Decizia civilă nr. 2616/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2616/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul T. E., împotriva deciziei civile nr. 554/A din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul M. R. -C., precum și pe pârâtul CENAN V., A. V. -M., I. D., D. I., M. P. și soția născută M. R., având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că la data de 20 mai 2013, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la data de_ reclamantul, M. R. -C., a chemat în judecată pârâții CENAN V., T. E., M. P., M. R., solicitând să se constate că defunctelor Cenan M. și T. V. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5200 mp din titlul de proprietate nr. 28098, tarla 13, parcela 8 teren situat în C. -N. si identificat în CF nr. 1412 Someșeni; să se constate ca terenul de mai sus identificat se identifică în CF nr. 1412 Someșeni A+1 nr. top. 825/a/1/3/12 arabil în p. Ratul Mare l iug. și 1023 stjp si A+2 nr. top. 863/1/3/2 pășune în p. Coasta Bercului 896 stjp; să se dispună intabularea în cartea funciara; să se constate ca paratul de rd.1 este succesorul defunctei Cenan M. în calitate de soț supraviețuitor, iar pârâtul de rd.2 este succesorul defunctei T. V. si a defunctului T. V. în calitate de fiu al acestora, masa succesorală compunându-se din terenul sus indicat; să fie obligați pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4400 mp din suprafața de 5200 mp din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 28098 eliberat de Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991, tarla 13, parcela 8, identificat în CF nr.1412 Someșeni, teren dobândit de reclamant în baza antecontractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată din data de_ cu prețul de
5.000.000 lei, achitat în întregime, în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic; să se dispună ieșirea din indiviziune a suprafeței de 4400 mp mai sus indicată din CF nr. 1412 prin formarea a 2 loturi, lotul 1 format în suprafață de 4400 mp în favoarea reclamantului, iar lotul 2 din diferența de teren în favoarea
vechilor proprietari; să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamantului ca bun propriu cu titlu de cumpărare și partaj, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7931/_ Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă precizată și extinsă, formulată de reclamantul M. R. -C. împotriva pârâților C. V., T. E., A. V. M., I. D., D. I., M.
P. și M. R., a obligat reclamantul să plătească pârâtului T. E. cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei și a respins cererea pârâților C. V., A. V.
M., I. D. și D. I., privind cheltuielile de judecată.
Judecătoria a reținut că reclamantul a depus copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 4400 mp din titlul de proprietate nr. 28098, care a fost contestat de către pârâți. Întrucât reclamantul nu a depus originalul înscrisului, în temeiul art. 139 Cod proc.civ., a respins acțiunea .
Prin decizia civilă nr. 682/A/_ a fost admis apelul declarat de reclamantul M. R. C. împotriva sentinței civile nr. 7931/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente tribunalul a reținut că prima instanță a schimbat calificarea juridică a acțiunii de validare antecontract, în revendicare fără să pună în discuția părților această nouă calificare juridică, potrivit art. 129 alin. 4 și alin. 6 Cod proc.civ.
S-a mai reținut că în mod greșit au fost respinse cererile în probațiune referitoare la administrarea interogatoriului, depozițiilor testimoniale, în condițiile în care reclamantul a invocat o cauză de forță majoră ca motiv al imposibilității prezentării antecontractului. Pentru aceste considerente, a fost desființată sentința și trimisă cauza pentru rejudecarea cauzei.
Prin decizia civilă nr. 723/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ au fost respinse ca nefondat recursurile declarate de pârâții Cenan V., I. D., D. I. și T. E. împotriva deciziei civile nr. 682/_ a
T. ului C., care a fost menținută.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._, reclamantul precizându-și acțiunea la_ în sensul: sistării indiviziunii asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr. 28098/2994 eliberat în data de 28 iulie 2000 de CJSDPT C., respectiv tarla 13, parcela nr. 8 în suprafață de 5200 mp și tarla 40, parcela 67, în suprafață de 5000 mp prin formarea a două loturi astfel:Lotul 1 compus din suprafața de teren de 5200 mp, tarlaua 13, parcela 8 având ca vecini: N - drum, E - canal, S - I. Dumitru și V - drum să fie atribuit pârâtului T. E. . Lotul 2 compus din suprafața de 5000 mp, tarla 40, parcela 67, având ca vecini: N - Cenan I., E - Ocolul Silvic, S- Cenan A. și V - drum să fie atribuit pârâților Cenan V., Ardelean M., I. D. ,
D. I. ; obligarea pârâtului T. E. să încheie contract de vânzare- cumpărare pentru terenul în suprafață de 5200 mp (f.19).
Prin completare la întâmpinare (f. 188 dosar nr._ ), T. E. a arătat că la data de_ a înstrăinat terenul în litigiu printr-un contract de vânzare-cumpărare (după promovarea acțiunii).
Având în vedere această situație reclamantul a formulat la data de_ un petit alternativ prin care a solicitat rezoluțiunea antecontractului și obligarea pârâtului T. E. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de preț și dobânda legală, precum și plata daunelor interese în sumă de 372.000 lei pentru prejudiciul cauzat (f. 197).
Prin sentința civilă nr. 9827/4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. V., A. V. M., I. D. si D. I., a fost respinsă
excepția prescripției extinctive a acțiunii în rezoluțiune formulată de reclamantul M.
R. -C., în contradictoriu cu pârâtul T. E., excepție invocata de pârât, ca neîntemeiată, a fost admisă in parte cererea de chemare in judecata precizata formulata de reclamantul M. R. C. in contradictoriu cu paratul T. E. si în consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâtul T. E. pentru suprafața de 2600 mp, ce reprezintă jumătate din tarlaua nr. 13 parcela nr. 8 înscrisă în titlul de proprietate nr. 28098/2994 emis in data de_ in favoarea defunctelor Cenan M. si T. V.
, a fost obligat pârâtul T. E. să achite în favoarea reclamantului suma de 2000 lei achitată de reclamant cu titlu de preț, a fost obligat pârâtul T. E. să achite în favoarea reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2000 lei începând cu data de_ până la achitarea integrala, a fost obligat pârâtul T. E. sa achite în favoarea reclamantului suma de 217.000 lei cu titlu de daune interese, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul T. E. în contradictoriu cu reclamantul ca neîntemeiată, au fost obligați în solidar pe pârâții Cenan V., A.
V. M., I. D., D. I. si T. E. la plata sumei de 6120 lei in favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata, a fost obligat pârâtul T. E. să achite suma de 11479 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, a fost obligat pârâtul T. E. să achite suma de 1725 lei în favoarea statului și a fost respinsă cererea pârâților Cenan V., A. V. M., I. D. ,
D. I., de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr. 28098/2994 emis în data de_ s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha si 200 mp în favoarea numitelor C. M. și T. V., în calitate de moștenitoare a lui M. P. . În acest titlu este înscrisă și suprafața de 5200 mp în tarlaua nr. 13 parcela nr. 8 ce face obiectul prezentului litigiu.
T. V. a decedat în data de_ moștenitorii acesteia fiind T. V., în calitate de soț supraviețuitor cu cota de ¼ parte din masa succesorală si pârâtul T. E., în calitate de fiu, cu ¾ parte din masa succesorală. T. V. a decedat în data de_ . Cenan M. a decedat în data de_ . Moștenitorii defunctei Cenan M. sunt C. V. în calitate de soț supraviețuitor care a moștenit ¼ parte din masa succesorală, Ardelean V. M., I. D. si D. I.
, în calitate de fiice care au moștenit ¼ parte din masa succesorală fiecare, conform certificatului de moștenitor nr. 63/_ .
Reclamantul M. R. C. a demarat în data de_ o acțiune împotriva pârâților Cenan V., T. E. si T. V., înregistrată sub nr. 4207/_ prin care a încercat valorificarea unui antecontract de vânzare- cumpărare încheiat în data de_ prin care numiții Cenan V., T. E. si
T. V. i-ar fi promis vânzarea unei suprafețe de 4400 mp din terenul în suprafață de 5200 mp înscris în titlul de proprietate nr. 28098 având ca vecini: N-drum, E-canal; S-I. Dumitru; V-drum. Pârâtul T. V. a depus întâmpinare prin care a arătat ca nu se opune admiterii acțiunii reclamantului, pentru ca cele înscrise în acțiune corespund realității. Dosarul cu nr. 4207/2002 a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina reclamantului, motiv pentru care, prin sentința civilă nr. 5182/_ instanța a constatat perimarea cauzei. Având in vedere dispozițiile art. 254 al.2 C.pr.civ. si faptul ca T. V. a decedat in data de_ instanța a luat in considerare poziția procesuala exprimată de acesta în dosarul nr. 4207/2002, în măsura în care se coroborează cu probele administrate în cauză.
Reclamantul Mureșean R. C. a folosit 2600 mp din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 28098/2994 situat in zona Igartau începând cu anul
2002 până în anul 2006. Acest fapt reiese din coroborarea declarațiilor martorilor Ghirisan Beniamin, Hui V., O. V., Cava M. cu răspunsurile părților la interogatoriul administrat în data de_ . Astfel reclamantul a afirmat in cuprinsul interogatoriului ca a intrat in posesia terenului in anul 2002 si l-a folosit până în anul 2008, în ultimii 3 ani fiind cultivat cu lucernă. De asemenea, reclamantul a precizat că în ultimul an nu a mai folosit el terenul, ci numiții Juchi Paunel si o doamnă din Bârc, dar cu acordul său. Reclamantul a recunoscut ca a aflat că pârâți vor să vândă terenul î n anul 2006. Coroborând acest răspuns cu declarațiile martorilor propuși de reclamant (in special martorul Hui V. ), cu răspunsul pârâtului T. E. la interogatoriu prin care a arătat că a predat terenul d-lui O. în anul 2006, si cu declarația martorului O. V. instanța a reținut că în cursul anului 2006 reclamantul a pierdut posesia ca element de fapt, asupra terenului. Instanța a reținut că reclamantul a depus la dosar chitanțe referitoare la achitarea impozitului pentru un teren agricol extravilan, în numele Cenan M., T. V., T. V. si Cenan V., până în anul 2008 inclusiv.
Posesia asupra terenului de 2600 mp exercitata de reclamant s-a întemeiat pe acordul de voință încheiat intre el si pârâtul T. E., privind vânzarea a jumătate din parcela nr. 8 din titlul de proprietate nr. 28098 având ca vecini: N- drum, E-canal; S-I. Dumitru; V-drum.
Astfel, instanța a reținut că reclamantul M. R. C. a probat existenta unui antecontract încheiat intre el și pârâtul T. E., având ca obiect vânzarea a 2600 mp, ce reprezintă jumătate din tarlaua nr. 13 parcela nr. 8 înscrisă în titlul de proprietate nr. 28098/2994 emis in data de_ în favoarea defunctelor Cenan M. si T. V., pentru prețul de 20.000.000 lei vechi.
Acest fapt a fost reținut datorita înscrisului intitulat ";chitanță de plată"; din data de_ ce are valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă. Înscrisul depus de reclamant in original, a fost contestat de pârâtul T. E., motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, care a atestat faptul ca pârâtul a semnat chitanța din_ la rubrica ";vânzător";. Chitanța din data de_ face dovada acordului de voință în sensul vânzării terenului de 26 arii, a prețului stabilit, 20.000.000 lei vechi și faptului că prețul s-a achitat integral. Acest script se coroborează cu răspunsul dat de pârâtul T.
E. la interogatoriu si cu poziția procesuală a pârâtului T. V. din dosarul nr. 4207/2002. De asemenea, reclamantul a exercitat posesia asupra terenului obiect al antecontractului încheiat cu T. E. începând cu anul 2002 până în anul 2006 inclusiv.
Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2554 încheiat in data de 10 decembrie 2007 paratul T. E., împreuna cu parații inițiali C. V., A.
V. M., I. D., D. I. si cu numita T. Dochita, toți in calitate de vânzători, au înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 5200 mp situat in extravilanul localității C. -N., înscris in CF nr. 1. C. -N. sub A1, nr. cadastral 1., teren dobândit cu titlu de moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 63/_ eliberat de BNPA M. si certificatului de legatar nr. 69/_ eliberat de BNPA S.V. Budusan. Având în vedere susținerile părților si conținutul certificatului de moștenitor nr. 63/2007 eliberat de BNP M., instanța a reținut că terenul obiect al contractului autentic de vânzare cumpărare este înscris in titlul de proprietate nr. 28098/2994, tarlaua nr. 13 parcela nr. 8 in suprafața de 5200 mp din care face parte si terenul de 2600 mp, obiect al prezentei cauze.
Referitor la excepția prescripției extinctive invocata de pârâtul T. E., cu privire la dreptul la acțiune in rezoluțiuna antecontractului de vânzare- cumpărare și în despăgubiri, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea in rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, la fel ca si acțiunea în realizarea dreptului conferit de un antecontract de vânzare- cumpărare, sunt acțiuni personale, supuse termenului de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, in vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți. Conform chitanței de plata, acordul de voința dintre reclamant si T. E. s-a perfectat in data de_ . Reclamantul a exercitat posesia asupra terenului in perioada 2002-2006, astfel ca termenul de prescripție nu curge in acest interval de timp, conform art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, deoarece posesia exercitată de reclamant echivalează cu recunoașterea dreptului de către pârât. Prin urmare, termenul de prescripție pentru realizarea dreptului înscris în antecontract a început să curgă din data de_ și s-a întrerupt în data de_, data înregistrării acțiunii în primul ciclu procesual, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958. Începând cu acea dată, reclamantul nu a mai rămas în pasivitate, ci a încercat să-si valorifice dreptul dobândit prin antecontract, inițial printr-o acțiune în realizare iar apoi, față de imposibilitatea de realizare a obiectului, printr-o acțiune in rezoluțiune. Din_ până in prezent, nu a început să curgă un nou termen de prescripție cu privire la acțiunea în rezoluțiunea antecontractului, deoarece părțile au fost in litigiu cu privire la acest teren.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins exceptia prescripției extinctive a acțiunii in rezoluțiune formulata de reclamantul M. R.
-C., in contradictoriu cu pârâtul T. E., excepție invocată de parat, ca neîntemeiată.
Pe fond instanța a reținut că între reclamant si pârâtul T. E. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2600 mp parte din suprafața de 5200 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 28098/2994, tarlaua nr. 13 parcela nr. 8, raport juridic probat prin chitanța de plata din data de_, interogatoriul pârâtului, declarațiile martorilor Hui V., Ghirisan Beniamin, poziția procesuală a lui T. V. din dosarul nr. 4207/2002.
Astfel, susținerile reclamantului, care inițial a solicitat perfectarea antecontractului încheiat cu pârâții Cenan V. si T. E. pentru suprafața de 4400 mp parte din tarla nr. 13 parcela nr. 8, apoi si-a modificat acțiunea și a majorat pretențiile la întreaga suprafață de 5200 a parcelei nr. 8 tarla 13 din titlul de proprietate 28098/2994, iar in final a solicitat rezoluțiunea antecontractului încheiat pentru suprafața de 5200 mp si daune interese, au fost apreciate ca fiind întemeiate doar în parte. Din probațiunea administrata reiese ca reclamantul a folosit doar o suprafață de 2600 mp, iar plata sumei de
20.000.000 lei s-a achitat pârâtului T. E. doar pentru această suprafață, conform chitanței din_ depusă la dosar in original.
Cu privire la antecontractul încheiat in data de_ s-a reținut că înscrisul a fost depus la dosar în copie simplă, partea motivând ca nu este în măsură să depună originalul dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, respectiv decesul avocatului P. V., care a redactat antecontractul într-un singur exemplar si care a păstrat originalul. Având în vedere această împrejurare, instanța de control judiciar a impus continuarea cercetării fondului cauzei. Însă reclamantul nu a reușit să probeze ca ar fi exercitat posesia asupra întregii suprafețe de 5200 mp, nici măcar asupra a 4400 mp. Mai mult, din probele administrate și analizate mai sus, s-a reținut existenta unui acord de voință încheiat între reclamant si pârâtul T. E. pentru suprafața de 2600 mp, nicidecum pentru o suprafață mai mare. Singurul martor care a confirmat existenta antecontractului din_ este Sărac I., însă declarația acestuia este confuză tocmai cu privire la aspectele relevante soluționării prezentei cauze. Deși martorul a precizat că își aduce aminte multe amănunte în legătură cu
împrejurările încheierii antecontractului (cine a fost prezent, cum au stat părțile la masă, ce s-a comandat) nu și-a amintit tocmai esențialul - conținutul înțelegerii -, respectiv suprafața de teren promisa spre vânzare, zona in care se afla terenul, prețul convenit de părți. Față de aceste ambiguități, dat fiind ca declarația martorului Sărac I. nu se coroborează cu restul probelor, instanța a înlăturat-o. Susținerile reclamantului referitoare la promisiunea de vânzare a întregii suprafețe de 5200 mp reprezentând parcela nr. 8 tarla nr. 13 din titlul de proprietate 28098/2994 nu se sprijină pe nici una dintre probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, susținerile pârâtului referitoare la conduita procesuală a reclamantului, apreciată de el ca inadmisibila deoarece s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului doar în contradictoriu cu unul dintre vânzători nu sunt întemeiate. Din probațiunea administrata s-a dovedit existenta acordului de voință a pârâtului T. E. si a tatălui său T. V. . Referirile făcute de pârât la antecontractul din_ si comparația acestuia cu chitanța de plată din_ sunt neavenite, din moment ce reclamantul nu a reușit să probeze existenta si continutul contractului din_ . Cu privire la faptul că pârâtul a semnat singur chitanța de plată din data de_ deși tatăl său, T. V. era în viață, instanța a reținut că acest fapt nu afectează manifestarea de voință a pârâtului in sensul asumării obligației de a vinde ½ din parcela 8 tarlaua nr. 13. Astfel, T.
V., titulara titlului de proprietate nr. 28098/2994, a decedat in data de_ moștenitorii acesteia fiind T. V., in calitate de soț supraviețuitor cu cota de ¼ parte din masa succesorală și pârâtul T. E., în calitate de fiu, cu ¾ parte din masa succesorală. T. V. a decedat în data de_ . La data semnării chitanței de plată, pârâtul era titularul dreptului de proprietate asupra cotei de ¾ din moștenirea mamei sale, iar T. V. asupra cotei de ¼ parte. T. V. si Cenan M. au fost surori, fiicele lui M. P., astfel că urmau a beneficia în cote părți egale de terenul moștenit și reconstituit prin titlul de proprietate. De aceea pârâtul s-a obligat să vândă doar ½ parte din parcela în suprafață de 5200 mp, știind că jumătate aparținea moștenitorilor defunctei Cenan M., fapt necontestat de părți. T. V., proprietar asupra cotei de ¼ din moștenirea lăsată de T. V. a confirmat dreptul pretins de reclamant prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. 4207/2002, iar după decesul sau, pârâtul T. E. a rămas moștenitor asupra întregului teren. In cuprinsul interogatoriului paratul T.
E. a confirmat înțelegerea reclamantului cu tatăl său privind terenul ce face obiectul cauzei.
In concluzie, la data de_ intre reclamantul M. R. C. si pârâtul
T. V. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafață de 2600 mp reprezentând ½ parte din parcela 8 tarla 13 din titlul de proprietate 28098/2994. Prețul stabilit a fost in sumă de 20.000.000 lei vechi și a fost achitat integral, conform chitanței din_ . La data asumării obligației de vânzare, pârâtul era moștenitor al defunctei T. V. și, în aceasta calitate proprietar asupra cotei de ¾ parte din terenul in suprafață de 2600 mp, restul de
¼ fiind in proprietatea tatălui său T. V. . T. V. a confirmat obligația asumata de fiul sau pentru 2600 mp, fapt ce reiese din coroborarea poziției sale procesuale din dosar nr. 4207/2002 cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu. Prin urmare, la data promovării prezentei cereri, reclamantul era titularul unui drept de creanță împotriva pârâtului pentru realizarea obligației de vânzare asupra terenului de 2600 mp, conform art. 969-971 C.civ. vechi.
In data de_ prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2554 pârâtul T. E., împreună cu pârâții inițiali C. V., A. V. M., I. D.
, D. I. si cu numita T. Dochita, toți în calitate de vânzători au înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 5200 mp numitului O.
V. . Din acest teren face parte si suprafața de 2600 mp deținută de reclamant în temeiul antecontractului încheiat cu T. E. .
Aceasta conduită a pârâtului care, deși cunoștea pretențiile reclamantului asupra terenului de 2600 mp a vândut acest teren in cursul procesului prin care reclamantul încerca sa-si valorifice dreptul de proprietate, reprezintă o culpa contractuala grava, care îl pune pe reclamant in situația de a nu mai putea realiza obiectul obligatei contractate si atrage rezoluțiunea antecontractului încheiat intre părții, conform art. 1020-1021 C.civ. Ca efect al rezolutiunii instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară și l-a obligat pe pârâtul T. E. să restituie reclamantului suma de 2000 lei achitata cu titlu de preț.
Față de culpa grava a pârâtului, care nu numai ca nu a înțeles să-și îndeplinească obligația asumata, dar a făcut imposibilă realizarea creanței reclamantului prin vânzarea bunului obiect al contractului, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la daune interese in temeiul art. 1084 C.civ., daune constând in prejudiciul efectiv suferit si câștigul nerealizat. Cu privire la prejudiciul suferit instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente sumei de 2000 lei achitata cu titlu de preț, dobândă calculată începând cu data punerii în întârziere a pârâtului prin introducerea prezentei cereri,_ .
Reclamantul este de asemenea îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului previzibil si imprevizibil suferit datorită conduitei pârâtului. Instanța a reținut in acest sens reaua credință a pârâtului care a vândut bunul in timpul litigiului si nu a adus la cunoștința instanței si a reclamantului acest lucru decât 3 ani mai târziu, in_ . Tot cu privire la acest aspect instanța a reținut că reclamantul a înscris litigiul în CF nr. 1412 Someșeni însă pârâții au înscris titlul de proprietate într-o noua carte funciară în temeiul dispozițiilor art.
60 al. 4 din Ordinul nr. 633/2006 al OCPI, fără a aminti de litigiul aflat in derulare cu privire la acest teren. De asemenea, pârâtul și-a recunoscut inițial semnătura de pe chitanța de plată din_ în ședința publică din data de_ după care, profitând de faptul că înscrisul original nu a fost predat în păstrarea grefei și de schimbarea titularului completului, a revenit asupra poziției si a arătat in ședința din data de 12 noiembrie 2010 că nu este autorul acestei semnături. Aceasta a determinat efectuarea unei expertize grafoscopice in urma căreia s-a arătat că pârâtul este cel care a semnat chitanța din_ . Instanța a mai reținut în sprijinul culpei grave a paratului, contradicția dintre poziția procesuală de pe parcursul întregii cauze, in care a contestat vehement existenta antecontractului si răspunsul la interogatoriu in care a afirmat că știa de acest contract de la tatăl său și că a așteptat să se prescrie dreptul reclamantului. Toate aceste elemente releva reaua credință a pârâtului și îl îndreptățesc pe reclamant la o reparare integrală a prejudiciului, în temeiul art. 1084 si 1085 teza a doua, fiind incident dolul paratului in neîndeplinirea obligației.
Pentru repararea integrala a prejudiciului previzibil si imprevizibil instanța a luat in considerare expertiza de evaluare a terenului efectuată în data de_ (f. nr. 85-105), care a stabilit valoarea terenului la suma de 84,55 lei/mp, in contradictoriu cu părțile din cauza, ce nu a fost contestată. A apreciat că reclamantul este îndreptățit la plata diferenței dintre prețul plătit și valoarea terenului de 2600 mp la data de_, cu titlu de daune interese. Scăderea prețului terenului in prezent, datorată crizei economice, nu va fi suportată de reclamant ci se circumscrie prejudiciului imprevizibil la care este ținut pârâtul. Prin urmare, pârâtul T. E. a fost obligat la plata sumei de 217.000 lei in favoarea reclamantului cu titlu de daune interese (84.55x2600-2000 lei=217.000 lei).
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul T. E. și C.
V. in data de_ în primul ciclu procesual prin care se solicită constatarea nulității antecontractului din_ pentru lipsa consimțământului valabil exprimat al promitenților vânzători si lipsa prețului serios instanța a reținut următoarele:
In primul rând a stabilit calitatea de reclamant reconvențional doar cu privire la T. E. deoarece C. V. si-a modificat poziția procesuală după care s-a admis excepția lipsei calității procesuale cu privire la acesta. Apoi, aceasta cerere reconvenționala nu a fost modificată în funcție de modificarea acțiunii principale în al doilea ciclu procesual. Față de cauzele de nulitate invocate instanța a reținut că reclamantul nu a reușit să dovedească actul contestat, antecontractul din_ insa a probat existenta unui antecontract încheiat cu pârâtul T. E. în data de_ . Din probațiunea administrată nu a existat nici un indiciu referitor la vicierea consimțământului pârâtului, la momentul asumării promisiunii de vânzare conform chitanței de plata din_ . Cu privire la prețul plătit, de 20.000.000 lei instanța a apreciat ca nu este un preț derizoriu pentru tranzacțiile efectuate în anul 2002, in acest sens fiind depuse de reclamant mai multe scripte ce atestă tranzacții efectuate în aceeași perioadă. Față de aceste considerente, în temeiul art. 948, art. 1294 si art. 969 C.civ. instanța a respins cererea reconvenționala formulata de T. E. în contradictoriu cu reclamantul M. R. C. ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecata instanța a reținut următoarele:
In primul ciclu procesual, reclamantul a achitat suma de 14.230 lei din care: 10540 taxa de timbru - din care 7018 in fata instanței de fond si 3500 în apel, 24 lei timbru judiciar, 3000 lei onorariu avocat, 80 lei autentificare acte,
586 lei onorariu expert. Din aceste sume 95 lei taxa de timbru si 1,5 lei s-a achitat de reclamant pentru petitele având ca obiect constatare masă succesorală și partaj în contradictoriu cu pârâții T. E., Cenan V., Ardelean M., I. D. si D. I. .
In al doilea ciclu procesual s-a stabilit taxa de timbru în valoare de 12240 lei aferenta precizării de acțiune din data de_ formulată în contradictoriu cu pârâții T. E., C. V., Ardelean M., I. D., D. I. având ca obiect ieșirea din indiviziune a pârâților cu privire la terenul in suprafață de 1 ha si 200 mp, înscris în TP nr. 28098/2994 tarla nr. 13 parcela nr. 8 in suprafață de 5200 mp si tarla nr. 40 parcela nr. 67 in suprafață de 5000 mp prin formarea a două loturi si atribuirea primului lot în suprafață de 5200 mp paratului T. E. si celui de-al doilea lot în suprafațî de 5000 mp paratilor Cenan, A., I., D.
.
Instanța a admis in parte cererea de ajutor public formulată de reclamant și a dispus scutirea acestuia de la plata a 50% din taxa de timbru, diferența de 6120 lei fiind achitată de reclamant în 12 rate lunare. Reclamantul s-a achitat de aceasta obligație conform dovezilor depuse la filele nr. 173,174, 194, 196, 215,
216, 245, 287,288,344, 351,353.
Ca urmare a modificării de acțiune din data de_ instanța a stabilit taxa de timbru în valoare de 8002 lei in sarcina reclamantului. Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost admisă în parte, reclamantul fiind scutit de suma de 3450 lei si obligat la plata deferentei în valoare de 4552 lei, achitată de reclamant conform dovezii de la fila nr. 244.
Reclamantul a achitat si taxa aferenta expertizei grafoscopice de 900 lei.
Pârâții C. V., A. V. M., I. D., D. I. au solicitat cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei reprezentant onorariu avocațial.
Cu privire la cheltuielile solicitate de părți, instanța a reținut în primul rând culpa procesuală gravă a pârâților T. E., Cenan V., A. V. M. ,
I. D., D. I. care, deși au vândut terenul ce face obiectul prezentei cauze în data de_ nu au adus la cunoștința instanței acest fapt decât in data de_ ceea ce a avut drept consecință modificarea acțiunii reclamantului in sensul înlăturării petitelor având ca obiect stabilirea masei succesorale si partaj, formulate în contradictoriu cu toți acești pârâți. Instanța a reținut ca taxa de timbru in valoare de 12240 lei a fost stabilita ca urmare a precizării de acțiune din_, când terenul a cărui partajare a solicitat-o reclamantul era deja vândut prin contractul autentificat sub nr. 2554/_ . Instanța a retinut reaua credință a pâtâților Cenan V., A. V. M., I. D., D. I. care au precizat prin înatampinarea depusă în data de_ că pentru înscrierea terenului în cartea funciară s-au prevalat de dispozițiile art. 60 din Ordinul nr. 633/2006 al OCPI potrivit cărora nu era necesară identificarea vechiului număr topografic, deși reclamantul avea înscrisă acțiunea in vechea carte funciară. Datorită culpei procesuale a tuturor pârâților care nu au dorit sa comunice situația reală a terenului, imediat dopa vânzare, si au acționat in așa fel încât reclamantul să nu afle de vânzare, prin înscrierea titlului într-o noua carte funciară, reclamantul a fost nevoit să suporte o taxa de timbru în valoare de 6120 lei. Evident ca, striind situația terenului, reclamantul nu ar fi avut nici un interes sa solicite ieșirea din indiviziune in contradictoriu cu pârâții, fapt dovedit si de conduita sa procesuală ulterioară. Chiar dacă reclamantul nu a mai susținut acțiunea în contradictoriu cu pârâții Cenan V., A. V. M., I. D., D.
I., ulterior datei de_, tocmai datorita vânzării terenului, instanța, față de culpa procesuala a acestora, i-a obligat pe pârâții Cenan V., A. V. M. ,
I. D., D. I. in solidar, alături de pârâtul T. E. suma de 6120 lei în favoarea reclamantului.
Diferența de 6120 lei pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public în temeiul OUG nr. 51/2008 nu a fost achitata de pârâți în favoarea statului conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 deoarece instanța nu a examinat pe fond aceste pretenții.
Aparerile formulate de pârâții Cenan V., A. V. M., I. D., D.
I. nu au fost examinate de instanță, deoarece reclamantul nu si-a mai susținut acțiunea în contradictoriu cu aceștia. Deoarece pretențiile reclamantului au fost admise doar pentru jumătate din suprafața de 5200 mp, respectiv pentru terenul ce aparține moștenitorilor defunctei T. V. si nu pentru partea ce aparține antecesoarei acestor pârâți, Cenan M. pe de o parte, iar pe de altă parte luând in considerare culpa procesuală a paraților, care nu au adus la cunoștința instanței vânzarea terenului, instanța a compensat parțial cheltuielile suportate de părți si a respins cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial, ca neîntemeiata, temeiul art. 276 C.pr.civ.
Cu privire la cheltuielile de judecată suportate de reclamant în primul ciclu procesual, (fata de pretențiile formulate pentru 4400 mp), reprezentând taxa de timbru pentru petitul având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic (10407 lei), timbru judiciar (24 lei), onorariu avocațial (3000 lei), autentificare acte (80 lei) si onorariu expert (586 lei) instanța a reținut că s-a dovedit că reclamantul era îndreptățit la suprafața de 2600 mp doar în contradictoriu cu pârâtul T. E. . Raportat la acest aspect instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant în temeiul art. 274 al. 1 si art. 276 C.pr.civ, doar în contradictoriu cu pârâtul T. E. și a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita suma de 8303 lei reclamantului, proporțional cu pretențiile realizabile ale reclamantului la data introducerii cererii de chemare in judecata în dosar nr. _
.
Prin decizia civilă nr. 554/_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._ a fost respins ce nefondat apelul declarat de T. E., împotriva sentinței civile nr. 9827/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime, apelantul a fost obligat să plătească intimatului
M. R. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel iar cheltuielile reprezentând taxa judiciară de timbru de care apelantul a beneficiat sub forma ajutorului public judiciar au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în ce privește primul motiv de apel, acesta este neîntemeiat, deoarece, contrar celor invocate de apelant, în realitate este vorba de un singur teren și un singur act, instanța de fond reținând, în mod corect, că a existat un acord de voință cu privire la înstrăinarea doar a suprafeței de 2600 mp și nu a suprafeței de 4400 mp din terenul în suprafață de 5200 mp înscris în titlul de proprietate nr._ .
Prin titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha și 200 mp în favoarea lui Cenan M. și
T. V., în calitate de moștenitoare a defunctului M. P. din care face parte și suprafața de 5200 mp din tarlaua 13 parcela 8.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ Cenan V. ,
T. E. și T. V. au promis intimatului M. R. C. vânzarea unei suprafețe de 4400 mp. din terenul în suprafață de 5200 mp. înscris în titlul de proprietate nr._ având ca vecini:N-drum, E-canal, S-I. Dumitru,V- drum.
Din chitanța din data de_ rezultă că apelantul T. E. a promis intimatului M. R. C. vânzarea a jumătate din suprafața de teren înscrisă în TP nr._ având ca vecini:N-drum, E-canal, S-I. Dumitru,V- drum.Jumătate din suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._ având ca vecini:N-drum, E-canal, S-I. Dumitru,V-drum reprezintă 2600 mp. din terenul de 5200 mp. la care se referă și convenția din data de_ .
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că a existat un acord de voință prin care apelantul T. E. a promis intimatului M. R. C. vânzarea doar a suprafeței de 2600 mp. și nu de 4400 mp. din suprafață de 5200 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr._ având ca vecini:N-drum, E- canal, S-I. Dumitru,V-drum, pentru prețul de 20.000.000 lei vechi.
Contrar susținerilor apelantului înscrisul intitulat chitanță din data de_ a fost analizat de către prima instanță ca început de dovadă scrisă cu privire la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la cota de ½ parte din terenul de 5200 mp. înscris în titlul de proprietate nr._ .
Corectă este și soluția primei instanțe de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind atributul exclusiv al judecătorului de a da relevanță acelor probe care sunt în măsura să contribuie la soluționarea justă a cauzei. Astfel, în mod corect, instanța de fond nu a dat relevanță depozițiilor martorilor Ghirișan Beniamin și Caba M. I., cu privire la faptul posesiei terenului, în condițiile în care aceștia au declarat că nu îl cunosc pe intimat.
În ce privește fondul cauzei, în mod corect, a reținut instanța de fond, în baza probelor administrate, deloc de neglijat fiind și expertiza grafoscopică efectuată în cauză, că apelantul a promis intimatului vânzarea suprafeței de 2600 mp. din terenul de 5200 mp. înscris în titlul de proprietate nr._ la prețul total de 20.000.000 lei achitat integral, așa cum reiese din chitanța din data de_ . Câtă vreme doar apelantul i-a promis vânzarea terenului, în mod corect, prima instanță, a dispus rezoluțiunea antecontractului doar față de acesta, ceilalți recurenți neasumându-și vreo obligație în legătură cu acest teren în raport cu intimatul.
Nu au fost primite nici susținerile apelantului cu privire la expertiza de evaluare a terenului, care a fost administrată cu respectarea principiului contradictorialității și nu a fost contestată de nici una dintre părți.
Culpa procesuală a apelantului a fost corect apreciată și reținută de prima instanță în considerarea disp.art.274 cod pr.civ.
Pentru toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă apelată, în tem.art.296 cod pr. civ., tribunalul a respins apelul declarat de T. E. împotriva sentinței civile nr. 9827/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime.
În temeiul art.274 cod pr.civ. tribunalul a obligat apelantul T. E. să plătească intimatului M. R. C. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul T. E., solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 554/A/20102 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu consecința admiterii apelului pârâtului și schimbarea sentinței civile nr. 9872/2012 în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că decizia pronunțată în apel este nelegală fiind încălcate limitele investirii instanței. Au fost încălcate dispozițiile art. 287 alin. 1 teza finală, art. 129 al.6 Cod proc.civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
Promisiunea de vânzare-cumpărare din data de_ a constituit actul care a stat la baza demersului judiciar al reclamantului, atât în primul ciclu procesual din prezentul litigiu, cât și în al doilea ciclu procesual.
Cu toate acestea, instanța de fond a dispus rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2600 mp, materializată prin chitanța din_ încheiată exclusiv de T. E. și de intimatul reclamant. Instanța de fond a reținut în considerente caracterul distinct al promisiunii de vânzare- cumpărare din data de_ față de promisiunea de vânzare-cumpărare materializată prin chitanța din data de_, considerente validate de către instanța de apel.
Prin urmare, recurentul pârât a considerat că hotărârile celor două instanțe sunt pronunțate în afara investirii acestora, s-a dispus rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare-cumpărare care nu a fost solicitată niciodată. Reclamantul nu a solicitat rezoluțiunea pretinsei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiate exclusiv cu recurentul T. E. și materializată prin chitanța de plată din data de_, ci a unui alt act juridic, respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare din data de_ .
Procedând în asemenea manieră, instanța a depășit limitele obligatorii ale rejudecării cauzei, contrazicând dispozițiile obligatorii ale deciziei civile nr. 682/A/2008 ale T. ului C., menținute prin decizia civilă nr. 723/R/2009 a Curții de Apel C. .
Al doilea motiv de recurs vizează contrarietatea considerentelor, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Admiterea în parte a acțiunii reclamantului de către instanța de fond confirmată ulterior de către instanța de apel, presupunea rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare din_ și obligarea la daune interese ca efect al rezoluțiunii acestei promisiuni de vânzare-cumpărare.
Statuările instanței de fond cu privire la inexistența antecontractului de vânzare-cumpărare din_ sunt irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat față de intimatul reclamant, care nu a declarat apel în cauză.
Așadar, fie promisiunea din data de_ există și produce efecte, sens în care instanța poate dispune pe cale judecătorească instituirea de obligații în temeiul acestui act juridic, fie promisiunea de vânzare-cumpărare din data de _
nu există și nu a fost dovedită în fața instanței de fond, sens în care nu se poate proceda la rezoluțiunea acesteia și la acordarea de daune interese.
Prin urmare, instanța nu are temei juridic pentru a accepta, în parte, pretențiile pe care reclamantul le afirmă în baza unui contract inexistent, prin prisma unui alt contract.
În al treilea rând recurentul a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la prescripția extinctivă prevăzută de Decretul nr. 167/1958, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În mod greșit instanța a apreciat că întreruperea cursului prescripției a avut loc la data la care reclamantul a investit instanța,_, în opinia recurentului, actul care întrerupe cursul prescripției fiind precizarea de acțiune înregistrată la data de_ .
Chiar în ipoteza în care sunt acceptate statuările instanței de fond cu privire la întreruperea prescripției pe perioada 2002-2006, termenul de prescripție s-ar fi împlinit la sfârșitul anului 2009, ori începutul anului 2010.
Pierderea posesiei terenului în anul 2006, concomitentă cu recunoașterea intimatului că recurentul și ceilalți intimați intenționau să înstrăineze terenul în cauză, demonstrează faptul că recurentul a cunoscut înstrăinarea terenului de către O. V. Dorel încă de la momentul anului 2006, cel târziu la momentul pierderii posesiei. În acel moment reclamantul cunoștea imposibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și avea la dispoziție numai acțiunea în rezoluțiune a antecontractului.
Instanța de fond și instanța de apel nu au analizat motivul pentru care intimatul reclamant a pierdut în 2006 posesia asupra terenului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare din_ și motivul pentru care nu a acționat în vederea recuperării posesiei.
Așadar, la data pierderii posesiei reclamantul a cunoscut împrejurarea că martorul O. V. deținea terenul în baza unor drepturi proprii constituite în favoarea acestuia.
Recurentul a invocat aplicarea greșită a art. 1020 și a art. 1084 C.civil, precum și art. 942 C. civil.
Instanța nu putea dispune rezoluțiunea unui contract în condițiile în care dreptul la acțiune s-a prescris anterior momentului în care a fost investită instanța cu cererea de rezoluțiune cu a promisiunii de vânzare-cumpărare din data de_ .
Chitanța din data de_ nu reprezintă un nou acord de voință cu cumpărătorul, instanța de fond și apel au încălcat principiul autonomiei de voință și au statuat în contra a celor susținute de reclamant.
Nu există nicio cauză pentru încheierea unei noi promisiuni de vânzare- cumpărare cu T. E. pentru suprafața de 2600 mp și obligația de a achita acestuia 2000 lei, distinct de prețul stipulat în antecontractul încheiat la data de_, în condițiile în care suprafața de 2.600 mp era inclusă în suprafața de
4.400 mp care face obiectul promisiunii din data de_ pentru care reclamantul a achitat un preț de 4 ori mai mic.
Chitanța din_ nu poate fi considerată un început de dovadă scrisă, ci doar un act recognitiv, prin care se atestă plata prețului.
Chiar dacă chitanța din_ ar fi un act recognitiv, aceasta nu dispensează intimatul de a prezenta titlul original, în condițiile art. 1189 C. civil.
Ori dacă intimatul reclamant nu a prezentat titlul original la care se referă actul recognitiv, înseamnă că a achiesat la hotărârea instanței de fond, că promisiunea din_ nu există, deci nu poate produce efecte juridice.
Stabilirea de către instanța de fond a daunelor interese datorate ca efect al rezoluțiunii este nelegală, fiind greșit aplicate principiile și dispozițiile art. 1082
C. civil.
Instanța de fond a stabilit valoarea daunelor interese la care a fost obligat recurentul prin raportare la data întocmirii raportului de evaluare,_, însă această dată nu are nicio legătură cu elementele în raport de care se determină întinderea prejudiciului în materie contractuală, cum de altfel alegerea acestei date de referință nu este motivată de către instanța de fond.
Momentul producerii prejudiciului în patrimoniul intimatului reclamant este momentul la care terenul în discuție încetează a mai produce beneficii în favoarea reclamantului intimat, constând în folosirea terenului și dispoziția asupra acestuia.
Așadar, recurentul a considerat că întinderea daunelor interese trebuia raportată la valoarea terenului de la momentul anului 2006, data pierderii posesiei de către reclamantul intimat și nu la data de_, cu atât mai mult cu cât această dată a fost avută în vedere aleatoriu de către instanța de fond.
Instanța de fond nu a statuat asupra valorii daunelor interese în baza unui criteriu obiectiv, ci în baza unui criteriu pur aleatoriu care nu are o recunoaștere legală - data la care a fost întocmit raportul de expertiză.
Aplicarea greșită a prevederilor legale de către instanța de fond este evidentă și în ceea ce privește justificarea stabilirii daunelor interese în raport cu data de_, întrucât recurentul este răspunzător atât pentru daunele previzibile, cât și pentru cele imprevizibile, astfel încât scăderea prețului terenului în prezent s-ar circumscrie prejudiciului imprevizibil ce trebuie suportat de către reclamant.
În opinia recurentului, prejudiciul imprevizibil pe care trebuia să-l suporte era mai mic, datorită faptului că valoarea imobilului la momentul pronunțării hotărârii a înregistrat o scădere comparativ cu valoarea acestui bun la data producerii prejudiciului, 2006.
În apărare, reclamantul intimat,M. R. -C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea primului motiv de recurs, ca fiind inadmisibil, întrucât vizează motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Deși primul motiv se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 6 Cod proc.civ., în realitate, pârâtul invocă critici ce țin de temeinicia hotărârii atacate, situație în care acestea sunt inadmisibile.
Al doilea motiv de recurs vizând contrarietatea considerentelor deciziei pronunțate în apel este nefondat, deoarece hotărârea atacată este în mod corect și judicios motivată.
Al treilea motiv de recurs vizează greșita aplicare a legii, respectiv dispozițiile Decretului nr. 167/1958, însă recurentul a invocat generic aplicarea greșită a Decretului nr. 167/1958, fără a indica în concret ce articol de lege a fost încălcat sau greșit aplicat de către instanță.
În acest context, intimatul a apreciat că indicarea generică a legii echivalează cu nemotivarea recursului De altfel, nemulțumirea recurentului vizează faptul că au fost înlăturate depozițiile martorilor Ghirișan Beniamin și Caba I., însă înlăturarea declarațiilor a fost motivată de către instanța de fond.
Pentru intervalul 2002-2006 corect s-a statuat că termenul de prescripție nu a curs, potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 2167/1958, întrucât posesia exercitată de intimat a echivalat cu recunoașterea dreptului de proprietate de către pârât.
Termenul de prescripție a început să curgă la data de_ și s-a întrerupt la_, când a fost înregistrată acțiunea.
În ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 1020, art. 1084 și art. 942 C.civil, intimatul a arătat că aspectele criticate țin de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea acesteia.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 287 alin. 1 teza finală coroborate cu art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
Art. 287 alin. 1 Cod proc.civ., vizează cuprinsul cererii de apel, enunțându- se cerințele formale pe care o cerere de apel trebuie să le îndeplinească.
În cazul de față, deși s-a invocat încălcarea acestei dispoziții legale, nu se arată care sunt mențiunile din cererea de apel făcute cu nerespectarea dispoziției legale enunțate.
Recurentul pârât a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., care stipulează că în toate cauzele judecătorii hotărăsc numai asupra obiectul cererii deduse judecății.
În cazul de față, nemulțumirea pârâtului recurent vizează împrejurarea că inițial reclamantul a solicitat valorificarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate la data de_ pentru suprafața de 4400 mp, apreciind că acesta este actul care a stat la baza demersului procesual și instanța trebuia să se refere la acest antecontract de vânzare-cumpărare, chiar și în ipoteza în care și- a precizat acțiunea pe rezoluțiunea acestuia.
Verificând susținerea recurentului, curtea constată că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâtul T.
E. pentru suprafața de 2600 mp ce reprezintă jumătate din parcela nr. 8, tarla nr. 13, înscrisă în titlul de proprietate nr. 28098/2994 emis în data de_ în favoarea defunctelor Cenan M. și T. V. .
Contrar susținerilor recurentului, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au considerat că între reclamantul M. R. C. și pârâtul T. E. s- ar fi încheiat mai multe acte juridice cu privire la terenuri diferite.
Noțiunea de act juridic are două sensuri, acela de operațiune juridică
"negotium iuris";, însă atât în legislație, doctrină cât și în jurisprudența prin act juridic se desemnează înscrisul constatator la acordului de voință, suportul material care consemnează sau redă operațiunea juridică, adică "instrumentum probationes".
Sub aspect probator, actul juridic care are o valoare mai mare de 250 lei, nu poate fi dovedit cu martori, după cum rezultă din dispozițiile art. 1191 al. 1 Cod Civil. Această regulă în materia administrării probelor este atenuată de unele excepții. Astfel, potrivit art. 1198 al.4 cod civil poate fi administrată proba cu martori dacă creditorul a pierdut titlu ce-i servea ca dovadă scrisă, dintr-o cauză de forță majoră. Doctrina și jurisprudența au interpretat că noțiunea de forță majoră pot fii subsumate mai multe ipoteze: sustragerea, distrugerea reținerea înscrisului de partea potrivnică sau de un terț. În prezenta cauză înscrisul constatator al actului juridic încheiat de părți a rămas la avocatul P. V.
,redactorul actului care în prezent este decedat. Aceastaa fost cauza de forță majoră pentru care obiectul contractului a fost dovedit prin depozițiile martorilor. Mai mult, în prezenta cauză T. E. a semnat o chitanță la data de _
prin care recunoaște că a primit cu titlu de preț suma de 20.000.000 lei pentru terenul înscris în TP 28098/2994, parcela 8, înscris căruia atât instanța de fond cât și instanța de apel i-au conferit valoarea de început de dovadă scrisă și nu un antecontract distinct. În considerentele instanței de fond se menționează că a fost încheiat un antecontract întra reclamantul M. R. -C. și pârâtul T. E.
pentru suprafața de 2600 mp, parte din suprafața de 5200 mp înscris în TP 28098/2994, parcela 8 și se specifică expres că acest raport juridic a fost dovedit doar prin chitanța încheiată la data de_ .
Prin urmare nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au susținut existența a două antecontracte încheiate la data de_ și respectiv_ astfel încât să se poată invoca în recurs, cu succes, că instanța s-a pronunțat pe alt antecontract, cel din_, depășindu-și limitele investirii.
Înscrisul denumit "chitanță"; din data de_ reprezintă un început de dovadă scrisă și nu este un alt antecontract de vânzare-cumpărare, cum tinde să considere recurentul
Astfel atât instanța de fond cât și instanța de apel au statuat că a existat un singur act juridic "negotium iuris"; antecontractul încheiat de către pârâtul T.
E., tatăl său, T. V. și reclamantul M. R. -C. la data de_ . Întrucât actul juridic "ad probationem"; nu a putut fi depus în original, întinderea obiectului antecontractului a fost cea dovedită prin coroborarea înscrisului calificat ca început de dovadă scrisă cu depozițiile martorilor( adică 2600 mp și nu 4400 mp cât a solicitat reclamantul).
Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat și nu dispus rezoluțiunea altei promisiuni de vânzare-cumpărare decât cea cu care reclamantul a investit instanța care nu s-a pronunțat cu depășirea legalei investiri, potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, curtea consideră că nici acesta nu este fondat.
Raționamentul de la care pornește recurentul este acela că a existat un antecontract de vânzare-cumpărare, pentru 4400 mp și dacă instanța de fond a statuat cu privire la inexistența promisiunii de vânzare-cumpărare din data de_, aceste considerente sunt intrate în puterea lucrului judecat și prin urmare, instanța nu putea să dispună rezoluțiunea unui contract care nu există și a cărui existență nu a fost probată în fața instanței de fond.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ există ca operațiune juridică, însă depunerea acestuia în probațiune a fost imposibilă, datorită unui caz fortuit.
Împrejurarea că înscrisul care materializează acordul de voință între reclamant și pârât nu a putut fi depus la dosar în original, nu face inexistent raportul juridic stabilit între părțile contractante. Pentru astfel de situații au fost instituite norme de procedură speciale, derogatorii de la dreptul comun în ceea ce privește modalitatea de administrare a probelor care dovedesc raportul juridic respectiv, potrivit dispozițiilor art. 1189 C. civil, care au și fost corect aplicate de către instanțele de fond.
Așadar, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C.Pr.Civ. Critica recurentului referitoare la contradictorialitatea considerentelor instanței de apel este nefondată pornită de la premisă greșită că există două antecontracte și nu poate fi primită pentru considerentele mai sus reținute.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că dispozițiile Decretului nr. 167/1958 au fost greșit aplicate. Deși se invocă aplicarea greșită a actului normativ care reglementează prescripția recurentul nu indică care sunt dispozițiile legale încălcate de către instanța de apel.
Atât acțiunea în realizarea unui antecontract cât și acțiunea în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare sunt acțiuni personale supuse termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Prescripția extinctivă începe să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune, potrivit art.7 din același act normativ.
Reclamantul M. R. -C. a investit instanța cu o acțiune în valorificarea unui antecontract la data de 20 iunie 2007 deoarece din anul 2006 nu a mai avut posesia terenului. Într-adevăr reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat rezoluționea antecontractului de vânzare-cumpărare numai la data de_, deoarece numai la acel moment a cunoscut că pârâtul T. E. a vândut unui terț prin contract autentic terenul care a făcut obiectul antecontractului.
Reclamantul după ce a promovat acțiunea de valorificare a antecontractului și-a notat acțiunea în C.F.1412 Someșeni în care se identifica terenul care a fost reconstituit antecesoarei pârâtului, în temeiul Legii nr. 18/1991, la data de_, dând dovadă de diligență în modul de gestionare a problemelor judiciare. Cu toate acestea, pârâtul dând dovadă de o rea credință evidentă a intabulat terenul din titlu de proprietate, direct cu nr. cadastral, fără să fie făcută legătura cu nr. topografic cu care se identifică, intabularea titlului s- a făcut fără respectarea dispozițiilor art. 60 din Ordinul 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară. Astfel încât nici reclamantul, chiar dacă și-a notat acțiunea nu a putut verifica dacă terenul a fost înstrăinat în timpul litigiului pârâtul eludând regulile publicității imobiliare.
Pârâtul a înstrăinat terenul în litigiu la data de 10 decembrie 2007, prin contract în formă autentică, după promovarea prezentului litigiu. Deși în ședința publică din_ a recunoscut că a semnat chitanța din_ care atestă plata prețului terenului care a făcut obiectul antecontractului, ulterior a contestat semnătura, instanța fiind nevoită să suplimenteze probațiunea cu o expertiză criminalistică. Conduita pârâtului a avut scop dilatoriu și contractul de vânzare- cumpărare a fost depus după trei ani de la încheierea acestuia, cu scopul evident de a putea invoca prescripția.
Potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans"; nimeni nu-și poate invoca în susținerea intereselor sale, propria culpă și nici să se apere valorificând un asemenea temei. Prin urmare, pârâtul nu-și poate invoca propria culpă în susținerea excepției prescripției acțiunii în rezoluțiunea antecontractului.
Deși prescripția dreptului la acțiune are un efect sancționator pentru titularul dreptului, legiuitorul a prevăzut că titularul dreptului poate fi ocrotit dacă a pierdut termenul de prescripție din motive considerate a-l împiedica să-și exercite dreptul la acțiune în acel termen, după cum rezultă din dispozițiile art.
19 din Decretul 167/1958 și instanța judecătorească poate și din oficiu să repună partea în termen și să soluționeze cauza.
Prin urmare, curtea constată că principiile de drept și dispozițiile Decretului nr. 167/1958 au fost corect aplicate de către instanța apel.
Recurentul a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1020 Cod Civil invocând faptul că nu se putea dispune rezoluțiunea unui contract, în condițiile în care dreptul la acțiune s-a prescris. După cum am arătat în cele anterior reținute, dreptul la acțiune nu s-a prescris, instanța trebuia să verifice dacă în speță sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii: una din părți sa nu-și fi executat obligațiile contractuale, neexecutarea să-i fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației să fi fost pus în întârziere.
Din starea de fapt, corect reținută de instanțele de fond, rezultă cu prisosință că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile comntractuale, mai mult, după ce a fost pus în întârziere prein acțiunea înregistrată la data de_, acesta a vândut terenul care făcea obiectul antecontractului, deci valorificarea antecontractului a devenit imposibilă ca urmare a faptei sale.
Prin urmare, curtea constată că dispozițiile în materia rezoluțiunii au fost corect aplicate. Alegațiile recurentului referitoare la existența a două
antecontracte au fost analizate în cele mai sus reținute, tribunalul a reținut că între părți a fost încheiat in singur contract și nu două cum susține recurentul. Pârâtul a susținut că înscrisul încheiat la data de_ este un act recognitiv, însă această apărare a fost formulată prima dată în recurs, "omisso medio";, deci inadmisibilă.
Recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1082 Cod Civil deoarece instanța nu a calculat despăgubirile la data producerii prejudiciului care s-a produs, în opinia recurentului în 2006, la data pierderii posesiei terenului. S-a arătat că în mod nelegal instanța de fond și de apel au avut în vedere data de_ (data la cere s-a efectuat raportul de expertiză) total aleatoriu și nu data producerii prejudiciului.
Verificând motivele de apel cu care pârâtul a investit tribunalul, curtea constată că acesta nu a formula aceste critici în memoriul de apel, fiind formulate pentru prima dată în recurs. În memoriul de apel, referindu-se la daunele interese la care a fost obligat, pârâtul a criticat numai faptul că raportul de expertiză vine în contradicție cu celelalte probe administrate, însă nu a arătat explicit cu ce probe se contrazice.
Așadar criticile referitoare la regulile de stabilire a prejudiciului au fost invocate pentru prima dată în recurs. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, însă este o cale de atac subsecventă, în sensul că se exercită, de regulă, numai după judecarea apelului, obiectul recursului fiind hotărârea pronunțată în apel.
Dacă anumite aspecte nu au fost invocate în apel de către apelant, acesta nu poate să le invoce "omisso medio"; direct în recurs, deoarece ar supune controlului judiciar anumite aspecte ale hotărârii primei instanțe care nu au fost apelate și au rămas irevocabile. Prin urmare, motivul de recurs referitor stabilirea daunelor interese este invocat "omisso medio";, deci inadmisibil. Susținerea recurentului referitoare la faptul că nu au fost dezvoltate în apel, critici cu privire la stabilirea prejudiciului deoarece era o problemă subsidiară nu poate fi primită deoarece instanța de fond a admis stabilit despăgubiri prin sentința apelată, situație în care apelantul trebuia să dezvolte critici cu privire la toate capetele de cerere admise, dacă aprecia că soluția nu este corectă.
Întrucât nu se verifică motivele de nelegalitate invocate, curtea în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. E. împotriva deciziei civile nr. 554/A din 27 noiembrie 2012 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. recurentul T. E. va fi obligat să-i plătească intimatului M. R. -C., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial(85).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. E. împotriva deciziei civile nr. 554/A din 27 noiembrie 2012 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului M. R. -C., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
M. C. V. A. -T.N. A. A.C. M. L.T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
| ← Încheierea civilă nr. 347/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 1031/2013. Actiune in constatare → |
|---|
