Decizia civilă nr. 579/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 579/A/2013
Ședința publică din 12 Noiembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE D. T.
JUDECĂTOR F. S. B. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta apelantă A.
M. împotriva Sentinței civile nr. 488/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimații M. A., O. S., M.
M., M. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 488/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor A. M. și O. S. ; s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 ale acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată, și în consecință:
S-au respins petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 ale acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată; s-a respins excepția prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată; s-a respins ca nefondat petitul 9 al acțiunii formulate și precizate de către reclamantele A. M. și
O. S. în contradictoriu cu pârâții M. M. si M. C., petit prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere din_ ;
S-au respins ca nefondate petitele 1 și 2 ale acțiunii formulate și precizate, petite prin care s-a solicitat anularea Încheierii de carte funciară nr.8467/2003, precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria numiților M. A. și M. A. (fila 9, Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. ) au rezultat următorii copii: reclamanta A.
M. (filele 9-11 dos.), reclamanta O. S. (filele 34-35 dos.), precum și pârâtul M. M. . Numita M. A. a decedat la data de_ (fila
19 dos.), sens în care s-a și formulat de către reclamante petitul de dezbatere al succesiunii rămase de pe urma acesteia, petit raportat la care pârâții au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Instanța a respins această excepție din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mai întâi, atâta timp cât potrivit art. 669 C.civ. au calitate succesorală copii defunctului, și reclamantele - fiice ale defunctei M. A. - au abilitarea de a solicita dezbaterea succesorală după defuncta lor mamă, fără însă ca aceasta să însemne de plano că pretențiile lor sunt și întemeiate .
Apoi, se omite de către pârâți a avea în vedere că reclamantul inițial M.
A. a decedat în cursul prezentului litigiu, la data de_ (fila 46 dos.), iar reclamantele A. M. și O. S. au continuat acțiunea introductivă de instanță din prezentul dosar și în calitate de moștenitoare ale defunctului lor tată, sens în care s-a și formulat pct.3 din precizarea de acțiune de la fila 45 dos. Astfel fiind, în condițiile în care M. A. este soț postdecedat și succesor al defunctei sale soții M. A., în condițiile în care pârâții recunosc în cuprinsul întâmpinării calitatea de moștenitor acceptant tacit al numitului M. A. după defuncta M. A., precum și în condițiile în care reclamantele preiau pe cale succesorală drepturile și obligațiile defunctului lor tată, instanța nu poate decât să aprecieze și din această perspectivă că reclamantele au calitate procesuală activă raportat la pretențiile privind dezbaterea succesiunii după defuncta
M. A. .
Asupra excepției autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 al acțiunii:
Pârâții au invocat prin întâmpinare (fila 44 dos.) excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5 și 6 din acțiunea introductivă de instanță, iar instanța a invocat din oficiu aceeași excepție și cu privire la petitele 7 și 8 din acțiune, prin raportare la Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. (atașat).
Instanța a reținut că potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor în aceeași calitate. Totodată, art.166 C.proc.civ. stipulează că "excepția puterii de lucru judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs";, fiind vorba despre o excepție de fond, peremptorie, absolută.
Față de prevederile art.1201 C.civ. care instituie o prezumție legală absolută irefragabilă, se impune verificată în prezenta cauză, raportat la Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T., îndeplinirea cumulativă a trei condiții: identitatea de părți, identitatea de obiect și identitatea de cauză.
În ceea ce privește identitatea de părți, instanța a reținut că în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. au figurat următoarele părți: M. M. și
M. C., pârâții din prezenta acțiune, au avut calitatea de reclamanți, iar reclamantul inițial din prezenta cauză, M. A., a fost pârât. Față de calitățile procesuale inversate, este de reținut că atât doctrina, cât și jurisprudența sunt constante în sensul că ceea ce interesează este calitatea de parte, chiar dacă sunt inversate calitățile procesuale.
În ceea ce le privește pe reclamantele actuale A. M. și O. S., acestea nu au avut calitatea de parte în Dos.nr. 5970/2002, dar, întrucât în prezentul dosar continuă acțiunea pornită de tatăl lor M. A. (pct.3 din precizarea de acțiune de la fila 45 dos.), îi preiau acestuia, în aprecierea instanței, drepturile și obligațiile decurgând din Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. . Altfel spus, ceea ce a intrat în autoritate de lucru judecat pentru M. A. în Dos.nr. 5970/2002, se bucură de autoritate de lucru judecat și față de reclamantele
M. și O. S. care continuă personalitatea defunctului lor tată.
În susținerea celor de la paragraful anterior, nu este lipsit de importanță a observa că însăși reclamanta O. S. a primit pentru tatăl său comunicarea Sentinței civile nr.529/2003 (fila 38 din Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. ) și, cu toate că avea cunoștință de aceasta, nu a înțeles să promoveze vreo cale de atac.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat îndeplinită condiția identității de părți.
În ceea ce privește identitatea de obiect (pretenții formulate) și cauză (normele care reglementează operațiunile de carte funciară și devoluțiunea succesorală), și această condiție a fost considerată îndeplinită, putându-se observa că alineatele 2-7 din Sentința civilă nr.529/2003 dezleagă exact aspectele deduse judecății prin petitele 3-8 din acțiunea introductivă de instanță din prezentul dosar.
Susceptibil de o oarecare interpretare suplimentară ar fi doar petitul 8 din acțiune prin raportare la alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003. Astfel, prin alineatul 7 se stabilește că unic moștenitor al defunctei M.
este M. A., în calitate de soț supraviețuitor. Prin petitul 8 din acțiunea din prezentul dosar se indică drept moștenitori ai defunctei M.
A. următorii: M. A., în calitate de soț supraviețuitor, pârâtul M.
M. și reclamantele în calitate de fii.
Fără îndoială că în privința numiților M. A. și M. M. autoritatea de lucru judecat este clară, ei ambii fiind parte în Dos.nr. 5970/2002 și putând contesta în acel dosar, dacă ar fi apreciat, modalitatea în care s-a devoluat legal succesiunea după defuncta M. A. . Cu toate acestea, ei nu au înțeles să procedeze astfel.
În privința reclamantei O. S., așa cum s-a arătat mai sus, aceasta a primit pentru tatăl său M. A. comunicarea Sentinței civile nr.529/2003 (fila 38 din Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. ) și, cu toate că avea cunoștință de aceasta, nu a înțeles să promoveze vreo cale de atac. Astfel, pe de o parte, în calitate de continuatoare a tatălui său în prezentul dosar, alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 îi poate fi opus cu autoritate de lucru judecat; pe de altă parte, alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 îi poate fi opus cu autoritate de lucru judecat și în nume propriu, pentru că avea cunoștință de Sentința civilă nr.529/2003 de la chiar momentul comunicării, putea să o atace în calitate de moștenitoare a tatălui său pârât în acel dosar, dar cu toate acestea nu a făcut-o (în prezenta cauză nu a dovedit contrariul).
Faptul că reclamanta a semnat contractul de întreținere de la filele 25- 26 dos. prin care M. A. înstrăina întregul drept de proprietate - deci, nu doar partea sa, ci și partea dobândită de la soția sa M. A. - nu face decât să susțină concluzia de mai sus, în sensul că reclamanta O.
S. nu a pretins încă de la acel moment drepturi proprii de pe urma defunctei sale mame.
În privința reclamantei A. M., aceasta suportă consecințele autorității de lucru judecat raportat la alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 în calitate de continuatoare a personalității tatălui său pe care și-a asumat-o în prezentul dosar, pe fondul confuziunii patrimoniilor.
A mai reținut instanța că Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. este irevocabilă și a fost pronunțată pe fondul pretențiilor.
Asupra excepției prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii, invocată de instanță din oficiu:
Reținând caracterul personal și patrimonial al unei astfel de pretenții, instanța a reținut că termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani (art. 3, alin.1, Decret nr.167/1958) și începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data la care a încetat a se mai presta în condiții contractuale întreținerea (art.7, alin.1, Decret nr.167/1958).
Întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză (fila 72, 76, 87 dos.) rezultă efectuarea de acte de întreținere încă în cursul primăverii anului 2006 față de care M. A. nu își manifesta nemulțumirea, iar acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de_, instanța a respins excepția prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii și a analizat acest petit pe fond, pe baza probelor administrate.
Mai sus s-a apreciat că petitul 8 al acțiunii intră sub incidența autorității de lucru judecat. Cu toate acestea, pentru a analiza toate aspectele cu privire la cei ce vin la moștenirea defunctei M. A., instanța a facut următoarele precizări: a veni la succesiunea unei persoane nu presupune doar a avea capacitate succesorală și vocație succesorală concretă (ceea ce reclamantele au în virtutea art.669 C.civ.), ci și a face acte de acceptare succesorală exprese sau tacite în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (art.700, alin.1, C.civ.).
În cauză nu a fost dovedită existența unor acte de acceptare expresă a succesiunii după defuncta M. A. făcute de către reclamantele A.
M. și O. S. în termenul mai sus amintit.
De asemenea, nu a fost făcută nici dovada unor acte de acceptare tacită făcute de către reclamantele A. M. și O. S. în respectivul termen. Pentru a face dovada unor acte de acceptare tacită, reclamantelor li s-a încuviințat proba cu declarațiile martorelor Istrate Gheorghina și Mâlnă
I. (filele 300-301 dos.). În acest context, martora Istrate Gheorghina arată că "după M. A. toate bunurile au fost luate de M. M. ";. Folosirea terenurilor de către reclamante nu poate fi apreciată ca act de acceptare tacită deoarece, prin coroborarea declarațiilor martorelor Istrate și Mâlnă, se ajunge la concluzia că era vorba despre perpetuarea unui partaj de folosință realizat inter vivos încă din perioada vieții numiților M. A. și M. A. . Cât privește investițiile pe care reclamanta A. le-ar fi făcut la casa părintească, martora Istrate nu le poate localiza în timp astfel să rezulte dacă au fost făcute înăuntrul termenului de 6 luni de la decesul numitei M. A. .
Astfel fiind, chiar dacă nu ar fi fost incidentă autoritatea de lucru judecat cu privire la petitul 8, acesta ar fi trebuit respins în ceea ce privește constatarea faptului că reclamantele vin efectiv la moștenirea numitei M.
A., pe fondul nedovedirii unor acte de acceptare succesorală făcute în termenul legal de 6 luni de la decesul mamei lor.
În privința petitului 9: La data de_ s-a încheiat între M. A.
, în calitate de întreținut, și pârâții M. M. și M. C., în calitate de întreținători, contractul de întreținere depus în probațiune la filele 25-26 dos. Potrivit clauzelor contractuale (fila 25 verso dos.), "întreținerea va consta în asigurarea în natură de alimente pregătite, spălatul rufelor, locuință cu lumină și încălzire, tratament medical și medicamente în caz de nevoie, iar la data decesului, înmormântarea potrivit obiceiului locului…";.
Cu privire la acesta, s-a alegat de către reclamante că nu a fost executat corespunzător din partea întreținătorilor.
Un prim aspect imputat pârâților este acela că aceștia nu au achitat întreținutului cheltuielile de consum și orice alte cheltuieli lunare obligatorii
printre care și impozitul pe clădiri și teren. Raportat la clauza contractuală anterior citată, obligația de achitare a "impozitului pe clădiri și teren"; și a "oricăror alte cheltuieli lunare obligatorii"; nu incumba contractual pârâților și excede caracterului alimentar "lato sensu"; al întreținerii, precum și definiției doctrinare a contractului de întreținere. Cât privește faptul că nu i se achitau de către întreținători întreținutului cheltuielile de consum personal, fiind un fapt negativ determinat, poate face obiectul probațiunii, dar reclamantele nu au făcut dovada susținerii lor.
Un al doilea aspect imputat pârâților este acela că nu l-au găzduit la ei acasă, în municipiul I., oferindu-i condiții improprii de trai în casa mamei pârâtei M. C., unde întreținutul stătea închis în casă, fără a fi vizitat de pârâți, fără a i se duce de către aceștia mâncare, motiv pentru care întreținutul a hotărât să se întoarcă la Luna, aspect la care întreținătorii nu s-au opus.
Instanța a reținut că faptul de a locui în comun în același spațiu întreținutul și întreținătorii nu este de esența contractului de întreținere, iar potrivit clauzei contractuale anterior citate, întreținătorii nici nu s-au obligat la așa ceva, ci doar la a pune la dispoziția întreținutului "locuință cu lumină și încălzire";.
A mai reținut instanța că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 72-73, 74-75), M. A. nu s-a plâns niciodată de modul în care era îngrijit la I., unde pârâtul îi ducea mâncare, haine, băutură, îmbrăcăminte și încălțăminte, toate din banii pârâtului și îl vizita, uneori chiar de două ori pe zi. Se confirmă pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză faptul că întreținutul a locuit în I. în casa mamei pârâtei
M. C., însă tot martorii furnizează și explicația: aceasta se putea ocupa de întreținere în timp ce pârâții erau plecați la serviciu. Martorii confirmă că tot pârâtul este cel care a suportat cheltuielile cu înmormântarea întreținutului (integral, în susținerea unor martori, în cea mai mare parte în susținerea altora) și a organizat parastasul de 40 de zile la
I. .
Din declarațiile martorilor mai rezultă că perioada petrecută de întreținut la I. se întindea din toamnă până în primăvară, de la încheierea contractului și până în primăvara anului 2006, iar peste vară stătea la Luna unde era îngrijit de numita Botezan A., plătită de către pârâtul M. M. (fila 74, fila 76, fila 91). Audiată ca martoră în cauză, numita Botezan A. (fila 87 dos.) arată că l-a îngrijit pe întreținut la solicitarea pârâtului, fără însă a primi de la acesta o contraprestație, și că a prestat această îngrijire în ultimul an de viață al defunctului, cu începere din primăvara anului 2006; pentru restul anilor, martora arată că luna august pârâții și-o petreceau la Luna, alături de întreținut, iar în restul timpului pe M. A. îl mai
îngrijeau reclamantele, fiicele acestuia. Și această martoră subliniază că M.
A. nu s-a plâns niciodată de întreținerea pe care o primea de la pârâți.
Esențial în declarația martorei Botezan A. (fila 87 dos.) este faptul că aceasta arată că a asistat la o discuție între întreținut și pârâtul- întreținător în care întreținutul i-a comunicat în luna octombrie 2006 că nu mai vrea să meargă la I. și a cerut să-i fie trimiși bani în schimbul întreținerii - încă 2.000.000 lei ROL pe lângă pensie. Martora arată că are cunoștință că pârâtul a onorat această înțelegere.
Cât privește susținerea din motivarea acțiunii că la I. întreținutul era zile întregi ținut închis în casă, aceasta este infirmată de declarația martorei Buhaiescu M. (filele 89-90 dos.) care arată că întreținutul niciodată nu a fost lăsat singur sau abandonat la I., ci, dimpotrivă, era luat în excursii cu
familia pârâtului la sfârșit de săptămână, avea deplină libertate de mișcare și interacționa liber cu vecinii de bloc, inclusiv cu martora și soțul acestuia.
Martorul Hidisan P. (filele 91-92 dos.) atestă că de la întreținut știe că acesta era mulțumit de îngrijirea pe care o primea la I. . Martorele Istrate Gheorghina și Mâlnă I. (filele 300-301 dos.) arată că M. a A. nu le-a spus niciodată că nu ar fi mulțumit de întreținerea pe care i-o prestau pârâții.
Concluzionând, instanța a apreciat că în esență pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere față de M. A., acesta nemanifestându-și nemulțumirea față de persoanele cu care a interacționat, multe dintre ele audiate ca martori în prezenta cauză. Faptul că în timpul verii pârâții nu stăteau tot timpul cu întreținutul nu echivalează cu o neexecutare a obligației de întreținere, cu atât mai mult cu cât au asigurat îngrijire întreținutului prin intermediul unei terțe persoane sau au echivalat
întreținerea cu sume de bani, în sensul convenit cu întreținutul. Faptul că și fiicele întreținutului l-au îngrijit nu implică de plano neexecutarea obligației de întreținere de către pârâți, întrucât nu s-a dovedit, în aprecierea instanței, că acestea și-au ajutat tatăl pe fondul abandonării lui de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recalificat ca fiind apel, reclamanta A. M.,
solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare se arată că soluția asupra excepției autorității de lucru judecat nu este întemeiată întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități prev de art. 1201 vechiul Cod civil. În dosar 5970/2003 al Jud. T. ea nu a fost împrocesuată, ceea ce face ca instanța de fond să fie obligată să respingă această excepție. Chiar dacă este continuatoarea personalității tatălui său nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.
Asupra fondului arată că între părți contractul a fost executat doar parțial, executatre realizată doar în cursul iernii anilor_ și parțial 2005, când intimații îl duceau pe M. A. la I. . Primăvara pârâții îl trimiteau pe defunct înapoi la Luna unde apelanta avea grijă de tatăl său. Nu se poate vorbi despre o întreținere în accepțiunea juridică a termenului.
Din probațiunea administrată, respectiv depozițiile martorilor rezultă că pe întreaga perioadă cât defunctul locuia la Luna pârâții veneau eventual două-trei săptămâni pe timpul verii.
Martorii propuși de apelantă au declarat că pe lângă nemulțumirea defunctului față de modul în care pârâții se achitau de obligațiile asumate, acesta își exprima serioase regrete că nu a lăsat averea tuturor copiilor.
Instanța a interpretat conținutul contractului și a obligațiilor asumate într-un mod original și derogatoriu de la regulile aplicabile în mod clasic.
Prin contract s-a stabilit obligația de a-l duce pe defunct la I., dorința întreținutului nefiind îndeplinită, acesta revenind la Luna.
După revenirea defunctului de la I. rezultă că doar apelanta l-a întreținut pe tatăl ei. Nu reiese din nicio probă că pârâții au fost cei care au vegheat și contribuit la îngrijirea sănătății defunctului. Obligația de înmormântare nu a fost executată întrucât cheltuielile au fost suportate din banii apelantei și ajutorul acordat defunctului.
În ultimul an de viață tatăl părților a fost abandonat.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului,
arătând că hotărârea este temeinică, contractul de întreținere fiind executat în întregime.
Acest contract s-a impus datorită stării conflictuale între apelantă și tatăl său, finalizat chiar cu o plângere adresată organelor de poliție. Între anii 2001-2006 cele două părți nu și-au vorbit.
Contractul a fost executat așa cum s-au înțeles. După decesul tatălui ei au suportat toate cheltuielile cu înmormântarea, sicriul fiind cumpărat din banii primiți ca rentă pentru terenul agricol, apelanta nedând niciun ban.
Martorii audiați confirmă că executarea contractului s-a făcut efectiv, că întreținutul a beneficiat de întreținere în mor corespunzător, martorii arătând adevăratul motiv pentru care defunctul s-a întors în localitate întrucât vroia să stea în casa lui și să moară în casa lui.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Soluția asupra pretențiilor formulate trebuie analizate în legătură cu petitul 9 al cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiunea contractului având ca obiect rentă viageră. Așa cum a reținut și instanța de fond, executarea contractului de întreținere sa realizat în conformitate cu obligațiile asumate.
Martorii audiați în cauză confirmă că pe perioada cât defunctul M. s-a aflat în loc. I. aceasta a beneficiat de întreținere în natură oferindu-i-se toate cele necesare traiului.
Într-adevăr perioada verii defunctul o petrecea la locuința sa din loc. Luna în considerarea strânsei legături a acestuia cu proprietatea sa și a locurilor în care s-a născut și a trăit
Martora Botezan A. confirmă că din partea intimaților a primit sume de bani necesare pentru întreținerea defunctului, întreținere care s-a executat în natură de către această martoră. Este evident că în situația de fapt existentă intimații nu puteau executa personal această obligație, însă nimic nu împiedică ca executarea să se facă prin intermediul altor persoane fiind de esența contractului de întreținere asigurarea în principal a
întreținerii. Nu poate fi luată în considerare și ignorată situația conflictuală existentă în familie confirmată prin formunlarea unor plângeri adresate organelor de poliție precum și împrejurarea evidentă că domiciliul intimaților nu permite în mod efectiv un contact permanent
Martorul Hidișan P. și Buhăescu M. confirmă că la I. defunctul a beneficiat de întreținerea acordată de către intimați în condiții optime.
Faptul că fiicele întreținutului au contribuit în anumite momente la întreținerea tatălui nu poate duce la concluzia că a existat o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate din partea intimaților, această întreținere trebuind interpretată în condițiile existenței unei obligații de întreținere între copii și părinți ca și o obligație naturală nu ca una legală.
Criticile legate de neîndeplinirea obligațiilor de mormântare nu sunt întemeiate întrucât la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că această obligație nu ar fi fost îndeplinită, iar achitarea unei sume de bani de către A. M. pentru cumpărarea unui sicriu nu este în măsură să justifice neexecutarea cu rea credință a obligațiilor asumate, fiind evident că activitățile necesare unor înmormântări, precum și cheltuielile cu acestea sunt mult mai mari decât achitarea unui sicriu.
Este și firesc în condițiile decesului unuia dintre părinți ca oricare dintre copiii acestuia să realizeze și să avanseze eventual o parte din sumele necesare înmormântării, fiind evident că achitarea unui sicriu nu poate
suporta amânare până la ajungerea în localitate a celui obligat la întreținere, aflat la o distanță mai mare de 300 km.
Declarațiile martorilor Istrate Ghioghina și Malna I. (f. 300, 3001), au fost analizate și trebuie analizate în contextul întregii probațiuni administrate, martorul Istrate G. învederând că defunctul nu i-ar fi spus vreodată că este nemulțumit de îngrijirea acordată. Faptul că eventual apelanta chiar pe ultima etapă de viață a defunctului său tată a fost în locuința acestuia nu justifică neexecutarea asumată prin contractul de întreținere, ci eventual o captație în vederea promovării acestui litigiu.
Înscrisurile depuse în susținerea întâmpinării din apel (f. 41-51), sunt în măsură să confirme existența unei stări conflictuale destul de severă între apelantă și tatăl său, în măsură să justifice apărările cuprinse în întâmpinare.
Soluția asupra excepției autorității de lucru judecat este corectă în condițiile în care A. M. este continuatoarea autorului său, persoana care a fost parte în dosarul civil nr. 5970/2003.
Este adevărat că apelanta a introdus cererea de chemare în judecată și în nume propriu dar lipsa împrocesuării în dosarul 5970/2003 nu are relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării succesiuni după
M. A. . Deși se afirmă că s-a acceptat tacit succesiunea defunctului
A., acest aspect nu are legătură în stabilirea calității de moștenitor după M. A. născ. M., mama apelantei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada acceptării în termenul legal a succesiunii după această defunctă. Filiația nu este suficientă a stabili îndreptățirea și calitatea de moștenitoare în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii.
Prin probele administrate, așa cum corect din prabațiunea abministrată de a reținut și instanța de fond, nu s-a făcut o astfel de dovadă, împrejurare care duce la concluzia că într-adevăr apelanta nu poate invoca decât acele drepturi pe care le-ar fi putut invoca autorul său, apelanta neputând invoca alte drepturi.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 296 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de A. M. născută M. împotriva Sentinței civile nr. 488/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o va păstra în întregime.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, intimații făcând cheltuieli de judecată prin angajarea unui avocat, în temeiul art. 274 C.pr.civ va obligă apelanta să plătească intimaților M. M. și M. C.
, suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de A. M. născută M. împotriva Sentinței civile nr. 488/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimaților M. M. și M. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
Red.dact.D.T./C.Ț.
7 ex/_
Jud.fond.C. M. Macarie
| ← Decizia civilă nr. 3067/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 300/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
