Decizia civilă nr. 3401/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3401/R/2013
Ședința publică din 06 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul J. A. H., împotriva deciziei civile nr. 48/A/_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. C. -N., PRIN P., precum și pe intervenientul intimat P. M. C. -N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent J. A. H., doamna avocat C. T.
, care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru susținerea recursului, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat și reprezentantul intervenien-tului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul J. A. H. se află la primul termen de judecată, a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 5 lei (f. 6 din dosar) și cu un timbru judiciar de 0,15 lei (f. 5 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin poștă de către intervenientul intimat P. M. C. -N., prin care se solicită respingerea recursului formulat de recurentul J. A. H., ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și, totodată, solicită judecarea cauzei și în condițiile prevăzute de art. 242 C.pr.civ. ( f. 12 din dosar).
Curtea comunică reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de intervenientul intimat.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că a lecturat întâmpinarea formulată de intervenientul intimat și nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile nr. 48/A/2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul J. A. H. cu consecința respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de P. mun. C. -N., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată. Arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea prevederilor art. 47 C.pr.civ., art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcții coroborat cu prevederile art. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent arată că art. 47 C.pr.civ. prevede următoarele: "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză";, iar spre deosebire de acest text legal, precizează că în N.C.P.C. este prevăzută în mod expres coparticiparea procesuală. Mai arată că în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, însă în unele situații datorate naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie și necesară, iar în speță coparticiparea procesuală este obligatorie derivând din natura dreptului de proprietate codevălmașă pe care pârâtul recurent îl are împreună cu soția sa asupra imobilului apartament nr. 1 situat în
C. -N., str. Milton Lehrer nr. 20, astfel încât, apreciază că în cauză trebuia pronunțată o hotărâre opozabilă tuturor proprietarilor codevălmași, respectiv și față de soția pârâtului recurent, care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu. Reprezentanta pârâtului recurent arată că instanța de apel a încălcat principiul opozabilității și astfel este încălcat dreptul de proprietate al pârâtului recurent J. A. H., având în vedere și aspectul că instanța a reținut faptul că imobilul în litigiu este în devălmășie și nimic nu-l împiedică pe proprietar să facă modificări la imobil. Totodată, arată că prin recurs critică susținerile instanței de apel, în sensul că atâta vreme cât soția sa nu a fost sancționată contravențional, nelegal instanța de apel a concluzionat astfel: ";Câtă vreme procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 101/_ nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu executoriu, iar sancțiunile și măsurile complementare dispuse pot fi puse în executare."; Precizează că soția pârâtului J. A. H. nu putea să atace procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor anterior menționat pentru că aceasta nu este parte, deși este coproprietară a imobilului apartament nr. 1 situat în C. -N., str.
Milton Lehrer nr. 20.
În concluzie, reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, deoarece apreciază că instanța trebuia fie să-l oblige pe reclamant să-și extindă acțiunea și față de soția pârâtului J. A. H., fie să respingă acțiunea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 20.714 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr. 14._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului formulată de reclamantul M. C. -N. prin P., în contradictoriu cu pârâtul J. A. H. și s-a respins cererea.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a capacității procesuale de exercițiu a intervenientului în interes propriu a P. UI M.
C. -N. .
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. M.
-N. în contradictoriu cu pârâtul J. A. H., iar pârâtul a fost obligat la încadrarea lucrărilor de construcție executare pe terenul din municipiul C. -N.
, str. Milton Lehrer, nr.20 în prevederile autorizației de construire nr.240/2009 și aducerea imobilului în starea inițială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinței.
Pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit procesului verbal de contraventie nr 101 /11 Noiembrie 2010 pârâtul a fost sanctionat contraventional pentru aceea ca în calitate de proprietar a executat lucrări de extindere si mansardare a imobilului existent pe strada Milton Lehrer nr. 20 nerespectând prevederile autorizației de construire 240/2009 nerespectări descrise în procesul verbal de contravenție.
De asemenea s-a arătat în procesul verbal ca masurile dispuse se vor realiza, în termen de 60 de zile, respectiv solicitarea de la Primăria C. -N. de a analiza situația în vederea soluționării conform art. 28 si 32 din Legea nr. 50/1991.
Totodată din referatul întocmit la 28 aprilie 2011 de către M. C. -N. a rezultat ca, pârâtul nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal
Potrivit art.32 din Legea nr.50/1991:
în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).
în cazul nerespectării termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanța, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând sa fie suportate de către persoanele vinovate.
Fata de toate aceste considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins cererea acestuia fata de prevederile dispozițiilor art.32 alin 2 si 3 coroborat cu art. 28 alin 1 art. 26 si 27 din Legea nr.50/1991, din care reiese ca P. este organul abilitat de lege sa sesizeze instanța pentru luarea masurilor prevăzute de art. 32 alin 1 lit. a si b din Legea nr.50/1991, sa duca la îndeplinire masurile dispuse de instanța în condițiile alin 2 si 3 ale art. 32 din actul normativ mai sus citat.
Având în vedere ca în cauza nu P. a fost cel care a sesizat instanța în cazul formulării acțiunii introductive instanța de fond a respins cererea M.
C. -N. .
S-a respins și excepția lipsei calității procesuale active și a capacității procesuale de exercițiu a intervenientului în interes propriu P. municipiului
C. -N. invocate de pârât prin întimpinare, cu motivarea de mai sus, în plus legea speciala conferindu-i calitate procesuala activa P. ui dublata de capacitate procesuala de exercițiu în cazul formulării unor acțiuni de genul celei în cauza
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu si a fost obligat pârâtul la încadrarea lucrărilor de construcție executate pe terenul din mun. C. -N. str. Milton Lehrer nr.20 în prevederile autorizației de construire nr.240/2009 și aducerea imobilului în starea inițială în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței, interpretând neprezentarea pârâtului la interogator ca o mărturisire deplină, în sensul art.225 Cod procedură civilă în ceea ce privește faptul că nu s-a conformat celor dispuse de organul constatator
In baza art.274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 8,3 ron cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 48/A/ din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul J. A.
împotriva sentinței civile nr. 20.714 din 25 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 14._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, într-adevăr așa cum arată și intimatul P. mun.C. -N., instanța de fond nu putea să rețină o altă stare de fapt, soluția din speța de față fiind consecința unei corecte aprecieri a situației de fapt și a interpretării la fel de corecte a dispozițiilor legale incidente.
Obligarea apelantului la încadrarea lucrărilor de construcție executare pe terenul din municipiul C. -N., str. Milton Lehrer, nr.20 în prevederile autorizației de construire nr.240/2009 și aducerea imobilului în starea inițială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinței este consecința nerespectării măsurilor complementare dispuse în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.101/_ . Din această perspectivă motivul invocat în susținerea netemeiniciei și nelegalității sentinței apelate, respectiv că imobilul este în devălmășie, apelantul nefiind singurul proprietar, a fost apreciat ca neîntemeiat, neavând nici un suport juridic.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 101/_ apelantul J. A. -H. a fost sancționat cu amendă contravențională de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.26 al.1 lit.b din Legea nr.50/1991, reținându-se sub aspectul stării de fapt că executând lucrări de extindere și mansardare a imobilului existent de pe str. Milton Lehrer, nr. 20 nu a respectat prevederile autorizației de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat fațada principală, a deschis goluri spre curtea de lumină și a reamplasat pereți ușori de compartimentare. Prin același proces-verbal s-a impus apelantului și obligația de a solicita Primăriei mun.C. -N. analizarea situației în vederea soluționării conform prev.art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr. 50/1991.
Aceste măsuri au fost puse în sarcina apelantului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului, neavând importanță că nu este singurul proprietar. M. ivul de apel putea fi invocat doar în cadrul plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție, demers procedural la care apelantul nu a uzat, așa încât starea de fapt nu mai poate fi pusă în discuție în prezentul cadru procesual. Câtă vreme procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.101/_ nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu executoriu, iar sancțiunile și măsurile complementare dispuse pot fi puse în executare.
Faptul că alături de apelant mai este proprietar al imobilului și o altă persoană, în speță soția sa, nu îl absolvă pe apelant de obligația de a-și aduce la îndeplinirea măsurile dispuse prin procesul-verbal sus-arătat.
Față de toate acestea, apreciind legală și temeinică sentința civilă apelată, în temeiul art.296 cod pr.civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul J. A. H. împotriva sentinței civile nr.20.714 din 25 octombrie 2011 pronunțată în dosarul civil nr.14._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul J. A. H. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat, cu consecința respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de P. mun. C. -N. .
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu este unicul proprietar al apt. nr. 1 din imobilul construcție situat în C. -N., str. Milton Lehrer, nr.20 așa cum rezultă din C.F. nr. 2. - C1 - U1 C. -N., imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, motiv pentru care hotărârea pronunțată în cauză nu este opozabilă soției pârâtului și nu poate fi pusă în executare.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct.
5 C.pr.civ., astfel că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7. C.pr.civ.
În mod nelegal instanța a respins apelul formulat de pârât, întrucât în speță s-au încălcat prevederile art. 47 C.pr.civ. și art. 32 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este obligatorie, derivând din natura dreptului de proprietate codevălmașă pe care pârâtul recurent îl are împreună cu soția sa asupra imobilul în litigiu, astfel încât hotărârea pronunțată nu este opozabilă soției pârâtului, care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu.
Din interpretarea art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001 rezultă că, o contravenție este o faptă personală, iar prin întocmirea procesului-verbal de constatare a contravențiilor se urmărește tragerea la răspundere personală a autorului care se face vinovat de săvârșirea faptei ilicite.
Prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 101/_ P. mun. C. -N. l-a sancționat doar pe pârât pentru nerespectarea prevederilor autorizației de construire, cu toate că imobilul construcție se află în proprietate comună. Soția pârâtului nu avea calitatea de a ataca acest proces-verbal de constatare și sancționare, astfel încât măsura complementară dispusă nu poate fi pusă în executare față de aceasta.
Practic, prin hotărârea recurată sancționează indirect și celălalt proprietar devălmaș al imobilului afectându-i drepturile pentru o faptă pentru care nu a fost sancționat contravențional și nici nu a fost parte în prezentul litigiu pentru a-și face apărările.
Intervenientul intimat P. M. C. -N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică (f.11-12).
În susținerea poziției procesule intervenientul a arătat că motivele invocate de pârât trebuiau să fie analizate n cadrul plângerii contravenționale, demers procedural de care pârâtul nu a uzat, preferând să achite amenda contravențională.
Procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost contestat și astfel a devenit titlu executoriu, iar sancțiunile și măsurile complementare pot fi puse în executare.
Mai mult, activitatea de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației de construire în baza unui proces-verbal de contravenție rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziție în sensul art. 35 alin. 2 teza II C.fam. pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț.
Reclamantul intimat M. C. -N. prin P. , deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime opoziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de pârât este cel reglementat de art. 304 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, pct.7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este apreciat de Curte ca fiind nefundat.
M. ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârât, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal acțiunea exercitată de intervenient.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează încălcarea prevederilor art. 47 C.pr.civ. și art. 32 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001 de către instanța de apel.
Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr.101/_ întocmit de M. C. -N., Direcția Poliția Comunitară, S. Control Urbanism și Disciplina în Construcții, pârâtul J. A. H. a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în sumă de 4000 lei în temeiul art.26 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 pentru că a executat lucrări de extindere și mansardare a imobilului existent de pe str. Milton Lehrer nr. 20, nerespectând prevederile autorizației de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat fațada principală, a deschis goluri spre curtea de lumină și a reamplasat pereți ușori de compartimentare.
Prin același proces-verbal s-a impus pârâtului și obligația de a solicita Primăriei mun.C. -N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr. 50/1991, în termen de 60 de zile (f.8, dosar fond).
Pârâtul nu a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție anterior menționat și a achitat amenda aplicată, așa cum rezultă din chitanța de la fila 10 din dosarul de fond.
De asemenea, până la împlinirea termenului de 60 de zile stabilit prin procesul verbal mai sus arătat, pârâtul nu a executat măsura dispusă prin acest act, așa cum s-a constatat prin procesul verbal nr.42/_ (f.7, dosar fond).
Art.32 alin.1 lit. a și b și alin.2 din Legea nr.50/1991prevăd următoarele:
"(1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1)";.
Deși de la data întocmirii procesului verbal de contravenție,_ și până la împlinirea termenului de 60 de zile, stabilit prin procesul verbal, pârâtul a avut
la dispoziție suficient timp pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate, nu a executat această măsură și nici nu a făcut măcar vreun demers în acest sens anterior expirării termenului limită, Curtea constată că acțiunea intervenientului, respectiv a organului care a aplicat sancțiunea pentru săvârșirea contravenției constatate îndeplinește cerințele legale prevăzute de textul legal mai sus citat.
Corespunde realității că asupra imobilului înscris în CF nr.2. C. N., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1., A+1, nr.cad.12222-C1/1, situat în C. N., str. Milton Lehrer nr. 20, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, baie, pivniță, cu su=55,67 mp, cu pic înscrise în CF col.nr.1., este întabulat dreptul de proprietate al pârâtului J. A. H. și soția, J. R. I., ca bun comun (f.10-12, dosar apel).
Art. 35 alin. 1 din Codul familiei prevede că soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele.
Alin.2 al aceluiași text legal prevede că, oricare dintre soți exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
Activitatea de încadrare a lucrărilor de construcție executate pe terenul din mun.C. N. str. Milton Lehrer, nr.20 în prevederile autorizației de construire nr.240/2009 și aducerea imobilului în starea inițială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinței nu echivalează însă cu un act de dispoziție în sensul art. 35 alin. 2 teza II din Codul familiei, pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a statuat că măsura a fost pusă în sarcina pârâtului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului, neavând importanță că nu este singurul proprietar, iar câtă vreme procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.101/_ nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu executoriu, iar sancțiunile și măsurile complementare dispuse pot fi puse în executare. Faptul că pârâtul este coproprietar în devălmășie asupra imobilului, nu îl absolvă pe pârât de obligația de a-și aduce la îndeplinire măsura dispuse prin procesul-verbal sus-arătat.
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că în prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este obligatorie, derivând din natura dreptului de proprietate codevălmașă pe care pârâtul recurent îl are împreună cu soția sa asupra imobilul în litigiu este, în opinia Curții, neîntemeiată.
Astfel, art.47 C.pr.civ. statuează că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Coparticiparea procesuală reglementată de acest text legal este definită ca o reunire, activă, pasivă ori mixtă, în același proces, de la începutul sau pe parcursul desfășurării acestuia, a mai multor persoane care acționează sau împotriva cărora se acționează în aceeași calitate.
Contrar susținerilor pârâtului, norma juridică menționată reglementează instituția coparticipării procesuale subiective, facultativă, care are la bază ideea că fiind o simplă asociere procesuală, raporturile dintre participanți sunt guvernate de principiul independenței procesuale.
În speță, s-a respectat pe deplin principiul disponibilității care guvernează procesul civil român și, de altfel așa cum a menționat chiar pârâtul recurent, obiectul litigiului nu impunea o coparticipare procesuală pasivă obligatorie întrucât prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.101/_ pârâtul a fost singura persoană trasă la răspundere
contravențională astfel că soția acestuia are calitatea de terț, nefiind obligatorie împrocesuarea ei în prezentul litigiu.
Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, art. 32 alin.1 din Legea nr.50/1991 prevede în mod expres cine sunt persoanele care au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, respectiv "persoanele sancționate contravențional";, ori soția pârâtului nu a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor astfel încât, în mod evident, nu putea fi chemată în judecată de către intervenient în calitate de pârâtă.
Este real că în aceste condiții hotărârea pronunțată nu este opozabilă soției pârâtului, care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu, însă aceste aspecte pot fi invocate, eventual, în cadrul unui alt demers judiciar care privește faza de executare a hotărârii judecătorești.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în apreciază că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J. A. H. împotriva deciziei civile nr. 48/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J. A. H. împotriva deciziei civile nr. 48/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. V. .
Jud.tribunal: C.A. C. ; D.Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 173/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4495/2013. Obligatie de a face → |
|---|
