Decizia civilă nr. 15/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/A/2013
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Instanța constituită din :
Președinte: V. M. - președintele Curții de Apel C. Judecător: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 1660/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâții P.
C. N., M. C. -N. PRIN P. și R. A. A DP C.
, împotriva sentinței civile nr. 880 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul B. C. I., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat B. C. I., domnul avocat C. S. în substituirea doamnei avocat Gidro Stanca-I. cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților apelanți și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții apelanți P. mun. C. -N., M. C. -N. și R. A. a DP C. -N. au
depus la dosar punctul de vedere cu privire la înscrisul intitulat "răspuns la obiecțiuni"; întocmit de către domnul expert Mădăraș M. T. .
La întrebarea instanței reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat apreciind că susținerile formulate de pârâții apelanți P. mun. C. -N., M. C. -N. și R. A. a DP C. privesc mai degrabă chestiuni de fond decât de natură probatorie apreciind că se poate trece la judecarea apelului.
Instanța, văzând susținerile formulate prin cele două scripte depuse la dosar atât de pârâții apelanți P. mun. C. -N. și M. C. -N. ( f.61 din dosar ) cât și de pârâta apelantă R. A. a DP C. ( f.62 din dosar ), apreciază că nu este cazul de a se reveni cu adresă la expert pentru a face precizări suplimentare.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar o serie de acte normative privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și cele privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrologică ( filele 64-66 din dosar ).
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la apelurile formulate.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea celor două apeluri formulate în cauză apreciind că prima variantă din raportul de expertiză este cea corectă și legală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu expert.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 880 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul B. C. I. împotriva pârâților P. municipiului C. -N., M.
C. -N. și R. A. a DP C. -N. .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. A. a DP C. -N. .
În consecință:
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a suprafeței de 1307 mp din terenul înscris în CF nr. 13510 C., cu nr. topo. 14738, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Mădăraș M. T., care face parte integrantă din hotărâre, porțiunile S5 (173 mp), S6 (906 mp) și S7 (228 mp).
S-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamantului pentru suprafața de 420 mp din terenul înscris în CF nr. 13510 C., cu nr. topo. 14738.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 4.580 lei, cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 454/_ la BEJ Boloș M., adresată Consiliului local C. -N. reclamantul B. C. I. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4613 mp (320 stj.p + 960 stj.p.) înscris în CF nr. 13510 C. cu nr. topo. 14738, situat în C. -N. str. Meșter M. nr. 3 și 9, care a fost preluat abuziv de stat de la antecesorul său B. C. P. .
Prin adresa nr. 44052/452.1/_ Primăria municipiului C. -N. a transmis pârâtei RADP C. -N. notificarea reclamantului, pe considerentul că în baza Decretului de expropriere nr. 353/1960 suprafața de 178 stj.p din terenul în litigiu a fost înscris în proprietatea Statului Român, în favoarea M. ui Transporturilor și Telecomunicațiilor, iar restul a trecut în administrarea RADP
C. -N. .
Prin adresa nr. 131219/_ pârâta RADP C. -N. a restituit dosarul Primăriei C. -N., susținând că terenul în litigiu se află în vecinătatea imobilelor ocupate de RADP și nu se află în posesia sa.
Conform copiei CF nr. 13510 C., asupra imobilului cu nr. topo. 14738, arător și fânaț la "Eperieș";, în suprafața de 1 iugh. și 1 stj.p. defunctul B. P. a fost proprietar tabular, deținând cota parte de 2/10, înscrisă sub B 11 și cota parte de 1/10, înscrisă sub B 23.
Prin încheierea CF nr. 4090/_, în baza Decretului de expropriere nr. 353/1960, s-a dezlipit din imobilul menționat suprafața de 178 stj.p., urmând să fie înscrisă în CF centrală în favoarea Statului Român, prin M. Transporturilor și Telecomunicațiilor, iar în CF nr. 13510 C. s-a rectificat suprafața imobilului cu nr.topo.14738, la 1423 stj.p.
Din adresa nr. 8339/1975 a Consiliului popular al municipiului C. -N. rezultă că terenul cu nr. topo. 14738, format din grădini situate pe str. Meșter M. nr. 3 și nr. 9, a fost predat de soția defunctului B. P. prin procesul verbal nr. 1379/_, în baza prevederilor Decretului nr. 115/1959.
În această adresă se mai arată că grădina de la nr. 3 a fost ocupată în anul 1976 de drumul de legătură dintre nodul A. V. u - zona de depozitare Someșeni, iar cea de la nr. 9 a rămas în administrarea Consiliului popular al municipiului
C. -N., dându-i-se altă întrebuințare. Această preluare a imobilului în litigiu nu a fost înscrisă în CF nr. 13510 C. .
Din certificatul de moștenitor nr. 792/1986 rezultă că B. P. a decedat la data de_, singurul său moștenitor fiind reclamantul B. C. I. .
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Mădăraș M.
rezultă că situația actuală a terenului cu nr. topo. 14738 este următoarea :
porțiunea S1, în suprafață de 1670, pe care se regăsește carosabilul str. Moș I. Roată, cu trotuar și spațiul verde din intersecție;
porțiunea S2, în suprafață de 945 mp, pe care se găsește blocul de locuințe cu terenul aferent acestuia, împrejmuit;
porțiunea S3, în suprafață de 1980 mp, pe care se găsește incinta RADP C. -N., teren curte cu construcții, împrejmuit;
porțiunea S4, în suprafață de 360 mp, ocupată de casa și curtea împrejmuite pe colțul sud estic al amplasamentului;
porțiunea S5, în suprafață de 173 mp, teren viran folosit ca parcare;
porțiunea S6, în suprafață de 906 mp, teren curte extinsă folosit de RADP;
porțiunea S7, în suprafață de 228 mp, teren curte extinsă folosit de RADP.
Raportat la probatoriul menționat mai sus, instanța a constatat că terenul în litigiu este deținut atât de M. C. -N. (porțiunile S1, S2, S4 și S5), cât și de RADP C. -N. (celelalte porțiuni), astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr. 10/2001, obligația de soluționare a notificării reclamantului aparținea și pârâtei RADP C. -N., în calitate de unitate deținătoare.
Pârâta RADP C. -N. a susținut că imobilele pe care le deține sunt înscrise în CF 49659, cu nr. topo._ __ 5/2 și 14737/2, însă din raportul de expertiză menționat rezultă cu claritate că pârâta ocupă și parte din terenul în litigiu, cu nr. topo. 14738, aflat în vecinătatea imobilului înscris în CF nr. 49659.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Totodată, instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 115/1959, de la antecesorul reclamantului, fiind incidente prevederile art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001.
În condițiile în care reclamantul a formulat notificarea pentru acordarea de măsuri reparatorii, iar pârâții nu au emis până în prezent dispoziția, respectiv decizia prevăzută de art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, instanța a considerat că această lipsă echivalează cu un refuz de restituire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în mod distinct, pârâții P. municipiului C. -N., M. C. -N. și R. A. a DP C. -N., toate apelurile fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 174/A din 17 martie 2011 a Curții de Apel C. .
Motivând decizia, instanța de apel a confirmat starea de fapt și drept avută în vedere de prima instanță. A mai arătat instanța și că R. A. a DP
C. -N. a fost legal citată în vederea efectuării, înaintea primei instanțe, a expertizei dispuse în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P. municipiului C. -
N., M. C. -N. și R. A. a DP C. -N., recursurile fiind admise prin decizia civilă nr. 1660 din 08 martie 2012 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, decizia dată în apel casată, iar cauza trimisă la Curtea de Apel C. pentru rejudecarea apelurilor.
În motivarea deciziei s-au arătat, în principal, următoarele:
Din borderoul de citare a părților, anexat de expert la raportul de expertiză, rezultă că R. A. a DP C. -N. a fost citată la adresa din C. -N.
, str. Avram Iancu nr. 28-30.
Prin obiecțiunile la raportul de expertiză, depuse cu respectarea cerințelor art. 212 alin. 2 C.pr.civ., R. A. a DP C. -N. a invocat nelegala sa citare la efectuarea măsurătorilor, prima instanță însușindu-și arătările reprezentantului reclamantului în sensul că aceste aspecte sunt apărări de fond.
La rândul său, instanța de apel a respins criticile sub acest aspect ale pârâtei R. A. a DP C. -N. și și-a întemeiat soluția pe faptul că pârâta nu a respectat cerințele art. 98 C.pr.civ.
Procedând în acest mod, ambele instanțe de fond au făcut aplicarea greșită în speță a dispozițiilor art. 98 C.pr.civ., câtă in limine litis, prin primul act de procedură săvârșit în cauză de R. A. a DP C. -N., aceasta și-a indicat un sediu la care urma să fie citată.
Drept urmare, nu a loc o schimbare a adresei pârâtei pe parcursul procesului, astfel încât, sub pedeapsa neluării în seamă, citarea la vechea adresă să fie legală.
Expertiza săvârșită în condițiile arătate este lovită de nulitate, potrivit art. 105 alin. 2 teza 1 C.pr.civ., vătămarea procesuala a Regiei Autonome a DP
C. -N., care nu și-a putut prezenta punctul de vedere cu ocazia măsurătorilor efectuate de expert fiind evidentă.
De vreme ce raportul de expertiză a fost luat în considerare în mod substanțial la darea soluției primei instanțe, în aplicarea art. 106 alin. 1 C.pr.civ., sancțiunea nulității acestuia este de natură să afecteze și sentința. Pe cale de consecință, prin respingerea apelului Regiei Autonome a DP C.
-N. s-a păstrat o soluție nelegală, motiv pentru care criticile formulate de această parte întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C.pr.civ. Întrucât se impune refacerea raportului de expertiză cu respectarea art. 208 alin. 1 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ., recursul declarat de R. A. a DP
C. -N. a fost admis, procesul fiind trimis spre rejudecare în apel, casarea fiind totală.
Având în vedere că, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare se va ajunge la repunerea în discuție a tuturor aspectelor invocate prin motivele de apel formulate de toate părțile, în mod formal se impune ca și recursurile celorlalți pârâți să fie admise.
Procedând la rejudecarea apelurilor potrivit celor stabilite de instanța de recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum a reținut și prima instanță, reclamantul a solicitat, prin notificarea înregistrată sub nr. 454 din 26 iulie 2011 la B.E.J. Boloș Micea, notificare adresată Consiliului Local C. -N., restituirea în natură a terenului în suprafață de 4613 mp (320 stj.p. + 960 stj.p.), înscris în CF nr. 13510 C., sub nr. top 14738, situat în municipiul C. -N., str. Meșter M. nr. 3 și 9, teren care fusese preluat abuziv de la B. C. P., antecesor al reclamantului, decedat la data notificării.
Prin precizarea de acțiune depusă înaintea primei instanțe (f. 72) reclamantul a solicitat să se dispună restituirea în natură în favoarea sa a suprafeței de 1307 mp din acela de 1727 mp cu privire la care a formulat petenții prin cererea de chemare în judecată, rămânând ca pentru diferența de 420 mp (dintre 1307 și 1727 mp) să-i fie acordate măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale.
Potrivit extrasului CF nr. 13510 C. aflat la dosarul primei instanțe (f. 7 și urm.), asupra imobilului teren (arător și fânaț la Eperieș) a avut calitatea de coproprietar, asupra unei părți totale de 3/10, B. C. P., antecesorul reclamantului, dreptul acestuia fiind întabulat sub B + 11 (cota de 2/10) și B +
23 (cota de 1/10, f. 7 și urm. dosar Tribunal). Cotei de 3/10 îi corespunde suprafața de 1727 mp, în condițiile în care suprafața totală a terenului este, așa cum s-a menționat mai sus, de 1 jugăr și 1 stj.p. (5758,2 mp).
Potrivit celor dispuse de instanța de recurs, în rejudecarea apelurilor prezenta instanță a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice având ca obiect identificarea terenului în litigiu și stabilirea faptului dacă acesta este liber în înțelesul Legii nr. 10/2001, deci dacă poate fi restituit în natură, în totul sau în parte, către reclamant.
Potrivit celor stabilite de expertul tehnic judiciar (f. 30 și urm. dosar rejudecare apeluri), din suprafața de 1727 mp solicitată de reclamant pentru restituire este liberă de construcții o suprafață de 1307 mp, în vreme ce suprafața de 420 mp este ocupată de construcții definitive.
În ce privește suprafața de 1307 mp liberă de construcții, expertul a arătat că aceasta se compune din suprafața de 173 mp (identificată prin indicativul S5) reprezentând teren viran folosit ca parcare, din suprafața de 906 mp teren( identificată prin indicativul S6) reprezentând curte extinsă folosit de pârâta R.
A. a DP C. -N. și din suprafața de 228 mp (identificată prin indicativul S7) reprezentând teren curte extinsă folosit de R. A. a DP
C. -N. (accesul la str. M. M. și racorduri la utilități - apă, gaz, canalizări).
Expertul tehnic a propus două variante de restituire în natură la care instanța să se raporteze, prima vizând suprafața de 1307 mp, iar cea de-a doua vizând suprafața de 941 mp (compusă din suprafețele de 173 + 768 mp).
În legătură cu această a doua variantă, expertul tehnic a menționat că a exclus de la propunerea de restituire porțiunea S=228 mp aflată pe colțul sud- estic al curții pârâtei R. A. a DP C. -N., pe care se află accesul la strada M. M. și racorduri la utilități, precum și o parte din perimetrul aflat între blocul de locuințe și clădirea de birouri a Regiei Autonome a DP (R.A.D.P.) C. -N., în sensul stabilirii unei fâșii de teren pentru întreținerea clădirii Regiei Autonome a DP C. -N. de 4 metri lățime, pe latura vestică a acesteia.
Completând aceste constatări, expertul tehnic judiciar a mai învederat, în răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâta R. A. a DP C. -N. (f. 55 dosar rejudecare apeluri) că rețeaua de canalizare existentă pe amplasamentul în litigiu, așa cum rezultă din adresa și planul S.C. Compania de Apă Someș S.A. C., precum și restul de utilități existente în perimetrul în litigiu, sunt avute în vedere în varianta nr. 2. A mai precizat expertul că rețele de utilități nu sunt însă amplasate pe terenul în suprafață totală de 941 mp propus spre restituire către reclamantă conform variantei nr. 2, deja menționată mai sus.
În raport de toate cele ce preced, prezenta instanță are a observa că potrivit dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este necesar a se verifica: destinația actuală a terenului solicitat și suprafața acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existente pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea); existența și utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea). În cazul în care se constată astfel de situații, afirmă aceleași dispoziții legale, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acela suprafețe
de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Aceste exigențe legale sunt satisfăcute, în prezentul proces, numai în cazul în care reclamantului i s-ar restitui în natură suprafața de 941 mp teren (173 mp
+ 768 mp) evidențiată în varianta nr. 2 a expertizei, astfel cum aceasta se află redată și în planul de situație integrat raportului de expertiză (f. 42), în caz contrar ajungându-se la a i se restitui reclamantului inclusiv o suprafață de teren pe care se află amplasate rețele de utilități și, de asemenea, nu i s-ar putea asigura pârâtei R. A. a DP accesul la partea din spate a construcției identificată prin A1 în planul de situație menționat.
Astfel fiind, se vor admite în parte apelurile declarate de pârâți, sentința urmând a schimbată în sensul restituirii în natură către reclamant a suprafeței de 941 mp teren, rămânând ca pentru diferența de 786 mp teren ce nu poate fi restituită în natură reclamantului să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 274 C.pr.civ. vor fi obligați pârâții apelanți să-i plătească reclamantului suma de 5.580 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert. Are în vedere Curtea, sub acest aspect, că le este imputabil pârâților faptul că nu au emis, în condițiile legii, dispoziție de soluționare a notificării formulate, câtă vreme, așa cum s-a văzut mai sus, reclamantul era îndreptățit la a obține măsuri reparatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelurile declarate de pârâții P. M. C. -N., M.
C. -N. ȘI R. A. A DP C. -N. împotriva sentinței civile nr. 880 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului C. pe care o schimbă în parte astfel:
Dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului a suprafeței de 941 mp teren, formată din suprafața de 768 mp. teren (S.6) și din suprafața de 173
m. teren (S.5), potrivit variantei nr.2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert inginer Mădăraș M. T. (f. 29-42 dosar apel rejudecare).
Stabilește dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale (Titlul VII, Legea nr. 247/2005) pentru suprafața de 786 mp. teren, identificat în CF nr. 13510 C., cu nr. top 14738.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâții apelanți să plătească reclamantului 5.580 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
V. M. D. | -L. | B. S. - D. | G. |
Red.VM/dact.MS 7 ex./_
Jud.fond: D.I.T.
Jud.apel: C.M.Conț/A.A.P.
| ← Încheierea civilă nr. 330/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 4128/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
