Decizia civilă nr. 1113/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ N. 1113/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ EMB. 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: M. O. -S. GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent H. I., recurent H. I., împotriva Sentinței civile nr. 6235/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat A. DE P. S. U. N. 7, având ca obiect, obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul asupra recursului al părților, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de _
, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 6235/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții H. I. și H. I., în contradictoriu cu pârâta A. de P. din C. -N., strada U., nr. 7.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamanții: H. I. și soția H. I., în contradictoriu cu pârâta: A. de P. cu sediul în C. -N., strada U., nr. 7, jud. C., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
obligarea pârâtei la remedierea integrală a învelișului hidroizolant al terasei superioare (acoperișul) condominiului din strada U., nr. 7, jud. C. ,
obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare pentru realizarea reparațiilor, tencuielilor interioare si zugrăvirii plafoanelor și pereților afectați de infiltrații pentru apartamentul nr. 40, proprietatea reclamanților.
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor de chemare în judecată reclamanții au arătat că, încă din anul 2007, prin adresa întocmită la data de 16 august 2007, au adus la cunoștința A. ȚIEI DE P. faptul că există infiltrații de apă în plafonul și pereții bucătăriei lor, produse datorită hidroizolației deteriorate.
Prin aceeași adresă au solicitat totodată si repararea corespunzătoare a hidroizolației acoperișului imobilului.
Însă, arată reclamanții în continuarea cererii lor, pârâta A. DE P. nu a procedat la luarea unei poziții ferme, firești, favorabile înlăturării de urgență
a neajunsurilor sesizate, ci a preferat în schimb să contramandeze încă trei ani efectuarea lucrărilor de hidroizolație a imobilului.
Pasivitatea pârâtei a însemnat costuri însemnate pentru ei, astfel: zugrăvelile decorative și alte operațiuni necesare remedierii plafonului și pereților bucătăriei lor, degradați de infiltrațiile constante de apă, achitate integral din fonduri proprii.
Abia în anul 2010 după nenumărate insistențe, s-a perfectat un contract de prestări servicii de lucrări hidroizolație-acoperire a imobilului bloc situat in C. -N., str. U., nr. 7, ap. 40, jud. C., între pârâta A. de proprietari str. U. nr. 7, in calitate de beneficiar pe de o parte si SZOCS ȘTEFAN, persoana fizică autorizată (PFA), domiciliat in C. -N., str. Horea, nr. 90, ap. 4, identificat prin CI, seria KX, nr. 3., CNP 1. in calitate de prestator pe de altă parte.
Prin acest contract prestatorul și-a asumat expres obligația de a garanta calitatea lucrărilor de hidroizolație timp de 5 (cinci) ani de la data finalizării acestora, în sensul refacerii acestora in cazul producerii de infiltrații de apă la nivelul lor.
Terminarea lucrărilor de hidroizolație și predarea-primirea acestora s-a realizat în luna septembrie a anului 2010, după cum reiese expres din procesul- verbal de predare-primire a lucrărilor de hidroizolație la acoperișul blocului, ocazie cu care s-a constatat conformitatea acestora cu prevederile contractului de prestări servicii inițial încheiat de părți.
Însă, concluzionează reclamanții, după finalizarea lucrărilor, la foarte scurt timp au avut neplăcuta surpriză de a constata că infiltrațiile de apă nu au dispărut în urma realizării lucrărilor de hidroizolație, așa cum era firesc.
Astfel, prin adresa din data de_ au sesizat din nou A. DE P. cu solicitarea de a lua măsurile necesare pentru remedierea acestor neajunsuri si a le comunica măsurile luate in termen de 30 de zile calendaristice de la primirea adresei lor.
Or, arată reclamanții, nici președintele asociației de proprietari și nici comitetul executiv al acesteia nu au procedat la efectuarea de investigații și nu au luat în mod deliberat măsuri pentru remedierea defecțiunilor reclamate, deși aveau această obligație legală.
Astfel, concluzionează reclamanții, în cauză sunt întrunite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale instituite prin art. 998-999 C.civ., respectiv existența prejudiciului constând în deteriorarea pereților și plafonului bucătăriei datorită infiltrațiilor constante de apă, săvârșirea unei fapte ilicite constând în neîndeplinirea de câtre pârâtă a obligațiilor legale care le incumbă în baza atribuțiilor cu care aceștia au fost investiți, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciul produs, între fapta (inacțiunea) ilicită a pârâtei și prejudiciul produs existând cu siguranță un raport de cauzalitate, omisiunea pârâtei a condus indubitabil la producerea prejudiciilor arătate și existența vinovăției, pârâta deși investită prin lege cu anumite atribuții a refuzat în mod culpabil să le îndeplinească cunoscând posibilele consecințe patrimoniale ale inacțiunii lor.
În drept: reclamanta a invocat dispoz. art. 998-999 Cod civil, Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Pârâta A. de proprietari str. U. nr. 7 a formulat Note de ședință:
f. 13 - f. 15 și f. 48, f. 49, prin care a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți, ca neîntemeiată arătând în esență că în anul 2005 reclamanții s-au opus mansardării imobilului iar lucrarea de izolare a acoperișului a fost realizată.
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor anexate la dosar, la data de_ reclamantul
H. I. face o cerere către asociația pentru repararea tavanelor de la terasa bucătăriei si bucătărie, cerere, la care reclamanții pretind că nu li s-a oferit nici un răspuns deși pârâta avea această obligație legală.
Pe de altă parte, pârâta susține că toată vinovăția aparține reclamanților și celorlalți proprietari de la etajul ultim, care în anul 2005 s-au opus vânzării spre mansardare a acoperișului, sens în care s-au anexat înscrisuri la dosarul cauzei.
Instanța a reținut de asemenea că, raportat la acest refuz al proprietarilor de la etajul ultim, - aceștia aducând un prejudiciu asociației de proprietari de 1,6 miliarde lei vechi - pârâta a întocmit la data de_ o Informare către proprietari, prin care s-a menționat că dacă vor apărea infiltrații pe acoperiș, reparațiile vor fi suportate de către proprietarul etajului 9, fila 30.
Însă, în anul 2010, s-a perfectat un contract de prestări servicii de lucrări hidroizolație-acoperire a imobilului bloc situat in C. -N., str. U., nr. 7, ap. 40, jud. C., contract încheiat între pârâta A. de proprietari str. U. nr. 7, in calitate de beneficiar pe de o parte si numitul SZOCS ȘTEFAN, persoana fizică autorizată (PFA), in calitate de prestator pe de altă parte.
Prin acest contract prestatorul și-a asumat expres obligația de a garanta calitatea lucrărilor de hidroizolație timp de 5 (cinci) ani de la data finalizării acestora, în sensul refacerii acestora in cazul producerii de infiltrații de apă la nivelul lor.
Terminarea lucrărilor de hidroizolație și predarea-primirea acestora s-a realizat în luna septembrie a anului 2010, după cum reiese din Procesul-verbal de predare-primire a lucrărilor de hidroizolație la acoperișul blocului, ocazie cu care s- a constatat conformitatea acestora cu prevederile contractului de prestări servicii
inițial încheiat de părți.
După finalizarea acestor lucrări, prin adresa din data de_ reclamanții
- constatând din nou infiltrații la apartamentul lor - au sesizat din nou pârâta A. DE P. cu solicitarea de a lua măsurile necesare pentru remedierea acestor neajunsuri si a le comunica măsurile luate in termen de 30 de zile calendaristice de la primirea adresei lor.
Ori, contrar celor susținute de reclamanți, pe această adresă - anexată la dosar la fila 37 - pârâta a făcut o mențiune prin care a arătat că a înaintat această reclamație către numitul Szocs Șetefan.
De menționat că, la dosarul cauzei reclamanții au anexat în dovedirea cererii lor, în afară de înscrisurile anterior analizate, și un set de poze, din care rezultă faptul că în apartamentul reclamanților s-au produs infiltrații de apă, fără ca din acestea să rezulte perioada în care au fost realizate.
Ori, instanța coroborând înscrisurile anexate la dosar, cu pozele foto și cu răspunsurile la interogatoriu formulate de pârâtă: f. 61, poate stabili fără echivoc faptul că în apartamentul reclamanților s-au produs infiltrații de apă în perioada anilor 2007 - 2010, însă nu se poate stabili o vinovăție în sarcina pârâtei pentru acestea, așa cum nu se poate spune nici că există un raport de cauzalitate între inacțiunea pârâtei - raportat la starea de fapt anterior reținută
- și prejudiciul suferit de reclamanți, care de altfel nu au făcut nici o proba în ceea ce privește cuantumul acestuia.
Mai mult, răspunzând la interogatoriu reclamantul H. I. :f .75, arată că el nu a locuit cu titlu de permanență în imobil în anii 2005 - 2011, unde venea doar din când în când.
De asemenea, martorul Todoruț Viorel: f. 78, administrator al pârâtei în perioada 2000 - 2012, menționează că la sesizarea reclamanților din anul 2007 el a mers în imobilul acestora și a observat că pe lângă infiltrații era și mucegai, arătând că dacă imobilul ar fi fost întreținut corespunzător pagubele ar fi putut fi evitate. Totodată subliniază că, ulterior acestei sesizări și președintele asociației a avut o discuție cu reclamanții. Mai mult, același martor arată că pârâta a făcut demersuri în anul 2009 la Primărie pentru reabilitarea imobilului, sens în care s-ar fi rezolvat și problema reclamanților, însă o parte din locatari nu au fost de acord, astfel că lucrările nu au putut fi realizate. Același martor arată că după sesizarea din decembrie 2011, în primăvara anului 2011 s-au efectuat din nou reparații, sens în care nu au mai fost sesizări privind producerea vreunor infiltrații.
Ori, având în vedere ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța de fond nu a putut reține existența vreunei vinovății în sarcina pârâtei, precum și stabilirea vreunui raport de cauzalitate între atitudinea acesteia și prejudiciul încercat de reclamanți, al cărui cuantum de altfel nu a fost probat în nici un fel, susținerile reclamanților, în lipsa oricărui suport probator rămânând la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un
fel de consecințe juridice.
Față de cele reținute, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții H. I. și H. I., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că prima instanță a respins acțiunea reținând faptul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, din perspectiva a două motive principale: imposibilitatea stabilirii vinovăției intimatei raportat la starea de fapt și imposibilitatea stabilirii unui raport de cauzalitate între atitudinea intimatei și prejudiciul cauzat.
Cu privire la vinovăția intimatei, recurenții apreciază că instanța a stabilit în mod eronat că nu se poate reține o culpă în sarcina intimatei, raportat la starea de fapt care rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, prima instanță a reținut, în mod incorect, ca fiind pertinentă apărarea intimatei potrivit căreia "toată vinovăția aparține reclamanților și celorlalți proprietari de la etajul ultim, care în anul 2005 s-au opus vânzării spre mansardare a acoperișului, sens în care s-au anexat înscrisuri la dosarul cauzei.".
Cu privire la acest aspect, arată că ei nu s-au opus la vânzarea acoperișului si la edificarea unei mansarde la etajul 10, însă doresc să sublinieze în mod special faptul că obligația asociației de proprietari de a repara acoperișul, o componenta a imobilului asupra căreia există un drept de proprietate comună pe cote părți, subzistă chiar si în ipoteza în care ar fi existat un refuz ai unor proprietari de a vinde acoperișul.
Astfel, informarea abuzivă, de altfel, transmisă de către intimată proprietarilor la data de_, prin care li se aducea la cunoștință faptul că reparațiile vor fi suportate de către proprietari în ipoteza apariției unor înfiltrații, pe motiv că aceștia s-ar fi opus vânzării acoperișului (terasei de la et. 10), nu a avut niciun temei legal sau forță juridică. Apreciază că această modalitate de soluționare a situației aproape că se înscrie în tipicitatea infracțiunii de șantaj.
În ceea ce privește contractul de prestări servicii - lucrări hidroizolație, acoperire a imobilului - încheiat de către intimată cu numitul SZOCS ȘTEFAN (PFA), în calitate de prestator, recurenții sunt de acord cu faptul că în acest mod intimata, tardiv de altfel, după producerea unui prejudiciu consistent în patrimoniul lor, și-a îndeplinit obligațiile legale de reparare a acoperișului-terasă parte indiviză comună a blocului.
Însă chiar și aceste obligații, tardiv îndeplinite, după producerea prejudiciului, au fost din nou încălcate de intimată, prin refuzul sau omisiunea acesteia de a angaja răspunderea prestatorului de servicii, conform contractului încheiat, pentru lucrările neconforme, care au generat recurenților apariția de noi înfiltrații de apă pluvială în apartamentul lor.
Astfel, deși în contractul de prestări servicii încheiat de intimată cu numitul SZOCS ȘTEFAN, exista o obligație în sarcina acestuia de a garanta calitatea lucrărilor, timp de 5 ani de la data finalizării acestora, nici președintele asociației de proprietari și nici comitetul executiv nu au solicitat angajarea răspunderii acestuia și remedierea lucrărilor conform obligației de garanție. Această atitudine este cu atât mai condamnabilă cu cât de la data recepției lucrărilor de hidroizolație (septembrie 2010), până la data reapariției infiltrațiilor a trecut o perioadă foarte scurtă de timp aproximativ două luni. Au precizat că ei au adus la cunoștința asociației de proprietari, reapariției infiltrațiilor prin adresa din_ .
Cu privire la atitudinea intimatei în ceea ce privește rezolvarea deficiențelor acoperișului, instanța reține că acesteia nu îi poate fi imputată o stare de pasivitate, raportat și la faptul că acesta a încercat și înscrierea în programul local privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe în condițiile O.U.G. nr. 18/2009.
La hotărârea nr. 2 din_ 9 a Adunării Generale a proprietarilor, prin care s-a dispus înscrierea intimatei în programul mai sus indicat, s-a anexat tabelul nominal cu opțiunile proprietarilor pe apartamente. În acest tabel, recurenții au semnat că sunt de acord cu înscrierea în program. Mai mult decât atât, au fost de acord chiar cu plata integrală a costurilor ce le reveneau. Aceste demersuri nu s-au concretizat, problema lor fiind în continuare nerezolvată, apa pluvială distrugând în continuare apartamentul lor.
Consideră că intimata si-a îndeplinit în mod efectiv obligațiile legale de a efectua reparații corespunzătoare la acoperișul imobilului - bloc de locuințe
- numai în anul 2011, când s-a efectuat din nou o reparație la acoperișul- terasă, de către numitul GABOR DUMITRU. Precizează că ulterior acestei ultime reparații nu au mai apărut infiltrații de apă în apartamentul lor. Cu toate acestea, prejudiciul era deja existent iar ei au fost nevoiți să locuiască într-un apartament distrus. Pentru a înlătura consecințele devastatoare ale apei pluviale, din proprie inițiativă, pe cheltuială proprie, în anul 2010 au procedat la remedierea stricăciunilor, însă la scurt timp infiltrațiile de apă au produs noi stricăciuni.
Cu privire la obligația legală a intimatei de a acționa în sensul solicitat, arată că potrivit art. 17 din Hotărârea nr. 1588 din_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari comitetul executiv al asociației de proprietari are printre numeroasele atribuții si aceea indicată la litera g) si anume analizarea problemelor ridicate de membrii asociației de proprietari si luarea măsurilor pentru rezolvarea acestora, conform hotărârii adunării generale. De asemenea, au invocat prevederile art. 22 alineatul 5)
din aceleași norme. Așa cum se poate observa, atât administrarea condominiului cât și a comitetului executiv al asociației au manifestat dezinteres și indiferență totală față de executarea deficitară a lucrărilor de hidroizolatie a terasei superioare a condominiului.
Au mai arătat în continuare că în baza dispozițiilor art. 56 (1) lit b din Legea nr. 230/2007 constituie contravenție neîndeplinirea atribuțiilor de către președinte, membrii comitetului executiv, cenzori, administrator de imobil, sancțiunile aplicându-se persoanelor fizice constatate a fi vinovate.
În concluzie, raportat la toate aspectele învederate și dovedite, raportat la faptul că ei au sesizat în scris, în mai multe rânduri, existența infiltrațiilor de apă pe acoperișul blocului, vinovăția intimatei generată de starea de pasivitate, este evidentă.
Referitor la existența raportului de cauzalitate și la dovedirea cuantumului prejudiciului, recurenții au arătat că raportul de cauzalitate între infiltrațiile de apă de la nivelul acoperișului terasă si distrugerile elementelor constructive ale apartamentului - tencuielile si zugrăvelile tavanelor si ale pereților - este dovedit prin planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, planșe necontestate de intimată. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei rezultă, fără echivoc, faptul că deteriorările survenite nu pot avea ca si cauză decât infiltrațiile de apă, datorită zonei unde au apărut aceste deteriorări: pe tavane (baie, dormitor, bucătărie, balcon) si pe pereții adiacenți.
De altfel, în declarația luată martorului TODORUT VIOREL acesta a declarat că a vizionat apartamentul proprietatea lor si că a constatat existenta infiltrațiilor de apă si a degradărilor. Mai mult decât atât, acest martor a declarat că intimata (asociația de proprietari) ar fi fost de acord să efectueze reparațiile care se impuneau ca urmare a infiltrațiilor de apă (însă, din păcate această propunere nu s-a concretizat nici până în prezent).
Pentru dovedirea pretențiilor lor, a deteriorărilor, a raportului de cauzalitate și a valorii despăgubirilor, au solicitat și efectuarea unei expertize în construcții (inclusiv de evaluare a lucrărilor necesare). În acest sens, au depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 11 februarie 2013 o cerere în probațiune prin care au solicitat efectuarea unei expertize tehnice - specialitatea construcții - cerere care nu a fost primită de către instanță, motivându-se că această cerere în probațiune nu este necesară si pertinentă pentru soluționarea cauzei din moment ce intimata-pârâtă nu a contestat nici existenta distrugerilor, deci a prejudiciului suferit si nici suma solicitată pentru repararea acestui prejudiciu.
Drept urmare, insuficiența materialului probator de la dosarul cauzei nu se datorează culpei lor, deoarece ei au solicitat efectuarea unei expertize, însă această probă nu a fost primită (nici cel puțin înscrisul, care le-a fost restituit după executarea mențiunii olografe de către judecător) de către aceeași instanță care le impută insuficiența materialului probatoriu.
Pentru acest motiv, în vederea completării probațiunii cu un raport de expertiză în construcții, au solicitat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă
Au mai arătat că instanța a reținut prin motivare și faptul că nu au probat cuantumul despăgubirilor solicitate, însă trebuie menționat faptul că
intimata nu a contestat suma solicitată de ei, de altfel motivul pentru care instanța a apreciat faptul că nu este necesară efectuarea probei cu expertiza a fost faptul că suma solicitată cu titlu de despăgubiri nu a fost contestată.
Mai departe, instanța a reținut faptul că deși din înscrisurile anexate la dosar, coroborate cu pozele si răspunsurile la interogatorii reiese fără echivoc
faptul că deteriorările au apărut în imobilul proprietatea lor în perioada anilor 2007 - 2010 nu se poate stabili o culpă în sarcina intimatei. Mai mult decât atât culpa se transferă asupra lor, raportat la faptul că nu au locuit în imobil cu titlu de permanentă si imobilul nu a fost întreținut corespunzător.
Cu privire la aceste aspecte, deși nu au locuit în permanență în acest apartament, în apartament a locuit fiica lor și familia acesteia. Acest fapt este și a fost cunoscut și de către martorul TODORUȚ VIOREL, persoana care a avut calitatea de administrator al intimatei în perioada 2000 -2012, așa cum reiese din declarația consemnată la dosarul cauzei. Prin urmare, motivarea potrivit căreia degradările din imobil au fost cauzate de întreținerea necorespunzătoare si prezența redusă a lor în apartament nu este pertinentă, întreținerea apartamentului a fost asigurată de către fiica lor si familia acesteia.
Mai mult decât atât, în declarația sa martorul TODORUȚ VIOREL a afirmat faptul că deși existau infiltrații de apă permanente, reacția corespunzătoare a lor ar fi fost să repare deteriorările de fiecare dată când acestea ar fi apărut, susținere care evident nu poate fi primită, deoarece fiecare persoană este obligată a repara paguba cauzată altuia prin fapta proprie (în cazul de față prin pasivitate intimatei).
În motivare, instanța a reținut de asemenea o culpă a lor în acest sens, reținând că potrivit aceleiași declarații de martor, apartamentul era afectat și de mucegai. Precizează că mucegaiul apărut pe tavanul balconului este tot o consecință a apei infiltrate de pe acoperișul terasă.
În concluzie, consideră că raportul de cauzalitate între atitudinea pasivă a intimatei, mai exact între lipsa efectuării la timp a reparațiilor la acoperișul- terasă a blocului, urmată de infiltrarea apei în apartamentul lor și deteriorarea tencuielilor și a zugrăvelilor interioare este pe deplin dovedit.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă A. DE P. S. U.
N. 7 a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei A. DE P. S. U. N. 7 la remedierea integrală a învelișului hidroizolant al acoperișului imobilului, tribunalul constată că pârâta a încheiat un contract cu Szocs Ștefan PFA pentru efectuarea lucrării de hidroizolație a acoperișului, lucrarea fiind predată la data de_ .
La data de_ reclamantul a solicitat pârâtei să depună toate eforturile pentru soluționarea problemelor legate de reabilitarea acoperișului, precizând că, deși au fost efectuate lucrări, apa continuă să se înfiltreze în apartamentul său. Conform procesului verbal din_ încheiat între pârâtă și Gabor Dumitru PFA, la această dată au fost terminate lucrările de hidroizolație a acoperișului.
T. ul constată că recurentul a recunoscut că intimata și-a îndeplinit obligația de a efectua reparații corespunzătoare la acoperiș în anul 2011 și că ulterior nu au mai apărut înfiltrații de apă în apartamentul lor.
În ceea ce privește al doilea petit din acțiune, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare pentru realizarea reparațiilor, tribunalul constată că reclamanții au invocat prevederile art. 998, 999 C.civ. și cele din Legea nr.230/2007 și HG nr.1588/2007.
Potrivit prevederilor art.17 lit. s din HG nr.1588/2007, invocate de reclamanți, comitetul executiv al asociației de proprietari analizează
problemele ridicate de membrii asociației de proprietari și ia măsuri pentru rezolvarea acestora, conform hotărârii adunării generale.
De asemenea, conform art.24 alin.4 din Legea nr.230/2007"hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari";.
În speță, din înscrisul intitulat "informare"; emis la data de_ de comitetul executiv rezultă că prin hotărârea adunării generale din_ s-a stabilit că începând cu luna iunie 2005 toate lucrările de întreținere și reparație necesare acoperișului vor fi suportate de către proprietarii de la etajul 9, excepție făcând uscătoria și blocul administrativ.
Astfel, tribunalul constată că printr-o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari s-a stabilit că lucrările pentru întreținerea și repararea acoperișului sunt în sarcina proprietarilor de la etajul 9, printre care și reclamanții, și nu în sarcina asociației. Astfel, nu se poate reține în sarcina comitetului executiv obligația de a lua măsurile solicitate de recurenți, întrucât conform art. 17 lit. s din HG nr.1588/2007 acesta poate acționa doar în limitele stabilite prin hotărârile adunării generale.
Recurenții au recunoscut faptul că au primit înscrisul intitulat
"informare"; la data de_, considerând că este vorba despre un act care nu are nici o valoarea juridică.
T. ul consideră nefondate aceste critici, întrucât hotărârea adunării generale din_ este obligatorie pentru toți proprietarii, potrivit art.24 alin.4 din Legea nr.230/2007, iar dacă recurenții consideră că hotărârea este nelegală, aveau posibilitatea să o atace în justiție, în temeiul art.26 din aceeași lege, conform căruia "dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre";.
În ceea ce privește îndeplinirea de către administratorul asociației a obligației stabilite prin art.22 alin.5 din HG nr.1588/2007, de a urmări realizarea contractelor încheiate cu prestatorii de servicii, tribunalul constată că acesta a încheiat la data de_ procesul verbal de predare-primire a lucrărilor efectuate de Szocs Ștefan PFA, iar după sesizarea formulată de reclamant la data de_ l-a notificat pe acesta pentru a remedia defecțiunile. De asemenea, a încheiat un alt contract cu Gabor Dumitru PFA, care la data de_ a executat corespunzător lucrările de hidroizolație. Astfel, tribunalul consideră nefondate și susținerile recurenților privind dezinteresul administratorului față de executarea lucrărilor de hidroizolație a acoperișului.
În consecință, tribunalul consideră corectă concluzia instanței de fond, în sensul că în cauză nu se poate reține existența unei culpe în sarcina intimatei, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998, 999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamanți este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei A. DE P. DIN C. -N. S. U. nr. 7 suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H. I. și H.
I. împotriva sentinței civile nr. 6235 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei A. DE P. DIN C. -N.
S. U. nr. 7 suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, M. O. -S. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./ E.C./_
Jud. fond: A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 4583/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 31/2013. Obligatie de a face → |
|---|
