Decizia civilă nr. 4128/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4128/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 341 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe intimații
R. A. I. și R. A. L. ,
având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată R. A. L., asistată de avocat C. Tătar, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apreciază că decizia atacată este temeinică și legală, atât sub aspectul obligării pârâtului la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la dobânda
legală, cât și cu privire la cheltuielile de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4097/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții R. -A. I. și R. -A. L. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților 9237 lei reprezentând prețul actualizat achitat de reclamanți în temeiul contractului de vânzare-cumpărare 33690/1997, au fost respinse celelalte capete de cerere și a fost respinsă acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. _
.
Prin decizia civilă nr. 294/A/30 mai 2012 a T. ului C. a fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârât împotriva sentinței civile nr. 4097/_ a Judecătoriei C. -N. .
Prin decizia civilă nr. 76/R/_ a Curții de Apel C. au fost admise în parte recursurile declarate de reclamanți și pârât decizia civilă nr. 294/A/30 mai 2012 a T. ului C. a fost casată în parte, rejudecând, au fost admise în parte apelurile declarate de reclamanți și pârât împotriva sentinței civile nr. 4097/_ a Judecătoriei C. -N., la care s-a conexat dosarul civil nr._, care a fost desființată în parte și trimisă cauza la Judecătoria Cluj-Napoca pentru rejudecarea acțiunilor formulate de reclamanți împotriva Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, având ca obiect capătul 1 din ambele acțiuni. Au fost menținute restul dispozițiilor din sentință și decizie.
Prin sentința civilă nr. 5923/_, pronunțată în dosar nr. _
*, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții R. -A. I. și R. -A. L., în contradictoriu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 9149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/_ încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, sumă calculată pentru perioada martie 1997 - decembrie 2011.
A fost obligat pârâtul la actualizarea prețului achitat potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 și până la data plății și la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata sumei achitate cu titlu de comision aferent vânzării.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Comparând textul prev. de art. 50¹ din Legea nr.10/2001 potrivit căruia proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză, instanța reține că chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot solicita restituirea doar a prețului actualizat al imobilului obiect al contractului, în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001.
În lumina acestor dispoziții legale, instanța a constatat că s-a instituit o formă specială de răspundere a vânzătorului imobilelor care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, obligația de restituire a prețului revenind M. ui F. P. .
Aceste norme legale sunt speciale, derogă de la dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 1337 și urm. C.civ și stabilesc în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice obligația de despăgubire și cuantumul acesteia. Aceste norme speciale se aplică cu prioritate față de cele generale.
După cum cu putere de lucru judecat s-a stabilit atât de către instanța de recurs care a respins recursul reclamanților R. -A. privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, cât și de instanța de recurs care a trimis cauza în rejudecare, contractul de vânzare-cumpărare al imobilului încheiat
de reclamanții R. -A. a fost anulat fiind încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995. Ca atare sunt aplicabile prevederile art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, respectiv reclamanții pot pretinde numai prețul actualizat al imobilului.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/1997 reclamanții au plătit pentru imobilul apartament nr. 5 situat în C. -N., b- dul Eroilor nr. 15, suma de 11.753.013 ROL. Cu titlu de avans s-a achitat suma de 366,92 lei RON inclusiv 11,75 lei reprezentând comision de 1% din valoarea încasată, reținut de unitatea vânzătoare, iar ulterior suma de 808,38 lei cu titlu de rate de împrumut, respectiv suma de 758,44 lei, cu titlu de rate de dobândă, după cum rezultă din adresa emisă de Municipiul
-N. - S. Rate, Chirii, T. fe, Prețuri.
Potrivit adresei comunicate de Ministerul Finanțelor Publice aflate la fila 144 din dosar, valoarea actualizată a sumei de 1.921,99 lei achitate în contul ministerului, aferent contractului de vânzare-cumpărare nr. 33960/1997 este de 8793 lei, actualizarea fiind efectuată pe perioada aprilie 1997-octombrie 2011.
Din raportul de expertiză judiciară contabilă efectuat de expert Apostol
C., astfel cum a fost completat, a rezultat că valoarea actualizată a apartamentului este de 6.606,06 lei, valoarea actualizată a comisionului achitat societății intermediere este de 147,77 lei, iar valoarea actualizată a dobânzilor este de 2543,80 lei, sume calculate cu indicii de inflație în perioada martie 1997-decembrie 2011.
Reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat al imobilului în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, fără a fi inclus în această sumă comisionul achitat societății vânzătoare intermediare.
Această concluzie are în vedere faptul că plata comisionului a fost efectuată către SC Constructardealul SA, fără ca această sumă să intre în contul M. ui F. P., acesta neputând fi obligat la restituirea unei sume de care nu a beneficiat. Or, potrivit art. 1092 C.civ. orice plată presupune o datorie.
Ca urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la primirea sumei de 9.149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/_ încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, sumă actualizată pentru perioada martie 1997 - decembrie 2011.
Întrucât reparația trebuie să fie integrală, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea prețului și în continuare din ianuarie 2012 și până la data plății efective.
Cât privește cererea reclamanților de a fi achitată dobânda legală de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective a prețului, instanța a reținut că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării cu indicele de inflație, cele două tipuri de despăgubiri putând fi cumulate. Dobânda legală se datorează de către debitor, întrucât legiuitorul a prezumat existența unei daune a creditorului prin lipsa de folosință a sumei de bani ce i se datorează, conform art. 1088 C.civ, iar actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Instanța a apreciat că răspunderea specială pentru evicțiune a vânzătorului conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prezintă consecința reparării integrale a prejudiciului produs prin răspunderea civilă contractuală, daunele-interese constând în dobânda legală putând fi
solicitate în condițiile acestei răspunderi de la data punerii în întârziere conform art. 1079 C.civ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 9.149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.33690/_ încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, sumă calculată pentru perioada martie 1997- decembrie 2011; a obligat pârâtul la actualizarea prețului achitat potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 și până la data plății și la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia. Instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata sumei achitate cu titlu de comision aferent vânzării.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamanții au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată onorariul expertului contabil și onorariul avocațial din cursul judecății de la fond și apel. Din cuprinsul înscrisurilor depuse, instanța a constatat că onorariul achitat pentru expertiza contabilă judiciară este în sumă de 2.200 lei, iar onorariul avocațial achitat este în sumă de 3.000 lei la fond și de 2.000 lei în apel.
Prin decizia civilă nr. 341 din_ a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 5923/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N.
, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Primul motiv de apel, vizând acordarea în mod greșit atât a dobânzii, cât și a actualizării sumei, este nefondat.
T. ul a considerat, în acord cu cele reținute de prima instanță, că dobânda și actualizarea sunt două chestiuni distincte, având temeiuri diferite, astfel încât este posibilă acordarea ambelor.
Astfel, actualizarea sumei cu rata inflației se acordă pentru a se păstra cuantumul sumei, în condițiile în care, atunci când se scurge o perioadă lungă de timp, cum este cazul în speță, intervine devalorizarea datorată inflației. În acest sens, art. 50 din Legea nr. 10/2001 prevede ca suma achitată în temeiul Legii nr. 112/1995 și care se restituie în temeiul Legii 10/2001, să fie actualizată cu indicele de inflație. În caz contrar, între suma achitată anterior și cea care se restituie în prezent nu ar exista o echivalență.
Dobânda, pe de altă parte, este datorată în conformitate cu art. 1088 Cod civil, pentru prejudiciul adus prin întârzierea plății, după scadență și după punerea în întârziere. Prejudiciul se prezumă, deoarece în perioada în care debitorul a întârziat plata, creditorul ar fi putut întrebuința acea sumă în așa fel încât să-i producă foloase, ori, întârzierea plății l-a lipsit de folosința sumei și deci, de folosul pe care l-ar fi putut avea.
În consecință, actualizarea cu indicele de inflație, neurmărind sancționarea pentru întârziere, ci doar păstrarea echivalenței, nu constituie dobândă la dobândă, astfel cum a susținut apelantul, dobânda având caracter sancționator pentru culpa debitorului în caz de întârziere a plății, pe când actualizarea cu indicele inflației este independentă de culpa creditorului.
Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, actualizarea și dobânda privesc perioade diferite, actualizarea are în vedere inflația suferită anterior, iar
dobânda o perioadă viitoare, după momentul de la care curge obligația de plată și până la plata efectivă și doar în caz de întârziere a plății.
Cel de-al doilea motiv de apel, vizând cheltuielile de judecată, a fost apreciat, de asemenea, nefondat.
Astfel, contrar celor susținute de apelant, prima instanță a avut în vedere faptul că acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte și a acordat doar o parte din onorariul avocațial depus la dosar, invocând și prevederile art. 276 C.pr.civ.
Onorariul pentru expertiză nu poate fi acordat doar în parte, câtă vreme expertiza a fost întocmită pentru actualizarea sumei, iar capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei actualizată a fost admis în totalitate. Împrejurarea că M. F. nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare anulat, fiind obligat prin lege la restituirea sumelor, în calitate de depozitar, nu duce la înlăturarea aplicării prevederilor art. 274 C.pr.civ., potrivit cu care, partea căzută în pretenții va
fi obligată, la cerere, la cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, tribunalul a apreciat că cererea apelantului nu poate fi primită, onorariul achitat pentru expertiză fiind justificat, iar onorariul avocațial, astfel cum a fost parțial acordat, reprezintă un echivalent al muncii prestate în cauză, dat fiind că dosarul se află în rejudecare, trecând în primul procesual prin toate fazele,
fond, apel și recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii capătului de acțiune privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia și în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că procedând la actualizarea prețului acordat cu indicele de inflație până la data plății, cât și la acordarea dobânzii legale de la data pronunțării sentinței și până la data plății, se creează posibilitatea ca pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței atacate și până la data plății efective, pârâtul să plătească peste dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Prețul cuvenit în această situație se actualizează potrivit pct. 50.3 din HG nr. 250/2003. Altfel spus, dispozițiile Legii nr.10/2001 pe care își întemeiază reclamanții acțiunea prevăd restituirea prețului plătit în temeiul contractului desființat, actualizat la data plății cu indicele de inflație, fără să se facă referire la actualizarea cu dobânda legală.
Practica judiciară în materie a acordat dobânda legală după pronunțarea hotărârii de prima instanță și până la data plății doar în acele situații în care a fost acordat prețul actualizat cu indicele de inflație până la data pronunțării instanței, iar după această dată s-a dispus acordarea dobânzii legale. Cu alte cuvinte, ori se acordă prețul actualizat cu indicele de inflație până la data plății, ori acesta se actualizează cu indicele de inflație până la pronunțarea instanței de fond, după care se dispune actualizarea cu dobânda legală până la data plății și nu așa cum a procedat instanța de fond, care a acordat de la data pronunțării soluției și actualizarea cu indicele de inflație a prețului și dobânda legală la acesta.
În ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul a arătat că obligarea lui la suportarea acestora s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. 3,
coroborat cu art. 276 Cod proc.civ., iar pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice nu se află în culpă procesuală, întrucât nu a fost implicat în încheierea contractului de vânzare-cumpărare anulat, fiind obligat prin lege la restituirea prețului în calitate de depozitar a sumelor colectate cu titlu de preț.
În al doilea rând, raportat la complexitatea cauzei, pârâtul a apreciat că suma acordată de instanța de fond cu titlu de cheltuieli de judecată, este prea mare, motiv pentru care solicită reducerea acestora.
Prin întâmpinarea depusă intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că instanța de apel a reținut în mod corect natura juridică a celor două forme de despăgubire, că acestea sunt chestiuni distincte și pot fi cumulate.
În ce privește critica privind cheltuielile de judecată, intimații au arătat că instanța a acordat parțial onorariu de avocat de la fond și apel, acordând 2000 lei din cei 5000 lei dovediți cu chitanțele de la dosar, deci mai puțin de jumătate din onorariul plătit de reclamanți.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este fondat în parte și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin.1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Critica din declarația de recurs se referă doar la dispoziția din hotărârea instanței de fond referitoare la obligarea pârâtului la actualizarea prețului achitat potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 și până la data plății și la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia.
Analizând această critică, curtea reține că, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr.10/2001, "cererile sau acțiunile in justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru, iar potrivit alin. 3 din același act normativ, "restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare";.
Prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la restituirea prețului achitat de cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995 au caracter special și se aplică cu prioritate față de normele generale din Codul civil. Prin urmare, actualizarea prețului ce se restituie urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile legii speciale din Legea nr. 10/2001.
În speță, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că reclamanții au cumpărat imobilul în litigiu, apartamentul nr. 5 situat în C. -N., str. Eroilor nr. 15 cu încălcarea prev. art.9 din Legea nr. 112/1995.
În consecință, soluția legală este aceea de acordare a sumei achitate cu titlu de preț, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, începând cu ianuarie 2012 și până la data plății, potrivit indicelui de inflație, soluție care este în concordanță și cu prevederile art. 50 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
În consecință, curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtul
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în parte decizia
atacată în sensul că, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5923 din_ a Judecătoriei C. -N.
, pe care o va schimba în sensul că pârâtul va fi obligat la actualizarea prețului achitat în temeiul contractului de vânzare cumpărare începând cu ianuarie 2012 și până la data plății, potrivit indicelui de inflație. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
În ce privește critica privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.
274 și 276 Cod proc.civ., obligând pârâtul doar la o parte din onorariul avocațial suportat de reclamanți. Faptul că pârâtul nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare anulat, nu îl exonerează de plata cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., având în vedere și opoziția acestuia la admiterea acțiunii încă din primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 341 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ * pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 5923 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Schimbă sentința în sensul că pârâtul va fi obligat la actualizarea prețului achitat în temeiul contractului de vânzare cumpărare începând cu ianuarie 2012 și până la data plății, potrivit indicelui de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
ANA I. A. C. | A. | A. C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: O.R.Ghișoiu, A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 15/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 44/68. Legea 10/2001 → |
|---|
