Decizia civilă nr. 268/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 268
Ședința publică din data de 23 decembrie2013 Instanța constituită din:
Președinte: L. M. T., judecător
I. D. D., judecător
B. D. R., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă, privind
apelul formulat de reclamanții G. V. și G., domiciliați în Z., S. C.C.
, Nr. 125 D, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1092 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, având ca obiect "obligația de a face.";.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1092/_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a active a reclamanților G. V. și G. M. invocată de intervenientul Municipiul Z. prin primar, prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților G.
V. și G. M. invocată de intervenientul Municipiul Z. prin primar și de pârâții M. I. V. și M. V. prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâții M. I. V. și M. V. prin întâmpinare.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții G. V. și G.
M. , în contradictoriu cu pârâții M. I. V. și M. V. și intervenienții în interesul pârâților, Municipiul Z. prin primar și M. V. și M. V. , prin care s-a solicitat desființarea părților de construcție și a lucrărilor de construire supraedificate de către pârâți în municipiul Z. str. C. C. nr. 129/C și obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor de desființare dispuse în termen de maxim trei luni de zile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții V. G. și soția sa M. G. în contradictoriu cu pârâții
M. I. V. și soția sa M. V., au solicitat instanței desființarea părților de construcție și a lucrărilor de construire supraedificate de către pârâți în municipiul
Z. pe str. C. C. nr.129C, pe terenul înscris în CF 3970/N, 3971/N, 3972.N,
3973/N, 1879/N Z., nr. cadastral_ ,1805, 1806, obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor de desființare dispuse într-un termen de maxim trei luni de zile iar în cazul în care aceștia nu se vor conforma să fie autorizați reclamanții să procedeze la desființarea lor, pe cheltuiala pârâților de rd. 1 și 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pârâții sunt proprietarii imobilelor învecinate proprietății reclamanților. Aceștia au realizat lucrări de construire pentru edificarea a trei locuințe colective pe terenurile situate în Z., str. C C. nr. 129 C
, pe terenul înscris în CF 3970/N, 3971/N, 3972.N, 3973/N, 1879/N Z., nr. cadastral_ ,1805, 1806. Lucrările de construcție au fost sistate în vara anului 2008 ca urmare a dispoziției instanței de judecată și a somației emise de Primăria M. Z. ( așa cum reiese aceste aspect din adresa R50/_ ISC). Reclamanții mai arată că pârâtul de rând 1 a fost beneficiarul AC 657/_ emisă de Municipiul Z. .
Având în vedere nelegalitatea actelor administrative de care s-a prevalat pârâtul de rând 1 pentru a executa lucrările de construire, reclamantul a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 657/_ emisă de P. M. Z. precum și a HCL 233/_ -hotărâre privind aprobarea planului Urbanistic Zonal-locuințe colective D+P+E+M str. C C. nr. 129 C- beneficiar M. I. V.
, apreciind că actele administrative sunt nelegale iar lucrările realizate nu respectă documentațiile și cerințele urbanistice instituite atât în interes public dar și în interesul personal al vecinilor
Prin Decizia civilă nr. 1236/_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosar_ irevocabilă a fost dispusă anulare HCL 233/_ a Consiliului Local Z.
-hotărâre privind aprobarea planului Urbanistic Zonal-locuințe colective D+P+E+M /tr. C C. nr. 129 C- beneficiar M. I. V.
De asemenea prin Decizia civilă nr._ pronunțată în dosar_, irevocabilă, a fost dispusă anularea Autorizației de construire 657/_ emisă de P. M. Z. .
Reclamanții mai arată că dreptul de construire pe care îl au pârâții ca proprietari ai terenului trebuie exercitat cu respectarea obligațiile impuse de art 44 alin 7 din Constituție și în limitele documentațiilor de urbanism și cu respectarea regulamentelor locale de urbanism, inclusiv în ceea ce privește indicii urbanistici, retragerile precum și funcțiunea clădirilor.
Reclamanții mai arată că prin edificarea construcțiilor de maniera în care acestea au fost realizate au fost încălcate grav și iremediabil principiile urbanistice stabilite de art. 2, 13 și 14 din Legea 350/2001 singurul remediu fiind desființarea construcțiilor.
În probațiune reclamanții au depus copii după Decizia civilă nr. 1236/_ (f.4-9) pronunțată de Curtea de A. C., Decizia nr. 1622/_ pronunțată de Curtea de A. C. (f. 10-15), Decizia civilă n. 1047/_ (f. 16-18) pronunțată de Curtea de A. C., copie Autorizație de construire nr. 657/_ (f. 19), adresa nr. R-50/_ emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții (f, 20)
P. Municipiul Z. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților
M. I. V. și M. V. (f. 28-30) prin care arată că reclamanții nu au motivat interesul pe care îl au în admiterea acțiunii și respectiv interesul pe care îl au în desființarea construcțiilor pârâților. Mai arată că reclamanții nu au dovedit
existența unui raport juridic recunoscut de lege care să fi dat naștere unor pretenții care să justifice admiterea prezentei cereri.
Pârâții M. I. V. și M. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
De asemenea pârâții au invocat prematuritate acțiunii având în vedere faptul că reclamanții nu îndeplinit procedura prealabilă specială prevăzută de Legea 554/2004, apreciind că prezenta cerere privește materia contenciosului administrativ.
De asemenea pârâții au invocat excepția lipsei interesului reclamanților în promovarea prezentei acțiuni în condițiile în care reclamanții nu au justificat existența unui interes legitim al acestora în promovarea acțiunii și nici încălcarea unui drept al lor.
Numiții M. V. și M. V. au formulat o cerere de intervenție în interes personal, prin care au solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată și respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamanți.
În motivare arată că la data de_ au încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare cumpărare a construcției ce urma a se realiza pe suprafața de 895 mp teren înscris în CF1879/n cu nr. cadastral 106 pe suprafața de 510 și 385 mp parte din terenul înscris în CF3973/N cu suprafața de 510 mp respectiv casa nr. 1 compusă din demisol, parter, etaj și mansardă cu o suprafață desfășurată de 1074,04 mp și o suprafață utilă de 874,59 mp, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 5. EUR din care suma de 2. EUR s-a achitat la data încheierii antecontractului, astfel că se justifică interesul în promovarea cererii de intervenție. Prin Încheierea civilă din data de_ (f.51-52), după punerea în discuția părților, instanța a admis în principiu cererea în interesul pârâților formulată de
Municipiul Z. prin primar
Prin Încheierea civilă din data de_ (f.51-52) și prin Încheierea civilă din data de_, după punerea în discuția părților, instanța recalificat cerea formulată de numiții M. V. și M. V. ca fiind o cerere în interesul pârâților și a admis-o în principiu .
La termenul de judecată din data de_ instanța a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare instanța reținând că, raportat la obiectul acțiunii, respectiv desființare construcții aceasta nu intră sub incidența Legii 554/2004 și pe cale de consecință nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de respectiva lege.
Cu privire la excepția lipsei de interes prima instanță reține următoarele:
Prin autorizația de construire nr. 657/_ s-a autorizat edificarea de către pârâtul M. I. V. a 3 case - locuințe colective cu regim de înălțime D+P+E+M, suprafața construită - 751,67 m.p., suprafața desfășurată - 3006,68 m.p., suprafața utilă - 2435,58 m.p. pentru imobilul teren situat pe str. C.C., nr. 129C înscris în C.F. nr. 366N nr. cadastral 1799.
Ulterior la data de_ s-a corectat de către organul emitent nr. cadastral și nr. de C.F., în sensul că nr. de C.F. este 3970/N, 3971/N, 3972/N, 3973/N, 1879/N, nr. cadastral_, 1805, 1806, în baza Referatului emis sub nr. de înregistrare 55561/_, reținând că la emiterea certificatului de urbanism nu era efectuată dezmembrarea din C.F. 366/N.
Prin Decizia civilă nr.1236/_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosar 2_ irevocabilă s-a admis recursul declarat de reclamanții G. V., ȚAP I.
, FA. DĂNUȚA, COSTE ANA și ȚICLE I., împotriva sentinței civile nr.1959 din 3 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr.2_ al T. ui Sălaj pe care o modifică în parte în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. V.
, ȚAP I., FA. DĂNUȚA, COSTE ANA și ȚICLE I., în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Z., M. I. V. și în consecință s-a dispus anularea HCL nr.233/_ privind aprobarea Planului URBANISTIC ZONAL- locuințe colective D+P+E+M str. C. C. nr.129- beneficiar M. I. V. .
În motivare, în esență, s-a reținut că pentru derogarea acordată care nu a vizat doar PUZ ci și PUD nu a existat un studiu fundamentat sau o altă documentație justificativă care să releve de ce era necesară intervenția, care este corelarea cu vecinătatea și cu funcțiunea dominantă a zonei.
Prin Decizia civilă nr. 1622/_ pronunțată în dosar_ irevocabilă s- a admis recursul declarat de reclamanții G. V., ȚAP I. ,TUȘER I., FA. DĂNUȚA,COSTE ANA,ȚICLE I. și M. MARIUS V. împotriva sentinței civile nr. 340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Sălaj pe care a modificat-o în sensul că s-a admis acțiunea reclamanților și în consecință s-a anulat autorizația de construire nr. 657 emisă la data de_ pe seama pârâtului
M. I. V.
Ulterior rămânerii irevocabile a hotărârilor menționate anterior reclamații au formulat prezenta acțiune solicitând instanței anularea construcțiilor edificate în baza autorizația de construire nr. 657 emisă la data de_ anulată în condițiile arătate anterior.
Ulterior prin HCL Z. nr. 117/_ s-a reactualizat Planul Urbanistic General al mun. Z., sens în care s-a schimbat regimul unității teritoriale de referință al zonei în care se află și imobilul pârâților din UTR-LFCM2 în UTR- LFCM6, care prevede locuințe unifamiliale/semicolective (max. 10 apartamente) existente sau propuse cu regim mic mediu de înălțime D+P+M-D+P+2E+M, max. 12 m la cornișe sau streașină.
Urmare a actualizării Planului Urbanistic General al mun. Z., a fost emis în favoarea intimaților M. I. V. și M. V. certificatul de urbanism nr. 513/_ și autorizația de construire nr. 280/_, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru terminare lucrări la investiția "locuințe colective D+P+E+M autorizate anterior prin AC nr. 657/_ și împrejmuire.
Reclamanții s-au adresat din nou instanței de contencios administrativ solicitând anularea HCL Z. nr. 117/_, a certificatului de urbanism nr. 513/_ și autorizației de construire nr. 280/_ .
Prin Sentința civilă nr. 2156 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților G. V. și G. MARINELA împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL M. Z., P.
M. Z. și M. I. V. și M. V. pentru anularea parțială a H.C.L. Z. nr. 117 din_, anularea Certificatului de Urbanism nr.513/2010 și anularea Autorizației de Construire nr.280 din_ .
Prin Decizia civilă nr. 8542 din data de_ pronunțată de Curtea de A.
C. în dosarul_ s-a admis recursul declarat de reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 2156/_, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul
Sălaj, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a admis în parte cererea reclamanților și în consecință s-a anulat certificatul de urbanism 513/2010 și autorizația de construire nr. 280/_ emise de P. M. Z. și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2156 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj
Astfel prin Decizia sus menționată s-a constatat legalitatea HCL Z. nr. 117/_, instanța de recurs reținând că actualizarea Planului Urbanistic General a fost necesară ca urmare a schimbărilor faptice din teren, intimatul Consiliul Local al mun. Z. făcând dovada faptului că, în zona în care locuiesc pârâții, regimul faptic de înălțime este cel reglementat de noul Plan Urbanistic General aprobat.
Certificatul de urbanism 513/2010 și autorizația de construire nr. 280/_ emise de P. M. Z. au fost anulate deoarece prin certificatul de urbanism anulat nu s-au specificat avizele și acordurile necesare, iar în vederea emiterii autorizației de construire nr. 280/_, intimații nu au depus documentația la care face referire art. 7, în actele administrative menționate făcându-se trimitere la autorizația de construire nr. 657/_ care a fost însă anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reținându-se că, pe de o parte, construcția edificată în baza acelei autorizații nu mai era autorizată, potrivit legii, motiv pentru care, prin noua autorizație nu se putea autoriza finalizarea unor lucrări neautorizate, iar pe de altă parte, fiind vorba de o nouă autorizare, trebuia parcursă întreaga procedură prevăzută de lege, atât cu privire la elaborarea documentației cât și cu privire la obținerea avizelor și acordurilor necesare.
Raportat cele prezentate anterior instanța apreciază că interesul reclamanților în promovarea acestei acțiuni a fost confirmat constant prin hotărârile menționate anterior. Instanța mai reține ca fiind de interes general și de utilitate publică respectarea obligațiilor legate de sistematizarea și amenajarea teritoriului, deci implicit asigurarea, la edificarea unei construcții unei compatibilității estetice cu vecinătatea, a unei armonii precum și a desfășurării controlate a zonelor construibile cu scopul evitării impactului negativ chiar și sub aspect arhitectural, de estetică cu vecinătatea ceea ce justifică cu atât mai mult interesul personal al celor care locuiesc în imediata vecinătate, în speță reclamanții de a acționa în sensul asigurării respectării acestor principii.
De asemenea, în măsura în reclamanții apreciază că pârâții, prin fapta lor (edificarea unei construcții în baza unei autorizații anulate) au produs încălcări suficient de grave ale drepturilor lor, aceștia, în calitatea lor de titulari ai drepurilor enumarate anterior sunt îndreptățiți să promoveze prezenta acțiune prin care să solicite înlăturarea efectelor vătămătoare generate de nerespectarea de către pârâți a art. 44 alin 7 din legea fundamentala, în speță a unei servituți urbanistice.
Susținerile intervenientului M. Z. care arată că măsura desființării construcției poate fi dispusă doar de către autoritatea publică competentă și doar în situația constatării săvârșirii contravențiilor prevăzute de art 26 alin 1 lita și b din L 51/1990 nu pot fi reținute de către instanța de judecată care apreciază că o atare interpretare restrictivă nu respectă exigențele impuse de art 6 paragr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat prioritar să stabilească dacă se poate reține existența unei fapte ilicite săvârșite de reclamanți respectiv a unei
încălcări a unor servituți urbanistice prin culpa pârâților, prin raportate la normele legale a căror încălcare o invocă reclamantul prin cererea introductivă.
În primul rând instanța a reținut că legea conferă potențialilor constructori dreptul de a solicita o derogare de la PUG sau PUZ dar rămâne la latitudinea autorităților locale dacă acordă sau nu o atare derogare, evident prin raportare la condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexitent, Așadar solicitarea de către pârâți a unui regim derogator nu a încălcat nici o prevedere legală, autoritățile care au acordat derogarea fiind responsabile pentru nerespectarea prevederilor legale care impuneau existența un studiu fundamentat sau a unei alte documentații justificative care să releve de ce era necesară intervenția, care este corelarea cu vecinătatea și cu funcțiunea dominantă a zonei.
În al doilea rând, instanța reține că anularea autorizației de construire nr. 657/_ s-a dispus ca urmare a anulării HCL nr.233/_ pentru aprobarea Planului URBANISTIC ZONAL - locuințe colective D+P+E+M str. C. C. nr.129 - beneficiar M. I. V. și, prin urmare, ca efect al principiului retroactivității efectelor nulității și al repunerii în situația anterioară, fără a se reține vreun alt temei de anulare a autorizației.
Rezultă așadar că nu se poate reține existența unei culpe a pârâților care să fi stat la baza anularii autorizației de construire. Dimpotrivă instanța reține că pârâți au efectuat toate demersurile legale necesare și au depus toate documentațiile solicitate atât în vederea aprobării Planului Urbanistic Zonal locuințe colective D+P+E+M str. G.C. nr.129 C - beneficiar M. I. V. cât și a autorizației de construire nr. 657/_, scopul planului de urbanism zonal aprobat prin HCL
233 constituindu-l schimbarea destinației zonei din LV1 subzonă P-P+2E cu densitate redusă și P3 spații plantate de agrement în LB2 subzonă de locuințe colective mici cu max P+3 niveluri.
Așadar la data edificării construcției, autorizația de construire nr. 657/_ era în vigoare, anularea acesteia dispunându-se abia în anul 2009 fără a le fi imputabilă pârâților, autorităților emitente revenindu-le obligația de se asigura, anterior aprobării unui PUZ derogator, că există documentația necesară care să justifice și să demonstreze intervenția precum și studii sau referate fundamentate obiectiv asupra intervenției derogatoare și să asigure respectarea cerințelor prevăzute de lege în materie de construcții.
Pe cale de consecință nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru încălcări a servituților urbanistice invocate de reclamanți prin cererea introductivă, câtă vreme aceștia nu au săvârșit cu vinovăție o atare faptă ilicită. Fiind vorba de o faptă ilicită personală, constând în încălcarea unei servituți de urbanism, răspunderea este esențialmente subiectivă și putea fi angajată doar dacă s-ar fi reținut săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite de către autor, în speță de către pârâți.
Pe de altă parte, instanța mai reține că, având în vedere l că s-a dispus anularea autorizației de construire, indiferent de cauza anulării, operează principiului retroactivității efectelor nulității și al repunerii în situația anterioară considerându-se că acest act administrativ nu a existat niciodată, deci nici la momentul edificării construcției.
Pentru a se verifica limitele în care operează repunerea în situația anterioară se impune a se verifica dacă măsura demolării construcției reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate prin raportare la prevederile constituționale și art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Compatibilitatea măsurii demolării construcției cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie analizată prin prisma justificării ingerinței în dreptul de proprietate al petentului.
O privare de proprietate rezultând din această normă nu poate să se justifice decât dacă se demonstrează că a intervenit în condițiile prevăzute de lege, pentru cauză de utilitate publică și cu respectarea principiului proporționalității.
Criteriile stabilite prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului pentru analizarea justificării ingerinței sunt în număr de trei: ingerința să fie prevăzută de lege, ingerința să vizeze un scop legitim și să fie respectată proporționalitatea ingerinței.
Instanța constată că în speță sunt respectate primele două condiții de legitimitate privind ingerința dreptului de proprietate al petentului, însă nu este respectată și cea de a treia condiție în sensul că nu se respectă proporționalitatea ingerinței.
Astfel, raportat la împrejurările concrete ale speței există o vădită disproporție între gravitatea vătămării drepturilor constituționale ale reclamanților prevăzute de art. 26 și art. 331 din Constituția României privind dreptul la viața privată și dreptul la un mediu sănătos respectiv art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și vătămarea ce s-ar produce pârâților prin demolarea construcției.
Fiind vorba de respectarea unor servituți, fie ele urbanistice, regimul general al servituților conduce la concluzia că în caz de încălcare a acestora se impun acele măsuri care asigură remedierea încălcării în modul cel mai economic posibil, iar nu demolarea construcției
În acest sens instanța reține că prin Decizia civilă nr. 8542 din data de_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul_ s-a constatat legalitatea HCL
Z. nr. 117/_ instanța de recurs apreciind că actualizarea Planului Urbanistic General a fost necesară ca urmare a schimbărilor faptice din teren, intimatul Consiliul Local al mun. Z. făcând dovada faptului că, în zona în care locuiesc pârâții, regimul faptic de înălțime este cel reglementat de noul Plan Urbanistic General aprobat.
Construcția realizată de pârâți întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit actual, nu mai este în contradicție cu specificul zonei, fiind în concordanță cu planurile urbanistice generale și zonale actualizate cum s-a reținut prin decizia civilă menționată anterior, astfel că există premize suficiente pentru ca instanța să poată aprecia că autoritatea administrației publice locale competentă poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel reclamanții, solicitând modificarea ca nelegală a sentinței și admiterea acțiunii, în sensul dea se dispune desființarea părților de construcție și a lucrărilor de construire supraedificate de către pârâți în Z., S. C.C., nr. 129 C, pe terenul înscris în CF 3970/N, 3971/N, 3972/N, 3973/N, 1879/N Z., nr. cadastral_ ,1805, 1806 și obligarea
pârâților la efectuarea lucrărilor de desființare dispuse într-un termen de maxim trei luni de zile, iar în caz de neconformare autorizarea reclamanților de a proceda la desființarea pe cheltuiala pârâților.
Criticile apelanților vizează următoarele:
In mod nelegal reține prima instanță că pârâții intimați M. nu au nicio răspundere cu privire la edificarea construcțiilor cu nerespectarea cadrului urbanistic și cu încălcarea normelor urbanistice aplicabile.
HCL 233/_ - Hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal - locuințe colective D+P+E+M str. C. C. nr. 129 C - beneficiar M. loan V. a fost anulată ca nelegală și nu poate fi reținut, așa cum face prima instanță, lipsa oricărei culpe a pârâților intimați M. în ceea ce privește construirea în baza unui act nul.
Prima instanță reține o lipsă totală de vinovăție a pârâților intimați M. și culpa integrală a autorității publice în aprobarea HCL anulată, în condițiile în care aceasta era nelegală pentru faptul că PUZ nu era fundamentat și justificat, că nu cuprindea niciun studiu, că soluțiile propuse sunt nefundamentate și necorelate cu vecinătățile ori specificul zonei.
Prima instanță nu a avut în vedere formele vinovăției. Nu poate fi reținută lipsa oricărei vinovății a intimaților M., care trebuiau să acționeze în mod diligent și cu respectarea drepturilor celorlalte persoane. Dorința acestora de a realiza un profit din activități imobiliare nu justifică în niciun caz nerespectarea documentațiilor urbanistice. Posibilitatea de derogare de la prevederile Planului Urbanistic General nu este una discreționară ci este o posibilitate recunoscută condiționat de caracterul necesar al acestei derogări, cu urmărirea interesului general și public și nu a celui particular.
Apoi Planul Urbanistic Zonal a fost realizat la cererea si pe spezele intimaților M. de către prepusul acestora. La aprobarea Planului Urbanistic Zonal
-locuințe colective D+P+E+M str. C. C. nr. 129 C - beneficiar M. loan V. nu a contribuit doar autoritatea publică ci si beneficiarul actului care este cel care a solicitat aprobarea acestui Plan Urbanistic Zonal si care a comandat elaborarea sa.
Deși premisa cu privire la principiul retroactivității efectelor nulității și cel al repunerii în situația anterioară este una corectă, în mod nelegal prima instanță a reținut necesitatea aplicării art. 1 din Protocolul 1 în favoarea pârâților deoarece dreptul de proprietate nu este ocrotit decât atunci când este construit legal și sub condiția exercitării sale în limita legii.
Constituția României, ale art. 49 din Legea nr. 350/2001 precum și orientări doctrinare cu privire la drepturile derivând din emiterea autorizației de construire.
Prima instanță nu a analizat cu nimic legalitatea dobândirii drepturilor de către intimați si nu a motivat care este motivul pentru care apreciază acest "drept" ca ocrotit. In realitate nu exista nicio rațiune pentru care prima instanță să aprecieze că drepturile intimaților asupra construcției au fost dobândite în mod legal si ca atare nu se poate sprijini o soluție pe "lipsa unei proporționalități" ori pe ocrotirea unui drept de proprietate.
Prima instanță face trimiteri la Constituția României și la Convenția Europeană a Drepturilor Omului însă omite chiar esențialul: drepturile sunt ocrotite doar dacă sunt recunoscute legal. De altfel prima instanță nu analizează apărările noastre în acest sens. Tocmai Curtea Constituțională și CEDO sunt cele care relevă
cele de noi susținute, sens în care se face trimitere la decizia nr. 490/2005 a Curții Constituționale și la cauza Mellacher și alții împotriva Austriei.
Deși prima instanță reține încălcarea obligațiilor și nerespectarea drepturilor reclamanților, se rezumă la a face afirmații generale potrivit cărora ar trebui să existe o reparație acordată nouă însă unele economice. Cu toate acestea în concret prima instanță nu arată nici în ce constau aceste reparații ecnomice și nici nu acordă vreo reparație.
Lucrările edificate de către pârâți, construcțiile edificate, nu au respectat documentațiile urbanistice în vigoare la data edificării, acesta nerespectare fiind constatată în mod irevocabil prin reținerea nelegalității autorizațiilor emise.
Autorizația de construire eliberată a fost anulată tocmai datorită nelegalității sale, fiind deci inaptă a asigura aplicarea măsurilor legale privitoare la amplasarea și funcționarea construcției.
Prin menținerea unor construcții ce nu respectă retragerile laterale pârâții vatămă dreptul de proprietate și condițiile de locuit, fiind desocotite regulile de bună vecinătate, iar restabilirea legalității este posibilă doar prin desființarea construcțiilor nelegale.
Edificarea construcției astfel cum acesta s-a realizat, reprezintă o încălcare a reglementărilor urbanistice în vigoare precum și a dispozițiilor art. 49 Legea 350/2001 și a art. 44 al 7 Constituția României.
Este evident că exercitarea dreptului de a construi cu desocotirea legii precum și cu desocotirea drepturilor celorlalte persoane reprezintă o faptă culpabilă care atrage răspunderea civilă, iar pentru înlăturarea efectelor dăunătoare este adecvată repunerea în situația anterioară, evocată fiind în final și jurisprudența Curții de A. C. .
Prin întâmpinare, pârâții M. I. și M. V. solicită respingerea apelului, apărându-se cu următoarele:
S-a solicitat desființarea acelei părți de construcție care să permită părții intrarea în legalitate, fără a se mai face alte precizări concrete în acest sens.
A. anții susțin că sunt vecini cu imobilele intimaților fără a prezenta alte aspecte în acest sens și fără a face o prezentare a imobilului proprietatea apelanților față de imobilele proprietatea intimaților și în ce mod imobilele proprietatea intimaților afectează dreptul de proprietate al apelanților.
În mod cu totul greșit apelanții încearcă să facă o motivare a apelului din prezenta cauză prin referire la o situație de fapt și de drept ce nu există în prezent, respectiv la o situație de fapt și de drept ce ar fi existat anterior aprobării PUG prin HCL 117/_ .
Prin decizia civilă nr. 8542/_ Curtea de A. C. a constatat ca fiind legal întocmit și aprobat noul PUG al M. Z. prin HCL 117/_, însă a dispus anularea certificatului de urbanism 513/2010 și a autorizației de construcție nr. 280/2010 emise de P. M. Z. pe considerentul că nu au fost parcurse toate etapele pentru emiterea unei noi autorizații de construcție ci doar s-au avut în vedere documentațiile întocmite în anul 2007, cu ocazia emiterii primei autorizații de construcție.
Instanța de fond în mod legal a reținut că legea conferă potențialilor constructori dreptul de a solicita o derogare la PUG sau PUZ și doar autoritatea locală poate acorda sau nu acea derogare, aceasta fiind responsabilă pentru
nerespectarea prevederilor legale referitor la necesitatea întocmirii de către aceasta a unui studiu fundamentat sau a unei alte documentații justificative pentru aprobarea unui PUZ derogator. De asemenea, instanța de fond reține că autorizația de construcție nr. 657/2007 a fost anulată ca urmare a anulării HCL 233/_ raportat la Planul Urbanistic Zonal de la acea dată de D+P+E+M.
Invocarea la mod general și fără nici o justificare a încălcării de către intimați a unor servituți urbanistice, fără a se preciza nimic concret în acest sens, nu poate constitui temei legal pentru admiterea cererii reclamanților de desființarea unor construcții realizate în baza unei autorizații de construcții valabilă la data realizării, cu consecința economice deosebit de mari pentru acestea, cu atât mai mult cu cât nu se poate reține nici măcar o culpă din partea acestora.
În realitate apelanții din prezenta cauză consideră că le-a fost încălcat dreptul de a locui într-o zonă așa zisă rezidențială cu un anumit regim de înălțime impus pentru construcție din zonă și refuză să accepte faptul că zona în care acestea locuiesc se încadrează într-o zonă cu caracteristic urbanistice UTR-LFCM6 cu regim mic mediu de înălțime D+P+M+P+2E+M, maxim 12 mp la cornise sau streșină.
Intervenienții M. V. și M. V. solicită, la rândul lor, respingerea apelului, reiterând argumentele prezentate în cererea de intervenție propriu-zisă și anume că au încheiat cu pârâții M. I. V. și M. V. un antecontract de vânzare cumpărare a construcției ce se va realiza pe suprafața de 895 m.p. teren înscris în CF 1879/N cu nr. cadastral 1806 în suprafață de 510 mp și suprafața de 385 mp parte din terenul înscris în CF 3973/N cu suprafața de 510 mp respectiv casa nr. 1 compusă din demisol, parter, etaj și mansardă cu o suprafață desfășurată de 1074,04 mp și o suprafață utilă de 874,59 mp.
Intimații-intervenienți susțin că nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru încălcări a servituților urbanistice invocate de reclamanți prin cererea introductivă, câtă vreme aceștia nu au săvârșit cu vinovăție o atare faptă ilicită, prima instanță aplicând corect limitările impuse de Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire privire la dreptul de proprietate.
Prin întâmpinarea sa, intervenientul P. M. Z. solicită respingerea apelului, prezentând în acest sens, în esență, următoarele:
Actuala documentație de urbanism PUG, actualizată prin HCL NR. 117/2010, a cărei legalitate a fost verificată de către instanțele de judecată în cadrul dosarului NR._, permite realizarea unor astfel de construcții. Astfel, este evident că singurul efect al unei soluții de desființare a construcțiilor existente ar fi demolarea acestora iar ulterior reconstituirea lor în temeiul unei autorizații ce poate fi emisă în condițiile prevederilor favorabile ale actualului PUG.
Cu privire la servituțile reglementate de codul civil, apelanții-reclamanți susțin că nu au fost respectate, dar nu arată expres despre ce servitute poate fi vorba sau ce faptă a pârâților-intimați reprezintă o faptă ilicită, respectiv o încălcare a prevederilor legale.
Trecând peste faptul că nu există un prejudiciu cauzat apelanților-reclamanți, este greu de crezut prin demolarea unor construcții (care ar fi un prejudiciu al pârâților-intimați) s-ar repara un eventual prejudiciu al reclamanților, neidentificat până în prezent.
Măsura desființării construcțiilor este atributul exclusiv al autorității administrației publice, raportat la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991.
La momentul edificării construcțiilor, pârâții-intimați dețineau autorizația de construire prevăzută de art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În condițiile în care edificarea construcțiilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legislației urbanistice și în baza unor autorizații de construire valabile pe toată perioada edificării construcțiilor, este evident că nu se poate reține un eventual caracter ilegal al construcțiilor. De altfel, autorizațiile de construire și-au produs deja efectele, fapt pentru care anularea lor de către instanța de judecată nu poate produce efecte retroactiv.
Deliberând asupra apelului de față, tribunalul reține următoarele:
Temeiul de fapt al promovării acțiunii de față l-a constituit împrejurarea că Hotărârea Consiliului Local al M. Z. nr. 233/_ privind aprobarea PUZ-locuințe D+P+E+M,, str. C.C., nr. 129 C respectiv autorizația de construire nr. 657/_ au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Mai înainte însă ca instanțele judecătorești să decidă în sensul sus arătat, s-a dispus suspendarea autorizației de construire nr. 657/_, prin decizia civilă nr. 1047/2008 a Curții de A. C. (filele 16-18, dosar fond).
Necontestat în cauză, de la această dată pârâții M. I. V. și M. V. au sistat lucrările la imobilele pentru care dețineau autorizație de construire, aceste lucrări fiind reluate doar după eliberarea unei noi autorizații de construire, cu nr. 280 din_ (filele 133, dosar fond).
Autorizația de construire cu numărul de mai sus și certificatul de urbanism care a precedat-o au fost anulate prin decizia civilă nr. 8542/_ a Curții de A.
C. (dosar nr._, acvirat).
Prin sentința civilă nr. 2156/2012 a T. ui Sălaj, s-a respins însă cererea reclamanților G. V. și G. M., de anulare parțială a HCL Z. nr. 117/_, aceste dispoziții fiind menținute prin sus evocata decizie nr. 8542/2012 a Curții de A. C. .
Prin HCL Z. nr. 117/_ s-a reactualizat Planul Urbanistic General al municipiului Z., sens în care s-a schimbat regimul unității teritoriale de referință al zonei în care se află și imobilul recurenților din UTR-LFCM2 în UTR-LFCM6, care prevede locuințe unifamiliale/semicolective (maxim 10 apartamente) existente sau propuse cu regim mic mediu de înălțime D+P+M+D+P+2E+M, maxim 12 m la cornișe sau streașină.
Pentru a menține această hotărâre a Consiliului Local al M. Z., Curtea de A. C. a subliniat că actualizarea Planului Urbanistic General a fost necesară ca urmare a schimbărilor faptice din teren, intimatul Consiliul Local al M.
făcând dovada faptului că, în zona în care locuiesc recurenții, regimul faptic de înălțime este cel reglementat de noul Plan Urbanistic General aprobat.
Apoi, prin aceeași decizie, pentru a dispune anularea autorizației de construire nr. 280/_ și certificatul de urbanism nr. 513/2010, Curtea a avut în vedere aspecte formale, statuând că în condițiile în care prima autorizație (nr. 657/_ ) a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pe de o parte, construcția edificată în baza acelei autorizații nu mai era autorizată, potrivit legii, motiv pentru care, prin noua autorizație nu se putea autoriza finalizarea unor
lucrări neautorizate, iar pe de altă parte, fiind vorba de o nouă autorizare, trebuia reparcursă întreaga procedură prevăzută de lege, atât cu privire la elaborarea documentației cât și cu privire la obținerea avizelor și acordurilor necesare.
Acesta este contextul general, faptic și juridic în care pârâții au început și apoi au finalizat construcțiile a căror demolare se solicită.
Prima observație care se impune este aceea că începând cu data de_ Planul Urbanistic General prevede pentru zona în care s-au edificat de către pârâții- intimați construcțiile, o Unitate Teritorială de Referință și regim de înălțime pentru construcțiile existente în zona de D+P+M+D+P+2E+M, maxim 12 m la cornișe sau streașină.
Cum HCL nr. 117/2010 era în vigoare la data emiterii autorizației de construire nr. 657/2010 (chiar dacă acest act a fost ulterior anulat) se constată că imobilele au fost edificate de către intimații pârâți cu respectarea regimului de înălțime impus prin PUG.
A obliga pe aceștia la desființarea unor părți de construcție reprezintă în contextul dat o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, prin raportare la prevederile constituționale și la cele cuprinse în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând în detaliu compatibilitatea măsurii demolării construcției cu aceste dispoziții, prima instanță a observat cu temei că prin demolare nu ar fi respectată proporționalitatea ingerinței.
Aceasta deoarece, pe de o parte, Planul Urbanistic General este reactualizat iar construcțiile a căror demolare se solicită se încadrează în regimul de referință al zonei, legalitatea HCL prin care acest plan a fost aprobat fiind consfințită irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, nu se poate reține o culpă a intimaților pârâți, în condițiile în care aceștia au demarat lucrările de construire în baza unei autorizații valabile, au stopat lucrările când o instanță de judecată a dispus în sensul acesta, pentru a le relua doar după aprobarea unui nou Plan Urbanistic General și în baza unei noi autorizații de construire.
În fine, certificatul de urbanism și autorizația de construire emise în anul 2010 nu au fost anulate, cum deja s-a arătat, pentru vicii de conținut (datorită unor aspecte formale, constând în necesitatea obținerii, din nou, a avizelor și acordurilor necesare și elaborarea unei noi documentații, pentru aceleași imobile, având la bază noul P.U.G.
Cum corect a reținut prima instanță, în situația dată, neimputabilă intimaților-pârâți, pentru intrarea în legalitate se impune luarea măsurilor cel mai puțin împovărătoare din punct de vedere economic, iar nu demolarea construcțiilor.
anții-reclamanți nu fac nici o referire în cuprinsul apelului declarat cu privire la faptul că pârâții intimați au edificat imobilele după adoptarea HCL 117/2010 și în baza unei autorizații de construire valabile pe parcursul lucrărilor de construcție, alta decât aceea emisă în anul 2007.
Aceasta nu împiedică însă instanța de apel să aprecieze asupra legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe prin luarea în analiză a împrejurărilor concrete în care construcțiile au fost edificate, căci numai într-o astfel de ipoteză se poate
concluziona dacă se impune sau nu măsura, ireversibilă prin consecințe, a demolării.
J. a făcut o asemenea analiză, concluzionând întemeiat, pentru motivele deja arătate, că autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei noi autorizații de construire, în vederea intrării în legalitate.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G. V. și G. M.
, contra sentinței civile nr. 1092/10 aprilie 2010 a Judecătoriei Z. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||||
L. | M. T. | I. | D. | D. B. | D. | R. |
Red.I.D./_
Dact.B.D.R./14.02./9 ex.
Jud. fond - R. R. I.
| ← Sentința civilă nr. 411/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 134/2013. Obligatie de a face → |
|---|
