Decizia civilă nr. 279/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ Nr. 279/R/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. -C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
JUDECĂTOR: M. -L. B. GREFIER: M. -M. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul R. G. M. împotriva sentinței civile nr. 525/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna dintre
părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a comunicat, prin fax,
întâmpinare formulată de reclamantul-intimat T. M., în două exemplare. Tribunalul constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Constatând că nu se mai formulează alte cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul dispune dezbaterea recursului, după care reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 525/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost respinge ca lipsită de obiect cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul T. M. , în contradictoriu cu pârâții
R. G. M. și C. R. prin primar, având ca obiect obligația de a sista lucrările de edificare și modificare construcții pe imobilul-teren înscris în CF nr. 25236 - R., nr.cad. 88, până la soluționarea dosarului nr._, fără cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea pârâtului R. G. M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate excepția invocată, în virtutea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Instanța este legal sesizată și competentă să judece prezenta pricină având ca obiect obligația de sistare lucrări pe cale de ordonanță președințială, raportat la prevederile art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, având în vedere și poziția procesuală a părților, din care rezultă faptul că lucrările de edificare și modificare construcții s-au finalizat la sfârșitul lunii decembrie 2012, instanța a constatat că cererea reclamantului este lipsită de obiect, motiv pentru care aceasta se va respinge ca atare. Prin urmare, instanța consideră de prisos și nu va mai analiza cererea sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond prevăzute de art. 581 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea pârâtului R. G. M. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, instanța constată ca este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.: partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect, reclamantul nu este partea căzută în pretenții, întrucât procesul nu a fost provocat din vina acestuia, data înregistrării cererii fiind_, anterior finalizării lucrărilor și deci, anterior rămânerii cererii ca lipsită de obiect. Instanța reține că, reclamantul a luat la cunoștință de rămânerea fără obiect a cererii formulate ulterior introducerii acțiunii, în urma studiului întâmpinării depuse de pârât, motivele amânării cauzei prin încheierile de la filele 34 și 37 nefiindu-i imputabile. Totodată, instanța are în vedere și poziția procesuală a pârâtului exprimată cu ocazia punerii în discuție a excepției, în sensul neopunerii admiterii acesteia și respingerii cererii formulate, fără cheltuieli de judecată.
În consecință, instanța de fond a constatat că reclamantul nu se află în culpă procesuală, neputându-se reține faptul că prin cererea sa, formulată anterior finalizării lucrărilor de construire, pârâtul a fost pus în situația de a-și angaja avocat și de a face niște cheltuieli pe care altfel nu le-ar fi făcut.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată la fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a aplicat greșit prevederile art.274 Cod procedură civilă. În acest sens, s-a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut că reclamantul nu ar fi în culpă procesuală raportat la data promovării cererii, acest aspect fiind irelevant, fiindcă acordarea cheltuielilor de judecată are la bază culpa procesuală a părții din vina căreia s-a purtat procesul. Reclamantul avea posibilitatea să solicite preschimbarea termenului de judecată, mai mult a cerut un termen pentru a timbra cererea, iar la următorul termen s-a atașat dosarul de fond. Pe de altă parte chiar dacă ar fi renunțat la judecată sau cererea i-ar fi fost anulată ca netimbrată, soluția corectă era obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului.
În drept, s-au invocat prevederile art.304, 304/1, 274 și 312 Cod procedură
civilă.
Recursul promovat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat faptul că nu se poate reține culpa sa procesuală, fiindcă la data formulării cererii de ordonanță președințială pârâtul efectua lucrări de modificare la imobil, că dosarul nu a putut fi soluționat la primul termen de judecată ori în termen util, astfel că între timp lucrările de edificare au fost finalizate de pârât și s-a respins cererea ca lipsită de obiect, aspect care nu-i poate fi imputat acestuia, cu atât mai mult cu cât cererea din dosarul de fond având ca obiect obligarea pârâtului la readucerea imobilelor în starea inițială nu a fost finalizată.
În drept, s-au invocat prevederile art.115 și urm. Cod procedură civilă.
Cealaltă intimată, deși a fost legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, tribunalul constată că se impune admiterea recursului,
modificarea în parte a sentinței atacate potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul arată, contrar celor susținute de către prima instanță și de intimatul reclamant, că raportat la soluția de respingere a cererii ca lipsită de obiect reclamantul era partea căzută în pretenții, acțiunea judiciară fiind declanșată din inițiativa reclamantului, iar aceasta a impus pârâtului efectuarea de cheltuieli de judecată.
Tribunalul arată că ceea ce este relevant în stabilirea culpei procesuale este modul de soluționare a cererii, iar nu poziția avută de părți la data înregistrării cererii, fiindcă cheltuielile de judecată vizează întreaga durată a procesului, iar nu doar momentul inițial al declanșării litigiului.
În mod evident că față de soluția respingerii cererii reclamantului acesta era în culpă procesuală, fiind căzut în pretenții, situație în care se impunea obligarea reclamantului să plătească pârâtului suma de 700 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.39.
Nu are vreo relevanță juridică din perspectiva cheltuielilor de judecată faptul că acțiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect, deoarece, legea permite obligarea reclamantului să plătească cheltuieli de judecată pârâtului și-n cazul în care cererea este respinsă pentru un asemenea temei, nefiind obligatoriu pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca o cerere să fie respinsă ca nefondată, pe de o parte, iar pe de altă parte, aspectul invocat de intimat că nu a fost soluționat dosarul de fond în care solicită readucerea imobilului la starea inițială nu are vreun impact juridic în ce privește cheltuielile de judecată din dosarul de față ce are ca obiect ordonanță președințială, aceste cauze fiind diferite, caz în care părțile litigante trebuie să suporte cheltuielile de judecată în funcție de soluția luată în fiecare dosar.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin.2,3 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.525/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, va modifica în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 700 lei cheltuieli de judecată la fond. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, față de admiterea recursului, tribunalul constată că intimatul reclamant se află în culpă procesuală, motiv pentru care va obliga intimatul reclamant T. M. să plătească recurentului pârât R. G. M. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.4.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul R. G. M., domiciliat în localitatea
R., str. P., nr. 271, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.525/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamantul T. M. , domiciliat în localitatea R., str. P., nr. 93, jud. Bistrița-Năsăud să plătească pârâtului R. G. M. suma de 700 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul reclamant T. M. să plătească recurentului pârât R.
G. M. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. R. | I. | B. | M. | L. B. M. M. | E. |
MLB// 2ex.// 21 iunie 2013Jud. fond C. S.
| ← Decizia civilă nr. 319/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 247/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
