Decizia civilă nr. 257/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVIL Ă NR.257/R/2013
Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. -L. B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de creditoarea Compania Națională de A. străzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. împotriva încheierii civile nr. 11263/CC/2012, pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constată că recursul declarat a fost în termen legal formulat, a fost motivat, comunicat și legal timbrat.
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin încheierea civilă nr. 11263/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc M. M. de încuviințare a executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0164827/_, obiect al dosarului execuțional nr. 2578/2012, referitor la creditoarea Compania Națională de A. străzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri și debitorul SC RO A. -Z. SRL.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, în prezent, nu mai este prevăzută obligația de a achita tariful de despăgubire pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, întrucât prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogată această obligație ce incumba contravenientului în temeiul prevederilor art. 8 alin.(3), alin. (31) și alin. (6) din OG nr. 15/2002, texte legale ce nu mai sunt aplicabile.
Față de această situație, instanța de fond a apreciat că deși fapta a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012, totuși acest act normativ produce efecte juridice în cauză în considerarea principiului constituțional al aplicării în mod retroactiv a legii contravenționale mai favorabile, dedusă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României. Altfel spus, prin aplicarea legii contravenționale mai favorabile, instanța constată că nu mai subzistă temeiul legal în baza căruia debitoarea să fie executată silit pentru plata tarifului de despăgubire, context în care creanța pentru care se solicită încuviințarea executării silite nu mai este una având caracter cert, fiind desființată de către legiuitor obligația plății tarifului de despăgubire către creditoare.
De altfel, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, s-a statuat în sensul că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
1
Cum, măsura de obligare a debitoarei la plata tarifului de despăgubire nu mai subzistă în prezent, fiind abrogată de legiuitor, instanța de fond a constatat că nu se mai impune executarea silită acestei obligații, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea formulată de BEJ M.
M. .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.
În motivare s-a arătat că soluția instanței este nelegală, întrucât raportul juridic este unul de drept civil, tariful de despăgubire neconstituind o sancțiune contravențională.
Conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 anularea tarifului de despăgubire intervine dacă sunt îndeplinite 3 condiții și anume: tariful de despăgubire să fie stabilit prin actul constatator; acesta să fie contestat în instanță; aplicarea și contestarea tarifului să aibă loc până la data de 27 iulie 2012, când a intrat în vigoare Legea nr. 144/2012.
Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții face ca dispozițiile Legii nr. 144/2012 să nu fie aplicabile. Pe cale de consecință, procesele-verbale necontestate până la momentul intervenției legii, nu intră sub incidența acestui act normativ, ele fiind titluri executorii. Prin intervenția Legii nr. 144/2012 raportul juridic contravențional nu a fost alterat, fapta rămânând incriminată ca și contravenție, abrogându-se doar plata despăgubirii.
Raportul juridic este unul civil și nu contravențional, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 vizează sancțiuni contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a legii noi. Or, despăgubirea nu este sancțiune contravențională. Executarea silită a tarifului de despăgubire urmează procedura de drept comun, recurenta fiind creditor obișnuit, așa cum prevede art. 42 din OG nr. 2/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr.
15/2002.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la
dosar.
Trebuie reliefat că inițial recursul s-a înregistrat pe rolul secției a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, dar prin încheierea din 11 aprilie 2013 s-a dispus transpunerea cauzei pe rolul secției I civile a tribunalului, dosarul fiind înregistrat sub nr. de mai sus.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul declarat este fondat.
Obligația achitării tarifului de despăgubire a fost prevăzută de art. 8 alin. 3 din OG nr.
15/2002, dispoziție abrogată prin Legea nr. 144/2012, publicată în M. Of. nr. 509/_ .
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 s-a statuat că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.
15/2002 aplicate și contestate în instanță până la intrarea în vigoare a legii se anulează.
Dispozițiile sunt aplicabile numai în cazul în care tarifele de despăgubire aplicate au fost contestate în instanță, cea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Ca atare, întrucât cerința normei art. II din Legea nr. 144/2012 nu este îndeplinită, acest text legal nu este aplicabil.
Soluția de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, pe considerentul aplicării legii contravenționale mai favorabile, Legea nr. 144/2012, care a abrogat textul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, nu poate fi adoptată, deoarece obligarea la plata tarifului de despăgubire nu constituie o sancțiune contravențională complementară, asemenea sancțiuni fiind indicate în art. 5 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001.
În aceste condiții, în care nu suntem în prezența unei sancțiuni aplicate, ci a unei despăgubiri civile, consecință a prejudiciului cauzat prin fapta contravențională de circulație fără a deține rovinietă valabilă, nu se poate pune problema aplicării legii contravenționale mai favorabile.
Considerentele deciziei nr. 228/2007 a Curții Constituționale avută în vedere de prima instanță, nu pot fi reținute în speță, întrucât această decizie reglementează o situație diferită și anume, aceea în care printr-un act normativ ulterior fapta pentru care o persoană a fost sancționată nu mai este considerată contravenție, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
2
În cauză însă nu suntem în ipoteza aceleiași situații, întrucât fapta contravențională de circulație fără a deține rovinietă valabilă nu a fost dezincriminată, ci dimpotrivă, ea continuă să fie reglementată de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat, va modifica în tot hotărârea atacată în sensul că va admite cererea formulată și în consecință va încuviința executarea silită a titlului executoriu.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite ca fiind fondat recursul declarat de creditoarea Compania Națională de A. străzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin mandatar Direcția Regională de Drumuri și Poduri
C., cu sediul în C. -N., strada D. nr. 128, județul C., împotriva încheierii civile nr. 11263/CC/2012 pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, modifică în tot hotărârea atacată în sensul că,
Admite cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc M. M. pentru creditoarea Compania Națională de A. străzi și Drumuri Naționale din România S.A. și în consecință:
- încuviințează executarea silită a titlului executoriu procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0164827/_ privind pe debitorul SC RO A. -Z. SRL, cu sediul în C., nr.232, județul B. -Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | I. B. | L. | D. |
MLB//2ex.// 10 iunie 2013Jud. fond O. G.
3
| ← Decizia civilă nr. 347/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 2/60. Încuviințare executare silită → |
|---|
