Decizia civilă nr. 63/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.63
Ședința publică din 26 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. | D. | , judecător |
C. | N. | C., judecător |
V. | V. | , grefier |
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra apelului - după casare - formulat de pârâtul G. E V., cu domiciliul localitatea S., nr.40, comuna Gîrbou, județul S., împotriva sentinței civile nr.295 din 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul nr._ *, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre,dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii.
Instanța, pe baza actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 295/2013 a Judecătoriei Jibou s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S. I. , domiciliat în Brașov, str. Gladiolelor, nr.3A, județul Brașov, cu reședința în comuna Gârbou, sat S., nr.59 A, județul S., în contradictoriu cu pârâtul G. E V. , domiciliat în comuna Gârbou, sat S., nr.40, județul S. .
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea faptului că terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr.116/N Gârbou, nr. cad. 180/1 constituie loc înfundat, neavând nici o ieșire la calea publică.
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere pe segmentul A, B, C, D, E, F, G, H, I, 14, A din anexa nr.2 la Raportul de expertiză efectuat de dl expert Zaharia Tudor, in lățime de 4 m, pe toata lungimea terenului proprietatea paratului, în favoarea parcelei fond dominant cu nr. cad. 180/1, înscrisă în CF nr.116/N Gârbou, proprietatea reclamantului S.
I., peste parcela fond aservit cu nr. cadastral 180/2, proprietatea pârâtului G. V. și înscrierea servituții în ambele cărți funciare.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului să ridice cărămida si molozul depozitate pe terenul reclamantului cu nr. cadastral 180/1, sub sancțiunea de daune cominatorii.
Paratul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr.656/2011 prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul stabilirii servituții de trecere așa cum a fost formulată, respingându-se ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea faptului că terenul reclamantului este loc înfundat și cel referitor la obligarea pârâtului să ridice molozul depozitat pe terenul reclamantului, ca nefundat.
Prin decizia civilă nr. 5/2012 Tribunalul Sălaj a respins apelul declarat de către pârâtul
G. V. împotriva sentinței civile nr. 656/2011 a Judecătoriei Jibou.
Prin decizia civilă nr. 2717/R/2012 a Curții de A. C. s-a admis recursul declarat de pârât împotriva deciziei civile nr.5/2012 a T. ui S., și rejudecându-se apelul, acesta a fost admis, desființându-se sentința civilă nr.656/2011 a Judecătoriei Jibou, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia pronunțată în recurs s-a dispus ca în rejudecare instanța să pună în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnice judiciare al cărei cost va fi suportat de către reclamant, și ale cărei obiective se vor stabili clar și precis, prin raportare la obiectul acțiunii introductive, respectiv servitute de trecere.
Reclamantul și pârâtul sunt vecini, între părți având loc un proces civil la Judecătoriei
Z. care, prin Sentința nr. 3939/_ pronunțată în dosarul nr._ a constatat că paratul G. e V. a cumpărat de la SA, antecesorul reclamantului S. I., imobilul compus din casă, anexe gospodărești și teren intravilan cu suprafața de 1000 mp situat în satul S., nr. 82.
Prin Decizia T. ui S. nr. 425/_ s-a stabilit în mod irevocabil dezmembrarea parcelei cu nr. cad.180 conform planului de situație cuprins în Anexa 1 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul topograf Tarcea I. .
În urma pronunțării acestei hotărâri, proprietatea inițială compusă din casă de locuit, anexe gospodărești și teren cu suprafața de 5000 mp, nr. cad. 180, înscris în CF nr 116/N Gârbou a fost dezmembrată, în sensul atribuirii pârâtului G. V. a suprafeței de 1000 mp situată pe întreg frontul stradal, cu casa și anexele aferente, iar reclamantului S. I. i-a fost atribuită suprafața de 4000 mp situată între vecinii G. e V., Unguraș Augustin, Nechita Zaharie și Unguraș V., conform Anexei 1 la Raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul Tarcea I. . (filele nr.3-4).
Așa cum rezultă din expertiza efectuată însușită de părțile litigante în Dosarul nr._ (față de care nu au dovedit că ar fi formulat obiecțiuni), dar și din considerentele Sentinței civile nr.3939/3009 a Judecătoriei Z. și din considerentele Deciziei civile nr.425/2010 a T. ui S., terenul cu suprafața de 4000 mp reprezentând proprietatea reclamantului S. I. constituie loc înfundat, fiind înconjurat exclusiv de proprietăți private, fără a avea nicio ieșire la calea publică. Prin urmare reclamantul nu poate avea acces la terenul său, fiind privat astfel de atributele dreptului său de proprietate.
Potrivit art.111 Cod de procedură civilă, partea care are interes poate cere instanței de judecată să constate existența sau neexistența unui drept . Având în vedere aceste dispoziții legale se deduce că acțiunea în constatare este admisibilă doar când partea cere constatarea existenței unui drept, prin urmare este inadmisibilă când partea solicită constatarea unei situații de fapt. Ori reclamantul a solicitat prin primul capăt de cerere să se constate că terenul reprezentând proprietatea sa constituie un loc înfundat, fără acces la calea publică, deci solicită constatarea unei stări de fapt, ceea ce este inadmisibil potrivit art.111 Cod de procedură civilă, având în vedere și faptul că reclamantul solicită și realizarea dreptului său de trecere.
Conform art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Art.617 cod civil dispune că trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum însă, esențial este a se pricinui o pagubă cât mai mică acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, potrivit art.618 Cod civil.
Terenul proprietatea reclamantului nu are în prezent nici o ieșire la drumul public. Prin urmare acesta poate solicita vecinului său o servitute de trecere pentru a avea acces la terenul său.
In cauza a fost efectuată o expertiză, respectându-se cele dispuse prin decizia Curții de
C. . Concluziile expertizei nu au fost contestate de către pârât, acesta inițial opunându-se în teren efectuării măsurătorilor. Pentru a se putea efectua expertiza în condiții normale s-a aplicat pârâtului amendă judiciară.
Potrivit concluziilor expertizei terenul reclamantului este teren înfundat, fără acces la calea publică, iar calea de acces cea mai scurtă și puțin păgubitoare pentru proprietățile învecinate este peste terenul pârâtului, cu număr cadastral 180/2.
În continuare expertul stabilește coordonatele servituții de trecere, cu o lățime de 4 m, pe toată lungimea terenului pârâtului, așa cum este aceasta delimitată în anexa nr.2 a raportului de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Porțiunea de teren pe care reclamantul va avea drept de trecere către terenul său va rămâne în continuare proprietatea pârâtului, cu obligația acestuia de a nu afecta dreptul de trecere al reclamantului. Prin urmare acesta va avea acces la acest teren și îl va exploata, fără a aduce atingere dreptului de servitute instituit în favoarea terenului reclamantului. Pentru eventualele prejudicii aduse prin instituirea servituții de trecere, pârâtul se poate adresa cu o acțiune separată, în conformitate cu art. 616 și 619 Cod civil.
În prezenta cauză pârâtul nu a formulat cerere reconvențională în sensul acordării despăgubirilor, opunându-se categoric instituirii servituții de trecere.
Se reține că este adevărat că între cele două proprietăți nu a existat niciodată de servitute, însă aceasta nu este o condiție pentru instituirea servituții de trecere, în cauză negăsindu-și incidența art.627 Cod civil, care se referă exclusiv la menținerea unei servituți existente în cazul în care proprietarul a două imobile învecinate înstrăinează unul dintre ele, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Pe de altă parte, reclamantul nu și-a creat singur "locul înfundat";, întrucât delimitarea celor două imobile s-a realizat nu prin convenția părților, care nu cuprindea suficiente date cu privire la determinarea terenului înstrăinat, ci prin hotărâre judecătorească. Prin urmare nu i se poate opune reclamantului faptul că terenul său nu are acces la drumul public, acesta fiind în drept a solicita drept de trecere.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis capătul de cerere privind instituirea servituții de trecere pe segmentul A,B,C,D,E,F,G,H,I,14,A din anexa nr.2 a Raportului de expertiză efectuat de expertul Zaharia Tudor, cu o lățime de 4 m si pe toata lungimea terenului proprietatea paratului, în favoarea parcelei fond dominant cu nr. cad. 180/1, înscrisă în CF nr.116/N Gârbou, proprietatea reclamantului S. I., peste parcela fond aservit cu nr. cadastral 180/2, proprietatea pârâtului G. e V. .
În baza art. 885 raportat la art.888 Cod civil, servitutea va fi înscrisă în cărțile funciare ale imobilului aservit și imobilului dominant.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la ridicarea cărămizii și molozului depozitate pe terenul reclamantului, instanța constată că reclamantul nu a propus
dovezi și nu și-a dovedit pretențiile în condițiile art.1169 Cod civil și art.129 alin.1 Cod de procedură civilă, prin urmare va fi respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului, conform art.274 Cod procedură civilă, suma de 2560 lei, constând în onorariul avocatului, prețul expertizei și taxa de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 295/2012 a Judecătoriei Jibou a declarat recurs
pârâtul G. E V., iar prin încheierea din_ instanța a recalificat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 295/2012 a Judecătoriei Jibou ca fiind apel.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței civile în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului (f. 3 și 15, 16).În motivare se arată că prin servitutea stabilită este afectat dreptul de proprietate al apelantului, acesta nu mai are posibilitatea de extindere imobiliară. Se arată că a solicitat fie vânzarea grădinii din spatele proprietății apelantului, fie ca reclamantul să cumpere înapoi proprietatea pârâtului apelant.
Mai arată că i s-a distrus poarta și cei doi stâlpi din piatră, că s-au distrus anexele gospodărești care au existat pe porțiunea de drum, au fost distruși pomi și a fost mutat garajul care separă cele două grădini.
antul susține că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite . Hotărârea dată în acțiunea în prestație tabulară nu a făcut decât să consfințească înțelegerea părților, iar crearea locului înfundat se datorează faptului că antecesorul reclamantului a înțeles să vândă în acest mod.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefundat. Se arată că proprietatea sa nu are acces la calea publică, cea mai scurtă cale de acces fiind peste terenul pârâtului (f. 9).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și a dispozițiilor art.
294 și art. 295 C.proc.civ., instanța reține că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că terenul, proprietatea reclamantului, nu are în prezent nicio ieșire la drumul public. Prin urmare, acesta poate solicita instituirea unei servituți de trecere pentru a avea acces la terenul său.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, efectuat în cauză, terenul reclamantului are caracterul de loc înfundat, iar cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare cale de acces - pentru fondul dominat - este terenul cu nr. cadastral 180/2, proprietatea pârâtului .
Pârâtul - apelant a arătat expres în fața instanței de fond că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, așa cum rezultă din mențiunile încheierii de la fila 143. Pe de altă parte, din raportul de expertiză rezultă că expertul a răspuns obiectivelor expertizei, pârâtul opunându-se inițial efectuării acesteia (fila 107, 125 și 131).
Porțiunea de teren pe care reclamantul va avea drept de trecere către terenul său va rămâne în continuare proprietatea pârâtului, care, la rându-i, nu poate să îngrădească folosința servituții.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut corect că pârâtul nu a sesizat instanța cu vreo cerere în stabilirea unor despăgubiri pentru prejudicii aduse prin instituirea servituții de trecere, iar principiul disponibilității obligă instanța să se pronunțe numai asupra cererilor cu care a fost expres învestită. Prin urmare, pârâtul se poate adresa instanței, în condițiile legii, cu o acțiune separată, în conformitate cu art. 616 și 619 Cod civil.
La fel, față de susținerile apelantului cu privire la vânzarea imobilului, tribunalul va reține că instanța de fond nu a fost legal învestită cu vreo cerere în acest sens.
Instanța va reține că sistarea indiviziunii între cele două proprietăți s-a efectuat prin Decizia T. ui S. nr.425/_, în chiar varianta propusă de G. e V. - căruia i s-a atribuit suprafața de 1000 mp situată pe întreg frontul stradal, cu casa și anexele aferente, iar reclamantului S. I. i-a fost atribuită suprafața de 4000 mp situată între vecinii G. e V., Unguraș Augustin, Nechita Zaharie și Unguraș V., conform raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul Tarcea I., astfel că referirile apelantului la crearea de către reclamant a locului înfundat nu sunt întemeiate.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale cu privire la dreptul de servitute pretins, astfel că, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de pârâtul G. e V. împotriva sentinței civile nr. 295 din_ a Judecătoriei Jibou va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul G. E V. împotriva sentinței civile nr. 295/2013 a Judecătoriei Jibou.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. C. | N. | -C. C. | V. | V. |
Red./Dact/DC/DC/_ /4 ex.
Jud. fond. G. M.
| ← Decizia civilă nr. 3680/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 273/2013. Servitute → |
|---|
