Încheierea civilă nr. 270/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 270/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. G., reclamant P. A.
V. și pe pârât SA -R. A. S., intervenient R. R. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar cerere de renunțare la judecată din partea reclamanților.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 6 martie 2013, reclamanții R. G. și P. A. V. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC A. -R. A. SA și cu intervenientul forțat R. R.
V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea daunelor materiale și morale pentru R. G. , după cum urmează: daune materiale defalcate astfel:
7081,17 lei reprezentând cheltuieli prilejuite de accident: cu tratamentul, transportul, pentru recuperare conform prescripțiilor medicale, etc.
O prestație lunară periodică începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în prezentul dosar, constând în salariul minim net pe economie, raportat la salariul minim brut pe economie stabilit anual prin Hotărâre de Guvern și daune morale în cuantum 150000 euro.
Pentru reclamanta P.
solicită acordarea daunelor morale de 20000 euro, cu obligarea asigurătorul la plata penalităților de 0,1% pe zi aplicate la sumele solicitate de reclamanți calculate începând cu:
în principal, începând cu data avizării producerii evenimentului asigurat de către părțile prejudiciate, prin cererile de despăgubire, adică_, și până la piața efectivă a întregilor sume datorate și
în subsidiar, începând cu data chemării în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții arată faptul că la data de la data de_, în localitatea Szolnok din Ungaria, au fost victimele accidentului rutier produs în următoarele împrejurări:
În data menționată mai sus, în jurul orei 2 noaptea, se deplasau dinspre Szolnok înspre Debrecen, în calitate de pasageri pe bancheta din spate (R. G. pe scaunul din partea stângă, iar P. A. pe scaunul din dreapta spate) în autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ condus de Moholea D. . La km 92, pe drumul principal nr. 4, au oprit la culoarea roșie a semaforului electric în spatele autovehiculul cu numărul de înmatriculare KPB-867. După câteva momente, au fost loviți violent din spate de către autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare_, condus de R. R. V. . În urma impactului, autoturismul acestora a lovit autovehiculul oprit la semafor în fața lor.
Culpa exclusivă în producerea accidentului, așa cum rezultă și din Sentința penală amintită, revine numitului R. R. V., care conducea autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare_, asigurat la data producerii
accidentului prin polița de asigurare de răspundere civilă auto/ carte verde seria RO/02/X1/SP nr. 005924868, la societatea de asigurări SA -R. A. S.
Precizează reclamanții că toate elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale au fost întrunite în persoana numitului R. R. V. încă de la data producerii accidentului, conform înscrisurilor de la dosar, respectiv faptă ilicită, prejudiciu moral și material, raport de cauzalitate între acțiunea actorului accidentului și prejudiciu și, evident, culpa conducătorului auto. Astfel, fiind angajată răspunderea asiguratului rezultă și angajarea răspunderii asigurătorului, respectiv Societatea de asigurări SA -R. A. S.
Reclamanții au descris pe larg in cuprinsul acțiunii suferințele fizice și psihice ce le- au fost cauzate in urma accidentului, arătând in esență că acesta le-a vătămat in mod grav integritatea corporală și sănătatea, viața personală și socială, capacitatea de muncă și de pregătire profesională, astcel incât daunele pretinse sunt pe deplin justificate.
Mai solicită de asemenea obligarea asigurătorului la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi aplicate la sumele solicitate de reclamanți calculate:
în principal, începând cu data avizării producerii evenimentului asigurat de către părțile prejudiciate, prin cererile de despăgubire, și până la plata efectivă a întregilor sume datorate și
în subsidiar începând cu data chemării în judecată.
Cu privire la penalitățile de 0,1% pe zi de întârziere pe care le solicită, justețea lor este bazată pe dispozițiile art. 36, 37 și 38 alin. 2. din anexa la Ordinul 5/2010 emis de CSA, în vigoare la data producerii accidentului, referitoare la normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, acestea fiind relevante în acest sens.
Astfel, arată reclamanții, faptul că au parcurs toate etapele necesare stipulate de legislația în vigoare de la data producerii accidentului respectiv. Așa fiind, conform art. 38 alin. 2 din Anexa la Ordinul 5142011 emis de CSA, a depus cereri de despăgubire, avizând astfel de daună asigurătorul. De asemenea, s-au obligat prin cererea de despăgubire, ca în conformitate cu prevederile art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul C.S. nr. 5/2010, în situația în care, în urma finalizării dosarului penal, se va decide că accidentul rutier nu a fost provocat din culpa exclusivă a intervenientului forțat, își iau angajamentul să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită.
Obligația legală a societății de asigurări era să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal de 3 luni. Înlăuntrul acestui termen asigurătorul era obligat, conform art. 36 alin. 4 din Anexa la Ordinul 5/2010 emis de CSA:
Să răspundă cererii părții vătămate, formulând o ofertă de despăgubire conform propriilor investigații, dar acest lucru (s.n.) numai "în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice" (art. 36 alin. 2 Anexa la Ordinul 5/2010 emis de CSA) sau
Să notifice partea prejudiciată motivele pentru care nu a aprobat, în tot sau în parte, pretențiile de despăgubire.
După cum se poate observa, din actele și lucrările dosarului niciuna dintre aceste obligații nu au fost îndeplinite în termenul legal deși cererile de despăgubire, prezente la dosar, au fost formulate în data de_ . Or, după cum rezultă din scriptele depuse la dosar asigurătorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale.
În acest sens, art. 37 din Ordinul CSA este cât se poate de clar, anume: "dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere". Situația în care ne aflăm raportat la comportamentul asigurătorului este cea a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor stipulate de art. 36 din Ordinul citat anterior. Acest articol a fost introdus cu intenția manifestă de a sancționa conduita pasivă a societăților de asigurare care nu soluționează cererile de despăgubire sau le soluționează defectuos și, uneori, neserios, conform normelor în materie, formulate de către persoanele prejudiciate prin obligarea acestora la penalitățile amintite aplicate la sumele pe care le datorează cu titlu de despăgubire.
De aceea, solicitarea de a obliga la plata penalităților pe pârâtă este pe deplin justificată legal, deoarece anterior cererii de chemare în judecată pârâta era în posesia tuturor datelor care probau atât antrenarea răspunderii civile în sarcina autorului accidentului cât și întinderea pretențiilor.
În subsidiar, desigur, dacă nu se va achiesa la concluziile acestora referitoare la plata penalităților așa cum au fost ele expuse mai sus, conform dispozițiilor legale amintite, eventual interpretându-le sub o altă formă, solicită a se dispune plata penalităților în cuantum de 0,1 % începând cu data chemării în judecată.
La data de_ intervenientul R. R. V. a depus la dosar întâmpinare,
solicitând instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și obligarea SA - R. A. SA, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivare intervenientul arată faptul că la data de_, acesta a cauzat, din clupă, un accident rutier în localitatea Szolnok, Ungaria, în urma căruia victimele au avut nevoie de îngrijiri medicale de urgență și pentru recuperare atât din partea spitalelor din Ungaria cât și a celor din România.
Prin Sentința dată în dosar nr. 1094/2011 pronunțată de Judecătoria Szolhok a fost condamnat la o pedeapsă cu amenda pentru producerea din neglijență a unui eveniment rutier.
Arată că nu există niciun raport juridic între acesta și reclamanți sau pârâtă, singurul raport existent fiind între pârâtă SA - R. A. LA și reclamanți.
Învederează instanței că la data producerii accidentului deținea poliță RCA valabilă (care acoperă atât daune materiale cât și daune rezultând din vătămare corporală), aceasta având un plafon de despăgubiri pentru vătămări corporale până la suma de 3500000 Euro.
Astfel, invocă excepția lipsa calității sale procesuale pasive.
În susținerea excepției invocate apreciază ca fiind relevante următoarele aspecte de drept: între acesta și reclamanți sau pârâtă nu există un raport juridic, deci nu există temei pentru a se angaja răspunderea lui.
Legea stabilește în mod clar faptul că între persoana asigurată care deține poliță
R.C.A valabilă și persoana păgubită (în speță reclamanții) nu exista niciun raport juridic, unicul raport juridic care se naște în materie de răspundere civilă fiind acela între persoana vătămată (reclamanții din cauză) și asigurător.
Așadar, o serie de texte din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările prevăd că în cazul în care riscul ( producerea accidentului și toate prejudiciile materiale și respectiv, vătămările corporale) este asigurat printr-o asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, prejudiciul se recuperează în integralitate de la asigurător de către persoana păgubită.
În concret, art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurările stipulează faptul ca
"asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite (reclamanții), prin accidente de autovehicule.
Totodată, art. 50 prevede că "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri."
Mai mult, art. 54 din același act normativ arată că "drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă [...]". Este evident deci, că unica persoană cu calitate procesuală pasivă în acest raport juridic este asigurătorul.
La fel, art. 55 din Legea asigurărilor prevede că "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite."
Un ultim argument pentru evidențierea faptului că raportul juridic nu există decât între asigurător și persoana prejudiciată îl constituie alin. 3 al art. 51 din Legea 136/1995 care arată că "în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Prin urmare chiar și legea asigurărilor impune și evidențiază importanța raportului juridic dintre asigurător și persoană prejudiciată, arătând faptul că persoana vinovată de producerea prejudiciului este irelevantă pentru stabilirea raportului juridic privind despăgubirile.
La data de_ pârâta SC A. A. REASOGURARE SA a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea primelor capete de cerere a numitului R.
G. ca netemeinice si in ceea ce privește suma de 150.000 euro daune morale solicită cenzurarea acestei pretenții.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de numita P. A., solicită cenzurarea acestora, conform argumentației.
Într-adevăr, in data de_, reclamanții au fost vătămat într-un eveniment rutier, accident provocat de către numitul R. R. V. .
Conform ordinului RCA, CONFORM AR 49 din ordinul RCA, rezulta ca, la stabilirea despăgubirilor in caz de vătămare corporala se iau in vedere următoarele;
diferența dintre venitul net al persoanei vătămate, probat cu documente fiscale, si indemnizația primita din fondurile persoanei juridice
venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate e persoana vătămata, probat cu documente justificative
salariul de baza minim pe economie, in cazul persoanelor vătămate, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitate de salariat
salariul de baza minim pe economie, in cazul persoanelor păgubite, care la data evenimentului sunt în ultimul an de studii sau de calificare
eventualele cheltuieli prilejuite de accident: cheltuieli cu transportul persoanei, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, proteze, alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale probate cu documente justificative, care nu sunt suportate din fondul de asigurări sociale
cheltuieli cu îngrijitorii însa nu mai mult decât salariul minim brut pe economie si daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru
daune morale, conform jurisprudentei si legislației din România . Raportat la acest text de lege si la solicitările reclamantului R. Gravril, conform certificatului de la comisia de evaluare a persanelor cu handicap, acesta este încadrat în grad de handicap mediu, beneficiind astfel de o indemnizație de handicap.
Indemnizația solicitata de către acesta, nu poate depăși, conform ordinului RCA, diferența dintre venitul net al persoanei vătămate, probat cu documente fiscale si indemnizația primita din fondurile bugetului de asigurări sociale.
Reclamantul să facă dovada veniturilor nete avute anterior si dovada indemnizației primite de la fondul asigurărilor sociale( pensia de handicap).
De asemenea, suma de 7081.17 ron, reprezentând daune materiale, solicită ca reclamantul să le probeze cu documente justificative, pentru medicamente să depună prescripțiile medicale, pentru facturile care au o proveniența externa, respectiv Ungaria, sa fie traduse.
Raportat la faptul ca, reclamantul nu face dovada prejudiciului material, respectiv lipsa recomandărilor medicale pentru medicamente, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.
Cu privire la daunele morale solicitate de către numitul R. G., respectiv 150.000 euro, consideră ca acestea trebuie sa fie justificate si sa izvorască din răspunderea civila delictuala a autorului accidentului. Conform Sentinței Judecătoriei SZOLNOK, rezulta că, numitul R. R. V. se face responsabil de producerea evenimentului, însă așa cum rezulta din aceeași sentința, numitul R. G., pasager pe scaunul stânga spate nu purta centura de siguranța, si a suferit vătămări ce au necesitat un număr mai mare de 8 zile de îngrijiri medicale. Rezulta ca acesta a avut o contuzie la plămâni, o contuzie a creierului pe partea stânga si fractura de craniu. Contuzia creierului a atins o zona mica și a fost într-o zona care nu a distrus funcțiile motrice si mentale, leziunile s-au vindecat fără însă a lasă în urma vreun handicap permanent.
Raportat la acest aspect, este evident ca si acesta poarta o răspundere asupra leziunilor pe care le-a suferit. Este mai mult decât evident că, in situația in care acesta ar fi purtat centura de siguranța, traumele suferite de acesta ar fi fost mult mai mici, si consideră ca "prin comportamentul său, acesta a contribuit la mărimea traumelor suferite și implicit a contribuit și la mărirea prejudiciului material.
Ba mai mult decât atât, prin sentința Judecătoriei Szolnok, se precizează faptul ca alți pasageri aflați în autoturismul condus de R. R. V., si care, purtau centuri se siguranța, nu au fost răniți.
Cu privire la daunele morale solicitate de numita P. A. V., solicită a se avea în vedere aceleași circumstanțe mai sus enumerate, respectiv faptul că, nici aceasta nu purta centura de siguranța, conform Sentinței Judecătoriei Szolnok, astfel ca, este evident ca si aceasta, prin comportamentul pasiv avut, in sensul necuplării centurii de siguranța.
De asemenea, consideră ca, instanței îi revine misiunea ca la calculul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale, să țină seama de efectul compensatoriu al acestor sume, și acestea să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victime.
Judecătorul este singurul in măsura să aprecieze o suma globala care sa compenseze pentru partea civila ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei.
Apreciază că sumele solicitate de părțile civile in prezenta cauza, trebuie raportate la suferințele pricinuite dar si la jurisprudență prezentei instanțe.
Despăgubirile urmând să fie preluate de către asigurător, însă acest aspect nu poate amplifica nivelul despăgubirilor doar pentru ca are cine si de unde sa plătească.
In concluzie consideră pârâta că nivelul daunelor morale trebuie sa fie in limite rezonabile, în concordata cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economica a României.
La data de 15 mai 2013 reclamanții
au depus la dosar o cerere prin care au arătat că înțeleg să renunțe la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei SC A.
R. A. SA.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. 1 N.C.P:C reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă.
Tribunalul apreciază că sunt întrunite condițiile art. C.pr.civ, sens în care va lua act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții R. G. și P. A. V. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Constată renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamant R. G. , cu domiciliul în municipiul G., str. Piața Unirii, nr. 5, sc. 1, ap. 4, jud. Cluj și a reclamantei P. A. V. cu domiciliul în comuna Fizeșu Gherlii, sat N. la, nr. 138, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC A. R. A. SA, cu sediul în B., sector 3, str. N. T., nr. 3, bl. M 101, et. 10 și cu intervenientul R. R. V. , cu domiciliul în municipiul G., str. P., nr. 16, sc. 6, ap. 120, jud. Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./CB/CȘ
_ /5 ex./C.Ș. 30 Mai 2013
| ← Decizia civilă nr. 38/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 2013/2013. Pretenții → |
|---|
