Decizia civilă nr. 238/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 238/R/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător V. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant G. ANA, apelant I. M.
, apelant G. V. M., împotriva Sentinței civile nr. 14357/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. G., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s- au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului G. G. .
Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14357/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost s-a respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de reclamantul G. V., în contradictoriu cu paratul G. G. .
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de_ a decedat G. G. sen., fapt constatat prin actul de la
fila 7.
Prin T. amentul autentificat sub nr. 1218/_ de Notarul Public
Feurdean P. (f. 6 dos.), G. G. sen. a dispus asupra întregii sale averi in favoarea paratului, fiul sau, arătând ca mai are un fiu, care afirmativ este reclamantul.
Conform concluziilor Raportului de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat de Institutul de Medicina Legala C. -N. (f. 75-76 dos.), pe baza actelor medicale privind pe defunctul G. G. sen., din perioada_ -_, nu exista elemente obiective care sa permită aprecierea absentei capacitații psihice de exercițiu (discernământului) defunctului G. G. sen.
Martorii audiați in cauza - Muzur Calin si Babih M. (f. 37, 62 dos.) au arătat ca după aprecierea lor, G. G. era bolnav, exprima păreri contradictorii si avea probleme cu memoria, insa deși perioadele la care aceștia fac referire vizează anii 2001, 2002, se arata, in acelasi timp, ca G. G. sen. a locuit in Australia la parat si a revenit si a rămas in tara împreuna cu acesta doar in cursul verilor 2001 si 2002, când a fost internat in spital. Apoi, martorul Babih M. arata a luat la cunoștință de la reclamant despre faptul ca G. G. a fost internat la spital înainte de ultima sa plecare in Australia, de unde a fost externat de către parat fara forme de ieșire din spital, ceea ce nici reclamantul nu a susținut, astfel ca sinceritatea depoziției sale este îndoielnica.
Din definiția data testamentului de prevederile art. 802 C. civ. coroborat cu dispozitiile art. 856 C. civ., rezulta ca testamentul este un act juridic civil, ceea ce înseamnă ca pentru a fi valabil trebuie sa întrunească, pe lângă cerințele de
validitate a actelor juridice în general, și cerințele cerute numai pentru testament privitoare la voința, capacitate, obiect și scop.
In acest sens, doctrina si practica judiciara au statuat ca pentru validitatea testamentului este necesar, între altele, ca dispunătorul sa aibă discernământ în momentul în care îl întocmește, respectiv de a nu exista incapacități legale dar nici naturale, adică lipsa unei voințe conștiente, indiferent dacă aceasta se datorează unei cauze trecătoare sau uneia permanente.
Pentru a se pronunța însă anularea unui testament, este necesar sa se dovedească în mod neechivoc lipsa de discernământ a dispunătorului, deoarece capacitatea reprezintă regula in timp ce incapacitatea este doar excepția.
În speța, având în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor, perioada scurta de timp in care aceștia au avut fizic posibilitatea de a se întâlni cu G. G. sen. in anul 2002, preluarea unor informații de către aceștia indirect, de la reclamant, faptul ca actul contestat îmbracă forma autentica, ceea ce presupune verificarea consimțământului de către notarul public, dar mai ales concluziile expertizei medico-legale efectuate in cauza, lucrare științifica determinanta la stabilirea existentei sau inexistentei discernământului, care opinează pentru prima varianta, nu sunt de natura a forma convingerea asupra principalului aspect al litigiului in sensul susținut de reclamant, si anume că la data întocmirii testamentului dispunătorul era lipsit de discernământ.
Astfel, în raportul de expertiza medico-legala se arata ca nu exista elemente obiective care sa conducă la concluzia ca la data întocmirii testamentului G. G. sen. era lipsit de discernământ, ceea ce înseamnă ca acesta avea capacitatea de a întocmi cu responsabilitate acte de dispoziție.
Relativ la stabilirea calității de moștenitor a reclamantului, fata de concluzia asupra căreia instanța s-a oprit asupra primului capat de cerere, dar si datorita faptului ca reclamantul nu a produs dovezi din care sa rezulte in mod concludent si pertinent ca a făcut acte de acceptare a succesiunii in termenul de prescripție stabilit de art. 700 C. civ., deși sarcina probei îi incumba conform art. 1169 C. civ., coroborat cu faptul ca nu a solicitat reducțiunea testamentului autentic in cauza, conduc la singura consecința posibila, a netemeiniciei si acestui capăt de cerere.
Față de considerentele de fapt si de drept ce preced, instanța a constatat ca acțiunea civila formulata de reclamant este neîntemeiata și s-a impus a fi respinsa ca atare. Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs G. Ana, I. M. și G.
V. M.
, succesorii reclamantului, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, trimiterea cauzei instanței de fond pentru o noua judecare, fiind necesară administrarea de probe noi, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenții arată că sentința instanței de fond este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive ce se incadrează în disp. art. 304 pct. 9 c.pr. civ.
La termenul din_ reclamantul prin reprezentant a solicitat instanței comunicarea raportului de expertiza in vederea studierii acestuia si formulării de eventuale obiecțiuni. Instanța a respins aceasta cerere, motivând faptul ca raportul de expertiza a fost depus cu mai mult de 5 zile la dosarul cauzei.
Raportul de expertiza a fost depus la dosar in data de_ . Data de_ a fost într-o zi de joi. Raportul a ajuns cel mai repede probabil la dosar vineri_ zi in care programul la arhiva judecătoriei este redus pe de o parte iar pe de alta părere la acea data dosarul a fost ridicat in vederea studierii de către judecător.
Așadar reclamantul a fost in imposibilitate efectiva de a studia raportul de expertiza la arhiva judecătoriei. Mai mult raportul nu a fost comunicat reclamantului nici la termenul din_ pe motivul ca a fost întocmit intr-un singur exemplar.
Potrivit art. 85 si urm. si art. 129 Cod de Proc. Civ. toate actele de procedura trebuie comunicate si puse in discuția pârtilor. Raportul de expertiza întocmită in cauza aceasta nu a fost comunicată nici reclamantului nici pârâtului, în consecință nu a fost pusă în discuția părților. S-a încălcat astfel dreptul procesual al reclamantului de a-i fi comunicat raportul de expertiza, dreptul la apărare fata de
concluziile raportului de expertiza respectiv dreptul de a formula obiecțiuni sau a solicita o noua expertiza precum si principiul contradictorialității.
Pentru a putea efectua Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, Institutul de Medicina Legala C. -N. a trimis mai multe adrese către Judecătoria Cluj-Napoca prin care solicita, cu indicarea temeiului legal, să i se pună la dispoziție întreg dosarul cauzei, care sa cuprindă toate actele medicale ale numitului G. G., precum si declarațiile testimoniale.
La toate adresele Institutului de Medicina Legala C. -N., instanța de judecata a răspuns ca actele medicale au fost atașate inițial adresei instanței, astfel cum au fost comunicate de unitățile medicale si că dosarul cauzei poate fi studiat la arhiva instanței. Mai mult, la fila 52 din dosarul cauzei, in adresa instanței de judecata către Institutul de Medicina Legala C. -N. din data de_ aceasta revine cu solicitarea, ca acesta din urma, sa efectueze expertiza medico-legala psihiatrica ordonata in cauza, privind pe defunctul G. G. decedat la data de_, in Australia, sens in care comunica actele medicale privind pe defunct, cu mențiunea ca aprecierea depozițiilor martorilor audiați reprezintă atributul instanței.
In acest context, concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica
-" astfel cum se menționează in nota din cuprinsul acestora - au fost puse prin raportare stricta la documentația medicala pusa la dispoziția acesteia de către instanța de judecata.
Raportat la cele ce preced rezulta că raportul de expertiza nu a fost întocmit in conformitate cu dispozițiile legale. Chiar daca instanța nu a comunicat dosarul cauzei nu exista nici un impediment legal de a comunica in copie întreg dosarul cauzei
Condițiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească testamentul, în oricare din formele legale de exprimare, ca orice act juridic, sunt cele prevăzute de art. 948
C. civil respectiv: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinant, o cauză licită. Starea de fapt dovedită in cauză in baza probatoriului administrat în cauză, relevă faptul că la data întocmirii testamentului, defunctul G. G. nu putea exprima o voință liberă și conștientă, in sensul celor dispuse prin testament.
Prin încheierea interlocutorie din 9 februarie 2011, T. ul a recalificat in apel calea de atac declarată în cauză.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor aflate la dosar și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată temeinicia apelului declarat în cauză având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a respins acțiunea reclamanților pentru considerentul că probatoriul concludent administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legal psihiatric, a relevat că nu există elemente obiective care să conducă la concluzia că la data întocmirii testamentului, G. G. senior era lipit de discernământ, ceea ce înseamnă că acesta avea capacitatea de a întocmi cu responsabilitate acte de dispoziție.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală reținut de prima instanță drept proba cea mai concludentă, a avut ca material de documentare exclusiv actele medicale depuse la dosarul judecătoriei, transmise de instanță, deși instituția
I.M.L C. a solicitat in mai multe rânduri instanței să-i pună la dispoziție intreg dosarul cauzei.
In apel reclamanții au criticat printre altele intocmirea raportului d e expertiză de către I.M.L in lipsa dosarului cauzei.
T. ul a apreciat intemeiată această critică, pentru considerentul că in dosarul cauzei se aflau inclusiv declarații ale unor martori care l-au cunoscut bine pe defunct, care au relatat despre comportamentul acestuia in preajma momentului incheierii testamentului, precum și anterior, mărturii care ar putea cuprinde elemente și indicii importante in stabilirea existenței discernământului antecesorului părților la momentul intocmirii testamentului.
Prin urmare, in temeiul disp. art. 295 alin 2 Cod pr.civ, a dispus refacerea raportului de expertiză medico-legală de către I.M.L. C., punând la dispoziția instituției solicitate întregul dosar al cauzei.
Prin raportul de expertiză refăcut depus la filele 27-29 dosar, I.M.L C. și-a menținut concluzia inițială, in mare parte conținutul raportului de expertiză refăcut fiind identic cu cel inițial.
Apreciind că primul raport de expertiză nu este suficient argumentat, căci nu cuprinde decât o reluare a cuprinsului actelor medicale, tribunalul a admis cererea apelanților și a dispus administrarea noii expertize medico-legale de către
I.M.L " Mina Minovici";,
Din cuprinsul noului raport de expertiză rezultă că au fost analizate pe larg toate actele medicale aflate la dosar, susținerile martorilor referitoare la comportamentul defunctului, și s-a concluzionat că la data de_ d-nul G. G. prezenta sindrom psiho organic FAS pe fond de disfuncție cerebrală, confirmată clinic și imagistic HTA st II cardiopatie ischemică dureroasă DRD minor, sechele ATI ( pareză facială dreaptă de tip central cu semn Toulouse pozitiv, hemipareză stângă frustă predominat crurală - rezultând lezarea emisferului dominant) nistasmus orizontal bilateral, crize de pierdere a cunoștinței de tip grand- mall, sindrom eozinofilic, dislipidemie, posibil cisticercoză cerebrală.
Susnumitul avea scăzută capacitatea volitivă ( de manifestare cu liberă voință) fiind ușor de sugestionat, influențat, manipulat.
În consecință avea scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social juridice ce pot decurge din actul civil semnat, fiind incompetent psihic să întocmească acte de dispoziție.
Dintre cele două rapoarte de expertiză medico-legală, instanța apreciază că cel întocmit de IML Mina Minovici are o valoare probatorie superioară, căci este mult mai documentat și elaborat, explicând diagnosticul și manifestările comportamentale ale defunctului G. G. prin prima stării lui sanitare.
Prima instanță a apreciat că declarațiile martorilor sunt neconcludente, deoarece aceștia au avut contract cu defunctul o scurtă perioadă in cursul anului 2002, și anume in perioada verii, când defunctul s-a intors de la fiul său din Australia, perioadă in care l-au văzut in puține ocazii.
Aprecierea instanței este insă greșită, deoarece martorii sunt vecini ai defunctului, care il cunoșteau pe acesta de mult timp, care i-au cunoscut comportamentul și felul d ea fi și i-au sesizat in timp schimbarea de comportament.
Ei au făcut referire la pierderi de memorie pe care le avea defunctul adesea, la opinii contradictorii ale acestuia, la halucinații. Această schimbare in comportamentul defunctului a survenit in timp, nu doar in preajma momentului întocmirii testamentului.
În opinia tribunalului, concluzia ce se impune din raportul de expertiză întocmit de IML Mina Minovici precum și din declarațiile martorilor audiați in cauză, este acela că defunctul G. G. a fost lipsit de discernământ la data întocmirii testamentului.
Lipsa discernământului defunctului G. G. la intocmirea testamentului este probată și atrage nulitatea absolută a actului .
Astfel, soluția dată de judecătorie primului capăt de cerere este netemeinică.
Tot astfel este și soluția dată cererii având ca obiect constatarea calității de moștenitor.
În lipsa testamentului, lovit de nulitate absolută, moștenirea defunctului
G. G. se deferă prin lege, după cum rezultă din prevederile art. 650 Cod civil.
Instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit că a făcut acte de acceptarea a succesiunii după defunctul G. G. in termenul legal.
În cuprinsul acțiunii reclamantul a susținut calitatea sa de moștenitor legal al defunctului G. G. sen., in cotă egală cu fratele său G. G. jr. Pârâtul nu a negat pe parcursul procesului calitatea reclamantului de succesor legal al defunctului, nici la fond, nici in apel, apărările sale fiind formulate doar in legătură cu valabilitatea testamentului.
Prin raportare la probatoriul administrat în apel, soluția dată de judecătorie apare netemeinică și nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 295, 296 C. proc. civ. va admite apelul declarat de reclamanții G. ANA, I. M., G. V. M., împotriva Sentinței civile nr. 14357/2010 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în întregime, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul G. V., decedat în timpul procesului, continuat de apelanți împotriva pârâtului G. G. .
În temeiul art. 111 Cod pr.civ și 948 Cod civil, va constata nulitatea testamentului întocmit de G. G. autentificat sub nr. 1218/_ de BNP P. FEURDEAN și in temeiul art. 659 cod civil va constata că moștenitorii defunctului
G. G., decedat la data de_ sunt G. G. și G. V., fii, în cote egale de 1/2 parte fiecare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 343,3 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, reprezentând taxă de timbru, taxa pentru expertiză ( fila 61 dosar).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții G. ANA, I. M., G. V. M., împotriva Sentinței civile nr. 14357/2010 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în întregime în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. V., decedat în timpul procesului, continuat de apelanți împotriva pârâtului G. G. .
Constată nulitatea testamentului întocmit de G. G. autentificat sub nr.
1218/_ de BNP P. FEURDEAN.
Constată că moștenitorii defunctului G. G., decedat la data de_ sunt G. G. și G. V., fii, în cote egale de 1/2 parte fiecare.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 343,3 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
V. G.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./CB/CȘ
_ /ex.
C.Ș. 07 Mai 2013
| ← Decizia civilă nr. 1012/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 1229/2013. succesiune → |
|---|
