Decizia civilă nr. 2368/2013. Obligatie de a face

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2368/R/2013

Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V.

GREFIER: C. B.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta T. I. împotriva deciziei civile nr. 35/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata SC E. D.

T. N. SA- S. B., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat Bacaci Alexandru, care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic A. L. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 mai 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că a lecturat întâmpinarea depusă la dosar și nu dorește termen pentru studierea acesteia. Depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei.

Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs care nu se încadrează în prevederile art.304 și a acelor motive de recurs care vizează starea de fapt.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că s-au invocat prevederile art. 304 C.proc.civ., însă apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.

Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu se opune excepției invocate.

Curtea, în urma deliberării, unește excepția invocată cu fondul cauzei. Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei recurate și admiterea acțiunii principale în totalitate, respingerea cererii reconvenționale ca fiind nefondată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În opinia sa, instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, nu a analizat criticile invocate și a inversat voit datele cuprinse în actele autorităților publice și cele ale pârâtei. Instanța interpretat greșit starea de fapt sau nu a analizat-o, mai mult nici nu a pus în discuție critica invocată în motivele de apel cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregi acțiuni. Raportat la acest aspect se

impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării întregii stări de fapt.

Nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate reiese și din faptul că în motivarea deciziei instanța de control judiciar face mențiunea că, criticile aduse sentinței sunt pur formale și, prin urmare, nu se impune extinderea cercetării judecătorești. Instanța de apel nu analizează însă întregul probatoriul administrat în cauză, respectiv planșele fotografice privind amplasamentul conductorilor prin pomi, aspect rezultat și din procesul verbal de cercetare la fața locului.

Instanța nu observă și faptul că, culpa în situația creată aparține în exclusivitate pârâtei, care fără acordul scris a reclamantei a efectuat o rețea de electricitate de medie tensiune și branșament la casă, reaua credință a acesteia, fiind înlăturată de instanță.

Instanța de fond a nesocotit toate motivele invocate în acțiune și a înlăturat orice probă concludentă și utilă, a motivat lipsa culpei exclusive și a obligat reclamanta să suporte pe cheltuiala ei noul branșament al rețelei. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregii acțiuni, ci s-a limitat doar a dispune asupra rețelei electrice și branșament cu toate că pe terenul ei mai trec și alți conductori electrici de medie tensiune. Cu toate acestea, decizia instanței de apel persistă în aceeași idee în sensul că motivează decizia sub aspectul culpei exclusive a reclamantei, fără a analiza dacă actele administrative au fost legal emise sau nu și dacă amplasamentul a fost respectat cu ocazia efectuării lucrării de modernizare a rețelei.

Instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, nu a analizat criticile invocate sau a inversat voit datele autorităților publice și cele ale pârâtei.

Instanța de apel a interpretat greșit starea de fapt și nu a analizat în totalitate starea de fapt.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului arătând că este nefondat. Arată că reclamanta face confuzie între construcția unei rețele electrice și modernizarea uneia existente, rețeaua electrică în cauză a fost construită în anul 1967, iar prin proiectul nr._ s-au executat lucrări de modernizare pentru vechea rețea electrică.

Recurenta a procedat la ridicarea construcției fără a solicita aviz de amplasament, așa cum dispun prevederile Legii nr. 13/2007 art. 46, încălcând zona de siguranță a rețelei electrice de distribuție.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta

T. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. D. T. N. S.A., a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. E. D.

T. N. S.A. și, în consecință:

Pârâta a fost obligată la modificarea traseului cablurilor electrice amplasate în localitatea Mureșenii Bârgăului, la nr. administrativ 335, astfel încât să nu stânjenească construcția anexei gospodărești edificate în baza autorizației de construire nr. 29/2007.

Reclamanta a fost obligată la suportarea cheltuielilor aferente modificării în maniera arătată mai sus a instalațiilor de distribuție a energiei electrice.

A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune interese de 25 lei/zi de la data depunerii acțiunii până la modificarea rețelei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, conform extrasului CF 25609 Tiha Bârgăului (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 866), reclamanta T. I. este proprietara imobilelor casă de lemn, anexă gospodărească și teren în suprafață de 2187 mp, situat în Mureșenii Bârgăului la nr. 335.

În baza autorizației de construire/desființare nr. 1/2007, reclamanta a procedat la demolarea anexei gospodărești menționate anterior, iar conform autorizației nr. 29/2007 a început edificarea unei noi anexe în regim de înălțime P+M, lucrările fiind sistate după turnarea planșeului peste primul nivel, deoarece construcția a ajuns la o distanță de 1,5 - 2 m față de cablurile aeriene de alimentare cu energie electrică a casei aflate pe terenul reclamantei, așa cum s-a constatat cu ocazia cercetării la fața locului.

Linia de distribuție a energiei electrice care face obiectul acțiunii este parte a liniei electrice aeriene de joasă tensiune (LEA J.T.) Mureșenii Bârgăului, realizată în anul 1967, astfel cum rezultă din fișa de mijlocului fix depusă de pârâtă la fila 23 și modernizată prin programul de investiții pe anul 2009, conform proiectului "Modernizare LEA J.T. Mureșenii Bârgăului"; nr._ . Cu ocazia modernizării rețelei, pârâta a înlocuit un stâlp din lemn aflat pe proprietatea reclamantei, amplasând un alt stâlp pe domeniul public.

În cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la schimbarea traseului cablurilor electrice care traversează spațiul aerian al proprietății sale din Mureșenii Bârgăului, nr. 335, motivând că amplasarea acestora în urma modernizării rețelei ar împiedica edificarea anexei gospodărești pe terenul său, în baza autorizației de construire/desființare nr. 29/2007 și certificatului de urbanism nr. 27/_ .

Ansamblul probelor administrate în cauză întemeiază concluzia că, în ipoteza în care nu s-ar efectua modificările solicitate de reclamantă, este imposibilă finalizarea anexei pentru care există autorizație de construcție și certificat de urbanism, eliberate de autoritățile competente.

Ori, potrivit art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile competente stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării.

Având în vedere faptul că reclamanta a respectat dispozițiile Legea nr. 50/1991, instanța a admis în parte acțiunea și pârâta a fost obligată la modificarea traseului cablurilor electrice amplasate în localitatea Mureșenii Bârgăului, la nr. administrativ 335, astfel încât să nu stânjenească construcția anexei gospodărești edificate în baza autorizației de construire nr. 29/2007.

Cu privire la cererea reconvențională, potrivit art. 480 cod civil din 1864, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Asemenea limitări au fost consacrate legislativ prin actele normative care au reglementat în mod succesiv regimul producerii, transportului, distribuției și vânzării energiei electrice, respectiv Decretul nr. 76/1950, OUG nr. 63/1998, Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 13/2007, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității și convenționalității acestora.

Potrivit art. 39 lit. a) din Legea nr. 13/2007 (forma în vigoare la data obținerii autorizației de construire și a certificatului de urbanism), pentru protecția instalațiilor de transport se interzice persoanelor fizice sau juridice să efectueze construcții de orice fel în zona de siguranță a instalațiilor, fără avizul de amplasament al operatorului de transport și de sistem.

Raportat la definiția zonei de siguranță, care reprezintă "zona adiacentă capacităților energetice, extinsă în spațiu, în care se instituie restricții și interdicții în scopul asigurării funcționării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului"; (art. 3 pct. 68 din Legea nr. 13/2007), având în vedere observațiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și planul de situație depus la fila 91, s-a reținut că noua construcție se află în zona de siguranță a rețelei electrice, la circa 1,5 m sub cablul electric, fiind interpusă între casa veche și stâlpul de electricitate la care este branșată în prezent această casă. Situația ar fi fost identică și în ipoteza în care vechiul stâlp de electricitate, reprezentat pe planul de situație de la fila 91, nu ar fi fost înlocuit cu stâlpul aflat actualmente pe domeniul public, așa cum reiese din același plan, pe care sunt poziționate, anexa demolată, anexa nouă și casa de lemn de la nr. adm. 335.

Conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Metodologia pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de rețea, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 48/2008, solicitanții avizelor de amplasament se adresează operatorului de rețea când se află în situația de a efectua realizarea unor lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel. Aliniatul al doilea al aceluiași articol stipulează că solicitarea avizelor de amplasament este obligatorie pentru construcțiile ce fac obiectul tuturor categoriilor de lucrări menționate la alin. (1) și se află în una dintre situațiile în care: a) avizul de amplasament se regăsește în lista cu avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării, prevăzute, conform legii, în certificatul de urbanism; b) construcția respectivă va fi/este amplasată în zona de siguranță a capacităților energetice.

Deși avizul în cauză nu a fost menționat în cuprinsul certificatului de urbanism eliberat reclamantei, solicitarea sa era obligatorie, conform art. 5 alin. (2) lit. b) din Metodologia aprobată prin Ordinul președintelui ANRDE nr. 48/2008. De altfel, prin adresa nr. 27718 din_, transmisă de pârâtă ca urmare a sesizării înregistrate sub nr. 27718/_, reclamanta a fost informată cu privire la necesitatea obținerii avizului.

Într-o atare situație, nu s-ar putea reține o conduită culpabilă din partea societății pârâte referitoare la amplasarea cablurilor electrice care străbat spațiul aerian al proprietății reclamantei, astfel încât aceasta nu poate fi obligată la suportarea cheltuielilor legate de o eventuală modificare a traseului acestora.

Conform art. 37 alin. (7) din Legea nr. 13/2007, "cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea";.

Deoarece, în speță, necesitatea modificării a fost determinată de acțiunea reclamantei de a construi în lipsa unui aviz de amplasament eliberat de pârâtă, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta

S.C. E. D. T. N. S.A. și reclamanta a fost obligată la

suportarea cheltuielilor aferente modificării instalațiilor de distribuție a energiei electrice, astfel încât să nu stânjenească construcția anexei gospodărești edificate în baza autorizației de construire nr. 29/2007.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata de daune interese de 25 lei/zi de la data depunerii acțiunii până la modificarea rețelei, raportat la aspectele prezentate mai sus, s-a reținut că nu s-ar putea imputa societății pârâte vreo culpă în legătură cu situația reclamată, astfel încât, în lipsa acestui element al răspunderii civile delictuale, s-a respins capătul de cerere. Soluția ar fi aceeași și în situația în care reclamanta s-ar prevala de prevederile art. 580^3 (1) teza I Cod procedură civilă, ținând seama de faptul că această normă legală vizează refuzul îndeplinirii obligațiilor de a face intuitu personae, stabilite prin titluri executorii, ipoteză inexistentă în cauză.

În considerarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere că pretențiile părților au fost încuviințate numai în parte, au fost respinse cererile acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 35/A/_ a Tribunalului B. -Năsăud, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta T. I., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta nu a contestat că noua anexă este amplasată în zona de siguranță, după cum aceasta este definită în art. 3 pct. 68 din Legea 13/2007, aspect constatat și de prima instanță cu ocazia efectuării cercetării locale.

O asemenea situație atrăgea obligatoriu obținerea avizului de amplasament prevăzut de aceeași lege în art. 39 lit. a, unde se decide că pentru protecția instalațiilor de transport (de energie electrică) se interzice persoanelor fizice sau juridice să efectueze construcții de orice fel în zona de siguranță a instalațiilor, fără avizul de amplasament al operatorului de transport și de sistem.

Obținerea documentului era necesară, chiar înainte de solicitarea emiterii autorizației de construcție, și prin prisma art. 5 lit. a, art. 6, art. 7, art. 8 din Metodologia pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de rețea, aprobată prin Ordinul nr. 38/2003 emis de Președintele ANRE, în vigoare în anul 2007, când s-a autorizat construirea anexei noi, nefiind aplicabil în contextul dat Ordinul nr. 48/2008 întrucât constituie o reglementare ulterioară momentului mai înainte indicat, neputând retroactiva.

D. considerentele de până acum se poate trage concluzia certă că aparține exclusiv reclamantei culpa în amplasarea edificatului, prin eludarea normelor legale ce trebuiau imperativ respectate în situația creată. Necunoașterea legii nu este scuzabilă.

Se putea admite o culpă a pârâtei numai în cazul în care reclamanta a început construirea în mod regulat, după cum reiese din argumentele de până acum, iar cu ocazia amplasării rețelelor electrice potrivit proiectului nr._ aceasta nu-și respecta propriu aviz.

Starea de fapt și de drept subliniată atrage incidența articolului 37 alin. 7 din Legea 13/2007, text legal ce impune suportarea cheltuielilor pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice de către cel care a generat modificarea, în speță reclamanta.

O încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor și terenului aferent acestora nu este dată în cauză. D. acest punct de vedere, tribunalul și-a însușit motivarea primei instanțe referitoare

la posibilitățile legale de îngrădire a dreptului real, și, totodată, a apreciat pertinentă apărarea pârâtei din întâmpinarea de la fond sub acest aspect, fiind fundamentată în concordanță cu legislația specială în domeniu.

Sentința atacată a fost dată cu respectarea articolului 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă. Judecătoria a dispus măsuri doar în legătură cu conductorii care străbat spațiul aerian de deasupra proprietății reclamantei a căror existență s-a dovedit, menționați în procesul verbal dresat cu ocazia cercetării locale și a admis acțiunea în parte.

De altfel, din motivele de fapt ale acțiunii introductive și cele formulate prin apel nu se desprinde împrejurarea că ar exista și alte instalații montate de pârâtă decât cele menționate în hotărârea atacată, ce afectează efectiv construirea anexei și ar trebui repoziționate. Critica este una formală și nu conduce la nevoia extinderii cercetării judecătorești.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta T. I., solicitând, în principal, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii principale în totalitate și respingerii cererii reconvenționale ca nefondată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două cicluri procesuale, iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ.

În motivarea recursului recurenta a arătat, fără a arăta în mod concret care dintre motive se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și

9 Cod proc.civ., că, instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, nu a analizat criticile invocate și a inversat voit datele cuprinse în actele autorităților publice și cele ale pârâtei. Instanța interpretat greșit starea de fapt sau nu a analizat-o, mai mult nici nu a pus în discuție critica invocată în motivele de apel cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregi acțiuni. Raportat la acest aspect se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării întregii stări de fapt.

Instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, nu a analizat criticile invocate sau a inversat voit datele autorităților publice și cele ale pârâtei.

Instanța de apel a interpretat greșit starea de fapt și nu a analizat în totalitate starea de fapt.

Prin întâmpinarea depusă, intimata SC E. D. T. N. SA- S. B., s-a opus admiterii recursului, arătând că reclamanta face confuzie între construcția unei rețele electrice și modernizarea uneia existente, rețeaua electrică în cauză a fost construită în anul 1967, iar prin proiectul nr._ s-au executat lucrări de modernizare pentru vechea rețea electrică.

În sprijinul menținerii soluției pronunțată de instanța de fond, intimata a invocat și dispozițiile art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007, potrivit căruia, "cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a raportării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare";.

Intimata a mai arătat că motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregii acțiuni este nefondat,

întrucât lucrarea a fost efectuată fără a se modifica vechiul amplasament, iar susținerile reclamantei că rețeaua a avut un alt traseu, iar ulterior, pentru a face economie și a deturna fonduri, sunt nefondate.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct.8 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere "numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";.

Recurenta invocă dispozițiile acestui text de lege, însă criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.

Astfel, recurenta arată că "instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, nu a analizat corect criticile invocate și a inversat voit, datele actelor autorităților publice și cele ale pârâtei pentru a pronunța hotărârea recurată și a interpretat greșit starea de fapt prin prisma culpei recurentei sau a pârâtei și nu a analizat starea de fapt";.

Acest motiv de casare și-ar găsi aplicare în situația în care instanța ar judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de locațiune sau dacă ar stabili anumite obligații pentru una dintre părți, deși la încheierea contractului nu au fost avute în vedere aceste obligații.

Rezultă așadar că pentru aplicarea acestui motiv de casare este necesar ca între părți să se fi încheiat un act juridic, cerință care nu este îndeplinită în cauză. Faptul că instanța de judecată a considerat că la obținerea autorizației de construire reclamanta nu a obținut și avizul de amplasament prevăzut de art. 39 lit. a din Legea nr. 13/2007, că obținerea

acestui aviz era necesară înainte de obținerea autorizației de construire, ține de interpretarea probelor și constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 Cod proc.civ.

Instanța a reținut în alineatele precedente exact motivele de recurs invocate de recurentă în legătură cu care pretinde că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., tocmai pentru a demonstra că aceste critici se referă la " interpretarea greșită a stării de fapt, la neanalizarea stării de fapt și la faptul că instanța de apel nu a analizat criticile invocate, motive care, așa cum s-a arătat, se referă la interpretarea greșită a probelor și nu la interpretarea greșită a vreunui act juridic.

În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., potrivit căruia " modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";.

D. aceste dispoziții rezultă că pentru aplicarea acestui text este necesar ca instanța să fi pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Conform actelor depuse le dosar, fila 24-26, linia de distribuție a energiei electrice, face parte din linia electrică aeriană de joasă tensiune Mureșenii Bârgăului și a fost realizată în anul 1967. Prin programul de investiții pe anul 2009, cu ocazia modernizării rețelei pârâta a înlocuit un stâlp din lemn aflat pe proprietatea reclaamntei, amplasând un alt stâlp aflat pe domeniul public.

Reclamanta a obținut autorizarea de construire nr. 1 în_ privind edificarea unei anexe gospodărești pe terenul său, autorizație obținută cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, dar cu ocazia edificării anexei gospodărești s-a constatat că, în situația în care nu se efectuează modificările cerute de reclamantă nu este posibilă finalizarea construcției, întrucât placa de beton turnată peste primul nivel ajunge la 1,5-2 m de cablurile electrice aeriene.

Conform prevederilor art. 39 lit. a din Legea nr. 13/2007, în forma în vigoare la data obținerii autorizației de construire și certificatului de urbanism, se interzice persoanelor fizice sau juridice să efectueze construcții de orice fel în zona de siguranță a instalațiilor, fără avizul de amplasament al operatorului de transport și de sistem, iar conform art. 5 alin. 1 din Metodologia pentru emiterea avizelor de amplasament, solicitanții avizelor de amplasament se adresează operatorului de rețea când se află în situația de a efectua lucrări de construire, reconstruire, consolidare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel.

Reclamanta nu a contestat că noua anexă este amplasată în zona de siguranță, așa cum este definită de art. 3 pct. 68 din Legea nr. 13/2007, situație care atrăgea în mod obligatoriu obținerea avizului de amplasament conform art. 39 lit. a din Legea nr. 13/2007.

Susținerea recurentei că Legea nr. 13/2007 este ulterioară emiterii autorizației de construire este nefondată. Legea nr. 13/2007 a intrat în vigoare în_, iar autorizația de construire a fost eliberată în octombrie 2007.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 48/2008, acest act normativ nu poate retroactiva, astfel că reclamantei nu i se poate aplica o dispoziție cuprinsă într-un act normativ ulterior situației pentru care, șa cum s-a arătat, era necesară obținerea avizului de amplasament.

În concluzie, curtea apreciază că, culpa în edificarea construcției în zona de siguranță a instalației electrice aparține în exclusivitate reclamantei, astfel că în mod legal au fost aplicate dispozițiile art. 37 alin. 7 din Legea nr. 13/2007, în baza căruia suportarea cheltuielilor pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice revine celui care a generat modificarea, în speță reclamantei.

Recurenta a invocat și motive de netemeinicie, cum sunt cele referitoare la interpretarea greșită a stării de fapt referitoare la culpa ei sau a pârâtei, la faptul că nu a analizat starea de fapt, întreaga situație, critici care nu pot fi valorificate pe calea recursului, întrucât nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civ., pct. 11 din art. 304 Cod proc.civ. fiind singurul care permitea cenzurarea greșită a stării de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. I. împotriva deciziei civile nr. 35/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI		GREFIER
A. A. C.	ANA I.	M.	C. V. C.	B.

Red. A.I. dact. GC 2 ex/_

Jud. apel: C.Iacob, I.Simionescu

← Decizia civilă nr. 297/2013. Obligatie de a face		Încheierea civilă nr. 223/2013. Obligatie de a face →

Decizia civilă nr. 2368/2013. Obligatie de a face

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2368/2013. Obligatie de a face