Decizia civilă nr. 262/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.262/A/_
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIE: D. B.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanții G. S., P. M. D.
, G. R. V. împotriva sentinței civile nr. 21170/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații S. B. O. I., S.
B. O. I., G. S., G. R. având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru recurenții pârâți reprezentantul acestora, avocat U. I., pentru recurenta reclamantă, reprezentanta acesteia, avocat Codruța Ștefania Jucan, lipsă fiind părțile.
Având în vedere că intimatul S. B. O. I. a fost citat de la ultimul domiciliu identificat în baza de date SCPLEP, și la dosar s-a depus dovada citării prin publicitate în temeiul dispozițiilor art. 95 C.pr.civ. prin afișare și prin publicitate, (f.60), tribunalul apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale a T. ului C., în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1, 158 alin.1, 159 pct.3 C.pr. civ. invocată din oficiu, în considerarea faptului că în primă instanță litigiul a fost soluționat ca având natură comercială.
Reprezentantul recurenților pârâți, avocat U. I. solicită instanței admiterea excepției și declinarea cauzei spre competentă soluționare T. ului Specializat C.
.
Reprezentanta recurentei reclamante, avocat Codruța Ștefania Jucan pune aceleași concluzie de admitere a excepției.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 21170/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta P. M. D., în contradictoriu cu pârâții G. S. și G. R. V. și S. B. O. I., și în consecință:
S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare de semnătură nr. 5761/_ a notarului public Pausan D., încheiat între reclamanta P. M. D., în calitate de promitentă- cumpărătoare, și pârâții G. S. și G. R. V., în calitate de promitenți- vânzători, privind imobilul apartament nr.7A, situat în comuna Florești, str.Teilor FN, jud.C., corp 3, având suprafața utilă de 56,84 mp și garajul nr.1 cu suprafața totală de aproximativ 3,35 mp.
A obligat pârâții G. S. și G. R. V. la plata către reclamantă a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 44.620 euro, cu titlu de restituire preț.
A obligat pârâții G. S. și G. R. V. la plata către reclamantă a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 6693 euro, cu titlu de daune conform convenției.
A obligat pârâții G. S. și G. R. V. la plata către reclamantă a dobânzii legale în cuantum de 45.891,49 lei calculată pentru perioada_ -_ și obligă pârâții la plata dobânzii legale asupra sumelor datorate și în continuare până la plata efectivă a acestora.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a reclamantei P. M. D. formulată în contradictoriu cu pârâtul S. B. O. I. având ca obiect rezoluțiune antecontract și repunere în situația anterioară.
A obligat pârâții G. S. și G. R. V., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 12.392,36 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Între reclamanta P. M. D. în calitate de promitentă-cumpărătoare și pârâții G. S. și G. R. V., în calitate de promitenți-vânzători a intervenit încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare de semnătură nr.5761/_ a BNP Păușan D. . Obiectul acestui antecontract de vânzare-cumpărare consta în promisiunea de vânzare de către promitenții vânzători a apartamentului nr.7A din corpul 3 și garajul nr.1 care urma a se construi pe terenul înscris în CF Florești, nr.10174 Florești, situat în Florești, str.Teilor F.N., în baza autorizațiilor de construire nr.10/_ și nr.298/_, în schimbul prețului de 44620 euro, datorat de către promitenta- cumpărătoare, din care suma de 39620 euro achitată la data încheierii antecontractului de vânzare, iar suma de 5000 euro urmând a fi achitată în termen de 90 de zile calendaristice de la data semnării antecontractului (filele 9-10).
Prețul total de 44620 euro a fost plătit de către reclamanta promitentă cumpărătoare în întregime către promitenții vânzători, pârâții G. S. și G. R.
V., aceștia recunoscând primirea prețului prin interogatoriul administrat de către instanță (filele 145-148).
Potrivit antecontractului de vânzare cumpărare menționat, Capitolul
"Punerea în posesie a imobilului";, promitentul vânzător se obliga să notifice promitentul cumpărător până la data de_ finalizarea construcției, în vederea punerii în posesie și a încheierii procesului-verbal de predare primire, dată care se putea prelungi cu maxim 30 de zile pentru caz de boală sau vreme necorespunzătoare lucrărilor de construcție.
Potrivit Capitolului "Transferul de proprietate"; părțile contractante urmau a se prezenta în fața notarului public în vederea perfectării contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică în termen de 3 luni de la data încheierii procesului- verbal de predare, iar transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor se va face conform contractului de vânzare-cumpărare, la data încheierii acestuia. Totodată, potrivit capitolului intitulat "Rezoluțiunea"; părțile au convenit ca în cazul în care imobilul nu se va preda, iar contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu se va încheia până la data de 31 decembrie 2008, din culpa promitentului vânzător, promitentul cumpărător poate cere fie executarea contractului, fie rezoluțiunea de drept, nefiind necesară nicio formalitate, iar ca urmare a rezoluțiunii promitentul vânzător se obligă să returneze promitentului cumpărător suma achitată plus 15% din această sumă cu titlu de daune.
La data de_ pârâții G. S. și G. R. V. încheie cu pârâtul S.
-B. O. I. (identic cu S. Ovidu I. ) contractul cadru de cesiune a ansamblului rezidențial Luxembourg, contract sub semnătură privată, atestat prin încheierea de atestare avocațială nr.4/_ emisă de avocat D. I. A. .
Obiectul acestui contract cadru de cesiune consta în vânzarea către pârâtul
S. B. O. I. a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, și cedarea proiectului de execuție de lucrări a unui număr de 6 clădiri din ansamblul Luxembourg situate în localitatea Florești și a drepturilor rezultate din autorizațiile de construire printre care și pentru clădirea cu nr. 3 autorizația nr.10/_ modificată cu autorizația nr.298/_ . Ca urmare, contractul de cesiune cadru se referea și la imobilul în care se afla apartamentul promis reclamantei P. M. D. și care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat anterior.
Printre obligațiile stipulate în contractul cadru de cesiune pentru cesionarul
S. B. O. I. erau potrivit Capitolului III, următoarele: de a respecta
prevederile antecontractelor de vânzare-cumpărare completate cu actele adiționale încheiate; de a accepta ca opozabile antecontractele de vânzare-cumpărare; de a executa lucrările și operațiunile de execuție, luare în folosință, apartamentare, întabulare în cartea funciară și vânzare către promitenții cumpărători în termenele menționate (respectiv finalizarea lucrărilor pentru blocul 3 în termen de 6 luni de la semnarea contractului).
După cum au recunoscut pârâții G. prin interogatoriu, apartamentul nr.7A promis reclamantei a fost renumerotat în apartamentul 13 (f.145,147).
Apartamentul nr.13 din Corpul 3 situat în Florești, str.Teilor nr.21C, jud.C., a format obiectul unui antecontract de schimb și vânzare-cumpărare încheiat între
S. -B. O. I. în calitate de copermutant-promitent și vânzător-promitent și numiții Cadiș D., Vrînceanu I. în calitate de copermutanți-promitenți și P. escu
D. -C. în calitate de promitentă cumpărătoare, antecontractul fiind autentificat prin încheierea de autentificare nr.105 din_ a BNP Dobre Ion (filele 17-19).
Prin notificarea și invitația la conciliere din data de_ comunicate prin intermediul S.C.P.E.J. Adam și Oszoczki C. -N. la data de_ și_, pârâților S. B. O. I., G. S. și G. R. V. li s-a adus la cunoștință de către reclamantă intenția sa de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare de semnătură din_ de BNP Păușan D. privind apartamentul nr.7A situat în Florești, str.Teilor FN, corp 3 având suprafața utilă de 56,84 mp, solicitând restituirea prețului achitat și plata despăgubirii în sumă de 6693 euro conform contractului.
Întrucât pârâții nu au dat curs invitației la conciliere, reclamanta a formulat prezenta acțiune civilă, solicitând rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare din_ de către BNP Păușan D. întrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația de predare a apartamentului la data convenită, repunerea în situația anterioară prin restituirea prețului achitat de către reclamantă, aceasta solicitând și obligarea la daune interese conform clauzei contractuale, precum și la dobânda legală aferentă sumei datorate.
Pârâții G. S. și G. R. V. s-au opus admiterii acestor pretenții față de aceștia, pe motiv că au cesionat proiectul imobiliar, inclusiv antecontractul de vânzare-cumpărare, și-au îndeplinit obligațiile care le-au revenit potrivit contractului de cesiune, obligațiile privind predarea imobilului și încheierea contractului de vânzare în formă autentică revenind cesionarului, pârâtul S. B.
O. I. . Apărarea pârâților G. a constat în faptul că prin contractul de cesiune s-au transmis obligațiile către cesionarul S. B. O. I., iar reclamanta prin conduita sa a acceptat tacit contractul de cesiune, pârâtul S. B. O. I. devenind astfel debitorul său.
Problema juridică ridicată în prezenta cauză se circumscrie analizei efectului produs de contractul de cesiune încheiat de către pârâți față de reclamantă.
Din punctul de vedere al legii aplicabile în timp, art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/_, care a intrat în vigoare la data de_, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, art. 102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prevede următoarele: contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin.1.
Având în vedere aceste dispoziții legale expuse anterior și constatând că obiectul litigiului se referă la un antecontract de vânzare încheiat în anul 2008 precum și la un contract de cesiune încheiat în anul 2009, instanța a reținut că
acesta sunt supuse legii în vigoare la data încheierii acestora, respectiv prevederilor vechiului Cod civil (1864) și Codului comercial.
De remarcat că în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare din_, reclamanta P. M. D. și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, achitând către pârâții G. întreg prețul vânzării, respectiv suma de 44620 euro, iar pârâții G. nu au predat apartamentul și nu au încheiat contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică până cel târziu la data de_ .
Astfel, prin interogatoriul luat pârâților G., aceștia au recunoscut că au încasat de la reclamantă suma de 44620 euro, reprezentând plata integrală a prețului stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare de semnătură nr. 5761/_ a notarului public Pausan D. (filele 145, 147). În consecință, instanța a retinut că reclamanta si-a îndeplinit în întregime si întocmai obligația de plată a prețului ce îi revenea în baza antecontractului de vânzare-cumpărare în cauză, încheiat cu pârâții G. S. și
G. R. V. .
Dimpotrivă, la data de_, între pârâtul G. S., în calitate de cedent, reprezentat prin mandatar G. R. V., și pârâtul S. B. O. I., în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul cadru de cesiune a ansamblului rezidențial Luxembourg, prin înscris sub semnătură privată atestat prin încheierea de atestare avocațială nr. 4/_ a avocatului D. I. -A., prin care pârâții G.
S. și G. R. V. au cedat pârâtului S. B. O. I. proiectul de execuție de lucrări a unui număr de 6 clădiri în Ansamblul Luxemburg situate în localitatea Floresti, printre care si clădirea în care urma să fie situat apartamentul obiect al antecontractului în cauză încheiat între reclamantă si pârâții G. S. și
G. R. V., ce urma a fi edificat în baza autorizației de construire nr. 10//_
, modificată cu autorizația de construire nr.298/_, părțile convenind totodată cesiunea de creanță a drepturilor promitenților vânzători fată de promitenții cumpărători rezultate din antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate asupra apartamentelor în curs de construire, precum si novația prin schimbare de debitor referitor la obligațiile promitenților vânzători, de execuție, luare în folosință, apartamentare, întabulare în cartea funciară si vânzare către promitenții cumpărători a imobilelor apartamente contractate (filele 15-16).
Contractul de cesiune menționat cuprinde o cesiune de creanță căreia îi sunt incidente prevederile art.1393 C. civ., potrivit cărora ";cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decât după ce a notificat debitorului cesiunea";, si ";același efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic";, precum și o cesiune de datorie (constând în preluarea de către cesionar a tuturor obligațiilor pe care cedentul le avea), care nu este reglementată expres de către codul civil 1864, dar nici interzisă, motiv pentru care fiind un contract îi vor fi aplicabile prevederile art.969 C.civ. Debitorul cedent nu poate opune creditorului contractul încheiat cu debitorul cesionar prin care acesta din urmă s-a obligat a îndeplini el însuși obligațiile debitorului cedent față de creditor, câtă vreme creditorul nu a participat la încheierea acestuia.
Văzut și din perspectiva unei cesiune de contract, contractul de cesiune presupune în aceeași măsură existența exprimării neechivoce a consimțământului părților privind încheierea unui astfel de contract, exprimare care în opinia instanței trebuie să îmbrace cel puțin forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat (în speță, înscris sub semnătură privată).
Creație doctrinară, cesiunea de contract a fost considerată posibilă prin exprimarea voinței de a fi parte, convenția intervenind între trei persoane:cedent, cesionar și cedat. Acceptarea trebuie să fie expresă, iar voința explicită în sensul acceptării noului raport juridic conform art. 969 C.civ.
Pârâții G. S. și G. R. V. nu au comunicat contractul de cesiune către reclamantă și nu au notificat-o în privința acestuia, iar între reclamantă și pârâtul S. B. O. I. nu s-a încheiat vreun înscris care să ateste acceptarea acestuia în calitate de debitor, respectiv încheierea unui contract de novație de debitor. Or, potrivit art. art. 1128 pct. 2 Cod civ., ";un nou debitor este substituit celui vechi, care este descărcat de creditor";, operațiune juridică care trebuie să fie
expresă conform art. 1130 potrivit căruia "novațiunea nu se prezumă. Voința de a o face trebuie să rezulte evident din act";.
Totodată, prin contractul cadru de cesiune nu s-a produs nici operațiunea juridică a delegației imperfecte, prevăzută de art. 1132 C.civ, operațiunea juridică presupunând la rândul său acordul a trei părți: delegant, delegatar și delegat (respectiv convenția prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui).
Prin urmare, întrucât din probe nu a rezultat o acceptare neechivocă, explicită, expresă din partea reclamantei, contractul cadru de cesiune a ansamblului rezidential Luxembourg, atestat prin încheierea de atestare avocațială nr. 4/_ a avocatului D. I. -A. nu a produs nici cesiunea creanței deținută de pârâții G. S. și G. R. Viroica față de reclamantă, către pârâtul S. B.
O. I., și nici stingerea obligațiilor ce reveneau pârâților G. în baza antecontractului de vânzare-cumpărare în cauză încheiat cu reclamanta, prin preluarea acestora de către pârâtul S. B. O. I. .
Totodată, interpretat ca o cesiune de contract din perspectivă doctrinară, contractul cadru de cesiune a ansamblului rezidențial Luxembourg, atestat prin încheierea de atestare avocațială nr. 4/_ a avocatului D. I. -A. nu a produs nici un efect față de reclamantă, aceasta nedevenind parte în acest contract, neexistând exprimarea voinței sale în acest sens.
Susținerea pârâților G. că acceptarea poate fi și tacită ar putea să fi acceptată numai dacă ar reieși dintr-o conduită manifestă și explicită că o persoană dorește să se implice în raportul juridic, asumându-și drepturile și obligațiile aferente. Or, faptul că reclamanta a luat la cunoștință de contractul cadru de cesiune nu implică și acceptarea acestuia, aceasta nemanifestând voința sa de implicare în raportul juridic.
Ca urmare, antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea de legalizare nr. 5761 din_ a BNP Păușan D. produce în continuare efecte între pârâții G. S. și G. R. V. în calitate de promitenți vânzători și reclamanta P. M. D. în calitate de promitentă cumpărătoare.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată integrală a prețului, iar pârâții
G. S. și G. R. V., contrar prevederilor art.969 alin.1 C.civ, care prevede că "convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante";, nu și-au executat obligațiile asumate contractual, nepredând imobilul și neîncheind contractul de vânzare în formă autentică pentru a transfera dreptul de proprietate.
Ca urmare, instanța a dat efect pactului comisoriu de gradul IV aflat în antecontractul încheiat de părți obiect al cauzei, întrucât reclamanta nu a obținut din partea pârâților îndeplinirea obligațiilor, neprimind în schimbul prețului, bunul cumpărat și ca urmare a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat între reclamantă și pârâții G. S. și G. R. V. și a dispus repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâților G. S. și G. R. V. la restituirea prețului achitat integral acestora în sumă de 44.620 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății.
Totodată, văzând și clauza penală inserată în antecontractul de vânzare- cumpărare, în temeiul art.1069 alin.1 C.civ și art.1082 C.civ., i-a obligat pe pârâții
G. S. și G. R. V. la plata sumei de 6693 euro reprezentând un procent de 15% din suma totală achitată cu titlu de preț, cu titlu de daune convenționale, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată pentru suma datorată (44620 euro) și calculată de la data de_ până la data de_ la valoarea de 45.891,49 lei, precum și în continuare până la plata efectivă a sumei, instanța a reținut următoarele:
În principiu, dobânda legală reprezentând evaluarea legală a daunelor interese pentru întârzierea la plata unei sume de bani nu se poate cumula cu clauza penală prin care părțile convin acordarea de daune pentru întârzierea executării obligațiilor contractuale.
Ca urmare, clauza penală nu a fost convenită pentru părți în cazul neexecutării cu întârziere a obligațiilor, ci daunele se acordă promitentului cumpărător ca urmare a desființării contractului.
Având în vedere că dobânda legală solicitată și clauza penală prevăzută au obiecte diferite de aplicare, în opinia instanței acestea se pot cumula.
Întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare este încheiat de comercianți, promitenții-vânzători (prin interpretarea per a contrario a art.5 C.com), acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 56 C.com coroborat cu art. 43 C.com, promitenții - vânzători fiind de drept în întârziere la împlinirea termenului de predare,_ .
Ca urmare, reclamanta fiind lipsită de folosința sumei de bani achitate cu titlu de preț, acesteia creându-i-se un prejudiciu prezumat legal, și întrucât la data de_ pârâții promitenți vânzători aveau obligația să predea imobilul, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților G. S. și G. R.
V. la plata sumei de 45.891,49 lei cu titlu de dobânda legală calculată asupra sumei datorate (prețul antecontractului) începând cu data de_ și până la data de_ și în continuare până la plata efectivă a sumei datorate.
În ceea ce privește obligarea pârâtului S. B. O. I. alături de ceilalți pârâți, instanța a reținut că între reclamantă și acest pârât, după cum aceasta a menționat și după cum a rezultat și din înscrisurile depuse la dosar, nu s-a încheiat niciun raport juridic.
Invocarea de către reclamantă a faptului că acesta i-a devenit debitor alături de pârâții G. S. și G. R. V. în condițiile în care nu a acceptat cesiunea de contract, și nu i-a plătit nici parte din prețul imobilului nu are niciun temei juridic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. M. D.
, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate prin admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată față de toți pârâții, în solidar, deci inclusiv față de pârâtul S. B. O. I. ; cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor.
În motivare reclamanta arată faptul că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală în ceea ce îl privește pe acest din urmă pârât. Instanța s-a rezumat extrem de succint să indice că nu există un raport direct între reclamantă și pârâtul
S. și a respins acțiunea față de acesta, fără a indica în realitate pe ce anume se întemeiază din punct de vedere juridic și pe ce se bazează atunci când a decis aceasta. Mai mult, instanța nu a ridicat niciodată problema și nu a pus în discuție aceste raporturi juridice și nu a discutat niciun moment situația juridică a pârâtului S. în prezenta cauză.
Instanța a calificat din punctul acesteia de vedere în mod corect actul juridic dedus judecății, calificând însă eronat raportul dintre reclamantă și debitorul S.
B. .
Așa cum a arătat deja, în cadrul acestui raport juridic reclamanta are calitatea de debitor cedat. Consideră că acordul debitorului cedat dă sau nu dă eficacitate cesiunii, în lipsa acestui acord consecința fiind faptul că pârâții cesionarii G. rămân obligați față de reclamanta P., în timp ce actul de cesiune produce efecte depline între ei și cedent.
Față de reclamantă, ca o consecință a acestui act de cesiune, pârâtul S. devine codebitor în solidar, alături de pârâții G. . Pârâtul S. este debitor față de pârâții G., astfel că reclamanta în calitatea sa de creditor are dreptul de a se îndrepta împotriva inclusiv pe cale indirectă exercitându-și atribuțiile în numele debitorilor săi, pârâții G. .
Instanța trebuie să aibă în vedere faptul că nu s-a desființat sub nicio formă contractul dintre pârâții G. și debitorul S., prin urmare primii rămân în continuare obligați față de reclamantă, în timp ce contractul de cesiune încheiat cu pârâtul S. nu face decât să îl transforme pe acesta într-un debitor solidar, alături de pârâții G. .
Prin operațiunile la care au luat parte, cei trei pârâți au făcut ca situația să devină și mai complicată, prevalându-se de contractul de cesiune pentru a fi
exonerați fiecare. Este firesc ca dacă mai multe părți se obligă să rămână să răspundă pentru obligațiile pe care și le asumă.
Astfel, indiferent că se acționează pe cale oblică sau directă, se poate îndrepta atât împotriva pârâților G. cât și a pârâtului S. pentru a-și obține recuperarea creanței care îi este datorată.
De asemenea, în derularea aceluiași raționament, raportat la pârâtul S. -
B. care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși era legal citat, a solicitat aplicarea art. 225 C. pr. civ.. respectiv dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină. Alături de toate celelalte argumente menționate deja, instanța trebuia în plus să considere refuzul acestuia de a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire deplină.
Instanța de judecată a produs prin hotărârea pronunțată un efect cel puțin incorect din punct de vedere juridic, lipsind total de efecte contractul de cesiune încheiat între pârâții G. și S. . Conform hotărârii instanței, datorită faptului că între reclamantă și pârâtul S. nu ar exista un raport juridic direct cel din urmă este exonerat practic de orice obligația față de aceasta. Or, o astfel de soluție nu este corectă, deoarece pârâtul S. este obligat față de reclamantă și rămâne obligat față de ea în temeiul actului încheiat de el cu pârâții G. .
În temeiul stipulației pentru altul este posibil ca pe cale oblică reclamanta să oblige pe promitent, aceasta este însă posibil pe cale oblică, pe această cale terțul beneficiar având la îndemnă mijloacele juridice ale oricărui creditor. De asemenea, are dreptul la despăgubiri de la promitent în cazul în care neexecutarea obligației i-a cauzat prejudicii.
Aceasta nu s-a întâmplat și în mod evident prin atitudinea sa pârâtul S. a produs prejudicii reclamantei, cuantificate prin clauza penală chiar de către părți prin contractul de vânzare-cumpărare, clauză asumată inclusiv de pârâtul S. prin cesiune. Aceasta cu atât mai mult cu cât el a înstrăinat apartamentul promis reclamantei. În aceste condiții este clar că nu se mai pune problema executării obligației în natură, prin urmare rămâne posibilitatea achitării despăgubirilor.
Indiferent de interpretarea aleasă pentru actul juridic și independent de situația în care s-ar aprecia că în mod direct nu ar exista posibilitatea reclamantei de a acționa, aceasta în calitatea sa de creditor al pârâților G. are la dispoziție acțiunea oblică pentru a acționa împotriva debitorilor acestora, respectiv a lui S.
, care răspunde în solidar.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții G. S. și G.
R. V.
, solicitând instanței admiterea apelului; schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei P. M. D. față de aceștia.
În motivare pârâții arată faptul că apreciază sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, apreciază greșit că acestui contract îi sunt aplicabile prevederile art.1393 C.civ.vechi. (f.nr.8).
Este adevărat că prin cesiunea de contract, odată cu transferul calității de parte contractantă de la cedent la cesionar, are loc implicit și transmisiunea drepturilor de creanță și a datoriilor născute din contractul încheiat între cedent și cedat.
Însă, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, cesiunea de contract trebuie privită și acceptată ca operație juridică autonomă, distinctă de cesiunea de creanță și de cesiunea de datorie.
Fiind o operație juridică distinctă de cesiunea de creanță, este cel puțin discutabil că i se aplică prevederile art. 1393 C.civ.vechi. Din nici un text de lege nu rezultă acest lucru. Cesiunea de contract nefiind reglementată de vechiul Cod civil, mai degrabă i se aplică dispozițiile art. 969 C.civ.vechi.
De asemenea, apreciază greșit că, în cazul cesiunii de contract, consimțământul părților trebuie să îmbrace cel puțin forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, cesiunea de contract este o operație juridică autonomă, distinctă de cesiunea de creanță și de
cesiunea de datorie, pentru a cărei eficacitate deplină este necesară însă obținerea acordului expres sau tacit al contractantului cedat.
Contractul cedat este antecontractul de vânzare-cumpărare din_, încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată. De asemenea, contractul cadru de cesiune din 8 iunie 2009 este încheiat prin înscris sub semnătură privată. Deci, consimțământul acestora și al pârâtului S. este expres.
Instanța a reținut că între reclamanta P. M. D. și pârâtul S. B. O.
I. nu s-a încheiat vreun înscris care să ateste acceptarea acestuia în calitate de debitor, respectiv încheierea unui contract de novație de debitor.
Este adevărat că nu există înscris sub semnătură privată între reclamantă și pârâtul S. B. O. I., însă, un asemenea înscris nu este indispensabil necesar deoarece acordul la cesiune poate fi și tacit.
Rezultă, cred pârâții G., comportamentul neîndoielnic a al reclamantei, în sensul acceptării cesiunii de contract și a calității de cesionar/debitor a pârâtului S.
O. I. .
In aceste condiții, ca urmare a cesiunii de contract și acceptării tacite din partea reclamantei, trebuie admis că cedentul (G. S. și implicit G. R. V.
) încetează de a mai avea calitatea de parte contractantă în contractul încheiat cu cedatul (reclamanta), fiind înlocuit cu cesionarul (pârâtul S. O. I. ).
Pe cale de consecință, rezoluțiunea și toate pretențiile reclamantei, izvorând din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, trebuie îndreptate împotriva pârâtului S. B. O. I. .
Pe de altă parte, cesionarul S. O. a finalizat Corpul 3 și a întabulat apartamentele pe promitenții cumpărători, așa cum rezultă din C.F.nr.52152 Florești. Deci, dacă contractul de cesiune a produs efecte față de alți cumpărători, înseamnă că a produs efecte și față de reclamanta P. M. D. .
Dacă, reclamanta ar fi dorit într-adevăr apartamentul atunci trebuie să facă demersurile necesare pe lângă pe lângă cesionarul S., așa cum au procedat ceilalți cumpărători.
Reclamanta apelantă P. M. D. a depus la dosar întâmpinare,
solicitând instanței respingerea apelului formulat ca către pârâții G., păstrarea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală în ceea ce îi privește pe pârâții G.
.
La data de_ pârâții recurenți G. S. și G. R. V. au depus la dosar au depus la dosar întâmpinare
, solicitând respingerea apelului ca nefundat și obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată, la prima instanță și în apel.
La termenul de judecată din data de_, T. ul a invocat în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1, 158 alin.1, 159 pct.3 C.pr. civ. excepția necompetenței sale materiale .
Analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, având in vedere următoarele considerente:
Litigiul de față își are sorgintea într-un raport juridic legat între profesioniști, care sunt pârâții dezvoltatori imobiliari și un neprofesionist, reclamanta P. M.
.
Astfel de litigii au fost în competența T. ului Comercial, odată îndată cu înființarea acestuia în baza Legii 304/2004 și au rămas în competența T. ului Specializat, astfel cum rezultă din dispozițiilor art. 228 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil.
În consecință, văzând dispozițiilor art. 137 alin. 1, 158 pct. 3 și 159 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. și va dispune declinarea cauzei în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină cauza în favoarea T. ului Specializat C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
C. -A. C.
JUDECĂTOR,
-V. B.
GREFIER,
B.
RED./DACT./CB/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond .Sînziana F. C.
D.B. 30 Mai 2013
| ← Decizia civilă nr. 252/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 207/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
