Decizia civilă nr. 247/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 247/R
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de pârâta D. A. N., domiciliată în B. M., str. G. C., bl. 20, ap. 11, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3746 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 14299/_, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta D. A. N.
, personal și pentru intimatul D. M. A., lipsă, avocat Chindriș O. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta D. A. N. face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, după care depune extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul penal nr._ întocmit intimatului D. M. A., extras de pe site-ul Poliției Române privind violența în familie și influențe asupra dezvoltării copiilor, ancheta socială nr. 458/_ copia cărții de identitate a intimatului și note de ședință, înscrisurile le comunică cu reprezentantul intimatului D. M. A., avocat Chindriș O. . Solicită în probațiune administrarea probei cu martori și interogatoriul pârâtului arătând că, la fond nu a fost administrat probatoriu, martorul a fost mincinos.
Instanța, având în vedere calea de atac a recursului, pune în discuție solicitarea în probațiune formulată de recurenta D. A. N. .
Reprezentantul intimatului D. M. A., avocat Chindriș O. depune împuternicire avocațială nr. 23/_ și chitanța din_ reprezentând contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 800 lei, solicită respingerea cererii în probațiune formulate de recurenta D. A. N., arătând că pârâta a renunțat la probele propuse prin întâmpinare, iar martorul a fost audiat sub prestare de jurământ.
Instanța, în deliberare, respinge cererea în probațiune formulate de recurenta
D. A. N., respectiv audierea de martori și interogatoriu, având în vedere că în calea de atac a recursului nu se administrează probe noi.
Recurenta D. A. N. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar arătând că procesul pornește de la fals în declarații, respectiv intimatul nu are domiciliul indicat în acțiune. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului D. M. A., avocat Chindriș O. solicită judecarea recursului.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta D. A. N. solicită admiterea recursului și respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă apreciind că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acesteia. Arată că situația de față este una specială, copilul se află în evidențele spitalului fiind traumatizat de tatăl lui care este violent și agresiv, este în proces de divorț cu acesta, dar nu este un divorț normal. Copilul a fost expus din partea tatălui la scene de violență greu de imaginat, iar intimatul a fost chiar condamnat penal pentru infracțiunea de loviri și alte violențe. Copilul nu poate fi luat de la domiciliu deoarece intimatul locuiește în C., mai mult fiind audiat minorul a declarat că nu dorește să stea cu tatăl lui. În ultima perioadă, de 2 - 3 luni intimatul l-a căutat pe minor la școală, dar împins de la spate de avocații săi, iar ca și o consecință a acestei vizite minorul nu a mai vrut să meargă la școală.
În realitate, recurentul nu este interesat de copil care nu are nici o relație cu acesta, iar interesul superior al copilului în acest caz nu este să fie luat cu forța. Învederează că, intimatul nu și-a achitat obligația de întreținere față de minor și că acesta nu face nici un efort pentru reeșalonarea datoriilor la bănci, motiv pentru care este executat de bănci.
Reprezentantul intimatului D. M. A., avocat Chindriș O. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Apreciază că sentința atacată este temeinică și legală până la soluționarea dosarului de fond. Hotărârea este fundamentată în fapt și în drept, este dreptul copilului de a avea legături cu tatăl fără ingerința mamei, iar hotărârea dată în dosarul penal nu are nicio legătură cu prezentul dosar deoarece a fost dată în urmă cu 4 ani. Susține că reclamantul a părăsit domiciliul conjugal, dar nu și-a abandonat copilul ci și-a părăsit soția, iar cu minorul nu reușește să ia legătura de 2 ani. Arată că, părțile se află la al doilea proces de divorț, iar separarea soților nu presupune separarea și de copil. Este adevărat că unele violențe s-au manifestat în prezența copilului, dar nu asupra lui. Recurenta abuzează emoțional de minor, așa cum nu a abuzat fizic intimatul copilul, iar în cazul separării de copil autoritatea paternă se va pierde. Hotărârea de divorț a fost pronunțată și a fost admisă în totalitate acolo stabilindu- se un program minimal de vizitare al minorului. Învederează că intimatul locuiește la
M. permanent unde va păstra legătura și cu bunicii paterni și nu la C. unde doar lucrează, iar în buletin nu și-a schimbat domiciliul.
Recurenta D. A. N. arată că chiar intimatul a declarat că locuiește la
și ancheta socială a stabilit acest lucru, iar tatăl intimatului a declarat că nu îl primește pe intimat să locuiască la ei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3746 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis, în parte, cererea formulată și ulterior precizată de reclamantul D. M.
A., în contradictoriu cu pârâta D. A. N., și în consecință s-a stabilit în favoarea reclamantului modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul
F., născut la data 01 februarie 2005, astfel:
în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână, din fiecare lună, de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 18,00;
- prima săptămână din vacanța de iarnă;
prima săptămână din vacanța de primăvară, în situația în care vacanța de primăvară durează mai mult de o săptămână, în caz contrar, programul va cuprinde zilele de miercuri, joi, vineri și sâmbătă din săptămâna de vacanța de primăvară, cu începere de miercuri orele 9 și până sâmbătă orele 20;
o lună de zile în vacanța de vară, în fiecare an, și anume în luna iulie; cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul, fără însoțitori, de la locuința acestuia, și cu obligația de a-l readuce înapoi la aceeași locuință, la finalul programului mai sus stabilit.
În considerentele sentinței se reține că, instanța analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă a constatat că acestea au fost îndeplinite în cauză, măsurile dispuse urmând să aibă un caracter vremelnic doar până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate deja în cauza ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B. M. .
În privința caracterului urgent al solicitării reclamantului instanța a reținut că aceasta este justificată de separarea părinților minorului în fapt, și de scindarea astfel a autorității părintești precum și de limitarea nejustificată a dreptului minorului, în lipsa unor motive temeinice, de a menține legături personale cu ambii părinți ai săi. De altfel, datorită relațiilor tensionate dintre părți și exercitarea dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu minorul în absenta unei hotărâri judecătorești ar fi greu de realizat.
A fost evident că, prin întârziere, atât reclamantul, cât și minorul ar fi fost prejudiciați, primul prin punerea, fără vreo justificare rezonabilă, în imposibilitatea de a-și exercita drepturile părintești pe o perioadă îndelungată de timp, iar cel de-al doilea prin privarea de manifestarea si dezvoltarea relațiilor afective firești dintre copil și tatăl său.
În consecință cererea a avut un caracter urgent și a fost de natură să împiedice cauzarea unui prejudiciu.
De asemenea, în ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, instanța a apreciat că și această condiție este îndeplinită în cauză, instanța efectuând doar un examen sumar al litigiului, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, care în speță, a fost în favoarea reclamantului având în vedere calitatea sa de părinte al minorului și faptul că acesta nu locuiește efectiv, prin analiza efectuată nefiind antamat fondul litigiului dintre părți.
În ceea ce privește cererea reclamantului, instanța a reținut că, potrivit art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, reclamantului îi este recunoscut dreptul la respectarea vieții de familie care presupune, în mod primordial, dreptul de a menține legături personale cu copilul său.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 272/2004: "copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedică relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.";
Dispozițiile art. 401 alin. 1 cod civil stabilesc că părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
La art. 496 alin. 5 Cod civil, s-a stabilit că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului
Părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, până la soluționarea cererii de divorț, nu poate fi exclus de la exercițiul autorității părintești, și cu atât mai puțin de la exercitarea dreptului de a menține legături personale cu acesta.
În speță, dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul nu poate fi negat, fiind necesar să îl poată vedea și să țină permanent legătura cu acesta.
Conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, exercițiul dreptului pârâtului de a întreține relațiile personale cu copilul nu poate fi limitat decât dacă au fost demonstrate convingător existența unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
De altfel, pârâta prin întâmpinarea cât și cu ocazia concluziilor orale, a arătat că nu se opune stabilirii unui program de vizitare a minorului, dar că se opune ca minorul să fie luat de la domiciliu.
Părinții sunt primii chemați să vegheze asupra menținerii de către copii a unor raporturi psiho-afective și de conviețuire firești cu ambii părinți, astfel încât dezvoltarea lor armonioasă să fie asigurată. Numai astfel poate fi respectat interesul superior al copilului, dreptul acestuia de a se bucura de viața de familie, de grija și afecțiunea ambilor părinți care trebuie să contribuie împreună la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult, la formarea și menținerea unui psihic echilibrat, conduita dominată de resentimente putând influența dezvoltarea afectiv-emoționala a copiilor, echilibrul în formare și așa afectat de divorțul părinților.
Dreptul părintelui cu care minorul nu locuiește efectiv de a avea legături cu copilul său, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program prin care să se concretizeze acest deziderat. În consecință, legăturile personale ale minorului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat trebuie să fie menținute cu regularitate și nu să aibă caracter sporadic, accidental, iar perioada de timp petrecută împreună trebuie sa aibă o durata suficientă, astfel încât aceste legături să fie efective.
Programul de relații personale se impune a fi stabilit de o așa manieră, încât să aibă în vedere interesul superior al copilului și în același timp, să permită dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți.
Or, viața de familie presupune în primul rând posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unul de prezența celuilalt, fără factori exteriori care să-i perturbe.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea dreptului copilului, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioada determinată de către părinte, etc.
Așadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui cât și copilului, pentru a da expresie vieții de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin prevederile art.8 din Legea nr.272/2004.
Instanța nu a putut fi însă de acord cu solicitarea reclamantei-pârâte reconvențional, de limitare a relațiilor personale dintre minor și pârât doar la întâlnirile dintre aceștia la domiciliul minorului, fără găzduirea minorului de către pârât peste noapte, considerând că stabilirea doar a unui astfel de program, nu permite o relație reală și efectivă între minor și tatăl său, putând fi afectat chiar procesul de dezvoltare și maturizare a băiatului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță și autoritate conferite de prezenta paternă.
Așa cum s-a arătat mai sus, dreptul minorului de a menține relații cu părintele cu care nu locuiește în mod statornic, este în deplină concordanță și cu interesul superior al acestuia de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența figurii paterne în viața sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc și fără a fi stânjenit, eventual de prezența maternă sau altor persoane, în condițiile în care relațiile dintre părți sunt tensionate, iar acesta nu au făcut dovada că pot conlucra în interesul minorului sau de imposibilitatea ca minorul să rămână cu tatăl peste noapte.
Prin exercitarea dreptului de vizită doar în modalitatea solicitată de reclamantă la domiciliul minorului, acesta din urmă și tatăl său ar fi fost puși în imposibilitatea obiectivă, de a-și programa petrecerea unei vacanțe împreună sau într-o locație mai îndepărtată, și care ar presupune rămânerea peste noapte acolo, ceea ce nu corespunde interesului superior al minorului.
Cu toate acestea cererea reclamantului a fost admisă numai, în parte, potrivit dispozitivului, în sensul că a fost încuviințat programul de păstrarea a legăturilor personale cu minorul o săptămână în vacanța de primăvară, doar pentru situația în care vacanța de primăvară durează mai mult de o săptămână, în caz contrar,
programul urmând să cuprindă doar zilele de miercuri, joi, vineri și sâmbătă din săptămâna de vacanța de primăvară, cu începere de miercuri orele 9 și până sâmbătă orele 20, instanța având în vedere că este posibil ca vacanța de primăvară sa aibă durata doar de o săptămână, cum este cazul anului școlar 2012-2013, fiind în interesul minorului, în opinia instanței ca acesta să petreacă, în acest caz, parte din vacanța de primăvară cu ambii săi părinți.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. A. N. care a solicitat, în principal, admiterea recursului și respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă. În subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului.
În motivarea recursului se arată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 581 și 613 Cod procedură civilă. Nu este îndeplinită condiția urgenței, având în vedere faptul că reclamantul de bunăvoie și-a părăsit copilul, preferând relațiile extraconjugale, imediat după nașterea copilului, nemaiinteresându-se și nemaicontribuind în nici un fel la creșterea și educarea sa. Stabilirea unui program de vizitare nu se poate face pe calea ordonanței președințiale deoarece vizează fondul, iar nu o măsură vremelnică. Nu s-a demonstrat existența unei urgențe. Nefiind îndeplinită nici condiția vremelniciei stabiliri unui program de vizitare pe cale de ordonanță președințială nu este admisibilă. Este imposibil pentru minor mediul promiscuu în care reclamantul l-ar duce pe acesta, deoarece mai bine de doi ani locuiește în C. - Napoca, fără un domiciliu stabil. Copilul nu vrea să meargă cu tatăl său deoarece l-a bătut și spărgea telefoane. Copilul este în evidența serviciului de psihologie clinică al Spitalului J. ețean B. M. pentru ședințe de psihoterapie din noiembrie 2010.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Din relațiile de căsătorie a părților a rezultat minorul F., născut la data 01 februarie 2005. În prezent părțile se află în proces de divorț care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. M. .
Din actele de la dosar reiese că în luna aprilie 2011 soții s-au separat în fapt, dată de când minorul a rămas în grija recurentei. Înainte de despărțirea soților au fost mai multe certuri unele chiar violente și la care ar fi asistat și minorul.
După ce reclamantul a părăsit domiciliul conjugal acesta nu a dovedit să aibă un domiciliu stabil,. Astfel, deși în cartea de identitate apare cu domiciliul în Băița nr. 687 județul M., la această adresă nu a fost niciodată găsit chiar și de către organele de poliție (fila 70 dosarul de fond). Nici în B. M. la adresa părinților reclamantului acesta nu a fost găsit. Când s-a efectuat ancheta socială mama acestuia a afirmat că reclamantul vine la această adresă doar o dată pe lună. În C.
- Napoca unde susține reclamantul că ar locui nu a indicat vreo adresă.
Pe de altă parte, din probele de la dosar reiese că stările conflictuale dintre soți sunt de mai lungă durată, că de minor s-a ocupat mai mult mama, tatăl lipsind
mai mult de acasă. Astfel că, relațiile copilului cu tatăl sunt mai reci, copilul nu prea este obișnuit cu tatăl. Audiat în camera de consiliu (fila 38) minorul a declarat că nu dorește să petreacă câteva ore cu tatăl său, că nu-l iubește, că nu vrea să-l vadă. Bunicii paterni și-au văzut nepotul doar de trei ori (fila 18), practic copilul nu-și cunoaște acești bunici, fiind străin față de ei.
Din fișa de evaluare psihologică întocmită de Spitalul J. ețean de Urgență
"Dr. Constantin O. "; B. M. (fila 44) se reține că minorul prezintă: " Personalitate în curs de structurare cu elemente de instabilitate emoțională (prezintă dificultăți la nivelul autoreglării emoționale), instabilitate psiho - motorie, hiperactivitate, tendințe de comportamente disruptive (sunt prezente elemente de opoziție - sfidare, dificultăți în respectarea regulilor și cerințelor specifice educaționale)."; De asemenea, potrivit aceluiași raport "Se evidențiază ocazional, tulburări de somn - ponor nocturne; secundar problemelor conflictuale familiale. Anxietate de separare. Hiperprotecție maternă, posibil secundar lipsei figurii paterne și a tensiunilor familiale.";
Recomandările făcute de specialiști sunt: "evitarea situațiilor conflictuale generatoare de anxietate; asigurarea unui climat armonios la întâlnirile cu partea paternă; pentru restabilirea întâlnirilor cu partea paternă, să se aibă în vedere ca vizitele să se realizeze în condiții de securitate afectivă, în locații familiare copilului și în prezența unei persoane securizante afectiv, cum ar fi mama sau bunica maternă, bunicul matern."; Minorul a fost luat în evidența acestei serviciu de specialitate din noiembrie 2010.
Instanța de fond prin modalitatea în care a stabilit programul de vizitare al minorului nu a avut în vedere aceste aspecte esențiale, și anume, în primul rând interesul superior al copilului faptul că reclamantul nu are un domiciliu unde să-l ducă pe copil, că acesta din urmă este străin sau aproape străin față de tatăl său și de bunicii paterni (pe care nici nu îi cunoaște), de recomandările făcute în fișa de evaluare psihologică, în sensul că vizitele să se realizeze în condiții de securitate afectivă, în locații familiare și în prezența unei persoane securizate afectiv cum ar fi mama sau bunicii materni.
Pentru aceste considerente se apreciază că se impune completarea probațiunii ținând cont de recomandările făcute în fișa de evaluare psihologică, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul se va casa sentința judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 304 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de D. A. N. contra sentinței civile 3746 din_ a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 8 mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. | ier | |||||||
P. | M. B. | , | C. | V. | , | P. G. , | B. | M. |
Red. P.G./_
Dact. B.M./_ Ex. 2
J. ecător fond: șendrescu Dan
| ← Decizia civilă nr. 279/2013. Ordonanta presedintiala | Sentința civilă nr. 396/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
