Decizia civilă nr. 358/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 358/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ UST 2013 INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: O. -C. T.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului promovat de apelant M. | R. | M. |
împotriva sentinței civile nr. 8935/_, pronunțată în dos. nr. _ | al |
Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat N. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, personal și asistată de av. S. Francisc, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, apelantul a depus la dosar, prin fax, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
T. ul pune în discuție cererile în probațiune formulate de apelant în cuprinsul memoriului de apel (interogatoriul pârâtei și efectuarea unei cercetări la fața locului).
Reprezentantul intimatei solicită respingerea acestora.
T. ul, după deliberare, respinge cererile în probațiune formulate ca nefiind utile soluționării cauzei.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Arată că intimata nu este o persoană tolerată în imobil, ci o moștenitoare legală a defunctei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin ordonanța civilă nr. 8935/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea formulată de reclamantul M. R. M. în contradictoriu cu pârâta N. M. .
Pentru a pronunța această ordonanță, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2013 sub nr._ reclamantul M.
R. M. a solicitat instanței evacuarea pârâtei N. M. din imobilul situat în C. -N., C. Florești nr. 1, bl. T1, sc.1, ap. 34, jud. C., identificat în CF
1. C. -N., până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._ aflată pe rolul Judecătoriei C. -N. .
Arată că a încheiat cu mama pârâtei, în prezent decedată, promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, ulterior fiindu-i predată posesia. După decesul promitentului vânzător, în mai 2012, anterior promovării litigiului cu
nr._, pârâta a înlocuit yala de la intrarea în apartament, deposedându-l.
A înregistrat plângere penală împotriva pârâtei, arată reclamantul, plângere aflată în stadiu de cercetare.
Reclamantul pretinde că apartamentul se află într-o stare avansată de degradare, aspect ce impune odată în plus, evacuarea pârâtei.
Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 996 C.pr.civ. și menționează că urgența este dată de faptul deposedării sale, precum și de starea de degradare a imobilului. Vremelnicia este dată de existența cauzei civile nr._ a Judecătoriei C. -N., în raport de care a solicitat luarea măsurii. Nu în ultimul rând, reclamantul apreciază că nu se prejudecă fondul litigiului, invocând în acest sens Decizia Civilă nr. 2426/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
A indicat temei de drept dispozițiile art. 996 și următoarele C.pr.civ. Pârâta a formulat întâmpinare, în termenul legal, prevăzut de art. 205
C.pr.civ (f-31-51). Invocă excepția inadmisibilității cererii, dat fiind lipsa identității de obiect și cauză cu dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -
N. . Instanța a apreciat excepția ca fiind o apărare de fond, analizând-o ca atare odată cu fondul pricinii.
Solicită, apoi, respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea poziției procesuale exprimată prin întâmpinare, pârâta arată că lipsa identității de obiect și cauză între cererea formulată pe calea ordonanței președințiale și dosarul de fond cu nr._ a Judecătoriei C. -N. face ca cererea să devină inadmisibilă.
Consideră, de asemenea, că lipsește urgența, ca cerință obligatorie instituită de art. 996 C.pr.civ. și în acest sens invocă termenul considerabil de lung scurs de la data deposedării, mai 2012 și data promovării cererii, _
, iar procesele și plângerile derulate între părți în acest răstimp nu reprezintă, în opinia pârâtei, cauze care să împiedice reclamantul să uzeze de această procedură specială.
Vremelnicia, în opinia pârâtei, nu există în cauză, și se referă la faptul că dosarul de fond_ a fost suspendat din culpa reclamantului, în temeiul art. 1511C.pr.civ. 1865. Cauza a primit termen pentru septembrie 2013 în urma cererii pentru repunere pe rol, formulată de reclamant, dar acest termen nu reprezintă o garanție că cererea de repunere pe rol va fi admisă.
Cât privește cerința neprejudecării fondului, pârâta consideră că evacuarea sa din apartament ar prejudeca fondul, întrucât ambele părți pretind că dețin titlu valabil pentru a avea posesia, reclamantul invocând promisiunea sinalagmatică, iar pârâta calitatea de moștenitor legal.
Se apără față de susținerile reclamantului, referitoare la starea de degradare a apartamentului, declarând că s-a încheiat contract de prestări servicii cu o persoană autorizată, Ciontoș N. . Întrucât actul la care face referire nu a fost depus odată cu întâmpinarea, instanța nu a luat în considerare înscrisul depus ulterior, la primul termen de judecată.
Din probatoriul administrat, instanța a constatat următoarele:
În baza promisiunii sinalagmatice de vânzare încheiată din data_ de către reclamant și promitentul vânzător M. R. anda, reclamantul a avut posesia apartamentului, situat în C. -N., C. Florești nr. 1, bl. T1, sc.1, ap. 34, jud. C., identificat în CF 1. C. -N., până în luna mai 2012, când pârâta a înlocuit yala de la intrare. Acest fapt este confirmat de pârâtă în întâmpinare, ea justificând calitatea de moștenitor legal pentru a pretinde, la rândul ei, posesia legitimă a apartamentului.
Pentru a stabili asupra temeiniciei cererii de ordonanță președințială, cererea astfel formulată trebuie să se conformeze cerințelor prev. de art. 996 alin 1C.pr.civ., anume, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de dispozițiile art. 996 C.pr.civ. apreciind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța a constatat că cererii îi lipsește caracterul urgent. Pentru a aprecia astfel, instanța s-a raportat la data la care pretinde că a pierdut posesia imobilului, respectiv luna mai 2012. Nu este relevant că în răstimpul scurs până la promovarea cererii de ordonanță președințială părțile au purtat procesul cu nr._ ori că reclamantul a promovat plângere penală, ambele situații nefiind de natură să excludă posibilitatea promovării cererii de ordonanță președințială.
La fel, instanța a apreciat că nici pretinsa stare de degradare a apartamentului nu poate reprezenta motiv pentru care s-a acționat la un an de la data pierderii posesiei. Pe de-o parte, potrivit art. 1169 C.civ. reclamantul avea obligația de a produce dovezi în acest sens și nu s-a conformat, iar pe de altă parte degradările eventuale, produse de pârâtă apartamentului nu pot fi iremediabile și, în consecință, nici nu pot fi de neînlăturat.
Concluzia instanței a fost în sensul că cererea în evacuare, pe care reclamantul a promovat-o pe calea ordonanței președințiale, nu are caracter urgent. Iar pentru că legiuitorul stabilește ca cele trei condiții de admisibilitatea să fie cumulative, lipsa urgenței atrage respingerea cererii ca neîntemeiată și face de prisos analiza celorlalte două condiții de admisibilitate.
Împotriva ordonanței menționate a declarat apel reclamantul M. R.
, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în cadrul judecății în prima instanță a fost în mod nelegal decăzut din dreptul de a propune probe. La termenul de judecată din data de_, a propus administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, în conformitate cu art. 998 Noul C proc. civ., care prevede la alin. 3 că judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Ținând cont de faptul că pârâta se afla în sala de judecată, iar proba propusă
întrunea și condițiile impuse de art. 255 N. C proc civ. și anume, aceasta să ducă la soluționarea procesului și să fie admisibilă potrivit legii, consideră că se impunea admiterea acesteia. Instanța însă, susținând că în lumina prevederilor Noului cod de procedură civilă, probele trebuiau propuse prin cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii, l-a decăzut din dreptul de a propune probe noi.
Într-adevăr, Noul c. proc. civ. prevede la art. 194 alin. 1 lit. e) faptul că cererea de chemare în judecată trebuie să conțină "Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere". Prin derogare de la sancțiunea nulității cererii pentru nerespectarea unei cerințe intrinseci, neindicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere este de natură să determine sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai propune probe, potrivit art. 254 alin. 1 N. C. pr. civ., cu excepțiile prevăzute de lege.
Instanța, decăzându-l din dreptul de a propune proba cu interogatoriul, a ignorat dispozițiile alin. 2 al art. 254 care instituie situațiile de excepție în care pot fi propuse probe și în alte condiții decât prin cererea de chemare în
judecată, respectiv întâmpinare. Astfel, dovezile care nu au fost propuse de către apelant prin cererea de chemare în judecată, trebuiau încuviințate în cursul procesului dacă, printre altele "4. administrarea probei nu duce ia amânarea judecății";. În condițiile în care instanța reține în cuprinsul ordonanței civile nr. 8935/2013 faptul că "apoi solicită instanței încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, având în vedere că aceasta este prezentă la termen iar administrarea probei nu ar necesita un timp îndelungat, astfel cum prevede art. 998 N. C. proc. civ", consideră că nu existau motive pentru respingerea propunerii de luare a interogatoriului pârâtei, acesta putând fi administrat pe loc, neimpunându-se amânarea judecății. Ar fi fost respectate așadar atât dispozițiile art. 254, 255, cât și ale art. 998 din Noul C. proc. civ. referitoare la propunerea și administrarea probelor în cadrul procesului civil, cu aplicare la procedura specială a emiterii ordonanței președințiale.
Mai mult decât atât, din moment ce în motivarea instanței se reține faptul că printre principalele motive de respingere a cererii se numără și împrejurarea conform căreia "reclamantul avea obligația de a produce dovezi în acest sens și nu s-a conformat";, neconformarea fiind urmarea directă a încălcării de către instanță a normelor de procedură impuse de lege consideră că se impune schimbarea în tot a hotărârii atacate, conform art. 480 alin. 2
C. proc. civ.
Referitor la fondul cauzei, arată că prin cererea introductivă a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri vremelnice, până la soluționarea pe fond a cauzei înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 141_, prin care să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în C. -N., Bd. Eroilor, nr. 13. ap. 4. jud. C. înscris în CF nr. 1. . Instanța reține însă în mod eronat, faptul că ar fi solicitat evacuarea pârâtei din imobilul în care aceasta domiciliază, respectiv, apartamentul situat în C. -N., C. Florești, nr. 1, bl. TI, se. 1, ap. 34, jud. C. .
M. ivul solicitării sale constă în împrejurarea conform căreia a încheiat la data de_ un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu numita M. R. anda, prin care aceasta a consimțit la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C. -N., Bd. Eroilor, nr. 13, ap. 4. Întrucât imobilul a fost dobândit de vânzătoare în baza Legii nr. 112/1995 care interzice înstrăinarea timp de 10 ani de la data dobândirii, părțile au convenit ca actul autentic să se perfecteze după expirarea interdicției, în speță data de_ .
Odată cu achitarea integrală a prețului fixat la 35.000 Euro - la data semnării convenției, apelantul a fost pus în posesia imediată a imobilului obiect al antecontractului de vânzare cumpărare, promitenta vânzătoare rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra acestuia.
Promitenta-vânzătoare a decedat însă la data de_, înainte de a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare imobil în formă autentică, obligație care s-a transmis astfel la moștenitori în baza dispozițiilor contractuale exprese, printre care se numără și pârâta N. M. .
Arată că a fost nevoit să introducă la data de_ o acțiune civilă care are ca obiect obligarea moștenitorilor numitei M. R. anda la perfectarea vânzării încheiate cu defuncta.
În luna mai 2012, anterior inițierii acestui litigiu, a fost îndepărtat în mod ilegal de către pârâtă din posesia imobilului obiect al antecontractului de vânzare-cumparare, în concret, pârâta a înlocuit yala de la intrare în imobil - fapt recunoscut în întâmpinare, aceasta justificând calitatea de moștenitor legal pentru a pretinde posesia legitimă a apartamentului. În acest fel, a
rămas lipsit de acces la bunul ce îl poseda în mod legitim, din moment ce posesia i-a fost transmisă de însuși proprietara bunului încă din anul 2006.
Prezenta problemă face obiectul plângerii penale introduse la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 4231/P/2013 pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie de către pârâta N. M. . În mod corect instanța de fond a reținut în curpinsul motivării faptul că nici procesul cu nr._ și nici dosarul penal deschis pe numele pârâtei nu sunt "de natură să excludă posibilitatea promovării cererii de ordonanță președințială";.
Până la soluționarea atât a cauzei civile, cât și a dosarului penal aflat pe rol, se impune însă de urgență evacuarea pârâtei, raportat la faptul că imobilul se află într-o stare avansată de degradare care se apropie de pragul iremediabilității, stare datorată exclusiv atitudinii pasive și lipsei de interes a pârâtei. Aceasta a permis degradarea excesivă a imobilului într-un termen foarte scurt, de aproximativ un an, situație care nu mai poate continua datorită prejudiciului la care se expune apelantul până la soluționarea dosarelor aflate pe rolul instituțiilor competente.
Potrivit dispozițiilor art. 996 N. C. proc civ., instanța va putea să ordone, stabilind în favoarea reclamantului aparența de drept, măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condițiile de admisibilitate ale cererii prevăzute de textul legal sunt așadar urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului pricinii, fiind unanim acceptat în practica și doctrina judiciară că pe calea ordonanței președințiale. pot fi dispuse măsuri de către instanță în situația în care se tinde la stoparea unui act abuziv.
Ocuparea în continuare a apartamentului de către pârâtă în mod abuziv prejudiciază în mod evident posesia apelantului ce este păgubit de prerogativa sa de a se folosi de imobil, iar mai mult decât atât, prin persistarea acestei situații de ilegalitate dreptul de folosință și chiar de proprietate a apelantului va fi grav prejudiciat de acțiunile pârâtei care vor aduce imobilul într-o stare care va face foarte dificilă, sau chiar imposibilă,
folosința.
Cu toate că legiuitorul nu definește conceptul de urgență, în cuprinsul textului legal sunt indicate situațiile care o pot justifica, printre care și aceea de păstrare a unui drept care s-ar păgubi prin întârziere precum și prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Arată că este îndreptățit la păstrarea posesiei imobilului în folosința căruia a intrat în condiții de deplină legalitate, aceasta fiindu-i transmisă odată cu semnarea unui antecontract de vânzare-cumpărare în anul 2006, precum și achitarea integrală a prețului contractului (35.000 Euro). Mai mult decât atât, evacuarea pârâtei este singura modalitate prin care se poate preveni prejudicierea sa iremediabilă datorată stării înaintate de degradare a imobilului obiect al prezentei cereri.
Instanța de fond a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale tocmai pentru lipsa caracterului urgent al acesteia, raportat la data la care a pierdut posesia, respectiv luna mai 2012, Urgența luării măsurii evacuării pârâtei nu rezultă însă strict din deposedarea apelantului, ci din împrejurarea conform căreia starea imobilului s-a degradat într-un mod îngrijorător pe parcursul acestui interval de timp, ajungând în prezent într-o stare care nu mai poate continua. A solicitat în nenumărate rânduri pârâtei părăsirea imobilului, nefiind pasiv în tot acest timp, măsurile judiciare penale
și civile au fost luate doar când acestea au fost considerate ultimele alternative aflate la îndemâna sa pentru soluționarea problemei.
Prin motivarea instanței, aceasta susține că cererea de emitere a ordonanței președințiale a fost introdusă pe de-o parte prea târziu, raportat la momentul deposedării subsemnatului, iar pe de altă parte prea devreme raportat la starea de degradare a imobilului, care încă nu ar fi iremediabilă.
Cu privire la vremelnicia măsurii, consideră că această cerință este îndeplinită întrucât a solicitat instanței civile competente obligarea moștenitorilor promitentei-vânzătoare la perfectarea contractului de vânzare- cumpărare încheiat cu aceasta, litigiu care va stabili definitiv și irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză.
Prezenta cerere însă vizează doar posesia legitimă a imobilului, posesie care cel puțin până la soluționarea litigiului pe rol, îi aparține în totalitate. Astfel, ținând cont de faptul că pe calea unei ordonanțe președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve fondul pricinii, măsurile luate în acest mod fiind limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului de drept comun între părți, consideră că este îndeplinită și această condiție de admisibilitate a prezentei cereri.
De asemenea, consideră că nu ar fi afectat fondul litigiului, întrucât în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun. Ținând cont de faptul că este titularul unui drept de creanță ce constă în obligarea moștenitorilor promitentei-vânzătoare la perfectarea vânzării imobilului, coroborat cu faptul că însăși defuncta promitentă i-a transmis posesia deplină a imobilului obiect al antecontractului încă din anul 2006, consideră că în favoarea sa există apartenența de drept, iar prezenta cerere este admisibilă. Astfel, raportat la faptul că dreptul său decurge dintr-un titlu, instanța, fără a cerceta în fond valabilitatea actului, a examinat validitatea formală a actului, eficacitatea și opozabilitatea acestuia, și a concluzionat în mod corect că în raport de dispozițiile art. 996 C. pr. civ., în favoarea apelantului există aparența de drept.
În orice caz, ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește litigiul pe fondul dreptului, neavând astfel niciun efect asemănător unei antepronunțări în privința acestuia. Singurul scop al prezentei cereri îl constituie repunerea apelantului în posesia imobilului, acesta fiind titularul unei promisiuni de vânzare-cumpărare asupra imobilului respectiv și singura persoană care a fost trimisă în posesia bunului tocmai de către proprietara acestuia, în anul 2006.
Prin întâmpinarea formulată intimata N. M. a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la suportarea cheltuielilor de judecata.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Raportat la probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.996 alin.1 C.proc.civ. "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Așadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: dovedirea de către reclamant
a unei aparențe de drept; existența urgenței; caracterul vremelnic al măsurii solicitate; prin luarea acestei măsuri să nu se prejudece fondul cauzei.
T. ul consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
Astfel, tribunalul consideră admisibilă o cerere de ordonanță președințială având ca obiect evacuarea unei persoane dintr-un imobil, însă doar atunci când se urmărește înlăturarea unui act evident abuziv, respectiv când un imobil este ocupat fără nici un titlu.
În speță însă, tribunalul consideră corectă concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea condiției urgenței, în condițiile în care reclamantul a invocat faptul că pârâta a intrat în folosința apartamentului în litigiu în cursul lunii mai 2012 iar prezenta cerere de ordonanță președințială a fost introdusă abia în luna mai 2013. Reclamantul a invocat starea de degradare a imobilului datorită pasivității pârâtei, însă prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat administrarea nici unei probe în sprijinul acestei afirmații. În schimb, pârâta a depus la dosar un contract de prestări servicii încheiat la data de_ pe care l-a încheiat cu numitul Ciontos N., privind efectuarea unor lucrări de reparare acoperiș, decopertare tencuieli, tencuit perete, ridicare zid despărțitor, finisări interioare, montat ușă intrare.
În plus, tribunalul consideră că nu există suficiente probe care să dovedească faptul că în cauză ne aflăm în prezența unui act evident abuziv, iar imobilul este ocupat de pârâtă fără nici un titlu, în condițiile în care prin decizia civilă nr.574/A/2011 a T. ului C. s-a reținut că pârâta N. M., alături de reclamantul M. R. M. și de alte persoane au calitatea de moștenitori ai defunctei M. R. anda, masa succesorală rămasă după aceasta fiind compusă din apartamentul în litigiu. Așadar, tribunalul consideră întemeiate apărările pârâtei, în sensul că aparent aceasta justifică un titlul asupra apartamentului în litigiu, în calitate de comoștenitoare a defunctei M. R. anda, cel puțin până la eventuala admitere a cererii reclamantului având ca obiect obligarea celorlalți moștenitori să încheie act autentic de vânzare-cumpărare privind apartamentul.
Esențial pentru soluționarea prezentei cereri este că toate aspectele menționate mai sus nu pot fi analizate în cadrul unei ordonanțe președințiale, ci doar pe calea dreptului comun.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră nefondate și criticile apelantului privind respingerea probei cu interogatoriul pârâtei, proba nefiind pertinentă, în condițiile în care teza probatorie era stabilirea degradărilor aduse imobilului. Mai mult, deși apelantul a invocat faptul că administrarea probei nu ar fi provocat amânarea judecării cauzei, la termenul de judecată la care a solicitat această probă nu a fost în măsură se depună interogatoriul.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelul declarat de reclamant este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. să îl respingă și să păstreze ordonanța atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.453 C.proc.civ. apelantul va fi obligat să plătească intimatei
N. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. R. M. împotriva sentinței civile nr. 8935/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei N. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 august 2013.
PREȘEDINTE,
O. -C. T.
JUDECĂTOR,
D. -I. T.
GREFIER,
L. M.
Red. D.T./L.M./_
Jud. prima instanță: C. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 178/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 319/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
