Decizia civilă nr. 240/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/R
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanta D. D., domiciliată în S. M., str. D. C., bl. C12, ap. 22, județul S. M., împotriva sentinței civile nr. 6520 din 27 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenta D. D., lipsă, avocat M. I. și intimații L. V. și
L. R., personal, lipsă fiind intimații D. Ana M., D. I., H. M. și H. N.
G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură, la data de_, recurenta D. D. a precizări care au atașate împuternicirea avocațială nr. 14/_ și copia sentinței civile nr. 8831/_ a Judecătoriei B. M. pronunțată în dosarul 602/_ .
Reprezentanta recurentei D. D., avocat M. I. solicită anularea cererii de ajutor public judiciar formulată de intimatul L. V. având în vedere că acesta nu s-a conformat dispozițiile încheierii anterioare în sensul de a depune actele doveditoare prevăzute de art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008 în susținerea cererii.
Intimatul L. V. arată că renunță la cererea de ajutor public judiciar și că i- au parvenit niște acte, dar le are într-un singur exemplar.
Instanța, pentru a da posibilitate intimatului L. V. să facă un exemplar al actelor pe care dorește să le depună la dosar pentru comunicare cu recurenta, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenta D. D., lipsă, avocat M. I. și intimații L. V. și
L. R., personal, lipsă fiind intimații D. Ana M., D. I., H. M. și H. N.
G. .
Intimatul L. V., arată din nou, că renunță la cererea de ajutor public judiciar și depune întâmpinare, copia încheierii nr. 93/_ și adeverință nr. 264/1963 emisă de Sfatul P. ular al Orașului B. M., pe care le comunică cu reprezentanta recurentei D. D., avocat M. I. . Arată că nu este normal ca acum el să răscumpere terenul cumpărat de tatăl său în 1966.
Reprezentanta recurentei D. D., avocat M. I. arată că a studiat înscrisurile depuse de recurent, dar nu au legătură cu cauza, solicită judecarea recursului.
Intimatul L. V. arată că nu are alte acte de depus sau cereri de formulat.
Instanța, ia act de renunțarea intimatul L. V. la cererea de ajutor public formulată, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei D. D., avocat M. I. solicită admiterea recursului în sensul de a se lua act de voința recurentei de a renunța la judecata privind cererea prin care a solicitat obligarea pârâților la ridicarea construcției și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei dovedite cu chitanța nr. 21/_ pe care o depune la dosar.
Intimatul L. V. susține că soluția de la judecătorie nu este bună, sentința a fost atacată, dar nu de el ci de recurentă care nu a avut teren niciodată. Solicită să fie trimis dosarul la judecătorie, se opune admiterii recursului.
Intimata L. R. arată că s-a căsătorit cu soțul său, intimatul L. V. în anul 1985, iar casa era acolo pe acel pământ, susține concluziile puse de intimatul L.
V., adică să fie respins recursul. Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6520 din 27 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, se respinge, ca nefondată, cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu D. Ana M., D. I.
, ambele cu domiciliu în S. M., D. C., bl. C23, ap.40, jud. S. M., H. N.
G. și H. M., ambii cu domiciliul procesual ales în S. M., str. D. C., bl. C12, ap.22, jud. S. M. .
Se admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta D. D., domiciliată în S. M., str. D. C., bl. C12, ap.22, jud. S. M. în contradictoriu cu pârâții L. V. și L. R. ambii domiciliați în B. M., str. A.
V., nr.23, județul M. .
Obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1420 m. p. situat în B. M., str. A. V., identificat sub nr. topo 1033/7/1, înscris în CF nr. 50179 Recea, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1973 Săsar, delimitat conform anexei grafice nr. 1 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Zlampareț I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge, ca nefondată, cererea reclamantei de obligare a pârâților la ridicarea construcției constând în casă, în suprafață de 32 m.p. situată pe terenul revendicat.
Admite, în parte, cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și îi obligă pe aceștia, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2378 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr.8831 din data de 12 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar_, rămasă irevocabilă terenul în litigiu a fost atribuit în proprietate exclusivă reclamantei D. ca urmare a partajului dintre aceasta și intervenienți.
În consecință cererea de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu se vădește a fi nefondată, în condițiile arătate mai sus aceștia nemaiavând un drept propriu asupra respectivului imobil.
Reclamanta a dovedit cu actele depuse la dosar ca este unicul proprietar al terenului în suprafață de 2404 m.p. situat în situat în B. M., str. A. V., identificat sub nr. topo 1033/7/1, înscris în CF nr. 50179 Recea, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1973 Săsar iar din celelalte probe administrate în cauză, proba cu martori și expertiză tehnică a reieșit că din aceasta pârâții folosesc o suprafață de teren de 1420 m.p. fără a deține la rândul lor un titlu de proprietate pe care să-l opună reclamantei.
Terenul a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Zlampareț I., conform anexei grafice nr. 1, și are suprafața măsurată de 2404 m.p.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că pârâții folosesc din respectivul teren o suprafață de 1420 m.p pe care este amplasată și o casă cu suprafața de 32 m.p.
În temeiul art. 480 cod civil și ale Protocolul nr.1 la C.E.D.O pârâții au obligația de a respecta dreptul de proprietate al reclamantei, dovedit în cauză cu sentința mai sus menționată și de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață totală de 1420 m.p pe care îl ocupă și folosesc fără niciun drept.
În ce privește solicitarea de a dispune obligarea pârâților la ridicarea construcției constând în casă, în suprafață de 32 m.p. situată pe terenul revendicat instanța a avut în vedere pe deoparte prevederile art. 494 Cod civil precum și recunoașterea reclamantei din acțiunea formulată potrivit căruia antecesorul pârâtului L. V. numitul L. I. a primit de la CAP o suprafață de teren de 250 m.p în această locație, condiție în care, având în vedere înțelegerea intervenita între antecesorul pârâtului și CAP privind folosința terenului, înțelegere confirmată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată ținând cont de situația juridică a terenurilor în perioada anterioară anului 1989 când toate terenurile erau proprietate de stat fiind date doar în folosința persoanelor fizice sau juridice, instanța a apreciat că antecesorii pârâtului au calitatea de constructori de bună-credință, pentru ca dacă ar fi construit abuziv, proprietarul terenului ar fi cerut sistarea construcției sau demolarea, nu ar fi rămas în pasivitate.
Instanța a constatat incidența în cauză a prevederilor art.494 aliniatul ultim din Codul civil care stabilesc "daca plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de
către o a treia persoana de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului"; și caracterul nefondat al solicitării reclamantei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că pârâții au căzut în pretenții, și urmare a analizei conținutului înscrisurilor depuse, instanța a admis doar în partea cererea reclamantei, iar pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2378 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloare taxă de timbru (923 lei) timbru judiciar (5 lei) și onorariu de expert (1450 lei).
Pentru a decide astfel în privința neacordării cheltuielilor constând în onorariu de avocat, instanța a avut în vedere faptul că chitanțele depuse de reclamantă la dosar, în dovedirea efectuării acestora, nu cuprind nicio referire la faptul că sumele menționate în cuprinsul lor au fost achitate în prezentul dosar, prin raportare la numărul de dosar sau la contractul de asistență juridică încheiat cu avocatul ales.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind ridicarea construcției și menținerea restului dispozițiilor sentinței civile 6520/_ a Judecătoriei B. M. .
Prezenți la dezbateri, intimații s-au opus admiterii recursului, opunându-se cererii de renunțare la judecată formulată de recurenta-reclamantă.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele: potrivit art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă, atunci când s-a intrat în dezbaterea fondului, renunțarea la judecată nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți. În speță, renunțarea la judecată a intervenit după intrarea în dezbaterea fondului, respectiv în calea de atac a recursului, așa încât, pentru a deveni operantă, partea potrivnică ar fi trebuit să nu se opună la acest act de dispoziție.
Partea potrivnică, respectiv intimații-pârâți L. V. și L. R. au fost prezenți la dezbateri, poziția procesuală a acestora fiind foarte clar exprimată și anume de opunere la cererea formulată de recurentă.
Față de considerentele arătate, se impune respingerea recursului. Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat
recursul declarat de D. D., domiciliată în S. M.
, str. D. C., bl. C12, ap. 22, în contra sentinței civile nr. 6520 din_ a Judecătoriei B. M., județul M. .
IREVOCABILĂ
.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. B. , | C. | V. | , | P. G. | , | B. M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: Ș. Dan
| ← Decizia civilă nr. 261/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 3503/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
