Decizia civilă nr. 272/2013. Cerere de valoare redusa
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 272/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. P.
J. ECĂTOR: D. W.
GREFIER: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de reclamantul T. F. C., domiciliat în B. Sprie, T. de Sus, str. F., nr. 14 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 5188 din 10 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ și pentru astăzi, când a decis următoarele:
T. ,
Deliberând asupra cererii de apel formulate de T. F. C., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5188 pronunțată la data de 10 mai 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul T. F. C., în contradictoriu cu pârâta H. M.
D. și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, la cursul BNR de la data plății, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv_ și până la achitarea în întregime a debitului restant.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data de_ .
Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus și plata sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respins capătul de cerere având ca obiect onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată depus la fila 6 din dosar, pârâta s-a obligat să restituie reclamantului suma de 1000 euro în rate, respectiv suma de 100 euro la data de
_, 100 euro la_, 200 euro la_, 200 euro la_, 200 euro la
_, 100 euro la_ și suma de 100 euro la_ .
Potrivit art. 1516 Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Instanța a reținut că, prin înscrisul depus la dosar, reclamantul a făcut dovada creanței sale față de pârâtă, iar aceasta din urmă nu a făcut dovada plății, deși sarcina de a proba efectuarea plății îi incumba. Revenea reclamantului obligația de a dovedi numai existența și întinderea creanței ce pretinde că o are asupra pârâtei. Totodată, pârâta a recunoscut parțial debitul restant la nivelul sumei de 630 euro. Instanța nu a reținut susținerea pârâtei în sensul că nu datorează decât suma de 630 euro, deoarece, astfel cum reiese din susținerile reclamantului din dosarul nr._, atașat prezentului dosar, având în vedere că, în dosarul arătate este vorba despre un angajament de plată anterior asumat de către pârâtă.
Conform art. 1535 Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Prin urmare, în cazul obligațiilor bănești, dacă părțile nu au prevăzut cuantumul dobânzii penalizatoare, se acordă despăgubiri în cuantumul stabilit de lege - dobânda legală.
Instanța a reținut că, pârâtei îi revine obligația de a achita dobânda legală aferentă sumei restante de 1000 euro, de la data la care această sumă a devenit producătoare de dobânzi, respectiv de la data la care pârâta a fost pusă în întârziere. Potrivit art. 1522 Cod Civil, punerea în întârziere se face prin notificare scrisă sau prin cererea de chemare în judecată.
S-a reținut că, reclamantul nu a făcut dovada notificării pârâtei, astfel încât dobânda legală aferentă debitului restant este datorată de la data la care aceasta a fost pusă în întârziere cu privire la debit, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată -_ - și până la achitarea integrală a debitului restant.
Potrivit art. 1031 alin. 1 C.pr.civ, partea care cade în pretenții urmează a obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.171 lei reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
Instanța a constatat că a fost depusă la dosar chitanța nr. 2828 (f. 10), care atestă plata sumei de 371 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru judiciar si
timbru judiciar de 3 lei. Potrivit art. 2 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 146/1997, cererile de valoare redusă, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul X al cărții a VI-a din Codul de procedură civilă, se timbrează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 2.000 lei, și cu 150 lei, pentru cereri a căror valoare depășește 2.000 lei. Raportat la aceste prevederi legale, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat, instanța a mai reținut că reclamantul nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli. În speță, justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu chitanța nr.18/_, în care este trecută suma de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, fără a se menționa numărul dosarului sau numărul contractului de asistență juridică. Prin urmare, nu s-a făcut dovada că acest onorariu a fost achitat în cauza de față și nu pentru un alt litigiu.
În consecință, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant, sens în care a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, la cursul BNR de la data plății, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv_ și până la achitarea în întregime a debitului restant, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data de_ și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel T. F. C., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea cererii de apel s-a arătat în esență faptul că dobânda legală se impunea a fi stabilită de la data de_, acesta fiind data la care a fost recunoscută creanța privind debitul principal, respectiv data la care pârâta a fost pusă în întârziere.
În ceea ce privește suma de 120 lei achitată în plus cu titlu de taxă judiciară de timbru, s-a arătat că potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din legea 146/1997 se impunea a fi restituită.
De asemenea, onorariul avocațial nefiind acordat de instanță, aceasta a încălcat prevederile art. 1031 C.proc.civ.. Din cuprinsul chitanței depuse la dosarul cauzei și a contractului de asistență juridică rezultă în mod cert că suma a fost achitată. Onorariul achitat de parte a fost negociat și reprezintă contravaloarea serviciului prestat de avocat.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, instanța reține următoarele:
Reclamantul T. F. C. a solicitat instanței ca în cadrul procedurii speciale a "cererii cu valoare redusă"; să fie obligată pârâta H. M. D. la plata sumei de 1000 euro, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data de 16 noiembrie 2011,până la plata integrală a întregului debit, precum și la rambursarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1171 lei.
Instanța de fond a admis în parte cererea formulată obligând pârâta la plata sumei de 1000 euro, precum și a dobânzii legale calculate de la data de_ și până la plata integrală a întregului debit și a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată doar suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Apelul declarat de T. F. C. este parțial întemeiat.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de a modifica sentința atacată și de a obliga intimata la plata dobânzii legale de la data de 16 noiembrie 2011 până la plata integrală a întregului debit, iar nu de la data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, instanța o apreciază nefondată.
Instanța de fond a analizat cererea formulată prin prisma prevederilor Noului Cod Civil, reținând din actele dosarului că raportul juridic s-a născut ulterior datei de_ . Părțile din prezenta cauză nu au contestat acest fapt, astfel că, instanța va analiza criticile formulate în apel având în vedere prevederile legale aplicabile, respectiv prevederile noului cod civil.
Instanța de fond a stabilit în mod corect data de la care pârâta datorează dobânda legală. Doar de la momentul la care a fost pus în întârziere, debitorul datorează daunele stabilite în prezenta cauză la nivelul dobânzii legale. Faptul că legiuitorul a menționat în cuprinsul art. 1535 C.civ. că daunele sunt datorate de la data scadenței, în cazul obligației de plată a unei sume de bani, nu poate fi interpretat decât în sensul că debitorul nu poate fi pus și nu este de drept în întârziere, anterior scadenței să fie pus în întârziere, însă acest text de lege nu poate face ca această condiție a punerii în întârziere să fie anulată.
Punerea în întârziere se realizează de drept sau la cererea creditorului (art. 1521 C.civ.).
Punerea în întârziere la cererea creditorului se realizează printr-o notificare scrisă, prin care creditorul, îi solicită debitorului executarea obligației, iar prin această notificare creditorul are obligația să-i acorde debitorului un termen pentru a executa obligația (art. 1522 C.civ.). Cererea de chemare în judecată poate fi considerată una din formele prin care debitorul poate fi pus în întârziere, având ca și consecință și faptul că de la acest moment urmează a fi datorate daunele sub forma dobânzii legale.
În cuprinsul art. 1523 C.civ. se menționează cazurile în care debitorul este de drept pus în întârziere, însă aceste cazuri de punere în întârziere de drept, potrivit art. 1523 alin. 4 C.civ., trebuie dovedite de creditor. În prezenta cauză, analizând probele administrate nu rezultă că s-a realizat o astfel de dovadă.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că doar la data sesizării instanței de judecată intimata din prezenta cauză a fost pusă în întârziere.
Motivul de apel constând în critica soluției de respingere a acordării onorariului avocațial este considerată parțial întemeiată. Astfel, în apel a fost depus Contractul de asistență juridică nr. 32134/19 din 25.II.2013 (f.5). Potrivit acestui înscris nou depus în apel, a fost negociat onorariul în sumă de 800 lei pentru "redactarea, înaintare, susținere cerere în pretenții c/a debitor H. D. ";. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Baia Mare la data de 28 februarie 2013, sub nr._, iar chitanța reprezentând onorariul avocațial a fost depusă odată cu cererea de chemare în judecată, se află la fila 11 din dosarul instanței de fond și are data 25.II.2013, respectiv data la care a fost redactat contractul de asistență juridică.
Susținerea instanței de fond este corectă, având în vedere faptul că în cuprinsul chitanței depuse în copie la dosarul cauzei nu este menționat nici un element care să facă legătura dintre chitanța nr. 18 din_ și prezentul dosar. Cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul împuternicirii aflate la fila 9 se arată că împuternicirea este emisă în baza contractului nr. 19/2013 având ca obiect redactare înaintare și susținere cerere în pretenții, iar obiectul dosarului îl constituie cerere cu valoare redusă.
Totuși, instanța constată că la dosarul cauzei, doar în apel, a fost depus, în copie certificată pentru conformitate contractul de asistență juridică, în cuprinsul căreia se face referire la formularea unei cereri având ca obiect pretenții, se menționează faptul că onorariul este de 800 lei, în cuprinsul împuternicirii aflate la fila 9 din dosarul de fond rezultă că aceasta a fost întocmită în executarea contractului arătat, iar data celor 3 înscrisuri este aceeași, respectiv 25.II.2013, astfel că se poate prezuma că valoarea sumei de 800 lei cuprinsă în chitanța nr. 18/_ reprezintă onorariul avocațial în prezenta cauză.
Instanța va acorda parțial onorariul de 800 lei, având în vedere faptul că, instanța de fond în mod corect a admis în parte cererea de chemare în judecată stabilind că aceasta este întemeiată pentru suma datorată cu titlu de debit și pentru daunele constând în dobânda legală începând cu data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, iar nu de la data de_ . Astfel, contravaloarea onorariului avocațial va fi acordată în limita sumei de 600 lei, sens în care sentința pronunțată de instanța de fond va fi schimbată.
În ceea ce privește critica adusă soluției instanței de fond care nu a dispus, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. b din legea 146/1997 restituirea taxei judiciare de timbru achitate în plus, se consideră că această critică nu este fondată. Se reține că art. 23 alin. 1 din legea 146/1997 arată că restituirea taxei judiciare de timbru achitate în plus de parte se restituie la cerere, iar nu din oficiu. Apelantul nu a făcut dovada că a formulat o astfel de cerere, iar instanța în mod corect a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar doar în limita sumei de 153 lei, pentru
cererea formulată. În măsura în care instanța ar fi dispus, din oficiu, obligarea pârâtei la plata integrală a sumei de 374 lei, o astfel de soluție ar fi fost criticabilă.
Din acest punct de vedere se reține că soluția dată de instanța de fond este corectă.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate în prezenta cauză, se reține că instanța de apel a reținut doar unul dintre cele 3 motive de apel formulate, iar motivul de apel considerat de instanță ca fiind întemeiat și în privința căruia instanța a dispus modificat în parte sentința atacată s-a datorat faptului că în apel au fost administrate probe noi. Având în vedere și prevederile art. 453 alin. 2 C.proc.civ., instanța va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 100 lei.
Reținând aspectele de mai sus, instanța, în baza art. 480 C.proc.civ., va schimba în parte sentința atacată în sensul că va acorda cu titlu de cheltuieli de judecat și suma de 600 lei reprezentând onorariul avocațial sumă la care se adaugă taxa judiciară de timbru în valoare de 153 lei acordată de instanța de fond, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de T. F. CNP 1., domiciliat în T. de Sus str. F. nr. 14 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 5188 pronunțate la data de 10 mai 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta H. M. D. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, în favoarea reclamantului T. F. C., sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata H. M. D. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantului T. F. C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
P. M. B. | W. | D. | M. | C. |
Red./dact./M.B.P./_ 4ex./Com. 2ex/_
| ← Decizia civilă nr. 187/2013. Cerere de valoare redusa | Decizia civilă nr. 34/2013. Cerere necontencioasa → |
|---|
