Sentința civilă nr. 411/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA Nr. 411/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. | -V. | B. |
Grefier G. | P. |
S-a luat spre examinare acțiunea civilă promovată de către reclamanții M.
R., S. I., S. R. H. A. în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. D. C. A. N. PENTRU R. P., , având ca obiect plângere în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamanților, avocat Cătană Cleopatra în substituirea avocat Daciana Paler Groșan care depune delegația la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna că prin întâmpinarea depusă la 18 iunie 2013, C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului C. -N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C.
, pe care o pune în discuția părții.
Reprezentanta reclamanților arată că raportat la art. 99 NCPC a formulat această cerere respectiv mai multe cereri derivând din același raport juridic, competența se va stabili după instanța mai înaltă în grad.
Instanța sesizează părții că disp. art. 99 NCPC este aplicabil in situația in care toate cererile formulate sunt principale.
Reprezentanta reclamanților solicită ca instanța să respingă excepția, apreciind că tribunalul este instanța mai înaltă în grad. Apreciază că toate capetele de cerere sunt principale și solicită respingerea excepției. Raportat la ultimul petit al acțiunii invocă excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului
și solicită declinarea cauzei în favoarea Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului C., având in vedere că sunt incidente in cauză disp. art. 99 alin 2 NCPC iar pentru ultimele două petite competența aparține Tribunalului C. -Secția de contencios administrativ.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței funcționale a Secției Civile din cadrul Tribunalului C. și pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 21 mai 2013, reclamanții M. R., S. I., S. R. H. A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D.
C. A. N. PENTRU R. P., să fie obligată C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent Dispoziției nr. 9781/2007 emisă de Municipiul C. -N. prin Primar, pentru imobilul situat în C. -N., str. Pata nr.
231 jud. C. precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
1
Prin întâmpinarea formulată (f.11) C. C. pentru stabilirea despăgubirilor a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției Civile din cadrul Tribunalului C. .
În susținerea acestei excepții învederează că legiuitorul a stabilit în competența instanței specializate de contencios administrativ examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. pentru stabilirea despăgubirilor ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, potrivit art. 20 din acest act normativ astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 prin care se stabilește în mod expres competența în favoarea secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate se solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a Secției Civile din cadrul Tribunalului C. iar pe ale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze respectiv Secția de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C. .
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, fixat pentru soluționarea cererii, instanța a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C., dând eficiență și prevederilor 248 alin 1 și 2 C.pr.civ.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curții de Apel C., a Curții de Apel B. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat "Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor";.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.";
Chiar și după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speță ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară și diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât a fost emisă dispoziția primarului prevăzută de Legea 10/2001.
Mai mult, se reține că, în esență, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități publice de a îndeplini o operațiune administrativă, cuprinsă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, așa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit instanței să oblige autoritatea publică să efectueze operațiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, se observă că în speță instanța nu mai are a analiza îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci doar îndeplinirea
2
atribuțiilor unei autorități publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului
C. și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții M. R., Szololosi I., Szolosi-R. H. -A. in contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S. D., în favoarea Secției Mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția Civilă.
Declină în favoarea Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări formulată de reclamanții M. R., Szololosi I., Szolosi-
R. H. -A. in contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S. D. împotriva pârâtei C. C. pentru S. D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
G. P.
‚
3
| ← Decizia civilă nr. 53/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 268/2013. Obligatie de a face → |
|---|
