Decizia civilă nr. 248/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/A/2013
Ședința publică din 16 Mai 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE: C. -A. C. JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 12178/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații V. S. -V., C. LOCAL AL
C. -N. și C. J. C., având ca obiect pretenții +obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
La data de 15 mai 2013, prin registratura instanței s-au depus la dosar Concluzii scrise, solicitând respingerea apelului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 mai 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 12178/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii reclamantului V. S. -V. în contardictoriu cu pârâta C. de A. S. Dej.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. ui Local C. -
și a C. ui J. C., invocate de aceștia prin întâmpinare.
S-a respins cererea reclamantului V. S. -V. în contradictoriu cu pârâții C. J. C., C. LOCAL AL M. C. -N., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea precizata având ca obiect pretenții și obligație de a face formulată de reclamantul V. S. -V., în contradictoriu cu M. C. -N., reprezentat prin Primar și în consecință:
A obligat pârâtul M. C. -N. PRIN PRIMAR să-și mute pe cheltuiala sa, canalul de colectare a apelor pluviale ce strabate proprietatea reclamantului din C. -N., str. Frunzisului nr. 18, 18 A si 20 A, pe o lungime de 21,20 metri, la o distanta de 3, 20 metri de trotuar, la o adancime de 0,60 metri, avand un diametru de 0,55 metri iar apoi sa readuca terenul din curtea sa la starea initiala prin refacerea covorului de beton rutier.
A obligat pârâtul M. C. -N. PRIN PRIMAR să-i plătească reclamantului suma de 131.391,70 RON, reprezentând despăgubiri în cuantum de 1000 Euro/ luna, calculate pe trei ani retroactiv de la data introducerii actiunii-_ -_, conform anexei 1 la raportul de expertiză contabilă; la plata in continuare a sumei de 1000 Euro/ luna cu titlu de despăgubiri, începând cu data introducerii acțiunii, pana la data finalizării lucrărilor de mutare a canalului si de readucere la starea inițiala a covorului de beton rutier din curtea sa-201.612,80 lei pe perioada_ -_ și în continuare câte 1000 euro lunar în echivalent lei la data plății.
A obligat pârâtul M. C. -N. PRIN PRIMAR la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15250,06 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 12063,06 Ron, timbru judiciar în cuantum de 5,3 Ron, onorariu avocațial de 400 lei și de expert-2781,70 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit extraselor de carte funciară de la dosar f 8-11, a înscrisurilor de la filele 87-89, reclamantul este proprietar tabular al terenului situat in C. -N. str. Frunzisului nr. 18, 18.A, 20.A, înscrise în Cartea Funciara nr. 1., 1., 1. si 1., al parcelelor cu nr. topo 22164/17/_ 4/ 17/2/_ 4/16/_ 4/16/_ 4/16/4/_ 4/16/4/1/3.
Expertiza tehnică judiciara efectuata in cauza de expert Toda M. a relevat existenta pe terenul petentului a unui sistem de canalizare a apelor pluviale, urat mirositor care se deverseaza in Paraul P. ii (Paraul Tiganilor).
Ulterior promovarii actiunii introductive de instata, pârâții au construit un nou canal de colectare a apelor pluviale de pe Varianta Manastur - Zorilor care trece pe sub trotuarul din fata proprietatii sale insa vechiul canal nu a fost dezafectat nici mutat, la acest canal s-au racordat si unele imobile de pe strada Frunzișului.
Probațiunea cu înscrisuri administrată în cauză a conturat contextul realizării lucrării de canalizare pluvială de catre municipiu, potrivit adresei de la fila 29 din dosar.
Din acest motiv, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. ui Local C. -N. si a C. ui J. C. a fost admisă, deoarece nu acești pârâți au efectuat lucrările contestate în speță.
Paratul M. C. -N. nu a putut dovedi legala amplasare a canalului pe un teren proprietate privata, ulterior anului 1989, nu a detinut acordul de amplasare a acestui canal nici din partea antecesorilor săi nici din partea reclamantului, pentru amplasarea canalului in cauza nu s-a procedat nici la expropriere pentru cauza de utilitate publica, nu a putut dovedi nici existenta indeplinirii conditiilor legale de edificare a canalului (autorizatie de construire; autorizatie de mediu; avize; acorduri; etc.).
Rezultă fără dubiu din conținutul contractului de vânzare-cumpărare prin care petenul a cumparat acest teren că el era liber de sarcini, f 87-88, luând cunoștință ulterior despre existenta acestui canal. Acesta a solicitat in mai multe rânduri reprezentantilor M. C. -N. să ia măsuri pentru mutarea de pe proprietatea sa a acestui canal insa solicitările au ramas fără nici un rezultat.
La data de 26 iulie 2006, reclamantul a formulat o convocare la conciliere directa pentru data de 14 August 2006, iar adresa de convocare a inregistrat-o la Registratura Primariei M. C. -N. sub numarul 58713/2, supunând- o atentiei Primarului municipiului. La data de_, M. C. -N. - Directia Tehnica - S. Tehnic, i-a răspuns prin adresa cu nr. 58713/ 443/_, confirmându-și participarea la conciliere prin domnul Stefan L. ciu - sef serviciu tehnic, "in vederea clarificarii situatiei canalizarii care strabate"; proprietatea sa.f 12-18.
După cum rezulta din procesul verbal de conciliere ce a fost încheiat cu ocazia acestei concilieri, reclamantul a solicitat mutarea canalului de pe proprietatea sa; readucerea terenului (curtii) la starea initiala, inclusiv betonarea cu beton rutier; plata de despagubiri in cuantum de 1.500 Euro pe luna, calculate pe trei ani retroactiv si in continuare pana la data mutarii canalului si aducerii terenului la starea initiala.
Directorul S. ui Tehnic, domnul Stefan L. ciu, a aratat ca in calitatea sa nu poate lua nici o decizie cu privire la acest canal proprietate publica insa in urma identificării faptice a constatat si a recunoscut ca "rețeaua"; este pe
terenul proprietatea sa, solicitând de asemenea ca pentru clarificarea situației sa ii pună la dispoziție acte suplimentare, ceea ce s-a întâmplat prin adresa însoțita de un set de acte, pe care a înregistrat-o in data de 22 august 2006 la Registratura Primăriei M. C. -N. sub nr. 64717/ 44.
În luna ianuarie 2007, acesta a primit din partea M. C. -N., adresa nr. 64717/ 443/_ din care rezulta ca M. C. -N. nu înțelege a da curs solicitarilor pe care le-a facut în calitate de proprietar tabular al acestui teren.
Pe o porțiune a curtii sale, petentul a realizat niste mici rigole legate la canalul in cauza, pentru a facilita scurgerea cat mai rapida de pe proprietatea sa a apelor care îl inunda la fiecare ploaie mai abundenta, intrând de pe domeniul public si provocându-i prejudicii, deoarece sistemul public de colectare a apelor pluviale din zona este necorespunzator- insuficient, ori de cate ori ploua mai abundent, atat carosabilul strazii Frunzisului din fata proprietatii sale cat si intreaga sa curte, se transforma într-un adevarat lac cu apa adanca si murdara, conditii in care îi este impiedicat atat accesul la imobil cât si iesirea de la acesta, dar nu este vorba despre o atitudine culpabilă, ci de un demers de minimizare a daunelor provocate.
După cum rezulta din expertiza tehnica de la dosar, prin canalul in cauza exista scurgeri de ape urât mirositoare care se amplifica pe perioada verii si care deranjeaza si produc o stare de disconfort, nicidecum că petentul ar deversa ape menajere din spatiile de prestari servicii pe care le are in proprietate.
Pentru scurgerea apelor menajere rezultate de pe proprietatea sa, el are propria retea de canalizare, distincta. Rigolele existente pe proprietatea lui in dreptul canalului ce face obiectul prezentei cauze, sunt destinate exclusiv scurgerii apelor pluviale provenind de pe domeniul public si care îi inunda în mod frecvent proprietatea, transformand-o intr-un lac cu apa adâncă si murdata.
Prin Sentinta civila nr. 1929/2008 pronuntata de Tribunalul Cluj-Sectia de contencios administrativ in dosarul nr._, s-a statuat în mod irevocabil că terenul de la acea locatie este situat in UTR=L3a (zona de locuinte si spatii comerciale P+2E), iar nu în UTR=V7, in zona padurilor si plantatiilor forestiere, conform Planului de urbanism general.
Chestiunea esențială în cauză este a stabili cert că dreptul de proprietate al reclamantului este consfințit și garantat de Constitutia R. iei care prevede la art. 44 alin. 2 ca proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege indiferent de titular, de dispozitiile art. 480 din Codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut.
Articolul 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Onului si a Libertatilor Fundamentale dispune în sensul că "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international (…)";.
Prin ratificarea acestui Protocol, respectarea lui a devenit obligatorie pentru statul roman și aplicarea prevederilor sale are si un caracter prioritar conferit de art. 20 din Constitutia R. iei :";Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care R. ia este parte.";.
Primul enunț al art. 1 imbraca un caracter general-principiul respectarii proprietatii. Acest principiu se refera la dreptul oricarei persoane, indiferent daca este vorba despre o persoana fizica sau juridica de a se bucura nestingherit de proprietatea sa.
Principiul respectarii proprietatii se considera violat nu numai in ipoteza in care o persoana este lipsita in mod propriu-zis de proprietatea sa, dar si atunci cand unei persoane nu i se acorda posibilitatea de a se folosi in mod normal de aceasta.
Prin mentinerea nelegala pe proprietatea reclamantului a acestui canal edificat fara forme legale pârâtul a restrans atributele dreptului de proprietate asupra terenului fără o bază legală, impunându-se obligarea pârâților la mutarea pe cheltuiala lor a canalului in cauza si de asemenea la plata de despagubiri pe tărâmul răspunderii civile delictuale.
Condițiile antrenării acesteia reies din textul raportului de expertiză administrat în cauză-faptă, prejudiciu, culpă, raport de cauzalitate.
Cuantumul despagubirilor solicitate a fost dovedit prin expertiza contabila efectuata în cauza și prin raportul de supliment de expertiza contabila judiciara prin care s-a raspuns obiectivelor I. lit. A.) si B.).
Este cert că, cuantumul despagubirilor calculate de expert a fost considerat și este mare, dar asta și din cauza atitudinii indiferente care nu a făcut nimic pentru a opri curgerea despăgubirilor solicitate. Mutarea de pe proprietatea sa a canalului in cauza, echivala practic cu oprirea curgerii despăgubirilor solicitate, după cum în mod just a apreciat reclamantul.
În consecință, raportat la cele ce preced, acțiunea precizată a fost apreciata intemeiata, fiind admisa potrivit dispozitivului.
ert-2781,70 lei.
Pârâtul M. C. -N. , a declarata recurs in cauza, solicitând instanței, în principal modificarea sentinte, in sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, excepție de ordine publica ce o ridică prin prezentul recurs si respingterea în consecință a acțiunii formulată de reclaman, iar in subsidiar modificarea sentintei in sensul respingerii acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată în ceea ce privește obligațiile stabilite în sarcina
Clui-N. .
În motivare pârâtul arată faptul că sentința instanței de fond este rezultatul unei grave erori, atât în ceea ce privește probatoriul existent la dosarul cauzei și intepretarea acestuia, situația reală de fapt cât și raportarea la dispozițiile legale în vigoare, consecința fiind una extrem de prejudicioasă pentru bugetul municipiului C. -N. .
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtului municipiul C. -N. în ceea ce privește dosarul de fond.
Având în vedere că motivele pentru care invocă această excepție sunt în strânsă legătură cu criticile vizând fondul cauzei, le va prezenta în continuare într-o motivare comună.
Criticile aduse sentinței instanței de fond sunt următoarele:
Hotărârea a fost pronunțată în lipsă de probe.Referindu-se în concret la situația din prezentul dosar, se observă cu ușurință că instanța de fond a obligat M. C. -N. la mutarea canalului colector precum și la plata de despăgubiri în considerarea faptului că M. C. -N. ar fi proprietarul respectivei rețele.
Pin niciun document existent la dosarul cauzei nu rezultă faptul că M. Clui-N. este proprietarul acestei rețele. Mai mult, apreciază faptul că instanța de fond a apreciat în mod dezechilibrat probatoriul existent la dosarul cauzei.
Astfel, în cauză s-a administrat proba cu interogatoriul luat pârâților M.
C. -N. și C. J. al municipiului C. -N. .
În timp ce instanța apreciază ca fiind reale afirmațiile pârâtului C. J.
referitoare la faptul că nu aceștia au realizat această lucrare, admițând în acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, nu ia în considerare răspunsurile la interogatoriu furnizate de către Municipiu, prin care a arătat faptul că rețeaua de canalizare ce străbate proprietatea reclamantului a
fost executată de C. J. (Drumuri Județene) odată cu realizarea variantei Zorilor-Mănăștur, înainte de anul 1990 și, implicit, înainte ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului.
Apreciază că instanța de fond trebuia în primul rând să lămurească problema proprietarului canalului colector respectiv, înainte să pășească la aprecierile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate a reclamantului.
Dat fiind faptul că nu rezultă din niciun un înscris aflat la dosarul cauzei, ca proprietarul rețelei ar fi M. C. -N. sau că această instituție ar fi realizat această rețea, apreciază că în cauză este aplicabil principiul consacrat de expresia " in dubio pro reo ".
Îndoiala profită învinuitului, expresie latină cu înțelesul că, atunci când nu se poate stabili cu certitudine vinovăția unei persoane pentru săvârșirea- unei fapte penale, nu este posibilă tragerea ei la răspundere. Prin extensie, locuțiunea își găsește aplicare și în celelalte forme ale răspunderii juridice, deoarece prezumția de nevinovăție constituie un.principiu fundamental al dreptului român.
Prin întreg probatoriul administrat la dosarul cauzei nu s-a reușit de către reclamant a se face dovada faptului că M. C. -N. este deținătorul rețelei care traversează proprietatea acestuia.
Apreciază recurentul pârât că expertiza tehnică realizată în cauză este incompletă, expertul Toda M. necercetând cărei instituții sau regii aparține această rețea de ape pluviale. De asemenea, expertul în mod eronat face referire la o rețea publică de canalizare, câtă vreme este vorba de o rețea de colectare a apelor pluviale, lucrare ce face parte cu siguranță din proiectul tehnic de realizare a variantei Zorilor-Mănăștur. Între cele două categorii de rețele există mari deosebiri în ceea ce privește funcționalitatea.
Instanța face mențiune în motivarea sentinței de spre faptul că M. C.
-N. nu a putut dovedi legala amplasare a canalului pe un teren proprietate privată, ulterior anului 1989, nedeținând acordul de amplasare a acestui canal nici din partea proprietarilor anteriori și nici din partea reclamantului.
Insa, dovada amplasarii legale a retelei nu a putut sa o faca pentru ca aceasta nu ii apartine, pe de o parte, iar potrivit informatiilor pe care le are, această rețea, realizată de C. J. C. odată cu realizarea variantei Zorilor-Mănăștur, datează dinainte de anul 1990.
Instanța nu a analizat deloc niciuna din apărările formulate de M. Clui-N. .
În primul rând, a invocat prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile legale referitoare la angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune.
Potrivit art. 970 din vechiul Cod civil:"Convențiile trebuie executate cu buna-credința. Ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea obiceiul sau legea da obligației, după natura sa."
Potrivit art. 1336 al aceluiași cod: "Vânzătorul răspunde către cumpărător:
de liniștita posesiune a lucrului, si 2 de viciile aceluiași lucru."
Astfel, fiind un fapt cert că rețeaua în cauză a fost edificată înainte de anul 1995, anul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamant, vânzătorul era obligat a avea cunoștință despre viciile imobilului vândut și de a face mențiune despre acestea în actul de vânzare-cumpărare. Ori, în condițiile în care vânzătorul și-a asumat că imobilul pe care îl transmite este liber de sarcini, iar ulterior s-a dovedit contrariul, este evident că reclamantul trebuia să se întoarcă împotriva acestuia și nu să promoveze acțiuni față de instituții care nu au nicio legătură și nicio culpă față de situația existentă.
A invocat ca și apărare de fond neîntrunirea condițiilor cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale (art. 998 - 999 din vechiul Cod civil). Din nou, instanța de judecată nu face măcar o analiză minimă a condițiilor răspunderii civile delictuale și nu raportează aceste condiții în concret la situația de față.
Doctrina juridică, cu referire îndeosebi la dispozițiile art. 998-999 din vechiul Cod civil, a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv:
existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
In ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice - stricto sensu.
Analizând probațiunea existentă la dosarul cauzei, se observă canu subzistă niciunul din elementele răspunderii civile delictuale în cauza de față:
Referitor la existența unui prejudiciu, apreciază că acest prejudiciu nu a fost dovedit-de către reclamant, câtă vreme nu a fost probat faptul că acest canal colector generează inundarea proprietății sale în cazul unor ploi abundente, iar însasi existenta pe proprietatea sa a acestui canal nu poate fi asimilată ca fiind producătoare de prejudicii, câtă vreme canalul colector este realizat înainte ca acesta să devină proprietar asupra terenului, așa cum a arătat anterior.
Referitor la existența unei fapte ilicite, a arătat că realizarea canalului s-a făcut înainte de anul 1990 de către C. J. C., fiind o parte a proiectului de realizare a variantei Zorilor-Mănăștur. Cu siguranță, această autoritate poate proba faptul că la momentul respectiv lucrarea s-a executat în baza unor autorizații, canalul colector al apelor pluviale fiind o parte integrantă și o necesitate din punct de vedere tehnic pentru această lucrare.
în lipsa elementelor de mai sus, este evident că nu poate subzista nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
în ceea ce privește existența vinovăției, a arătat mai sus că nu M.
-N. a realizat acest canal colector. Mai mult, acest canal colector nu figurează în inventarul bunurilorcare aparțin domeniului public al M. Clui-N., însușit de C. Local al municipiului Clui-N. prin Hotărârea nr. 133/_, modificată prin Hotărârea nr. 682/_ .
Raportat la toate aceste aspecte, apreciază că obligarea M. C. -N. la a muta pe cheltuiala sa un canal ce nu a fost realizat de acesta și nu aparține acestuia, precum și plata de despăgubiri pentru existența lui pe proprietatea reclamantului s-a făcut în lipsă de probe certe, pertinente și verosimile, care să ateste fără putință de tăgadă faptul că M. C. -N. este în culpă procesuală în această cauză.
Solicită instanței să se observe că sumele la care a fost obligat M. C.
-N. sunt exorbitante (aprox. 330.000 lei) și ar urma să fie achitate din bugetul local al municipiului, respectivi din banii publici gestionați de municipalitate. De asemenea, solicită a se observa faptul că M. C. -N. este obligat să mute pe cheltuiala sa un canal colector ce nu îi aparține și să efectueze lucrările necesare pentru aducerea în starea inițială a terenului reclamantului. Toate aceste cheltuieli au fost impuse în sarcina M. C. -N. fără să existe dovezi de necontestat la dosarul cauzei că instituția aceasta este culpabilă pentru situația de fapt.
De asemenea, instanța a apreciat că fiind temeinic cuantumul mare al despăgubirilor raportat la "atitudinea indiferentă" a acestei instituții care nu a înțeles să mute respectivul canal de la data promovării acțiunii până în prezent. În opinia acesteia, a nu aduce atingere unui bun asupra căruia nu ai vreun drept, fie el de proprietate sau un dezmembrământ al acestui drept, precum și a arăta în mod constant pe parcursul litigiului că nu ești proprietarul acelui bun nu poate fi asimilat "conceptului" de atitudine indiferentă, ci instituției dreptului la apărare, de care a uzat în mod legal M. C. -N. .
La termenul de judecată din data de_ intimatul reclamant V. S. V. a depus la dosar înrâmpinare
, invocând în primul rând excepția netimbrării cererii de recurs, solicitând în temeiul art, 20 alin. 2 din Legea 146/1997, respectiv anularea recursului ca netimbrat.
Pe fond, a sustinut netemeinicia recursului declarat in cauza, iar un sustinerea pozitiei sale procesuale a reiterat argumentele invocate si in fata primei instante.
Prin incheierea interlocutorie din 28 martie 2013, tribunalul a recalificat ca apel calea de atac declarata in cauza.
Analizand sentinta prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor art. 294-296 Cod pr.civ, tribunalul constata temeinicia apelului declarat in cauza de reclamant, in limitele si pentru considerentele ce urmeaza:
Reclamantul sustine ca nu are calitate procesuala activa in cauza, deoarece sistemul de colectarea a apelor pluviale in litigiu nu ii apartine. Arata ca aceasta a fost efectuata odata cu realizarea variantei de ocolire Manastur- Zorilor, de catre fostul ConsiliuP. ular J. C. .
In prezent aceasta varianta de ocolire poarta denumirea de strada Frunzisului.
Von reda mai jos cateva articole relevante din Ordonantta 43/1997 privind regimul drumurilor,
ART. 2
Drumurile fac parte din sistemul național de transport.
Drumurile sunt căi de comunicație terestră special amenajate pentru circulația vehiculelor și a pietonilor.
Fac parte integrantă din drum: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, terenurile și plantațiile care fac parte din zona drumului, mai puțin zonele de protecție.
De asemenea, se consideră că făcând parte din drum clădirile de serviciu și orice alte construcții, amenajări sau instalații destinate apărării sau
exploatării drumurilor,
inclusiv terenurile necesare aferente.
ART. 5
Din punct de vedere funcțional și administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile publice se împart în următoarele categorii:
drumuri de interes național;
drumuri de interes județean;
drumuri de interes local.
ART. 7
Drumurile de interes județean fac parte din proprietatea publică a județului și cuprind drumurile județene, care asigură legătura între:
reședințele de județ cu municipiile, cu orașele, cu reședințele de comună, cu stațiunile balneoclimaterice și turistice, cu porturile și aeroporturile, cu obiectivele importante legate de apărarea țării și cu obiectivele istorice importante;
orașe și municipii, precum și între acestea și reședințele de comună;
reședințe de comună.
ART. 8
Drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și cuprind:
drumurile comunale, care asigură legăturile:
între reședința de comună cu satele componente sau cu alte sate;
între orașul cu satele care îi aparțin, precum și cu alte sate;
între sate;
drumurile vicinale sunt drumuri care deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora;
străzile sunt drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc. Din cuprinsul dispoziiilor legale mai sus citate, rezulta ca strazile sunt proprietatea publica a unitatilor administrativ teritoriale si de asemenea, sunt considerate ca parte componenta a drumurilor, din categoria carora fac parte si strazile, si instalatiile destinate a pararii sau exploatarii drumurilor. exploarii drumurilor, din care fac parte si strazile.
Aplicand aceste dispozitii legale spetei, concluzionam ca strada Frunzisului este in proprietatea publica a M. C. -N., inclusiv bunul accesoriu acesteia constand din sistemul de colectare a apelor pluviale, ce intra in categoria instalatiilor destinate exploatarii si apararii drumului, caci are menirea de a preintampina inundarea drumului in caz de precipitatii.
In calitate de proprietar al retelei, apelantul Muncipiul C. -N. are calitate procesuala pasiva in cauza, astefl incat exceeptia lipsei calitatii procesuale pasive este neintemeiata si a fost respinsa in mod corect.
M. ivele invocate pe fondul cauzei sunt insa intemeiate.
Amplasarea sistemului de colectare a apelor pluviale proprietate publica, pe terenul proprietatea particulara, reprezinta o servitute legala de interes public.
In legislatia actuala aceasta servitute est consacra in art. 26 din Legea 241/2006, dar si in actele normative care reglementeaza serviciul public de alimentare cu apa si canalizare, ante si post decembriste, a fost reglementata o astfel de servitute justificata de interesul public.
Legislatia cuprinde numeroase alte servituti asemenatoare, cum ar fi cea referitoare la retelele electrice, de amplasarea a retelelor de transport si distributie gaz metan sau de amplasare a instalatiilor si echipamentelor electronice.
Genul acesta de servituti au fost caracterizate in doctrina judiciara ca adevarate restrangeri ale dreptului de proprietate ale particularilor, justificate de interesul public, si care dainuie in timp atata vreme cat exista si lucrare de utilitate publica.
Fiind justificata de acest drept de servitute de utilitate publica, amplasarea retelei de ape pluviale pe terenul proprietatea reclamantului nu poate fi socotita ilegala.
In plus, retinem ca aceasta servitute este una aparenta, cata vreme gura de deversare in Paraul Plopilor este vizibila. Astfel, este exclus ca fostii proprietari Mecea sa nu fi sesizat amplasarea retelei pe terenul proprietatea lor. Or, in lipsa dovezii unei opozitii a acestora la existenta retelei de colectarea a
apelor pluviale pe terenul proprietatea lor ,vreme indelungata, de la incepututl anilor 80, cel putin si pana in anul 1995, duce la concluzia ca acestia au consimtit la amplasarea retelei pe terenul proprietatea lor .
De asemenea, caracterul aparent ar servitutii face neintemeiata sustinerea reclamantului potrivit careia a avut reprezentarea ca a cumparat un teren fara niciun fel de sarcini.hiar in lipsa inscrierii acestei servituti in cartea funciara, existenta acesteia fiind evidenta, reclamantul nu poate pretinde ca nu a cunoscut adevarata situatie a imobilului dobandit.
Pntru motivele aratate, pretentia reclamantului de obligarea a M.
C. -N. la ridicarea retelei de colectare a apelor pluviale de pe terenul proprietatea sa este neintemeiata si se impunea a fi respinsa.
Criticile reclamantului referitoare la solutia data de instanta cererii avand ca obiect despagubirile sunt de asemenea intemeiate.
In primul rand, potrivit disp.art. 26 din Legea 241/2006, servitutea de amplasare, de intreinere si exploatare a retelelor de canalizare este gratuita.
Chiar in lipsa acestui text legal, reclamantul nu a dovedit ca simpla existenta a retelei pe terenul proprietatea sa ii cauzeaza un prejudiciu.
Reclamantul exercita toate atributele dreptului de porprietate asupra terenului, avand posesia, folosinta si dispozitia acestuia, terenul de 359 m.p. afectata de aceasta retea fiind utilizat cu destinatia de curte betonata a spatiului cu destinatia de service si spalatorie auto al SC VSV INVEST SRL, firma reclamantului, ca dealtfel mare parte din restul ternului proprietatea reclamantului, mai putin partea ocupata de cladiri.
Astfel, reclamantul nefiind lispit de folosinta terenului, nu poate pretinde despagubiri pentru lipsa de folosinta a acestuia, ce se regeseste in chiria pe care ar putea sa o obtina pe piata imobiliara .
Reclamantul a pretins ca dreptul sau de folosinta asupra terenului nu este deplin,deoarece nu poate construi pe acea portiune de teren.
Referitor la aceasta sustinere, retinem ca intr-adevar reclamantul nu poate construi pe acea portiune de teren, insa nici in lipsa retelei nu ar putea construi, din pricina ca regulile de urbanism impun in cazul noilor constructii o retragere de 5 m de la domeniul public, or reteaua de ape pluviale se afla la o distanta de 3,20 m de trotuar, fiind amplasata asadar in portiunea cu interdictie de construire.
De asemenea, amplasarea retelei de ape pluviale pe terenul in discutie nefiind ilegala, nu este indeplinita nici conditia existentei faptei ilicite.
In ceea ce priveste cunatumul despagubirilor acordate reclamantului, observam ca instanta a retinut fara rezerve suma de 1000 euro lunar pretinsa de reclamant, fara sa-i solicite cel putin sa precizeze modalitatea in care a evaluat acest prejudiciu.
In privinata acestei chirii, nici expertul nu a furnizat niciun fel de relatii, ci a determinat valoarea totala a chiriei pentru perioada cuprinsa in actiune, prin inmultirea sumei de 1000 euro cu numarul lunilor cuprinse in perioada indicata de reclamant.
Astfel, chiar daca am admite ca exista un prejudiciu din decurgand din lipsa de folosinta, desi nu este cazul, dupa cum am aratat mai sus, inrtinderea prejudiciului nu este certa.
Nefiind indeplinite conditiile rasppunderii civile delictuale, astfel cum rezulta acestea din prevederile art. 998-999 Cod civil, pretentia la despagubiri era neindetemeiata si de impune a a fi respinsa.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, apreciem ca setinta primei instante este netemeinica si nelegala, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 294-296 Cod pr.civ. va admite apelul declarat de M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 12178/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 12178/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 16 mai 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
G. -C. Ț.
RED./DACT./CB/CȘ
/2 ex.
Jud. fond .S. Iuga G.Ț. 20 Mai 2013
| ← Sentința civilă nr. 68/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 286/2013. Pretenții → |
|---|
