Decizia civilă nr. 603/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.603/R
Ședința publică din 04 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător M. C.
G. ier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul D. M. A.
, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. G. C. nr. 27/14 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 10038/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin serviciul registraturii, înscris din partea recurentul la care anexează dovada achitării taxei judiciare de timbru cu chitanța nr. 140/_ în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar și extras de pe portalul instanțelor de judecată. Se solicită de către recurent judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 10038/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamantului D.
A., formulată în contradictoriu cu pârâta D. A. N. și s-a stabilit următorul program de vizită, în favoarea reclamantului, în ceea ce -l privește pe minorul D. F.: în fiecare sâmbătă de la orele 16.00 la orele 19.00; în fiecare duminică, de la orele 10.00 la orele 14.00; în fiecare marți, de la ora 18.00 la ora 19.00.
S-a dispus că programul de vizită se va desfășura la locuința pârâtei, ori cu luarea minorului de la locuința acesteia, însă doar în locuri publice, în prezența pârâtei ori a bunicilor materni.
A fost obligat reclamantul D. M. A. să achite pârâtei D. A.
, suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
S-a luat act că reclamantul D. M. A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Ordonanța urma să-și producă efectele doar până la soluționarea definitivă a dosarului_ al Judecătoriei B. M. .
Reținând dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul său, prima instanță a reținut că minorul D. F. are o atitudine de respingere față de tată, după cum reiese din declarația acestuia de la fila 38 a dosarului, atitudine care s-a format datorită tensiunilor dintre părți, care au degenerat și în conflicte violente.
Fișa de evaluare psihologică de la fila nr.45 a dosarului atestă că minorul suferă de anumite tulburări, de instabilitate emoțională, recomandându-se ca vizitarea acestuia de către reclamant să se realizeze doar în locații familiare și în prezența pârâtei ori a bunicilor materni, față de care minorul este legat afectiv.
Aceste concluzii au fost confirmate de alt raport de la filele 53-57 a dosarului.
De altfel, s-a învederat că pentru minor cele mai importante persoane din viața acestuia sunt mama și bunicii materni, reclamantul fiind perceput de minor ca nefăcând parte din familie, având o atitudine de respingere față de acesta.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamatul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință admiterea acțiunii recurentului și stabilirea în mod provizoriu a unui program, al legăturilor personale cu minorul D. F., născut la data de_, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și stabilirea programului de legături personale cu minorul D.
F., în modalitatea fixată de instanță, însă fără restricția ca acest program să se desfășoare doar în locuri publice, în prezența pârâtei ori a bunicilor materni, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că programul stabilit de instanța de fond nu permite o relație reală și efectivă între minor și tatăl său, putând fi afectat și procesul de dezvoltare și maturizare a copilului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și a sentimentului de siguranță și autoritate conferite de prezența paternă. Prin prezența pârâtei sau părinților ei în timpul relațiilor dintre tată și copil se realizează în realitate o supraveghere de care copilul va fi în mod clar conștient, astfel că nu va putea să se apropie mai mult de tatăl său decât i se permite de către supraveghetori.
Intimata nu a depus întâmpinare în recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 6132Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. Deși textul legal nu prevede în mod expres
stabilirea unui program de vizitare în favoarea unui părinte, această cerere este admisibilă raportat la prevederile art.581 Cod Procedură civilă, dar și la prevederile Legii 272/2004, care instituie principiul interesului superior al copilului.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dreptul de vizită, în cadrul relațiilor personale ale reclamantului cu minorul este prevăzut atât în legislația națională, cât și în jurisprudența CEDO referitoare la art.8, respectiv dreptul la respectarea vieții de familie.
Astfel art.14 din Legea nr.272/2004 statuează: "copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-si cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedică relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.";
Dispozițiile art. 401 alin.1 cod civil prevăd că părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Art. 496 alin. 5 Cod civil, arată că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului
Față de aceste texte legale, dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul există, revenind instanței în baza art.497 Cod Civil să stabilească modalitatea de exercitare a acestui drept.
Conform art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, exercițiul dreptului pârâtului de a întreține relațiile personale cu copilul poate fi limitat daca au
fost demonstrate convingător existenta unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
De asemenea, conform art.497 Cod Civil instanța va hotărî asupra legăturilor personale, respectiv dreptul la vizită, luând în considerare raportul de anchetă psihosocială, dar și părerea minorului.
Dreptul părintelui cu care minorul nu locuiește efectiv de a avea legături cu copilul său, trebuie să se realizeze efectiv și real, legăturile personale ale minorului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat trebuie să fie menținute cu regularitate și nu să aibă caracter sporadic, accidental, iar perioada de timp petrecută împreună trebuie sa aibă o durata suficientă, astfel încât aceste legături să fie efective.
Relațiile personale trebuie a fi stabilite, în funcție de interesul superior al copilului, acestea trebuind să conducă la formarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți.
Potrivit art.15 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea dreptului copilului, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioada determinată de către părinte, etc.
În dosarul de față se constată că pârâta este de acord cu stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului, dar fără posibilitatea luării acestuia de la domiciliul acesteia, și într-un interval de timp mai restrâns.
Intervalele orare și orele stabilite de către prima instanță sunt de natură a crea posibilitatea dezvoltării unei relații tată-fiu între reclamantul recurent și copilul său, în momentul de față nefiind oportună stabilirea unui program cu petrecerea nopților la tată de către minorul care evident are o atitudine de respingere față de părintele său.
Condiționarea vizitării minorului de prezența mamei sau a bunicilor materni este excesivă raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.
Nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut că reclamantul ar reprezenta un pericol pentru fiul său și condiționarea vizitelor de prezența obligatorie a mamei sau a bunicilor poate într-adevăr să inducă copilului ideea că nu ar fi în siguranță singur cu tatăl lui, ceea ce nu a rezultat din probe că ar corespunde realității.
Din contră în cauză s-a dovedit că reclamantul se interesează de minor, că nu dorește decât să fie aproape de acesta și să îl poată veghea.
Neînțelegerile dintre părinți nu trebuie să se repercuteze asupra copilului prin inducerea ca firească a atitudinii de respingere a unuia dintre părinți.
În consecință, reținând că este în interesul superior al minorului să fie vizitat de tată fără impunerea ca obligatorie a prezenței mamei sau bunicilor materni, astfel că acesta să poată să dezvolte o relație firească cu tatăl lui, până la soluționarea irevocabilă a divorțului dintre părinții săi, tribunalul va admite recursul conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata către recurent a sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciare de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul D. M. A., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. G. C. nr. 27/14 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 10038/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură restricția ca programul de vizitare stabilit de prima instanță să se desfășoare doar la locuința pârâtei sau în locuri publice, în prezența pârâtei sau a bunicilor materni ai minorului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata D. A. N. la plata către recurentul D. M. A. a sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică de azi 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
Ț. D. W. | D. | C. M. SA |
Red.WD/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. L. V.
| ← Decizia civilă nr. 631/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 1/2. Ordonanta presedintiala → |
|---|
