Decizia civilă nr. 273/2013. Servitute
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.273/A
Ședința publică din 28 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ECĂTOR: W. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil declarat de apelantul S.
F., domiciliat în B. M., Ferneziu, str. B. nr.59 și domiciliul procesual ales în B. M., str. N. I. nr.6 ap.47, la cabinet avocat F. F., împotriva sentinței civile nr.6018/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 14 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 21 noiembrie 2013 și 28 noiembrie 2013, când a decis următoarele:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6018/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții K. C. Ana și K. R., în contradictoriu cu pârâții M. A.
I. fostă S. și S. F. ambii din B. M. Ferneziu str. B. nr. 59 și în consecință:
A fost instituită servitute de trecere în favoarea reclamanților, cu piciorul și autovehicul, peste terenul proprietatea pârâților, înscris în C.f. 1386 Ferneziu nr. top. 836/3 și 837/2, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expertul I. Zlampareț pe traseul A-B-C din planul de amplasament, anexa I din raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a dispus înscrierea dreptului de servitute în C.f., conform celor de mai
sus.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți
privind plata anuală a contravalorii prejudiciului suferit.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților 1.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții K.
C. Ana și K. R. au chemat în judecată pe pârâții M. A. I. fostă
S. și S. F., solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să se stabilească servitute de trecere cu piciorul și autovehiculul peste terenul proprietatea pârâților în favoarea terenului proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că sunt proprietarii casei și terenului aferent din B. M. str. B. nr. 69A, că accesul la proprietatea lor se face prin curtea casei cu nr. 69 peste parcela proprietatea pârâților, terenul reclamanților având caracter de loc înfundat.
Pârâții s-au opus la admiterea acțiunii (f. 34) cu motivarea că drumul cel mai scurt al reclamanților de ieșire la calea publică este peste terenul vecinului
B. a Mircea, accesul realizându-se direct în str. Avântului.
Reconvențional, pârâții reclamanți au solicitat obligarea reclamanților la plata anuală a contravalorii prejudiciului suferit ca urmare a servituții stabilite. În probațiune, s-a depus copie după coala C.f., certificat de urbanism,
schițe, s-a efectuat o expertiză topografică.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 1446 Firiza nr.
top. 836/2, în natură casă de locuit și teren situat în B. M. str. B. nr. 69/A, dobândit prin cumpărare (f. 5).
Pârâții sunt vecini cu terenul reclamanților, fiind proprietari ai imobilului situat în B. M. - Ferneziu, str. B. nr. 69, înscris în C.f. 1386 Ferneziu nr. top. 836/3 și 837/2 (f. 6).
Din raportul de expertiză întocmit de expertul I. Zlampareț (f. 98-99,
100) se reține că terenul proprietatea reclamanților are caracter de loc înfundat. Calea de acces pentru reclamanți, cea mai scurtă, este pe str. Avântului, dar în această variantă (varianta II) afectează proprietatea numitului
B. ai Mircea, și pe acest traseu este amplasată fântâna. Această variantă se poate realiza numai după dezafectarea fântânii. În varianta III se pun probleme juridice privind teren, existând litigiu pe rolul instanței, iar pe de altă parte, această variantă nu este posibilă deoarece, pe o porțiune, terenul este în pantă abruptă, cu o diferență de nivel de 6,96 m pe o lungime de 15,08 m.
Varianta I propusă de expert se pare a fi cea mai bună și posibilă, fiind propusă pe un drum de 3,5 m, pe traseul A-B-C din schița anexă. În această variantă nu este afectat trotuarul de protecție al casei noi a pârâților. Suprafața de teren afectată este S = 97,24 mp din parcela cu nr. top. 836/3 și 837/2. Categoria de folosință a terenului proprietatea pârâților este curți - construcții și nu o categorie de folosință agricolă, astfel că nu poate fi cuantificată.
Potrivit dispozițiilor art. 616 C. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
În speță, terenul reclamanților, așa cum s-a arătat, este un loc înfundat, fiind îndeplinite cerințele reglementate de dispozițiile art. 616 C. civ.
Pe cale de consecință, s-a admis acțiunea reclamanților, s-a stabilit servitute de trecere peste terenul proprietatea pârâților conform variantei I din expertiza întocmită de expertul Zlampareț I., pe traseul A-B-C.
În privința cererii reconvenționale formulate de pârâți, deși în principiu este admisibilă, acești nu au dovedit cuantumul pretențiilor, astfel că a fost respinsă, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 6018/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 288 Cod procedură civilă 1865, a formulat apel apelantul-pârât-reclamant reconvențional S. F. -fila 2.
Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 25 noiembrie 2010, apelantul S. F. a arătat că solicită cu titlu principal, în temeiul prevederilor art.297 Cod procedură civilă, să se desființeze hotărârea atacată - sentința civilă nr.6018/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ - dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea ei pe fond aceleiași instanțe - Judecătoria Baia Mare, pentru considerentul necesității citării în cauză a tuturor proprietarilor învecinați, în contradictoriu cu care să se soluționeze, în condiții de legalitate, capătul principal de cerere, vizând stabilirea unei servituții de trecere în favoarea reclamanților. În subsidiar, în temeiul prevederilor art.296 Cod procedură civilă solicită a se dispune schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți împotriva apelantului în ce privește "instituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea lor". În situația în care, din probațiunea ce se va administra în apel se va aprecia că cererea reclamanților formulată împotriva pârâtului este fondată, se solicită a se schimba în parte hotărârea instanței de fond în sensul instituirii unei servituți de trecere în favoarea reclamanților peste terenul proprietatea pârâtului conform unei noi variante ce urmează a se întocmi în concret în cauză printr-o nouă lucrare de expertiză ce se solicită a fi efectuată.
În motivele de apel, apelantul-pârât-reclamant reconvențional a arătat următoarele: În ce privește soluția cerută cu titlu principal - aceea a desființării sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare: hotărârea primei instanțe nu este temeinică și legală cât timp, astfel cum se poate observa din apărările formulate de pârâtul - apelant prin întâmpinarea depusă la fila 34 din dosarul de fond, acesta a invocat înaintea instanței că "cea mai scurtă și mai economică cale de acces a reclamanților la drumul public, respectiv în strada Avântului, se realizează nu peste terenul proprietatea sa, ci peste terenul proprietarilor învecinați - numitul B. ai Mircea".
În acest sens, prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de inginer Zlampareț I., acesta realizează varianta a Il-a de servitute (traseul punctelor D — E - F ), precizând că este cea mai scurtă însă "pentru realizarea ei, s-ar impune dezafectarea fântânii susnumiților". In ce privește lungimea traseului acestei varinate de servitute, expertul arată că acesta este de 22,86 m, cu mult mai scurt decât cel preferat de instanța de fond.
Cu toate că prin lucrarea de expertiză, expertul a efectuat - pe lângă varianta I de servitute - alte două variante (nr.II și III) la solicitarea pârâtului apelant S. F. z, prin care s-a pus în discuție și s-a analizat posibilitatea constituirii unei servituți de trecere peste terenul numiților B. ai Mircea și respectiv peste terenul proprietatea Statului Român, în mod real aceste două variante de servitute au fost de la bun început fără șanse de a fi însușite de către instanță, cât timp nici familia B. ai și nici Statul Român nu au fost chemați în judecată de către reclamant și nici înprocesați printr-o altă modalitate pentru ca instanța, în contradictoriu și cu aceștia, să poată pronunța o soluție de stabilire a servituții de trecere în favoarea reclamanților peste imobilul acestor proprietari învecinați.
Deopotrivă, în condițiile omisiunii chemării în judecată și a acestor proprietari învecinați, soluționarea cauzei de către instanța de fond - prin raportare la apărările invocate de pârâți prin întâmpinare, pe care instanța de fond, în mod obiectiv, nu le putea însuși - este vădit greșită, cel puțin din perspectiva faptului că în concret, la momentul efectuării lucrării de expertiză în cauză, expertul nu a putut proceda la măsurarea terenului proprietarilor învecinați care, nefiind parte în cauză, nu au participat la efectuarea raportului de expertiză.
Față de apărările formulate în apărare de către pârâtul apelant în sensul că cel mai scurt acces al reclamanților K. C. Ana și K. R. spre calea publică se realizează peste terenul aparținând familiei B. ai -care nu au fost chemați în judecată și nici citați în soluționarea cauzei - apelantul solicită a se dispune desființarea hotărârii fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Judecătoria Baia Mare, pentru ca în rejudecare, după o prealabilă împrocesare a acestor proprietari învecinați să se realizeze, în contradictoriu și cu aceștia, o lucrare de expertiză ale cărei concluzii să poată fi în mod obiectiv avută în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii pe fond.
Tot astfel, față de omisiunea chemării în judecată a Statului Român, nici Varianta a III-a de servitute propusă de către dl. expert nu putea fi reținută de către instanță la soluționarea cauzei pe fond fiind cert, lipsit de orice dubiu, că singura variantă de servitute care urma a se reține prin sentința fondului era cea propusă de către expert potrivit Variantei I, unica variantă care viza exclusiv părțile în litigiu.
Față de împrejurarea că în apel calitatea părților nu poate fi schimbată și nici nu pot fi chemate în judecată alte părți, unica soluție legală ce se impune
este aceea a desființării hotărârii cu trimiterea acesteia spre rejudecare, pentru ca într-un prim grad de jurisdicție apărările pârâtului să poată fi avute în vedere de către instanță în mod legal.
Deopotrivă, se impune a observa că instanța de fond a nesocotit la modul absolut apărările formulate de către pârât sub pct.II din întâmpinare, cu titlu subsidiar, prin care acesta arăta că "nu se opune stabilirii unei căi de acces cu piciorul, asupra terenului - solicitând realizarea unei propuneri de stabilire a unei căi de acces cu o lățime de maxim 1,5 m.
Această variantă - deși susținută de pârât prin întâmpinare, nu a format obiectul raportului de expertiză.
Trebuie observat faptul că în Varianta I de servitute propusă de expert (singura pe care instanța o putea avea în vedere) nu s-au analizat sub aspect tehnic apărările formulate de către pârât în sensul că nu s-a procedat la întocmirea unei variante a căii de acces cu o lățime de 1,5 m care, în mod cert, ar afecta într-o mai mică măsură terenul fond aservit proprietatea acestuia.
Tot astfel, apelantul critică raportul de expertiză și din perspectiva omisiunii expertului de a se raporta la puncte de reper în stabilirea fiecărei căi de acces, tot astfel realizându-se și Varianta I de servitute - pe care instanța de fond și-a însușit-o la pronunțarea hotărârii - în care s-a omis la modul absolut a se avea în vedere de către dl.expert care sunt limitele proprietății pârâtului S. față de proprietarul învecinat Slusaruc I. (proprietarul imobilului cu nr.67).
Chiar dacă, cu titlu subsidiar, pârâtul S. F. a acceptat instituirea unei servituți de trecere peste terenul proprietatea sa în favoarea reclamanților, expertul nu a identificat în raportul de expertiză care este limita proprietății dintre pârâtul S. și proprietarul învecinat - Slusaruc I., raportul de expertiză/Varianta I stabilind o cale de acces poziționată prin mijlocul curții proprietatea pârâtului când în realitate, dacă s-ar fi avut în vedere limita de hotar, s-ar fi putut propune realizarea acestei căi de acces cât
mai aproape de imobilul familiei Slusaruc afectând în acest fel într-o mai mică măsură folosința de către pârâtul apelant a imobilul proprietatea sa.
În al doilea rând, expertul nu a avut în vedere împrejurarea că în partea stângă a traseului propus reclamanților în Varianta I există un canal amplasat pe terenul proprietatea pârâtului S. care, odată acoperit, ar da posibilitatea reclamanților să obțină o cale de acces la o distanță mai mare de imobilul pârâților S. - variantă care ar fi mai avantajoasă pârâtului apelant în sensul afectării într-o mai mică măsură a folosinței imobilului său fără a fi însă mai puțin interesantă apelanților.
Prin Varianta I de servitute, expertul nu doar că nu ia în calcul posibilitatea amenajării acestui canal și amplasării căii de acces parțial peste acesta dar mai mult, nu face nicio referire la existenta lui, deși din schița realizată personal de către pârât, precum și din planșa foto depusă în probațiune rezultând că acest canal există și poate suporta amenajări iar în modalitatea astfel propusă, calea de acces solicitată de către reclamanți s-ar
deplasează cu aproape 1,5 m înspre imobilul proprietatea vecinului Slusaruc, până lângă linia de hotar, degajând astfel în mod considerabil terenul afectat de servitute potrivit Variantei 1 adoptate de sentința fondului.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și din perspectiva omisiunii expertului de a identifica în concret cu ocazia expertizei conducta de gaz și gardul din beton aflate pe traseul căii de acces propuse precum și toate plantațiile și amenajările existente pe proprietatea apelantului
S. care urmează a fi direct afectate prin crearea servituții de trecere propuse în favoarea reclamanților.
Astfel, expertul nu relevă pe traseul căii de acces propuse nici conducta de gaz, nici plantațiile pârâtului, nici căminul instalației de alimentare cu apă și respectiv robinetul aflate exact pe aliniamentul propus, după cum nu face nicio referire la împrejurarea că acceptând acest aliniament, reclamantului urmează a-i fi demolat gardul câtă vreme poarta de intrare în curtea imobilului proprietatea apelantului S. nu se află nicidecum pe traseul drumului de servitute, fapt ce se relevă în mod facil prin simpla vizionare a planșei foto atașate.
Deși solicitată reconvențional cu titlu de "despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a servituții solicitate" instanța de fond respinge cererea reconvențională ca nedovedită, fapt imputabil omisiunii expertului tehnic de a identifica în concret toate prejudiciile pe care le aduce fondului a servit crearea servituții în modalitatea propusă.
Dacă în ce privește proprietarii învecinați - fam. B. ai (Varianta II de servitute) expertul arată că "această variantă se poate realiza doar după dezafectarea fântânii"; acesta omite la modul absolut a face referire la împrejurarea că "pe traseul propus cu titlul de servitute pe terenul apelantului
S., reclamanții K. vor dezafecta instalația de alimentare cu apă existentă în curte" care - pentru motive neimputabile apelantului, s-a omis la modul absolut a fi adusă în discuție.
Tocmai pentru acest considerent se impune ca în rejudecarea fondului sau chiar în apel, instanța să dispună realizarea unui nou raport de expertiza prin care să se stabilească "dacă calea de atac propusă reclamanților peste terenul proprietatea pârâtului apelant afectează sau nu instalația de alimentare cu apă existentă în imobil, dacă presupune desființarea anumitor plantații și respectiv a gardului dinspre strada B. " cât timp apelantul a solicitat cu titlu reconvențional cuantificarea acestui prejudiciu care, tocmai datorită omisiunii expertului, nu a putut fi avut în vedere de către instanță în lipsa unor "criterii de cuantificare".
Tot astfel, cu ocazia efectuării noii lucrări de expertiză se va impune ca instanța să dispună "realizarea unei variante de servitute prin care să fie propusă spre analiza instanței și o variantă de acces cu piciorul - solicitată de către pârât cu titlu subsidiar prin întâmpinare, cu o lățime de maxim 1,5 m., după cum se va impune și realizarea de către expert a unei variante de servitute
prin care să se propună o cale de acces cu lățime mai mică decât 3,5 m. — respectiv de 2 m. peste și urmare amenajării canalului aflat pe terenul pârâului apelant", reclamanții nejustificând sub niciun motiv crearea în favoarea lor a unei atare servituți de trecere, necesară mai degrabă accesului cu vehicule de mare tonaj.
Dacă de la momentul achiziționării casei, pârâții K. au acceptat starea de fapt (a se vedea și mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 5 din dosar prin care "reclamanții iau cunoștință de căile de acces ale terenului") o variantă de acces cu o lățime de 3,5 m excede nevoilor reclamanților și împovărează într-o măsură exagerată terenul - fond aservit proprietatea apelantului, fiind absolut suficientă și stabilirea unei servituti cu o lățime de maxim 2 m.. chiar în condițiile în care s-ar admite acțiunea reclamanților în sensul stabilirii unei servituți de trecere cu autovehiculul peste proprietatea apelantului.
Simplul fapt că prin accesul cu vehiculul pe un drum propus cu o lățime de 3,5 m. pârâtului apelant S. nu-i este afectat trotuarul cu lățimea de 1 m. care împrejmuiește construcția aflată în proprietate nu constituie un argument în sine în adoptarea unei atare soluții cât timp, astfel cum prevederile Codului civil o impun, instanța este datoare a stabili servitutea nu doar având în vedere nevoia de acces a proprietarului fondului dominant ci poate în primul rând atingerea minimă ce urmează a fi adusă dreptului de proprietate asupra fondului aservit care nu poate fi limitat, îngrădit ori afectat într-o măsură atât de importantă încât să creeze un serios disconfort în exploatarea imobilului.
În vederea lămuririi pe deplin a stării de fapt, se va impune ca noul raport de expertiză ce se va efectua să stabilească: "dacă obstacolele aflate pe traseul variantelor de servitute I și II -fântâna, rețeaua de apă, plantațiile, canalul, gardul, etc. pot fi dezafectate ori mutate în altă parte cu anumite costuri, care ar fi acestea și în concluzie, dacă având în vedere aceste posibile amenajări ar fi posibila stabilirea mai multor variante de acces a reclamanților la proprietatea lor" de natură a da posibilitatea instanței să aprecieze calea de acces cea mai economică spre drumul public - din perspectiva avută în vedere de prevederile Codului Civil.
În probațiune, în temeiul prevederilor art.295 alin.2 din Codul de procedură civilă, alături de probele cu înscrisuri atașate memoriului de apel, apelantul a solicitat efectuarea în cauză a unui nou raport de expertiză tehnică judiciară care să aibă drept obiective, pe lângă cele stabilite de instanța fondului și obiectivele invocate în motivele de apel.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata M. A. I. a depus întâmpinare la cererea de apel, arătând că nu se opune admiterii apelului - fila 20 din dosarul de apel.
Intimații-reclamanți K. C. Ana și K. R. s-au opus admiterii apelului.
În probațiune, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.2 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 292 alin.1 Cod procedură civilă au fost administrate: proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, precum și proba cu expertiza tehnică judiciară întocmită de d-na expert Mojolic Ana, expert tehnic judiciar în construcții și evaluări imobiliare.
Raportul de expertiză întocmit de către expert P. oviciu C. Gheorghe, cu completările efectuate urmare încuviințării obiecțiunilor formulate, se află depuse la filele 68-76 și 94-96, iar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert Mojolic Ana se află depus la filele 127-150, iar completarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Mojolic Ana se află la filele 180-191 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă raportat la art. 298 Cod procedură civilă, apelantul și intimații-reclamanți au depus concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 6018/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, din analiza concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, cu completările acestora, rezultă că traseul solicitat de reclamant peste terenul apelantului nu este nici cel mai scurt și nici cel mai economic, presupunând cheltuieli mult mai mari pentru realizare și împovărând excesiv terenul fond aservit.
Instanța de fond a nesocotit apărările formulate de către pârât sub pct. II din întâmpinare și hotărârea este nelegală si din perspectiva omisiunii identificării, cu ocazia expertizei efectuate la fond, a unei conducte de gaz supraterane, a căminului de alimentare cu apă si a gardului din beton aflate pe traseul căii de acces propuse, precum și toate plantațiile și amenajările existente pe proprietatea apelantului S., care urmează a fi direct afectate prin crearea servituții de trecere propuse în favoarea reclamanților.
Astfel, expertul Zlampareț, a cărui lucrare a fost avută în vedere de prima instanță, nu relevă pe traseul căii de acces propuse nici conducta de gaz, nici plantațiile pârâtului, nici căminul instalației de alimentare cu apă și respectiv robinetul aflate exact pe aliniamentul propus, după cum nu face nicio referire la împrejurarea că acceptând acest aliniament, reclamantului urmează a-i fi demolat gardul, câtă vreme poarta de intrare în curtea imobilului proprietatea apelantului S. nu se află nicidecum pe traseul drumului de servitute.
Deși solicitată reconvențional cu titlu de "despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a servituții solicitate" instanța de fond a respins cererea
reconvențională ca nedovedită, fapt datorat omisiunii expertului tehnic de a identifica în concret toate prejudiciile pe care le aduce fondului a servit crearea servituții în modalitatea propusă.
Dacă în ce privește proprietarii învecinați - fam. B. ai (Varianta II de servitute) expertul arată că "această variantă se poate realiza doar după dezafectarea fântânii" acesta omite a face referire la împrejurarea că "pe traseul propus cu titlul de servitute pe terenul apelantului S., reclamanții K. vor dezafecta instalația de alimentare cu apă existentă în curte".
În apel, instanța a dispus realizarea unui nou raport de expertiză pentru a se stabili dacă calea de atac propusă reclamanților peste terenul proprietatea pârâtului apelant afectează sau nu instalația de alimentare cu apă existentă în imobil, conducta supraterană de gaz amplasată în fata gardului, dacă presupune desființarea anumitor plantații si respectiv a gardului dinspre strada
B., cât timp apelantul a solicitat cu titlu reconvențional cuantificarea acestui prejudiciu care, tocmai datorită omisiunii expertului, nu a putut fi avut în vedere de către instanță în lipsa unor "criterii de cuantificare ".
Tot astfel, prin noua lucrare de expertiză realizată în apel s-au efectuat noi variante de servitute pentru accesul cu piciorul cu o lățime de 1,5 m. și respectiv de 2 m, reclamanții nejustificând sub niciun motiv crearea în favoarea lor a unei servituți de trecere cu o lățime de 3.5 m. necesară mai degrabă accesului cu vehicule de mare tonaj. Reclamanții nu au fost de acord însă cu niciuna din variantele identificate prin expertiza tehnică judiciară efectuată în apel de către expert P. oviciu C. Gheorghe - fila 75, 76 și 96 din dosar, menținându-și cererea de instituire a servituții conform variantei I din expertiza Zlampareț.
O situație comparativă a costurilor implicate de lucrările de amenajare a variantelor de servitute propuse de expertul P. oviciu a fost realizată de expertul Mojolic Ana prin raportul de expertiză și respectiv completarea acestuia, expertul conchizând fără echivoc că peste terenul apelantului drumul de servitute are o lungime de 22,68 m. iar costurile lucrărilor de amenajare variază între 7.241 lei și 11.028 lei, fără a include amenajarea drumului de servitute, împrejmuirile, modificarea împrejmuirii de la nr.69A ori trotuarul casei vecine - filele 127-140 din dosar.
Peste terenul numitului B. ai Mircea, drumul de servitute nu are decât 14 m iar costurile de amenajare variază, în ambele variante de lățime, între 1.460 lei și 2.724 lei, nemaifiind necesară devierea conductei de gaz, crearea porții de acces ori dezafectarea căminului de alimentare cu apă, expertul pronunțându-se și asupra deplinei posibilități de ocolire a fântânii - pentru varianta de 1,5 m ori de amenajare a acesteia - pentru varianta de 2 m - arătând că nici nu există indicii că această fântână ar fi utilizată ori că nu s-ar putea amenaja un sistem de extracție a apei cu hidrofor, fapt ce poate conduce la acoperirea fântânii cu exploatarea ei în continuare.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că drumul de servitute solicitat de reclamanți nu este singura posibilitate și nici cea mai potrivită, însă reclamanții nu l-au chemat în judecată decât pe apelant, nu i-au chemat în judecată și pe ceilalți vecini. Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, respectiv îi cheamă în judecată pe pârâții cu care înțelege să se judece.
În cadrul procesual creat prin acțiunea formulată de reclamant, drumul de servitute solicitat s-a dovedit a fi unul prea împovărător pentru fondul aservit.
Împrejurarea că reclamanții nu au chemat în judecată decât un singur vecin nu poate să conducă în mod necesar la admiterea acțiunii și constituirea unei servituți evident împovărătoare pentru fondul aservit, fără a se putea analiza și alte variante de servitute, deoarece nu au fost chemați în judecată și ceilalți vecini.
În momentul cumpărării casei, reclamanții-intimați au acceptat starea de fapt, existând chiar o mențiune în contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila
5 din dosar, prin care reclamanții "iau cunoștință de căile de acces ale terenului";.
Ulterior, reclamanții solicită o cale de acces cu o lățime de 3,5 m care, așa cum rezultă din toate expertizele efectuate, împovărează în mod excesiv terenul proprietatea apelantului.
La momentul cumpărării casei și terenului, reclamanții au avut cunoștință de starea de fapt din teren - fila 5 din dosarul primei instanțe.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că acțiunea având ca obiect instituirea servituții de trecere în varianta solicitată de reclamanți este nefondată.
Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții K. C. Ana și K. R., împotriva pârâților S. F. și M. A. I. . Va menține restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații-reclamanți vor fi obligați la plata către apelant a sumei de 4.075 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu pentru expertize, conform chitanțelor aflate la filele 43, 87, 102, 113, 163 și 211 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul S. F., domiciliat în B. M.
, Ferneziu, str. B. nr.59 și domiciliul procesual ales în B. M., str. N. I. nr.6 ap.47, la cabinet avocat F. F., împotriva sentinței civile nr.6018/_
, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o
schimbă în parte în sensul că: Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții K. C. Ana și K. R., ambii domiciliați în B. M., Ferneziu, str. B. nr.69A, împotriva pârâților S. F. și M. A. I., domiciliată în B. M., str. V. S. nr.10 jud. M. .
Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimații-reclamanți K. C. Ana și K. R. la plata către apelantul S. F. a sumei de 4.075 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
Ț. D. | W. | D. | B. | D. |
Red.Ț. D./_
T.red.B.D./_
6 ex.
J. ecător la fond: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 63/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 3677/2013. Servitute → |
|---|
