Decizia civilă nr. 46/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.46
Ședința publică din 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. N. C., judecător
DP, vicepreședinte tribunal
P. A., judecător
C. C., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții C. G. și C.
I.,
ambii cu domiciliul în comuna Crasna, sat M., nr.188, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr.1173 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosar civil nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant
C. G. asistat de avocat M. Ovidiu, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 9, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.
Recursul nu este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentantul recurenților reclamanți, avocat M. Ovidiu, depune la dosar
dovada achitării taxei judiciare de timbru chitanța nr.1501020006, în cuantum de
2.064 lei și dovada achitării taxei extrajudiciară de timbru, chitanța nr.1501020007, în cuantum în cuantum de 0,60 lei.
Totodată procedează la rectificarea erorii materiale strecurate în cererea de recurs în legătură cu numele reclamantului C. G., prin redactarea corectă a acestuia sub semnătură personală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți, avocat M. Ovidiu, susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea altor probe. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin cererea promovată la instanța de fond a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea extratabulară de 20 de ani, sistarea stării de indiviziune asupra imobilului astfel dobândit, notarea construcțiilor edificate pe acel teren și întabularea în C.F. a acestora.
Instanța a solicitat relații Comisiei Locale de Fond Funciar Crasna, care a comunicat faptul că suprafața de teren pe care se află casa de locuit și anexele gospodărești edificate de reclamanți a fost cooperativizată, nefiind solicitată la legile fondului funciar de nici o persoană. Având în vedere această stare de fapt, instanța a concluzionat că posesia exercitată de reclamanți nu este utilă și a respins acțiunea ca nefondată.
Această soluție a judecătoriei este nelegală în raport cu normele de drept material incidente, apreciază reprezentantul recurenților reclamanți, avocat M. Ovidiu.
Prescripțiile achizitive începute după data de 17 iulie 1947 sunt guvernate de prevederile Decretului Lege nr.115/1938, potrivit art.69 alin.2 din Legea nr.7/1996. Prin Decizia nr.IV din 16 ianuarie 2006 s-a admis un recurs în interesul legii, stabilindu-se că în cazul posesiile începute înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că după abrogarea lor posesorii terenurilor respective pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de
proprietate asupra terenurilor.
Decretul-Lege nr.115/1938 reglementează la art.28 uzucapiunea extratabulară de 20 de ani pe care au invocat-o.
Din probatoriul administrat rezultă faptul că titularul dreptului de proprietate a decedat în anul 1926, de la moartea acestuia trecând mai mult de 20 de ani. La data de_ s-a emis autorizația de construire, reclamanții exercitând de atunci o posesie utilă. Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 nu sunt în măsură să întrerupă prescripția potrivit Decizia nr.IV din 16 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Csație și Justiție.
În cazul în care prevederile deciziei menționate s-ar eluda, reprezentantul recurenților reclamanți, avocat M. Ovidiu, arată că de la data de_ prin Decretul-Lege nr.1/1998 și prin Decretul-Lege nr.9/1998 au fost abrogate prevederile Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974. În raport cu această dată termenul prescripției achizitive de 20 ani se împlinește la data de_, pe toată perioada posesia asupra terenul folosit cu titlu de grădină a casei de locuit fiind neîntreruptă natural sau juridic.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurenților reclamanți, avocat M. Ovidiu, arată că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1173 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții C. G. și C. I. în contradictoriu cu pârâții L. I., P. A., C. M. C. și C. M. .
În motivarea sentinței se arată că posesia exercitată de reclamanți nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1847 C. Civ., nefiind exercitată sub nume de proprietar și nefiind utilă, întrucât terenul, fiind cooperativizat, era scos din circuitul civil.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții C. G. și C.
I., solicitând instanței admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței instanței de fond și în consecință admiterea acțiunii, motivat de faptul că soluția este nelegală în raport cu normele de drept material incidente și în raport cu probatoriul administrat în cauză.
Recursul reclamanților C. G. și C. I. nu este fondat pentru motivele care succed:
În mod corect și legal instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamanților C. G. și C. I. împotriva pârâților L. I., P. A., C.
M. C. și C. M. pentru uzucapiune extratabulară de 20 de ani asupra cotei indivize de 2877/5755 părți, egală cu 2877 mp teren din imobilul înscris în CF nr.420 M., nr.topografic 13/c, compus din grădină situată în intravilan în suprafață de 5755 mp, sistarea stării de indiviziune prin formarea a două loturi, notarea unei noi case de locuit și a anexelor gospodărești și întabularea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune în favoarea reclamanților și a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în cote părți egale.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că posesia exercitată de către reclamanți nu a îndeplinit condițiile stipulate de art.1846-1862 Cod civil, nefiind utilă.
Instanța de recurs reține că posesia invocată de către reclamanți asupra suprafeței de 5755 mp înscrisă în CF nr.420 M. nu este una utilă, datorită faptului că terenul de 2877 mp pe care se află construită casa reclamanților C. G. și
C. I., teren care a aparținut defunctului P. I., a fost cooperativizat după cum rezultă din adresa nr.8660 din_ emisă de Comisia locală de fond funciar Crasna (f.41 dosar fond), iar pentru acest teren nu au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
Susținerile făcute de reclamanți în motivarea recursului, potrivit cărora acțiunea este admisibilă în baza art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938 privind uzucapiunea extratabulară care reglementează o posesie a bunului imobil timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, sunt nefondate, raportat la faptul că acest teren a fost cooperativizat, iar posesia reclamanților nu îndeplinește condițiile cerute de lege, nefiind utilă.
Mai mult decât atât, recursul în interesul legii admis prin Decizia nr.IV din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocat de reclamanți în motivarea recursului, se referă la o altă ipoteză, respectiv la scoaterea terenurilor din circuitul civil, nefiind aplicabil în prezenta cauză.
În aceste circumstanțe, recursul reclamanților C. G. și C. I. apare ca nefondat, urmând a fi respins în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. G. și C. I.
,
ambii cu domiciliul în comuna Crasna, sat M., nr.188, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr.1173 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. DP P. A. C. C.
Plecată în concediu semnează președinte tribunal
K. M.
Red.CNC/_
Dact.CC/_ /2ex Jud.Fond: Mefu-A. D.
| ← Decizia civilă nr. 132/2013. Uzucapiune | Sentința civilă nr. 626/2013. Uzucapiune → |
|---|
