Decizia civilă nr. 240/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.240/A
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. Brîndușa
J. ECĂTOR: S. -T. A. -Ana
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii de apel formulată de către reclamantul C. B. V. reprezentată prin P. D. I., cu sediul în comuna B. V., str. P., nr.361, județul M., împotriva sentinței civile nr.714 din data de_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a decis următoarele.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 714 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. B. V., reprezentată prin P. D. I. în contradictoriu cu pârâtul Ș. V., cu obligarea reclamantei la plata către pârât a sumei de 1.700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat să se dispună rectificarea cărții funciare B. - V., nr.
50.097, în sensul anulării încheierii de carte funciară nr. 118/_ prin care s-a dispus înscrierea în CF B. - V., nr. 50097 a dreptului de proprietate al pârâtului cu titlu de drept de moștenire pentru suprafața de 531 m.p. și restabilirea situației anterioare a CF B. - V., nr. 50097.
Reclamanta a arătat că suprafața terenului cuprinsă în titlul de proprietate nr. 44.086/17/_ eliberat pe numele I. ei Ș., ca moștenitoare a defunctei I. Ș., decedată la data de_ și procesul-verbal de punere în posesie din data de_, nu este conformă cu suprafața măsurată în schița întocmită de ing. P. Gavrilă și susține că prin aceasta se intră pe domeniul public al localității B. V. .
Reclamanta și-a precizat în drept acțiunea pe disp. art. 34, punctul 4 din Legea nr. 7/1996, însă art. 34 este în prezent abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 a Codului Civil, rectificarea cărții funciare fiind reglementată la Capitolul IV, Cartea a III-a din Noul Codul Civil (art. 907-915).
Art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 876-915 din Codul Civil se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate după intrarea în vigoare a Codului Civil, adică după 1 octombrie 2011. Actul a cărui anulare se cere, Încheierea CF nr. 118/_, este anterior intrării în vigoare Noului Cod Civil, astfel că i se vor aplica disp. art. 34, punctul 4 din Legea nr. 7/1996. Art. 34, punctul 4 prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că înscrierea nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Prima instanță a mai reținut că acțiunea în rectificarea înscrierii în cartea funciară are ca scop restabilirea stării tabulare anterioare schimbării ilegale (restitutio in integrum) care ar fi intervenit prin Încheierea de CF. De altfel și reclamantul solicită restabilirea situației anterioare a CF B. - V., nr. 50097.
Prin sentința civilă nr. 513/_ din dos. nr._, rectificată prin Încheierea din_, Ș. V., în contradictoriu cu vechii proprietari tabulari, cu domicilii necunoscute, citați prin afișare la ușa instanței, și-a înscris dreptul de proprietate prin moștenire legală pentru suprafața de 531 m.p. individualizată în Titlul de proprietate nr. 44086/17/_ și în C.F. nr. 106, nr. top. 160 - suprafața de 448 m.p.; în CF nr. 50022, nr. top. 155 - suprafața de 50 m.p. și CF nr. 50052, nr. top. 153 - suprafața de 33 m.p., conform schiței de dezmembrare întocmite de ing. P. Gavrilă, care face parte din hotărâre. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
În cazul în care s-ar proceda în modalitatea solicitată de reclamantă, ar însemna că ar trebui să se revină la situația anterioară înscrierii pârâtului în cartea funciară, adică să se înscrie dreptul de proprietate pe vechii proprietari tabulari, situație în care acțiunea ar apărea ca lipsită de interes din partea reclamantei. În situația în care reclamanta susține că are un drept de
proprietate asupra terenului în litigiu, ar fi trebuit să solicite și revendicarea suprafeței -proprietatea sa, cu privire la care susține că i s-a încălcat dreptul de proprietate, altfel acțiunea apare ca inadmisibilă deoarece acțiunea în rectificare CF este accesorie acțiunii în revendicare.
Prin Încheierea din 29 martie 2012 i s-a pus în vedere reclamantei să precizeze în scris acțiunea prin care solicită rectificarea cărții funciare, în sensul dacă solicită și revendicare imobiliară, raportat la susținerile sale potrivit cărora pârâtul ocupă suprafața de 300 m.p. din proprietatea sa, dispoziție care s-a menținut și pentru următoarele șapte termene de judecată, însă reclamanta, reprezentată prin avocat ales, nu a mai precizat acțiunea și nu a mai solicitat și revendicarea unei suprafețe de teren, probabil și pentru că nu a putut face dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței presupus revendicate.
Din inventarul domeniului public al comunei de la f. 9, nu rezultă că
"Strada lui Dănău";, care nu este identificată sub aspect de CF, ar fi ocupată de către pârâtul Ș. V. .
Pentru lămurirea situației juridice a imobilului în litigiu, dl. ing. Tomoiagă N. a întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (f. 68), expertiză pe care părțile au acceptat-o fără obiecțiuni, așa cum s-a reținut în Încheierea de ședință din data de_ .
Din concluziile Raportului de expertiză, rezultă că inițial parcela făcea parte din 2 numere topografice 153 și 155, iar apoi s-a făcut un singur CF: 50.097, drumul de acces hașurat cu culoarea albastră deservește doar imobilul de la nr. 733, ceilalți vecini folosind alte căi de acces.
La f. 10 din dos atașat nr._, se află Planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. P. Gavrilă, unde S. V. este înscris în CF nr. 106 și CF 50.022. Se observă că terenul are aceeași formă cu cel înscris în CF 50097, atribuindu-se un număr nou parcelei de teren a lui Ș. V. odată cu înscrierea dreptului de proprietate.
Art. 20 din legea 7/1996 arată că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil";. În cazul de față, înscrierea s-a făcut pe baza sentinței civile nr. 513/_ din dos. nr. _
.
Reclamanta a formulat plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva lui Ș. V. și P. Gavrilă.Și-a motivat cererea prin aceea că în luna aprilie a anului 2010, deci anterior pronunțării sentinței civile din_, numitul P. Gavrilă a întocmit o schiță de amplasament ce nu este conformă cu Titlu de proprietate nr. 44086/17/_ și Procesul-verbal de punere în posesie din _
. Mai mult se susține că se intră pe domeniul public al localității B. V., schița fiind întocmită pe un teren cumpărat de numitul Ș. V. de la numita Săliștean I., iar nu pe terenul reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 defunctei Ș. I. - mama lui Ș. V., terenul cumpărat fiind moștenit de vânzătoare de
la mama sa, al cărei nume este tot Ș. I., dar care este altă persoană decât mama intimatului Ș. V., mama vânzătoarei decedând la data de_, conform actului de deces nr. 8/_ .
Prin rezoluția procurorului din_ s-a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii Ș. V. și P. Gavrilă, soluție menținută prin sentința penală nr. 13/_ din dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești, prin care s-a respins ca nefondată plângerea introdusa de petenta C. B. -V., reprezentata prin P. și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale, fata de intimatul S. V. si fata de intimatul P. GAVRILA, din dosar nr.362/P/2011. Din dosarul penal atașat, coroborat cu celelalte probe din acest dosar, precum și cu cele administrate în dosarul civil atașat, rezultă că susținerea reclamantei că încheierea de CF nr. 118/_ s-ar fi dat cu încălcarea legii, este nefondată.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept de proprietate propriu cu privire la terenul întabulat pe numele pârâtului Ș. V. .
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 33 și 34, punctul 4. din Legea nr. 7/1996 deoarece nu s-a dovedit neconcordanța dintre înscrierea în CF și situația reală actuală a imobilului.
S-a mai reținut că sS-au solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, din care 1.500 lei reprezintă onorariul avocațial, iar diferența, cheltuielile de deplasare ale pârâtului la 13 termene de judecată, câte 100 lei pentru fiecare termen. Suma de 1.500 lei este justificată cu chitanța nr. 2/_, însă instanța a constatat că pârâtul a fost prezent la 11 termene de judecată, iar cheltuielile de deplasare din B. -V., localitate învecinată Judecătoriei Dragomirești nu se pot ridica la 100 lei/termen. Instanța a apreciat că suma totală de 200 lei pentru deplasarea pârâtului la instanță reprezintă o despăgubire echitabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat apel, reclamanta
C. B. V. prin primar solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, a se dispune rectificarea de CF 50097 B. V. în sensul anulării încheierii de carte funciară nr. 118/_ prin care s-a înscrierea în CF 50097
V. a dreptului de proprietate al pârâtului cu titlul de drept moștenire asupra suprafeței de 531 mp și a se dispune restabilirea situației anterioare de CF 50097 B. V. . În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, s-a învederat T. ui că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind criticabilă din mai multe puncte de vedere.
Un prim aspect este acela că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără să cerceteze amănunțit fondul cauzei, considerentele pe care se întemeiază fiind contradictorii, instanța interpretând în mod greșit aspectele deduse judecății.
Instanța la termenul din_ le-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea în sensul de a solicita și revendicarea suprafeței de 300 mp, ceea ce este inadmisibil având în vedere că pârâtul este proprietar de CF.
În sentința atacată instanța de fond reține că "din inventarul domeniului public al comunei depus la f. 9 nu reiese că strada lui Dănău (suprafața de teren în litigiu)... ar fi ocupată de pârât";, or aceasta este într-o gravă eroare deoarece inventarul domeniului public al unei unității administrativ teritoriale nu arată cine a ocupat o anumită suprafață de teren, ci cuprinde suprafețele de teren ce fac parte din domeniul public și deservesc întreaga comunitate (conform Legii 213/1998 art. 1 și urm.), în speță fiind vorba de o uliță comunală.
Apelantul a mai precizat că din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că din CF 50097 fac parte și nr. top 153, 155 care este un drum de acces, inginerul arătând că această suprafață într-adevăr este o cale de acces ce deservește proprietățile de la nr. administrativ 733, dar și pe cele de la nr. 734 și 739, așa cum reiese din schița întocmită de expert. Din această schiță se poate observa că pârâtul are proprietatea ce a moștenit-o de la mama sa și pentru care s-a eliberat titlul de proprietate la nr. administrativ 734 și nu 733 unde s-a făcut întabularea a cărei rectificare se solicită.
Instanța de asemenea a reținut că pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire pentru suprafața de 531 mp, suprafață individualizată în titlul de proprietate 44086/17/_ însă din actele depuse la dosar reiese în mod evident că suprafața de teren reconstituită prin acest titlu de proprietate și cea pe care s-a întabulat pârâtul nu este aceeași, având în vedere vecinătățile și configurația terenului din anexele titlului de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie. Este în mod evident o încălcare a proprietății publice obstrucționându-se astfel calea de acces pe drumul numit Ulița lui Dănău.
Instanța de fond a mai arătat că acțiunea în rectificare nu se poate admite deoarece nu s-a putut dovedi neconcordanța dintre înscrierea în CF și situația reală actuală a imobilului, nefiind îndeplinite în cauză prevederile art. 33 și 34 din Legea 7/1996, însă apelanta consideră că tocmai acest aspect s-a dovedit prin probațiunea administrată în cauză și anume înscrisurile depuse dar și concluziile din raportul de expertiză întocmit de ing. Tomoiagă N. de care instanța a înțeles să nu țină cont la pronunțarea sentinței atacate.
Acțiunea este întrutotul dovedită, pârâtul înscriindu-și dreptul de proprietate și asupra unei suprafețe ce aparține domeniului public ceea ce contravine prevederilor legale în domeniu deoarece în conformitate cu prevederile art. 11 din legea 213/1998, terenurile ce aparțin domeniului public sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile neputând fi dobândite de către alte persoane.
Intimatul S. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul a învederat că este de esența cauzei, că s-a formulat acțiune în rectificare de carte funciară, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 pct. 4 din
Legea 7/1996, fiind vorba de un act și fapt juridic anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
În principal, acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune accesorie, grefată pe o acțiune principală - care constituie suportul său juridic; respectiv pe acțiunea care însoțește dreptul subiectiv lezat sau vătămat prin înscrierea nevalabilă. În eventualitatea exercitării acestei acțiuni pe cale principală, este esențial să existe o hotărâre judecătorească irevocabilă, care consacră dreptul pe care se întemeiază acțiunea în rectificare.
În speța dedusă judecății, în mod corect a reținut instanța de fond că o astfel de cerere principală nu există, așa cum reclamanta nu a putut nici să opună o hotărâre judecătorească de natura celei prevăzute în textul legal invocat. Mai mult, deși instanța de fond a pus în vedere reclamantei necesitatea formulării unei astfel de petit, aceasta nu a înțeles să o facă, probabil raportat la faptul că nu era în măsură să își dovedească dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea doar pe o neconcordanță între starea de fapt și cea de drept înscrisă în cartea funciară, fără a aduce vreun argument juridic care să justifice rectificarea înscrierii.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică de ing. Tomoiagă N., care însă nu a reliefat vreo neconcordanță între situația reală și cea din cartea funciară. Concluziile expertizei au fost acceptate ca atare, niciuna dinte părți neformulând obiecțiuni la aceasta.
Plângerea penală formulată împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals - cu referire la schița de amplasament ce a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară, a fost soluționată irevocabil prin neînceperea urmăririi penale.
S-a invocat necercetarea fondului pentru ca, ulterior prin dezvoltarea motivelor de recurs, să se aprecieze că există suficiente argumente pentru admiterea pe fond a cauzei. În această situație se recunoaște, implicit, că instanța s-a preocupat și a efectuat o cercetare a fondului, pe baza probațiunilor solicitate de însăși reclamanta. Ca urmare, cererea subsidiară este nejustificată.
Analizând sentința, prin prisma motivelor de apel relevate, T. o apreciază legală și temeinică, urmând a o păstra, în aplicarea prevederilor art.
296 teza I Cod procedură civilă.
Temeiul juridic invocat de către apelanta-reclamantă în argumentarea în drept a acțiunii promovate îl reprezintă dispozițiile art. 34 pct. 4 din legea nr. 7/1996, care, în forma în vigoare la data încheierii a cărei anulare s-a solicitat, prevedeau că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
dreptul înscris a fost greșit calificat;
nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Așadar acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi promovată, în principiu, ca un petit accesoriu acțiunii principale (de anulare, de constatare a nulității titlului, în rezoluțiune etc.) de către persoana interesată, adică de aceea care invocă și dovedește un drept asupra imobilului a cărui neconcordanță tabulară este pusă în discuție. Cu alte cuvinte, promovarea și succesul unei astfel de acțiuni sunt subsumate dovedirii de către reclamant a acestui drept, care din punct de vedere tabular, este concurent cu al pârâtului înscris în cartea funciară. Aceasta chiar dacă s-ar invoca implicit inopozabilitatea hotărârii judecătorești în baza căreia s-a intabulat proprietarul de carte funciară.
Reclamanta a invocat faptul că o parte din terenul asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtului face parte din domeniul public, ca atare este inalienabil, imprescriptibil, insesizabil, susținere reiterată prin motivele de apel.
În dovedire, a înțeles să se prevaleze de un inventar al comunei cu domeniul public (fila 9 dosar fond) unde la pct. 67 apare relevată "Strada lui Dănău";, de 128 x 3,5 m.
Prin raportul de expertiză tehnică juridică efectuată în cauză, expertul Tomoiagă N. a relevat că parcela în litigiu, în suprafață de 80 mp nu este inclusă în procesul de punere în posesie, implicit nici în titlul de proprietate nr. 44086/17 eliberat pârâtului, iar scopul acestei parcele este asigurarea accesului spre imobilul casă și teren situate la nr. 733, ceilalți vecini folosind alte căi de acces.
Anterior operării în CF a încheierii a cărei întabulare se cere, parcela a fost înscrisă în proprietatea unor persoane fizice, iar nu a reclamantei, persoane în contradictoriu cu care pârâtul S. V. s-a judecat în dosarul _
.
Raportat la aceste aspecte, se constată că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că parcela în suprafață de 80 mp s-ar identifica în fapt cu "ulița lui Dănău";, înscrisă în actul pe care l-a depus la dosar, uliță care are alte dimensiuni decât parcela respectivă, nu este identificată tabular, apelanta acceptând fără obiecțiuni concluziile raportului de expertiză și fără a mai administra probe suplimentare în apel.
În acest context este nefondată critica referitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, iar împrejurarea că aceasta a pus în vedere reclamantei formularea unui petit de revendicare, pe care reclamanta nu l-a dedus judecății, nu este de natură a atrage schimbarea hotărârii, instanța statuând finalmente omnia petita.
Este adevărat că inventarul domeniului public relevă un drept de proprietate, nu arată cine anume a ocupat o suprafață de teren, dar tocmai aceasta era esența, ca reclamanta să probeze faptul că parcela litigioasă, ocupată de pârât, este aceeași cu ulița care face obiect al dreptului de proprietate publică, potrivit inventarului. Or sub acest aspect probele administrate nu au fost concludente, pentru a legitima pe reclamantă să solicite rectificarea de carte funciară.
Expertul tehnic judiciar Tomoiagă N. a arătat prin lucrarea efectuată că parcela în litigiu are ca scop accesul spre imobilul casă și teren situate la nr. 733, acest teren conduce doar spre acest imobil, ceilalți vecini folosind alte căi de acces, nu a relevat că parcela ar fi o uliță. Din schița depusă la fila 70 din dosarul primei instanțe rezultă că proprietățile cu numere administrative 734 și 739 au front stradal la ulița comunală configurată.
Aspectul invocat de către apelantă, în sensul că pârâtul și-ar fi intabulat dreptul de proprietate asupra unui teren ce nu a făcut obiectul reconstituirii conform Titlului de proprietate nr. 44086/17/_ nu susține concluzia afirmată că s-ar fi încălcat proprietatea publică , obstrucționându-se calea de acces pe drumul ulița lui Danău.
În considerarea acestor aspecte apelul va fi respins ca nefondat, iar în aplicarea prevederilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată să achite intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând o parte din onorariul avocat de 1.500 lei, conform chitanței depuse al fila 19 dosar. Instanța a făcut aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică, nu modifică această convenție în sensul că ar diminua suma negociată de părțile semnatare și cuvenită cu titlu de onorariu avocatului, ci doar apreciază în ce măsură acest onorariu trebuie să fie suportat de partea care a căzut în pretenții, reflectându-se total sau numai parțial în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Tocmai de aceea legiuitorul a instituit prin prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă dreptul instanței ca la finalul procesului, în funcție de valoare pricinii sau munca îndeplinită de avocat, să procedeze la micșorarea onorariului avocatului. Acest al doilea criteriu, al muncii depuse de avocat, este operant nu doar în ce privește aspectul calitativ al acestei munci, ci și cel cantitativ-la câte termene de judecată s-a impus prezența avocatului, care a fost amploarea efectivă a asistenței juridice calificate pe care a impus-o susținerea cauzei. Este de necontestat că din această perspectivă, munca depusă de avocat este sensibil mai redusă în ipoteza unui litigiu finalizat, precum în speță, la al doilea termen de judecată, avocatul intimatului fiind prezent la un termen și depunând întâmpinare. Dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă au fost apreciate constituționale prin decizia nr. 401/2005 a Curții Constituționale. În același sens este și jurisprudența C.E.D.O., Curtea statuând că onorariile
avocaților urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. B. V. prin P., în contradictoriu cu intimatul S. V., domiciliat în comuna B. V. nr. 734, județul M., împotriva sentinței civile nr. 714 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantă să achite intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
G. Brîndușa | S. | -T. | A. Ana | Roman M. |
Red./S.T.A./_
Tehnred./R.M./_ /4ex.
Red./J. ecător la fond:V. E. Gavriș T.
| ← Încheierea civilă nr. 130/2013. Rectificare carte funciară | Sentința civilă nr. 1720/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
