Decizia civilă nr. 249/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/A/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Dan-I. T. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant H. A., apelant H.
M. și pe intimat H. V., cu domiciliul procesual ales, intimat H. ANA, cu domiciliul procesual ales, având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanți av. VASCAN F. SILVIU, apelantul pârât H. M. prezent personal, iar pentru intimații reclamanți se prezint av. CRĂCIUNAȘ M. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,
Reprezentantul apelanților depune la dosar procesul verbal de punere în posesie nr. 138/_ .
Reprezentantul apelanților apreciază că în cuprinsul raportului de expertiză s-au strecurat anumite neconcordanțe.
Astfel, la pct. 2 din răspunsul la obiecțiuni, expertul a constatat că în urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de teren mult mai mare, respectiv de 9910 m.p., adică cu 4910 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate. În realitate, conform titlului de proprietate, apelanții dețin 5000 m.p.
La pct. 3 din răspunsul la obiecțiuni, expertul specifică faptul că planul de punere în posesie sunt hărți pe care le-a dobândit de la Primăria J. de Jos, acestea fiind hărțile care au fost utilizate la punerea în posesie, fiind singurele care în opinia expertului sunt relevante în cauză.
Reprezentantul apelanților solicită instanței să încuviințeze efectuarea unei noi expertize în prezenta cauză, care să cuprindă niște obiecțiuni mult mai clare, prin care să se identifice suprafața totală afectată de vechiul drum, determinarea corpurilor de proprietate ale părților. De asemenea, solicită ca la efectuarea expertizei să se evidențieze și poziția procesuală concretă a Comisiei Locale de fond funciar.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că se opune încuviințării acestei cereri . Cu ocazia efectuării expertizei au fost prezente părțile la fața locului și nu au avut obiecțiuni la acel moment.
Mai mult, intimații au făcut demersuri la Primăria J. de Jos, care i-au comunicat planul de situație cu evidențierea traseului propus pentru săpătura necesară branșamentului electric.
După deliberare, T. ul respinge cererea de efectuare a unei noi expertize apreciind că nu este utilă, raportat la probele administrate în faza procesuală a apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelanților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în întregime a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Reprezentanta intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, sentință prin care au fost obligați pârâții să permită reclamanților accesul la proprietatea lor. Drumul de acces a fost blocat de către pârâți prin instalarea de lese de lemn, fapt ce a rezultat atât din raportul de expertiză efectuat în cauză cât și din depozițiile martorilor. Cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.912/2011 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții H. V., H. Ana, împotriva pârâților H. A.
, H. M. și în consecință, a obligat pârâții să permită accesul reclamanților la proprietatea acestora, situată în J. de Sus nr.6A, jud. Cluj, imobil înscris în CF nr.50029 J. de Sus, provenita din conversia pe hârtie a CF nr.525 J. de Sus, nr. topo 661/1, 656/2, conform raportului de expertiză depus în cauză, respectiv reclamanții vor avea acces pe De 727 de la drumul comunal 174 pe o lungime de 64,5 ml(anexa 2 la Raportul de expertiză); s-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor; s-a respins excepția lipsa calității procesuale pasive privind pârâtul de ordin 2, H. M. ; au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în suma de 1219,3 lei (taxa timbru, onorariu expert).
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele: Reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în J. de Sus nr.6A, jud.
Cluj, imobil înscris în CF nr.50029 J. de Sus, provenita din conversia pe hârtie a CF nr.525 J. de Sus, nr. topo 661/1, 656/2, imobil ce se învecinează cu cel al pârâților.
Pârâții prin întâmpinarea depusă la dosar, arată că solicită respingerea cererii formulate de reclamanți, arătând că nu au ocupat terenul acestora și nici drumul de acces care deservește terenul acestora, deținând în proprietate suprafețele de teren aflate în cuprinsul titlului de proprietate nr. 26191/909 din data de_, unele din ele aflându-se în vecinătatea proprietății deținute de reclamanți, nu este real că au blocat accesul reclamanților.
Din probele depuse la dosar, rezultă că pârâții au blocat drumul de acces la proprietatea reclamanților, fiind făcute mai multe sesizări în acest sens, de asemenea pârâții au fost cercetați în dosar penal nr.675/P/2008 pentru infracțiunea de tulburare în posesie prev.de art.220 Cod penal pentru faptul că au blocat drumul de hotar care asigura accesul la proprietatea reclamanților deși nu s-a început urmărirea penală din cercetările făcute a rezultat că aceștia au blocat drumul de acces. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că pârâții au cumpărat o bucată de teren, chiar martorul de la care s-a vândut terenul arată că reclamanții ajungeau la casa lor pe acel drum iar după ce s-a
vândut terenul, pârâții nu i-au mai lăsat pe reclamanți să umble pe acolo respectiv pe drumul de lângă parcela de teren vândută. Martorul arată că a vândut numai terenul nu a vândut drumul iar drumul se află pe lângă acel teren. Reclamanții nu au pe unde să ajungă la proprietatea lor decât pe acel drum pentru că este un loc înfundat iar în prezent drumul este blocat. Martora mai arată că reclamanții ar putea ajunge la proprietatea lor și prin altă parte dar acolo sunt mai mulți proprietari și este mai departe. Același lucru reiese și din declarația martorului audiat la fila 43, care arată că accesul la parcela de teren deținută de reclamanți se făcea pe un drum ce exista încă înainte de colectivizare, acest drum era folosit drept cale de acces de către toți cetățenii care aveau terenuri în zona respectivă, iar la momentul colectivizării drumul a fost păstrat cu aceeași destinație. Pârâții au cumpărat un loc de teren în acel loc ocupând drumul închizând calea de acces astfel că există neînțelegeri cu reclamanții. În sprijinul celor afirmate, reclamanții au depus la dosar schița topografică ce indică locul unde este amplasat, precum și drumul de hotar(f.15).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice (f.64) iar din Raportul de expertiză rezultă că la Sud de proprietatea pârâților a existat un drum care făcea accesul la alte proprietăți printre care și cea a reclamanților Drumul De 727, pârâții au cumpărat terenul descris în Titlul de proprietate nr.26191/909 și au desființat drumul De 727 pe o lungime de 31 m+33,5 ml.(anexa 2). De asemenea rezultă că reclamanții dețin un imobil înscris în CF.nr.50029 nr.top.661/1, 656/2 la care au avut acces pe De 727 de la drumul comunal 174 pe o lungime de 168 ml.,iar pârâții au închis drumul de acces al reclamanților, drum care este marcat pe documentele din zonă încă din anii 1970. Având în vedere că amândoi pârâții au blocat drumul de acces la proprietatea reclamanților, instanța a respins excepția ridicată de pârâți, respectiv lipsa calității procesuale pasive privind pârâtul de ordin 2, H. M., de asemenea reclamanții, nu au făcut dovada despăgubirilor, astfel că, instanța a respins acest capăt de cerere pentru obligarea pârâților la plata despăgubirilor.
Parații H. A. și H. M., au formulat apel împotriva Sentinței civile cu nr. 912/2011 din_ a Judecătoriei D., solicitând schimbarea în intregime a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata inaintate de către reclamanții H. V. și H. Ana;cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a fost reținută o stare de fapt care nu este conforma cu realitatea. Astfel, împrejurarea potrivit căreia pârâții ar fi ocupat un drum de acces către proprietatea reclamanților este falsa și nedovedită.
De asemenea, împrejurarea potrivit căreia pârâtul de ord, 2 H. M. ar deține vreuna din proprietățile indicate la punctul cu nr.2.3. din cuprinsul expertizei efectuate este greșita, fiind vorba în fapt, despre părintele sau, pârâtul
H. A., aspect care rezulta din înscrisurile aflate la dosar.
Aspectele pe care expertiza efectuată le-a dezvăluit, dincolo de faptul că sunt contradictorii, pe alocuri, vin și în contra susținerilor reclamanților.
Concluziile expertizei, deși sunt contradictorii, lasă să se înțeleagă că la momentul prezent, suprafața de teren invocata de către reclamanți că fiind drum de acces, se afla în proprietatea pârâților.
În anii "70 a existat un drum, dar odată cu emiterea Titlurilor de proprietate la Legea 18/1991, acest drum a încetat sa existe, atât scriptic, cât și faptic, suprafețele respective fiind retrocedate foștilor proprietari.
Reclamanții nu au alt acces pe drumul respectiv la proprietatea înscrisa în
C.F. nr. 50029 J. de Sus cu nr. topo 661/1, 656/2 aceasta a fost dobândita și înscrisa în C.F. ulterior emiterii titlurilor de proprietate pentru suprafețele de teren din zona respectiva, aspect care poate fi observat foarte ușor comparând extrasul c.f. al reclamanților cu titlurile de proprietate ale pârâților.
Obiecțiunilor pârâților pe marginea raportului de expertiza în sensul clarificării aspectelor sesizate au fost respinse.
Consideră că lucrarea efectuata în cauza nu a lămurit în mod explicit care este la momentul prezent situația juridica a fostului drum pentru care reclamanții au solicitat acces.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod proc civ., art.274 al. 1 Cod proc civ.
Reclamanții H. V. și H. Ana, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea că temeinica și legala a sentinței civile pronunțate în dosar nr._ al Judecătoriei D. .
În motivare s-a arătat că recurenții au blocat accesul intimaților la proprietatea acestora motiv pentru care am sesizat acest lucru la organele de politie și la Primăria comunei, care i-au indrumat să-i acționeze în judecata.
Parații-recurenți au fost cercetați în dosarul penal nr.675/P/2008, pentru infracțiunea de tulburare în posesie, prev. de art.220 C.penal și. deși nu s-a început urmărirea penala împotriva acestora, deoarece lipsea unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, din cercetările organelor de urmărire penala, a rezultat fără îndoiala că aceștia au blocat drumul de acces.
Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat cu certitudine faptul că vechea proprietară nu le-a vândut paraților-recurenți și drumul de acces pe care l- au blocat.
Chiar dacă pe titlul de proprietate al antecesoarei recurenți lor nu apare drum la rubrica vecinătăți, cea care a vândut pârâților a recunoscut că nu a vândut niciodată drumul menționat.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta estenefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Intimații sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în J. de Sus nr.6A, jud. Cluj, înscris în CF nr.50029 J. de Sus, provenita din conversia pe hârtie a CF nr.525 J. de Sus, nr. topo 661/1, 656/2, iar terenul deținut de apelanți se află în vecinătate.
Așa cum au relevat martorii audiați în fața primei instanțe, intimații au utilizat, ca acces la terenul lor, un drum existent încă anterior cooperativizării pană la momentul în care apelanții, cumpărand o parcelă în apropiere, au închis accesul intimaților la imobilul lor.
Apelanții au susținut, prin motivele de apel, împrejurarea că drumul pretins a fi blocat de ei, a existat în anii 70 însă, și-a încetat existența odată cu emiterea titlurilor de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, dovadă în acest sens fiind și faptul că acest acces nu a fost avut în vedere la emiterea titlurilor de proprietate emise în zonă, nefiind trecut ca vecinătate în respectivele titluri.
Raportat la aspectele invocate de apelanți, la solicitarea acestora, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expert Colțan Dan (f.55-67.
Concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză sunt în sensul că drumul folosit anterior de intimați, reprezintă drumul sătesc Ds7 și drum de exploatare De și este în prezent în folosința apelanților, care l-au blocat cu o poartă din pari de lemn, fără ca acest drum să fie cuprins în actele pe care aceștia le dețin cu privire la imobilele din zona respectivă.
S-a mai precizat că acest drum de acces sătesc se află în perimetrul intravilan al localității J. l de Sus și ca atare,dacă ar fi fost inclus în titlul de proprietate, trebuia să apară în TP nr._ unde sunt înscrise terenurile din intravilan ale apelanților, întrucat terenul dobandit de la Benea David este extravilan, astfel încat este exclusă includerea drumul în această parcelă.
Mai mult, în cadrul răspunsului la obiecțiuni, expertul a precizat că suprafața folosită de apelanți în intravilan este cu 4910 mp. mai mare decat cea din actul de proprietate de care aceștia se prevalează, respectiv T.P. nr._, iar lățimea căii de acces avută în vedere la întocmirea lucrării a fost de 4 m, așa cum a fost stabilită prin realizarea planului cadastral pentru această zonă.(f.96- 97).
Ca atare,documentația topografică efectuată relevă fără urmă de îndoială că există și în prezent o cale de acces spre proprietatea intimaților prevăzută de cadastrul localității J. l de Sus,că aceasta nu a fost desființată ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, iar actele de proprietate de care apelanții se prevalează nu includ și suprafața acestei căi de acces, pe care însă apelanții au ocupat-o.
Concluziile expertizei se coroborează cu depozițiile martorilor audiați de instanța de fond, care la randul lor au arătat că, drumul în litigiu a existat și a fost utilizat întotdeauna ca atare, ca acces către terenul intimaților .
Se reține de asemenea, că expetiza administrată în apel a confirmat concluziile celei efectuate în fața primei instanțe de expert Sarffy Alfred, și anume că apelanții au blocat calea de acces a intimaților către proprietatea lor, cale de acces existentă și configurată pe hărțile din zonă încă din anii 70.
În aceste condiții, raportat la probatoriul administrat, care a confirmat pe deplin susținerile intimaților din acțiunea introductivă, apar ca nefondate criticile apelanților referitoare la faptul că nu ar fi închis accesul intimaților către imobilul acestora.
Nu poate fi primită nici susținerea din apel în sensul că la emiterea titlurilor de proprietate nu s-a ținut seama de existența căii de acces, întrucat expertiza efectuată a infirmat această ipoteză, iar simplul fapt că drumul nu a fost trecut drept vecinătate în titlul de proprietate de care se prevalează apelanții, nu îi îndreptățește pe aceștia să blocheze calea de acces.
Se impune însă a se observa că varianta propusă de expertul care a întocmit documentația în apel are în vedere o lungime de 215 m a drumului de acces pe care apelanții ar trebui să o respecte, față de numai 168 m stabilită de prima instanță, prin raportare la documentația avută în vedere de aceasta la pronunțarea hotărarii.
Cu toate acestea, tribunalul nu va putea adopta varianta propusă de expert Colțan Dan întrucat ar conduce la o înrăutățire a situației apelanților în propria cale de atac, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor art. 296 teza a II-a C.pr.civ., în condițiile în care reclamanții nu au promovat apel.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelanții
H. A. și H. M. să plătească intimatului H. V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezenatnd onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 103 .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții H. A. și H. M.
, împotriva Sentinței civile nr.912/2011 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții H. A. și H. M. să plătească intimatului H.
V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
M. O. -S.
Judecător, Dan-I. T.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 20 Mai 2013
Red. M.O.S./ Tehnored. C.H. ._
Jud. fond CĂTINEAN C. L. - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 4104/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 2370/2013. Obligatie de a face → |
|---|
