scurg în prezent de pe acoperișul casei pârâților în curtea reclamanților, precum și modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Curtea analizând acest recurs, constată că este fondat, urmând a fi admis.
Corect au reținut instanțele de fond că sistemul de scurgere al apelor este nemodificat de la data edificării construcțiilor.
În anul 2008 reclamanții au edificat lucrarea de mansardare a imobilului proprietatea lor, acoperișul mansardei trecând peste acoperișul casei pârâților.
Așa cum s-a reținut și cu ocazia analizării recursului reclamanților, proiectul tehnic în baza căruia s-a edificat mansarda este incomplet, în sensul că nu prevede modul de soluționare a scurgerii apelor pluviale (f. 222 vol. I dosar fond).
Prin urmare, în prezent, pe lângă apele pluviale provenite din scurgerea acestora de pe acoperișul casei pârâților, burlanul colectează și apele pluviale de pe acoperișul mansardei reclamanților.
În aceste condiții, în care burlanul este același de la momentul edificării construcției, însă în prezent colectează și apele scurse de pe
mansarda reclamanților, obligarea pârâților să execute lucrările de canalizare a apelor meteorice nu se impune.
Prin instituirea unei atare obligații s-ar produce o modificare față de situația de la data edificării construcțiilor, acceptată de reclamanți nu doar atunci ci și ulterior, după înstrăinarea părții de imobil ce a aparținut inițial familiei P. către pârâți.
O eventuală abundență a apelor pluviale pe terenul reclamanților este dată de edificarea de către aceștia a mansardei, care nu are un sistem propriu de scurgere a acestor ape.
În ipoteza menținerii acestei obligații în sarcina pârâților, aceștia ar fi în situația ca pe lângă apele pluviale provenite de pe acoperișul imobilului proprietatea lor, să suporte și apele scurse de pe mansarda reclamanților.
Edificându-și o mansardă fără sistem de scurgere a apelor, cu consecința că acestea se scurg în burlanul amplasat pe porțiunea de clădire proprietatea pârâților, reclamanții sunt în culpă. Abia după ce vor lua măsurile necesare ca apa provenită de pe acoperișul porțiunii de construcție ce o dețin în proprietate să se scurgă pe terenul proprietatea lor, vor putea pretinde pârâților să întreprindă și ei demersuri ca deversarea apelor pluviale ce se scurg de pe construcția proprietatea lor să se deverseze pe terenul aflat în proprietatea pârâților.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art.
304 pct. 9 Cod proc.civ., recursul pârâților va fi admis.
Critica formulată de către pârâți în recurs privind nelegala modalitate de compensare a cheltuielilor de judecată în apel nu se mai impune a fi analizată, întrucât având în vedere modalitatea de soluționare a recursului, în urma căruia atât apelul, cât și recursul pârâților a fost admis în totalitate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților sub toate aspectele, iar apelul și recursul reclamanților a fost respins, devine
incident art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., în baza căruia reclamanții urmează să fie obligați la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate și dovedite de către pârâți de-a lungul întregului litigiu, în sumă totală de 11.396,15 lei, astfel: 1000 lei cheltuieli de judecată fond, reprezentând onorariu avocat (f. 492, 493, volum II dosar fond), 6472 lei în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar 54 lei (f. 31, 34, 42, dosar apel), onorarii experți 1704 lei (f. 164, 165, 166 dosar apel), onorarii avocați, 4737 lei (f. 184-190 dosar apel).
Totodată, în baza art. 274 Cod proc.civ., reclamanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3924,15 lei în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru 4,15 lei (f. 111, 112) și onorariu avocațial 3920 lei (f. 117-125).
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții B. E., B. M. și P. R. -B. împotriva deciziei civile nr. 356/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în
totalitate apelul declarat de aceiași pârâți împotriva sentinței civile nr. 11.737/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr. 14._ pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamanților M. T. și
M. ANA.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. T. și M. ANA împotriva aceleași decizii.
Obligă pe intimații M. T. și M. ANA să plătească recurenților suma de 11396,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. C. V.
A.
-T. N.
A. A. C.
GREFIER
M. L. T.
Red. MV dact. GC 3 ex/_
Jud. apel: O.R.Ghișoiu, C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 2365/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 297/2013. Obligatie de a face → |
|---|
