Decizia civilă nr. 4496/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4496/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. C. -N. PRIN P. și C. LOCAL AL M. C. -N., împotriva deciziei civile nr. 338/A din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ /, privind și pe reclamantul P. T. -F., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat P. T. -Florin, avocat R. M., lipsă fiind reprezentanții pârâților-recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 noiembrie 2013, pârâții-recurenți au depus la dosar prin registratura instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, aferente recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 12 noiembrie 2013, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, la care a fost anexată delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată. Problema de drept din această speță este aceea a clarificării naturii clauzei cuprinse în art. 12 alin. (2) din contractul de atribuire. Ambele instanțe în mod corect au statuat că dispozițiile acestui articol din contractul de atribuire cuprind o clauză pur potestativă și nu una suspensivă, clauză considerată nulă raportat la dispozițiile art. 1010 Cod civil. Prin urmare, susținerea pârâților, conform căreia în speță sunt incidente prevederile art. 1012 pct. 2 Cod civil, urmează
a fi înlăturate, și în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, recursul trebuie respins ca nefondat.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5569 din 21 martie 2013 a Judecătoriei C. -N.
, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. T. -F. împotriva pârâților M. C. -N. prin P. și C. LOCAL AL M.
C. -N. și în consecință, au fost obligați pârâții să îi atribuie efectiv reclamantului suprafața de 300 mp teren stabilită prin contractul de atribuire nr. 1117 din_, în vederea construirii unei locuințe într-un termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței.
S-a respins cererea de atribuire a terenului situat în Calea Lungă nr.
81, înscris în CF nr. 9187 C. -N., nr. top 8101.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin hotărârea C. ui local al municipiului C. -N., s-a aprobat lista pentru atribuirea terenurilor pentru construirea de locuințe în temeiul art. 1 din Legea nr. 15/2003, reclamantul fiind înscris la poziția nr. 895.
Ulterior, prin contractul de atribuire nr. 1117 din_, C. local al municipiului C. -N. s-a obligat să îi atribuie în folosință gratuită terenul în suprafață de 300 mp, în vederea construirii unei case, beneficiarului P. T. -F. .
Obligațiile proprietarului constau în predarea pe bază de proces-verbal de predare-primire a terenului și în urmărirea lucrărilor de construcții, iar cele ale beneficiarului constau în realizarea lucrărilor de construire în conformitate cu prevederile autorizației de construire și în executarea din fonduri proprii a lucrărilor de racordare la rețelele tehnico-edilitare din zonă.
Apărarea pârâților potrivit căreia atribuirea terenului este socotită data întocmirii procesului-verbal de predare-primire, reprezintă o condiție suspensivă lovită de nulitate absolută, nu a fost primită de prima instanță, care a apreciat că în realitate este vorba de o condiție pur potestativă suspensivă, lăsând la voia exclusivă a proprietarului predarea terenului.
Din moment ce s-a emis o hotărâre a consiliului local și s-a încheiat între părți un contract de atribuire, rolul acestora era să producă efecte juridice; întocmirea procesului-verbal de atribuire a terenului presupune tocmai îndeplinirea în concret a obligației contractuale asumate de proprietar, de dare în folosință, pe care nu și-a îndeplinit-o timp de 9 ani de zile, pretextând că nu a efectuat încă operațiunile necesare parcelării și lucrările tehnico-edilitare de introducere a utilităților.
Așa fiind, în baza art. 969-970, art. 1021 și art. 1073 C.civ., s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților.
Prin decizia civilă nr. 388 din 10 septembrie 2013 a T. ului C., s- au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul P. T. -F. și de pârâții M. C. -N. prin P. și C. LOCAL AL M. C. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 5569 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că singura critică adusă apelantei de către reclamant, se referă la respingerea de către prima
instanță a capătului de cerere având ca obiect atribuirea efectivă a terenului
identificat de către acesta, critică neîntemeiată, deoarece nu s-a contestat că
autorității publice deliberative îi revine atributul identificării și atribuirii terenului în condițiile Legii nr.15/2003.
Potrivit art. 1 alin.(3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/2003, în termen de 60 de zile de la data constituirii comisiei prevăzute la alin.(1), comisia identifică și inventariază terenurile din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, situate în intravilanul localităților, care sunt disponibile și libere de sarcini.
Prin urmare, stabilirea amplasamentului terenului ce urmează să-i fie atribuit reclamantului, este în competența exclusivă a proprietarului, respectiv a M. C. -N., nicidecum la alegerea beneficiarului.
În ceea ce privește apelul pârâților M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N., instanța de apel a reținut că natura juridică a clauzei cuprinse în art. 12 alin.(2) din contractul de atribuire nr. 1117/_
, este aceea de condiție pur potestativă din partea debitorului obligației de predare a terenului, iar clauza care o conține este considerată de lege ca fiind nulă, astfel că nu pot fi apreciate ca fiind întemeiate susținerile apelanților potrivit cărora prin aprecierea de către judecător a acestei condiții ca fiind pus potestative, se nesocotesc dispozițiile art. 969 alin.(1) Cod civil.
Urmare a calificării condiției existente în art. 12 alin.(2) din contract ca fiind pur potestativă, tribunalul a conchis că nu pot fi reținute ca pertinente susținerile apelanților conform cărora în speță ar deveni incidente dispozițiile art. 1012 alin.(2) C.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL
C. -N. și M. C. -N. prin P., solicitând modificarea ei în parte.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că prin hotărârea C. ui local al municipiului C. -N. nr.435/18 mai 2004, s-a aprobat lista anexă pentru atribuirea de teren de la poziția 1 până la poziția 1489, respectiv a tabelului nr. 1 de la poziția 275 anexa 1 și 2, și totodată s-a aprobat constituirea unei comisii care să identifice în intravilanul municipiului C. -
suprafețele de teren echivalente la nivel de 300 mp, în zone viabilizate pentru aceste liste anexe; reclamantul P. T. -F. figurând la poziția nr. 117.
În art. 1 din contractul de atribuire nr. 1448/_, se prevede că obiectul contractului îl constituie atribuirea în folosință a unui teren proprietatea municipalității către beneficiar, situat administrativ în municipiul C. -N., potrivit procesului-verbal de atribuire.
Conform art. 12 alin.(2) din același contract, părțile înțeleg să declare că acest contract conține o condiție suspensivă, în sensul că prevederile contractului cu referire la obligațiile părților sunt suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului. Tot prin art. 12 din contract părțile au legat producerea efectelor contractului de o condiție suspensivă, suspendarea procesului-verbal de atribuire a terenului care afectează însăși existența obligației, întrucât de îndeplinirea ei depinde nașterea raportului juridic obligațional, astfel că până la îndeplinirea condiției suspensive, reclamanta nu poate solicita executarea contractului.
Condiția ca modalitate a actului juridic, reprezintă un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența actului juridic sau mai exact existența efectelor actului juridic.
Până la îndeplinirea condiției suspensive sub care a fost încheiat contractul de atribuire, nu se poate vorbi de existența vreunei obligații, cu atât mai mult obligarea pârâtului C. local al municipiului C. -N. la executarea unei obligații ce derivă dintr-un raport juridic suspendat până la îndeplinirea condiției.
Întrucât în contract nu s-a stipulat un termen de îndeplinire a condiției suspensive, în cauză sunt incidente și prevederile art. 1012 pct. 2 C.civ., astfel aceasta nu poate fi considerată căzută decât când este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin întâmpinare depusă la dosar fila 10-11, intimatul P. T. -F. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți împotriva sentinței.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 435 din 18 mai 2004 a C. ui local al municipiului C. -N., s-a aprobat lista anexă pentru atribuirea de terenuri în vederea construirii de locuințe în baza Legii nr. 15/2003, a Legii nr. 114/1996 și a Hotărârii nr. 310/1998.
La poziția nr. 895 din lista anexă la hotărârea consiliului local, figurează reclamantul P. T. -F. .
Contractul de atribuire nr. 1117 din 24 mai 2004, încheiat între pârâtul C. local al municipiului C. -N. pe de o parte în calitate de proprietar al domeniului privat și reclamantul P. T. -F. pe de altă parte în calitate de beneficiar, are ca obiect atribuirea în folosință gratuită a unui teren în vederea construirii unei locuințe, pe durata existenței acesteia, în municipiul C. -N. .
În alin.(2) al art. 12 din contractul de atribuire s-a prevăzut că "părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că prevederile contractului cu referire la obligațiile părților sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului";.
Din punct de vedere al naturii juridice, această clauză constituie o condiție pur potestativă, când realizarea ei depinde exclusiv de voința debitorului obligației de predare a terenului în favoarea creditorului, în scopul construirii locuinței.
O astfel de condiție potestativă din partea debitorului este nulă, deoarece denotă faptul că debitorul nu a vrut să se oblige.
În baza principiului libertății contractuale, proprietarul era liber să încheie sau să nu încheie cu beneficiarul contractul de atribuire a terenului, dar dacă totuși l-a încheiat în baza hotărârii consiliului local, atunci este ținut să își îndeplinească obligațiile asumate în mod benevol prin contract, ceea ce timp de 9 ani nu a făcut.
Este neîntemeiată susținerea recurenților că până la îndeplinirea condiției suspensive nu se poate vorbi de existența unei obligații ce derivă dintr-un raport juridic, suspendat până la îndeplinirea condiției, deoarece recurenții amână sine die îndeplinirea obligației asumate în mod liber prin contract, fiind necesară recurgerea reclamantului la acțiunea în justiție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva deciziei tribunalului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
C. -N. și M. C. -N. prin P. împotriva deciziei civile nr. 388/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
Judecători,
A.
-T. N.
T.
D.
M. -C. V.
Grefier,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud.fond:Cătuna D.
| ← Decizia civilă nr. 452/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 414/2013. Obligatie de a face → |
|---|
