Decizia civilă nr. 53/2013. Obligatie de a face

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIE Nr. 53/2013

Ședința publică de la 05 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător A. -F. D. Grefier G. P.

S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamantul P. M.

L. în contra Sentinței civile nr. 21023 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. A. M. O.

D., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, a răspuns apelantul personal, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care au fost citate părțile, apelantul cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei sub sancțiunea anulării iar memoriul de apel a fost comunicat intimatei, potrivit rezoluției de la fila 1 și dovezilor de la filele 5-6 dosar; la data de 31 ianuarie 2013, intimata a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, exemplarul instanței fiind cusut la fila 7 dosar; anterior deschiderii dezbaterilor, la consultarea dosarului, apelantul a ridicat sub semnătură un exemplar al întâmpinării, după care:

T. ul dispune a se consemna că procedura este îndeplinita, apelantul a fost citat cu mențiunea de timbraj, a fost promovat în termen și comunicat apelul, în data de_ s-a formulat o întâmpinare din partea intimatei care a fost ridicată odată cu studierea dosarului înainte de intrarea completului.

Apelantul depune dovada achitării taxelor judiciare.

T. ul învederează părții că din eroare a fost citat cu mențiunea de achitare a timbrajului de 4 lei și 0,15 lei în condițiile în care apelul vizează strict cheltuielile de judecată neacordate. Astfel, restituie chitanța apelantului, ca nefiind utilizată în dosar.

La solicitarea instanței, apelantul precizează că a formulat apel și în concret solicită acordarea doar a cheltuielilor reprezentând taxa de timbru de 8 lei si timbru judiciar de 0,3, pentru restul cheltuielilor rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată. Nu are alte cereri.

Așa fiind, T. ul declară închisă procedura probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost precizat azi.

T. ul reține cauza în vederea pronunțării.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

1

Prin Sentința civilă nr. 21023 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul C. A. M. O. D.

, ca ramasa fara obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul P. M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. M. O. D., obligarea pârâtului să predea reclamantului un exemplar a contractului de asistență juridică corespunzător dosarului civil nr._ și a chitanței fiscale în sumă de 2500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitată de reclamant în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că în dosarul nr._ s-a judecat cauza civilă privind pe reclamant și pârâta RADP C. -N. având ca obiect pretenții, fiind reprezentat de către avocat M. O. D. .

Instanța T. ului C. -N. a admis în parte cererea reclamantului în dosarul_, pentru acest proces cheltuind cu onorariul de avocat suma de 2500 lei.

Așa cum rezultă din decizia 196/R/2001, din dosarul_ a fost reprezentat de către avocat Mereș, a achitat onorariul de 2500 lei dar a depus la dosar o altă chitanță de aceeași valoare, chitanță care corespundea unui alt dosar în care se judeca cu RAJAC C., dosar nr._, fapt sesizat de către instanța de judecată, instanță care prin decizia de mai sus, pe bună dreptate, nu a acordat acest onorariu.

Cererea a fost legal timbrata cu 8 lei taxa judiciara de timbru si 0,30 timbru judiciar.

Avand in vedere ca, la termenul din_, reclamantul a declarat ca i-au fost predate toate actele solicitate prin actiune, instanta de fond a constatat ca cererea a ramas fara obiect.

Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamantul (f.3) solicitând admiterea recursului cu cheltuieli de judecată motivat de faptul că potrivit documentelor de la dosar, la termenul de judecată din data de_ s-a luat act că pârâta i-a înmânat actele solicitate prin acțiune, iar instanța a constatat că cererea a rămas fără obiect. Însă prin acțiunea promovată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

În baza art. 274 C.pr.civ. și soluția pronunțată, având în vedere că pârâta i-a înmânat actele solicitate doar ulterior introducerii acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, socotește că instanța va trebui să oblige pârâta să îi plătească cheltuielile de judecată atât la judecarea fondului cât și în recurs.

Prin întâmpinarea formulată (f.7) intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece nimeni nu-și poate invoca propria culpă. În susținerea poziției procesuale învederează că este adevărat că prin acțiunea de chemare în judecată s-au solicitat și cheltuieli de judecată însă pe cuvântul de fond recurentul reclamant, potrivit preambulului sentinței atacate a solicitat expresis verbis "să se constate că i-au fost predate toate actele solicitate prin acțiune";. Prin urmare, nu există și nu a existat nici o omisiune a instanței din momentul ce reclamantul, nu numai că nu a cerut cheltuieli dar nici măcar nu le-a dovedit, altele decât cei 8 lei taxa de timbru. Ceea ce încearcă în mod tendențios și abuziv recurentul este împrejurarea ca, ulterior, să poată solicita cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare la termen în sumă de 2000 lei, așa cum a făcut-o și în alte cauze

2

pe care le-a pierdut - decizia pronunțată în dosar nr._, unde i s-au respins peste 9500 lei cheltuieli de deplasare fond și recurs.

Analizând apelul astfel cum a fost precizat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va admite, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată care au constat doar în taxele de timbru, respectiv 8 lei taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar conform precizărilor orale făcute în fața instanței de apel, ulterior nerenunțând la aceste pretenții.

Pe parcursul soluționării cauzei, pârâtul și-a îndeplinit obligația așa încât cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect însă, în această situație, se impunea aplicarea prev. art. 274 C.pr.civ. pârâtul fiind în culpă procesuală, executarea obligației în discuție intervenind după promovarea cererii, neexonerându-l astfel de suportarea acestor cheltuieli.

Față de cele ce preced, T. ul va admite apelul cu consecința schimbării parțiale a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului C. A.

M. O. D. să achite reclamantului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.

Cheltuieli de judecată în apel nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de reclamantul P. M. L. împotriva sentinței civile nr. 21023 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă parțial în sensul obligării pârâtului

C. A. M. O. D. să achite reclamantului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.

Președinte,

O. -C. T.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

G. P.

G.P. 06 Februarie 2013

OT/G.P. 21 Februarie 2013/4 ex

Judecător fond: R. C. - Judecătoria Cluj-Napoca

3

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 53/2013. Obligatie de a face