Decizia civilă nr. 390/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 390/R/2013 Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: I. S. GREFIER: M. - M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții N. A. și N. C. împotriva sentinței civile nr. 860/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, împrumut nerestituit.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta-recurentă N. C.
, pentru reclamanta-intimată avocat Tebieș Cătălin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind pârâtul-recurent N. A. și reclamanta-intimată M.
M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Pârâta-recurentă arată că nu a ajuns la o înțelegere cu reclamanta-intimată M.
M., neavând alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Tebieș Cătălin, de asemenea arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul părților în susținere.
Pârâta-recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, a se constata că a restituit în totalitate împrumutul acordat de către reclamantă, cu plata dobânzilor aferente, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Tebieș Cătălin, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 860/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. M. , în contradictoriu cu pârâții N. A. și N. C. .
Au fost obligați pârâții în solidar să-i plătească reclamantei suma de 12000 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1005 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, au fost obligați pârâții în solidar la plata către stat a sumei de 1371 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamanta sub forma scutirii de la plata taxei de timbru judiciar.
Pentru pronunțarea aceste sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la data de_, sub nr._ pe rolul Judecătoriei Năsăud, reclamanta M. M., prin mandatarul său avocat Tebieș Cătălin, a solicitat instanței obligarea pârâților N. A. și N. C. la plata sumei de 21000 lei, reprezentând împrumut nerestituit și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de_ a împrumutat pârâților suma de 21000 lei, sumă pe care pârâții trebuiau să o restituie la data de _
. Conform susținerilor reclamantei, pârâții nu și-au executat obligația de restituire a împrumutului, refuzând în mod expres.
În drept, reclamanta și-a motivat acțiunea pe dispozițiile art._ din vechiul cod civil și art.274 vechiul Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare (f.
4) și a solicitat încuviințarea probatoriului testimonial și interogatoriului pârâților.
Deși legal citați cu mențiunea depunerii întâmpinării, pârâții nu au depus întâmpinare la dosar și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța a constatat următoarele:
Între părți au existat relații contractuale constând în acordarea cu titlu de împrumut de către reclamantă pârâților a sumei de 21000 lei. Reclamanta a predat pârâților această sumă, astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată (f.4) și declarația martorului prezent (f.28) în momentul încheierii contrctului. Pârâții urmau să restituie acest împrumut în data de 15 martie 2012, însă pârâții nu și-au îndeplinit obligația. Faptul că reclamanta a acordat suma de 12000 lei pârâților cu titlu de împrumut, termenul acestuia precum și nerestituirea împrumutului acordat rezultă atât din înscrisul semnat de pârâți și depus la dosar (f. 4) cât și din faptul că pârâții nu au făcut nicio dovadă în sensul restituirii împrumutului, precum și din împrejurarea că aceștia, deși legal citați cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-au prezentat în instanță în vederea administrării probei cu interogatoriu, împrejurare pe care, în temeiul art. 225 C.proc.civ., instanța o echivalează cu o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantului.
Având în vedere data încheierii contractului de împrumut și data introducerii prezentei acțiuni, în temeiul art. 6 alin. (2) Cod civil și art. 24 Cod proc.civ, instanța constată incidența prevederilor Codului civil în vigoare și va soluționa cauza potrivit dispozițiilor procesuale din codul de procedură civilă în vigoare la data formulării acțiunii.
Din înscrisul olograf semnat de pârâți (f. 4) rezultă că reclamanta a împrumutat pârâților, în data de_, suma de 12000 lei, cu obligația de a restitui suma până în data de_ .
Potrivit art. 1191 al. 1 vechiul C. civ. (aplicabil potrivit art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr.71/2011 șiart.26 din Cod proc.civ.), dovada actelor juridice a căror valoare depășește suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată.
Instanța de fond a constatat că înscrisul anterior menționat nu îndeplinește formalitățile prevăzute de art. 1180 v. C. civ., astfel că nu are forța probantă a înscrisului sub semnătură privată, însă valorează început de dovadă scrisă, potrivit art. 1197 al. 1 C. civ., putând fi completat cu alte mijloace de probă.
Din declarația numitului Urs Leontin, aflată la fila 28 din dosar, rezultă că acesta a fost prezent în momentul predării sumei de 12000 lei de către reclamantă pârâților cu titlu de împrumut. Aceste fapte rezultă și din împrejurarea că, deși legal citați cu mențiunea personal la interogatoriu, pârâții nu s-au prezentat la instanță în vedere administrării probei cu interogatoriul încuviințat reclamantulei, împrejuare pe care instanța o echivalează, în temeiul art. 225 C. proc. civ., cu o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantului.
Astfel, instanța de fond a apreciat că cele consemnate în înscrisul semnat de către părțile în litigiu se coroborează cu mijloacele de probă anterior mențioante, instanța considerând dovedite susținerile reclamantei privind acordarea unui împrumut pârâților în cuantum de 12000 lei cu obligația restituirii acesteia până la data de_ .
Articolul 1270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractelor, în temeiul căruia contractul valabilîncheiat are putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 2158 Cod civil, principala obligație a împrumutatului este de a restitui suma de bani dată cu împrumut.
În speță, instanța de fond a constatat că pârâții aveau obligația restituirii împrumutului în cuantum de 12000 lei către reclamantă, obligație pe care aceștia nu și-au executat-o, drept pentru care, instanța a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei suma împrumutată..
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâții sunt cei care au căzut în pretenții existând și cererea reclamantei de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța a admite cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 1005 lei reprezentând onorariu avocațial (dovedit cu chitanța nr. 48 din_ - f.29) și timbru judiciar.
Totodată, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, instanța a obligat pârâții în solidar la plata către stat a sumei de 1371 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamanta sub forma scutirii de la plata taxei de timbru judiciar.
Trebuie precizat că prima instanță a pronunțat încheierea de îndreptare a erori materiale din 30 aprilie 2013
și a îndreptat eroarea materială strecurată în sentință în sensul că obligă pârâții în solidar să-i plătească reclamantei suma de 21000 lei, reprezentând împrumut nerestituit
.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs pârâții solicitând admiterea recursului
, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că sentința atacată este eronată. Pârâții sunt de cult penticostal ceea ce i-a determinat să nu participe la ședințele de judecată, dar nu au crezut că reclamanta este de o asemenea rea credință să denatureze realitatea în întregime. Au arătat că au împrumutat în anul 2007 suma de 16000 lei de la reclamantă, sumă pe care trebuiau să o achite în rate, astfel în primii doi ani au restituit 750 lei lunar, iar în următorii 2 ani au restituit lunar suma de
10000 lei, valoarea totală restituită fiind de 42000 lei, împrumutul fiind făcut cu perceperea de camătă. Înscrisul sub semnătură privată depus la dosar încheiat în luna octombrie 2011 a fost încheiat doar între recurent și reclamantă, fără participaqrea recurentei, dată când au mers să clarifice situația, suma de 21000 lei rezultând din diferența de dobândă pe 5 luni la suma de 16000 lei, acesta a fost încheiat ca o garanție la solicitarea reclamantei, în prezența martorilor Buga I., cel care a scris actul, și Vărzari I., fără a se gândi că vor ajunge la judecată.
Recurenții au mai susținut faptul că în sentința atacată nu se precizează faptul că au restituit suma împrumutată, iar în ce privește declarația msartorului Urs Leontin au arăta că acesta nu a participat niciodată la semnarea vreunui contract ori la vreo înțelegere între părți.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod procedură
civilă.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului promovat ca neîntemeiat
, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat faptul că criticile invocate de recurenți sunt nefondate deoarece reclamanta a împrumutat la data de_ suma de 21000 lei, sens în care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată depus la dosar, iar pârâții trebuiau să restituie suma până la data de_, iar față de poziția acestora din fața primei instanțe, respectiv că nu au formulat întâmpinare, deși au fost legal citați, nu au contestat autenticitatea înscrisului sub semnătură privată și nici făcut dovada restituirii sumei împrumutate. Mai mult, au fost citați cu mențiunea de a se prezenta la intzereogator, însă față de lipsa nejustificată instanța a făcut aplicarea art.225 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recuzrs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunbalul constată faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 21000 lei, dar fără a solicita obligarea acestora în solidar, arătând în motivarea acțiunii, că în data de _ a împrumutat pârâților suma de 21000 lei, sumă pe care pârâții trebuiau să o restituie la data de _
, iar pârâții nu și-au executat obligația de restituire a împrumutului, refuzând în mod expres.
În drept, reclamanta și-a motivat acțiunea pe dispozițiile art._ din vechiul Cod civil.
Tribunalul constată că, față de data indicată în acțiune anterior menționată la care reclamanta ar fi împruimutat suma solicitată pârâților, în cauză erau incidente prevederile Noului Cod civil, ce a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, potrivit legii nr.71/2011, aspect corect sesizat de prima instanță și indicat în considerentele sentinței, numai că acestă situație nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, reclamanta fiind cea ce trebuie să indice temeiul legal al pretențiilor invocate, instanța trebuind să soluționeze cauza în limitele deduse judecății, inclusiv din perspectiva temeiului legal invocat, instanța putând pune în discuția reclamantei, prin mandatar, acest aspect de ordin juridic, potrivit art.129 alin.4 Cod procedură civilă, ca să-și precizeze poziția procesuală sub aspectul temeiului juridic invocat în susținerea pretențiilor deduse judecății. Neprocedând de o
asemenea manieră, practic prima instanță a analizat acțiunea civilă pe baza unor texte legale neinvocate de reclamantă, acțiune ce a fost formulată și susținută prin avocat, caz în care nu s-ar putea invoca și reține lipsa de cunoștiințe juridice a părții. Mai este de remarcat că prima instanță i-a obligat în solidar pe pârâți la plata sumei de 21000 lei, deși prin acțiune nu a s-a cerut obligarea acestora în solidar, trebuind subliniat faptul că obligațiile solidare trebuie să fie expres stipulate în actul juridic ori să fie anume prevăzute de lege, conform art.1443 Noul cod civil.
În ce privește înscrisul invocat ca probă în susținerea pretențiilor de reclamantă, depus la fila 4, tribunalul constată că acest script nu a fost semnat de pretinsa împrumutătoare, respectiv de reclamantă, situație în care nu poate fi considerat un înscris sub semnătură privată ce face dovada unui contract de împrumut între reclamantă și pârâți, din moment ce un contract de împrumut fiind un act juridic bilateral trebuie semnat de toate părțile contractante. În acestă situație, acest script, care nici nu conține formalitatea impusă de art.1180 Cod civil, are valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă, ce poate fi completat prin alte probe, inclusiv prin audiere de martori.
Mai mult, tribunalul arată că din susținerile recurenților reiese că acest înscris a fost semnat doar de către pârâtul recurent, nu și de către recurentă, iar la o examinarea sumară, tribunalul observă că cele două semnături sunt asemănătoare putând fi realizate de către aceeași persoană, aspect ce se impune a fi lămurit, atât timp cât reclamanta a cerut obligarea ambilor pârâți, iar instanța în acest mod a admis acțiunea, ba mai mult i-a obligat în solidar, deși nu s-a solicitat așa ceva.
Tribunalul constată că întradevăr pârâții au manifestat o atitudine de nepăsare în fața primei instanțe, neprezentându-se în instanță și nici formulând apărări scrise, însă, ținând cont de cele apărările de fond reliefate de aceștia în cererea de recurs, necercetate de prima instanță, precum și de cele anterior reținute de tribunal sub clarificării temeiului legal al acțiunii și a valorii probatorii a scriptului depus de reclamantă, se impune completarea cercetării judecătorești și administrarea altor probe în vederea dezlegării raporturilor litigioase dintre părți, dat fiind faptul că scopul procesului este aflarea aflarea adevărului și pronunțarea unei hotării temeinice și legale.
Având în vedere situația faptică indicată direct în recurs de pârâții, pentru se stabili în mod corect natura relațiilor juridice între părți, respectiv dacă s-a încheiat contractul de împrumut între reclamantă și ambii pârâții, data exactă a încheierii acestuia contract, dacă a fost încheiat și semnat de ambii pârâți, ce sumă a fost împrumutată, dacă s-a convenit dobândă, dacă pârâții au resituit vreo sumă de bani așa cum au susținut, dacă a mai rămas de restituit vreo sumă de bani, tribunalul constată că că se impune completarea probatoriului și constatând că în recurs nu se pot administra alte probe, în afară de înscrisurile depuse de părți, potrivit art.305 Cod procedură civilă, soluția ce se impune este cea de casare a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.2,5 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 860/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, va casa în întregime sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, prima instanță, în prealabil va solicita reclamantei să precizeze temeiul legal al acțiunii formulate, apoi va proceda la completarea probatoriului
pentru a se stabili dacă s-a încheiat contractul de împrumut între reclamantă și ambii pârâții, data exactă a încheierii acestuia contract, dacă scriptul depus de reclamantă la dosar a fost semnat de ambii pârâți, ce sumă a fost împrumutată, dacă s-a convenit dobândă, dacă pârâții au resituit vreo sumă de bani așa cum au susținut în recurs, dacă a mai rămas de restituit vreo sumă de bani. În acest sens, se va solicita părților litigante să depună dacă dețin înscrisuri încheiate privind împrumutul acordat și restituirea unor sume de bani, se va putea lua interogator ori solicita explicații personale atât reclamantei, cât și și pârâților, pentru a se stabili data exactă a încheierii convenției, ce sumă a fost predată de reclamantă, dacă și ce sume au fost restituite. Sub același aspect, vor putea fi audiați martori la cererea părților litigante, ținând cont de faptul că scriptul depus de reclamantă are valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă, și se vor putea administra și alte probe utile în vederea soluționării legale și judicioase a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții N. A. și N. C. , cu domiciliul în localitatea S. -Băi, str. C., nr. 48, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 860/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, casează în întregime sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. M. | L. | B. | I. | S. M. M. | E. |
MLB// 2ex..// 16 octombrie 2013
Jud. fond Cornățeanu S.
| ← Încheierea civilă nr. 286/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 153/2013. Pretenții → |
|---|
