Decizia civilă nr. 2735/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2735/R/2013
Ședința publică din 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V. GREFIER: C. B.
S-a luat | în examinare - pentru | pronunțare - apelul formulat de |
reclamanții T. | V. C. și M. C. | împotriva deciziei civile nr. 1729 |
din 20 aprilie 2012 al Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr. _
, privind și pe intimații D. D., RUS A., U. A., U. A. D.
, având ca obiect succesiune.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 16 mai 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 mai 2012.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1756 din 7 februarie 2011 a Judecătoriei C. -
N., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T. V. C. si M. C., împotriva pârâților D. D., Rus A., U. A., U.
A. D. (aceasta din urmă prin reprezentant legal U. V. ).
În consecință, s-a constatat că, din masa succesorala rămasa după defuncta Puica Ida, decedată la data de_, face parte imobilul apartament nr. 4 din str. Horea nr. 54, C. -N., intabulat in C.F. individuală nr. 1. C. -N., nr. top 9871/2/IV.
S-a constatat că pârâta de rândul 3, U. A., este moștenitoarea, in calitate de fiică, a defunctului U. M. Costel și că, din masa succesorală rămasă după acesta, face parte cota de ¼ parte moștenită de defunct prin Certificatul de moștenitor nr. 61/2003 eliberat de BNP Petrean L.
S-a constatat că pârâta de rândul 4, U. A. D., este moștenitoare, în calitate de fiică a defunctului U. Alexandru, decedat la data de_ și că, din masa succesorală rămasă după acesta, face parte cota de ¼ parte moștenită de defunct prin Certificatul de moștenitor nr. 61/2003 eliberat de BNP Petrean L. .
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtelor să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament nr. 4 din str. Horea nr. 54, C. -N., întabulat în CF nr. 1., nr. top 9871/2 IV sau hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare- cumpărare, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de_, certificata de Cab. Ind. av. C. Gorcea.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act de faptul că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Considerente
Din copia CF depusă la dosarul cauzei, rezultă că imobilul în cauză a aparținut defunctei Puica Ida, decedată la data de_, la data decesului făcând parte, prin urmare, din masa succesorală a acesteia.
Din certificatele de moștenitor și din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta de rândul 3, U. A., este moștenitoarea in calitate de fiica a defunctului U. M. Costel și că, din masa succesorală rămasa după acesta face, parte cota de ¼ parte moștenită de defunct și că pârâta de rândul 4, U. A. D., este moștenitoarea, in calitate de fiică a defunctului U. Alexandru, decedat la data de_ și că din masa succesorală rămasă după acesta face parte cota de 1/4 parte moștenită de defunct prin Certificatul de moștenitor nr. 61/2003 eliberat de BNP Petrean
L. .
Prin Sentința civilă nr. 1072/_, devenită irevocabilă prin respingerea apelului și recursului formulate ulterior, s-a statuat cu putere de lucru judecat că, la data de_, defuncta Puica Ida a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1.
, situat în C. -N., str. Horea, nr. 54, ap. 4, jud. C. . S-a stabilit, de asemenea, că respectivul act a fost încheiat în condițiile lipsei de discernământ a defunctei.
În afară de actul încheiat la data de_, defuncta Puica Ida a mai încheiat un act consemnat în înscrisul intitulat promisiune de vânzare- cumpărare, la data de_ .
Prin raportul de expertiză, s-a stabilit că nici la data respectivă defuncta Puica Ida nu avea discernământ. Concluzia raportului de expertiză se coroborează cu prezumția rezultată din faptul că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat că două săptămâni mai târziu, respectiv la data de_, defuncta Puica Ida nu avea discernământ. Din coroborarea acestor elemente, judecătoria a tras concluzia că nici la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare din data de_ defuncta Puica Ida nu avea discernământ.
Potrivit art. 1073 din Codul civil "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare";. Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una
dintre părți refuză ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract";. Din aceste articole rezultă că reclamantele au dreptul să solicite obligarea pârâtelor să oblige pârâtele să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare sau hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în baza promisiunii de vânzare- cumpărare încheiată la data de_, certificata de Cab. Ind. av. C. Gorcea.
Este adevărată susținerea reprezentantei reclamantelor că promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de_ nu a fost anulată și nici nu s-a cerut anularea acesteia. De asemenea, este corectă susținerea că lipsa discernământului se sancționează cu nulitatea relativă. Prin urmare, nefiind vorba de o nulitate absolută instanța nu o poate invoca din oficiu. De asemenea, prin încheierea din data de_, s-a reținut că, în speță, nu există putere de lucru judecat, întrucât, în dosarul nr._, nu s-a analizat validitatea promisiunii încheiată la data de_ .
Cu toate acestea, în analiza temeiniciei prezentei acțiuni, nu se poate face abstracție de ansamblul situației juridice existente între părți. Astfel, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, instanța competentă poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract, nefiind obligată să facă acest lucru, urmând să facă o aprecierea cu privire la justificarea pretențiilor reclamantelor.
Astfel, deși s-a reținut că sunt acte diferite, instanța de fond a observat că obiectul promisiunii din data de_, care a fost în mod irevocabil anulată, este identic cu cel al promisiunii care face obiectul prezentei cauze, încheiată cu două săptămâni anterior, la data de_ . Acest lucru demonstrează în ansamblu reaua-credință a numiților T. V. și T. S., care, la date foarte apropiate, au încheiat acte de vânzare- cumpărare cu o persoană lipsită de discernământ.
Diferența între cele două acte o constituie mențiunea referitoarea la prețul plătit. Având în vedere că actul încheiat la data de_ a fost anulat ca urmare a lipsei discernământului la data respectivă, instanța a constatat că acest act nu mai poate să aibă nici vreo forță probantă cu privire la plata către defuncta Puica Ida a sumei de 265.000.000 lei vechi. Având în vedere că o altă probă nu există cu privire la plata acestei sume de bani, instanța a reținut că aceasta nu a fost plătită defunctei Puica Ida sau succesorilor acesteia.
În consecință, având în vedere că la data de_ defuncta Puica Ida a semnat promisiunea de vânzare cumpărare fără să aibă discernământ, că reclamanții cu rea-credință au încheiat la interval de numai două săptămâni promisiuni de vânzare-cumpărare cu privire la același apartament cu o persoană lipsită de discernământ, că cea de-a doua promisiune încheiată cu privire la același imobil a fost anulată în mod irevocabil și că prețul stipulat în contract nu a fost plătit, instanța a apreciat că în speță nu se justifică obligarea pârâților la executarea antecontractului și nici pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 562 din 8 decembrie 2011 a Tribunalului C., apelul reclamanților a fost respins ca nefondat.
Considerente
Prin acțiunea ce face obiectul litigiului, reclamanții T. V. C. și T. S. au solicitat obligarea succesorilor promitentei-vânzătoare Puica Ida la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 4, situat în C. -NAPCOA, str. Horea nr. 54, înscris în CF
1. C., cu nr. topo. 9871/2/IV, sau în caz de refuz, sentința să țină locul contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe convenția denumită promisiune de vânzare-cumpărare încheiată la data de 31 octombrie 2001. Această promisiune de vânzare-cumpărare a fost succedată de o alta încheiată la data de_, având un conținut asemănător cu cea încheiată la_, mai puțin mențiunea referitoare la plata prețului, ce a fost cuprinsă în convenția din_ .
Convenția din_ a fost anulată irevocabil pentru lipsa discernământului promitentei-vânzătoare PUICA IDA.
Pentru a se dispune în acest sens, a fost administrată expertiză medico-legală, ce a concluzionat în sensul că promitenta-vânzătoare Puica Ida, prezentă la data de_, suferă demență vasculară, sechele A.V.C. ischemice, repetate în teritoriu carotidian și nu avea capacitatea de apreciere
critică, mai ales, asupra consecințelor juridice ce pot decurge din actul încheiat.
În dosarul de față, instanța a dispus administrarea expertizei medico- legale, pentru a stabili dacă la data încheierii promisiunii de vânzare- cumpărare din_, promitenta vânzătoare avea discernământul păstrat.
Prin raportul de expertiză întocmit de I.M.L C., aflat la filele 71-72 dosar fond, s-a formulat concluzia că, la data încheierii convenției, promitenta vânzătoare avea discernământul abolit. Bazându-se pe această probă, prima instanță a concluzionat în mod corect că promitenta- vânzătoare Puica Ida nu avea discernământ la data de 31 octombrie 2001, când s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare în discuție, lipsa discernământului afectează validitatea consimțământului acesteia, făcând incidente dispozițiile art. 948 pct. 2 C. pr. civ.,
Nevalabilitatea consimțământului atrage nevalabilitatea convenției, or un act invalid nu poate constitui temei al acțiunii în executare silită atipică a promisiunii de vânzare-cumpărare.
Din această perspectivă acțiunea reclamanților a fost în mod corect respinsă.
În schimb, concluzia instanței referitoare la plata prețului, cu motivarea dată, este greșită.
Chiar anulat, prin aplicarea principiului conversiunii actelor juridice civile, aceasta poate avea valoarea unei chitanțe, care să confirme plata prețului.
Înscrisul nu a fost încheiat exclusiv de către părți, ci el a fost semnat de avocatul propus de promitenta-vânzătoare, avocat C. Gorcea, care a atestat identitatea părților, conținutul și data actului.
Această certificare de către avocat dă credibilitate înscrisului.
Prin cele arătate mai sus nu vrem neapărat să arătăm că actul probează plata prețului, căci este posibil ca prețul să nu fi fost achitat la momentul încheierii actului, în prezența avocatului, și atunci, neavând un observator obiectiv, mențiunea promitentei-vânzătoare că a primit suma de 265.000.000 ROL, dată fiind starea ei psihică, nu face singură dovada plății prețului.
Sunt însă indicii serioase că această plată a avut loc, căci reclamanții dispuneau de banii necesari, vânzând la rândul lor un apartament pentru a- l achiziționa pe cel în discuție.
Realitatea plății prețului se poate dovedi, însă, prin alte mijloace de probă, însă nu se poate concluziona pur și simplu, fără a lămuri pe deplin acest aspect, că prețul nu s-a plătit deoarece promisiunea din_, anulată fiind, nu mai are nici o valoare probatorie.
Aspectul nu este lipsit de relevanță, căci, pe o concluzie insuficient fundamentată nu se poate lua dreptul promitenților-cumpărători de a avea la rândul lor restituirea prețului achitat. Chiar dacă este cuprins numai in considerentele sentinței, aspectul reținut de instanță, tranșat irevocabil, poate fi opus promitenților-cumpărători sau succesorilor acestora cu putere de lucru judecat.
Astfel, înlăturând motivarea instanței de fond legată de neplata prețului, tribunalul a apreciat ca fiind temeinică și legală soluția respingerii acțiunii, nevalabilitatea convenției fiind un suficient temei pentru această soluție. Din acest motiv, a apreciat că este inutil să lămurească în acest litigiu plata prețului.
Primul recurs
Prin decizia civilă nr. 1729 din_ a Curții de Apel C., recursul reclamanților a fost respins ca nefondat .
În considerentele acestei decizii, curtea reține că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 31 octombrie 2001 între aceștia, ca promitenți-cumpărători și Puica Ida, ca promitent-vânzător, nu a fost anulată în cadrul unei proceduri judiciare și nici nu a fost lăsată fără efecte, în condițiile legii, prin voința părților contractante ori a succesorilor defunctei Puica Ida.
Rezultă, așadar, că această promisiune de vânzare-cumpărare trebuie socotită un act juridic care și-a păstrat vocația de a produce, în limitele și condițiile stabilite de lege, efecte juridice.
În măsura în care, invocându-se lipsa discernământului promitentei- vânzătoare Puica Ida, s-ar fi promovat în termen legal o acțiune în justiție de către persoanele interesate, cerându-se și obținându-se anularea actului juridic încheiat la data de 31 octombrie 2001, acesta putea fi astăzi socotit un act juridic invalid, deci lipsit de puterea de a produce efecte juridice specifice naturii sale.
Dintr-o asemenea perspectivă, critica formulată de recurenți a fost apreciată întemeiată, instanța de apel statuând în mod greșit, în considerentele deciziei, că promisiunea de vânzare-cumpărare sus-evocată este un act juridic care nu poate constitui un just temei al acțiunii în executarea silită atipică. Lipsa de discernământ a uneia dintre părțile contractante nu atrage, prin ea însăși, nevalabilitatea actului juridic, ci doar în măsura în care este valorizată, ca motiv de nulitate relativă, pe calea unei acțiuni civile în anularea actului.
Pe de altă parte, însă, curtea înțelege a observa că o promisiune de vânzare-cumpărare precum cea încheiată la data de 31 octombrie 2001 între reclamanți și Puica Ida este un act juridic sinalagmatic, fiecare dintre părți dobândind drepturi și asumându-și obligații. Astfel fiind, când una dintre părți nu își execută sau nu poate face dovada că și-a executat (căci pentru judecător ceea ce nu este dovedit este ca și inexistent) propriile obligații contractuale, ea nu poate pretinde obligarea celeilalte părți la a-și executa obligațiile ce-i revin, evidente rațiuni de echitate justificând această soluție
legală.
În procesul de față, reclamanții erau datori a face dovada faptului că și- au îndeplinit, față de promitenta-vânzătoare Puica Ida, obligațiile de plată a prețului imobilului obiect al promisiunii, înțeleasă ca și condiție necesară pentru admiterea prezentei acțiuni.
Curtea a avut în vedere că, pentru a dovedi plata prețului în sumă de 265.000.000 lei ROL (în condițiile în care, potrivit convenției din 31 octombrie 2001, el trebuia plătit până la data de 10 noiembrie 2001), reclamanții s-au prevalat de clauza cuprinsă într-o altă convenție încheiată între ei și Puica Ida cu privire la același imobil, și anume promisiunea de vânzare-cumpărare din data de 14 noiembrie, clauză potrivit căreia "subsemnații cumpărători promitenți declarăm că au achitat vânzătoarei promitente între prețul de 265.000.000 lei …";.
Convenția din data de 14 noiembrie 2001 a fost, însă, anulată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1072 din 09 februarie 2007 a Judecătoriei C.
-N., pronunțată într-un proces anterior, reținându-se lipsa de discernământ a promitentei Puica Ida la data încheierii ei. Or, această anulare privește convenția în integralitatea ei, adică inclusiv clauza esențială privitoare la îndeplinirea obligației de plată a prețului, ceea ce înseamnă că reclamanții
erau ținuți, în prezentul proces, a face dovada plății prin alte mijloace de dovadă decât menționata clauză contractuală.
O asemenea dovadă nu a fost însă făcută, astfel că reclamanții, nefiind în măsură să probeze îndeplinirea propriei obligații, nu le pot pretinde pârâților să își îndeplinească, la rândul lor, obligația de a încheia un contract autentic de vânzare-cumpărare.
Acestea sunt motivele pentru care acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă, curtea a apreciat că, deși soluția de respingere a apelului este corectă, motivarea trebuie îndreptată potrivit celor de mai sus.
Curtea a respins recursul, lipsind motivele de nelegalitate care să justifice modificarea soluției la care instanța de apel s-a oprit prin dispozitivul deciziei pronunțate.
Contestația în anulare
Prin decizia civilă nr. 2 din 15 noiembrie 2012 a Curții de apel C., a fost admisă contestația în anulare formulată de reclamanții recurenți și decizii civilă nr. 1729/_ a aceleiași instanțe a fost anulată, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului.
În considerentele acestei decizii, curtea a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 318 teza I C. pr. civ., hotărârea pronunțată de instanța de recurs fiind rezultatul unei greșeli materiale constând în confundarea unor elemente esențiale din dosarul cauzei, respectiv a reținerii împrejurării că plata prețului nu a fost probată, fără a se observa completarea parțială a probațiunii în apel, ca și faptul că instanța de apel a respins cererea privind completarea cu alte probe, reținând că nu ține de obiectul cauzei.
Această greșeală se circumscrie noțiunii de greșeală materială, nefiind vorba de o greșeală de judecată, întrucât, din considerentele deciziei de recurs, rezultă că instanța de control judiciar nu valorizat, diferit sau identic, elementele din dosarul instanței de apel ținând de proba prețului, ci a omis cu totul să le observe.
Dacă instanța de recurs, apreciind, spre deosebire de instanța de apel, că proba prețului era esențială în soluționarea cauzei, ar fi discutat probațiunea administrată în apel (instanța de apel făcând o apreciere parțială a probelor privind acest aspect, deși finalmente le-a considerat inutile, acesta fiind motivul respingerii cererii de completare a probațiunii) sau respingerea completării probațiunii, greșeala ei ar fi fost, eventual, una de judecată, care nu mai putea constitui obiect al căii extraordinare de atac de retractare.
În realitate, instanța de recurs nu a observat deloc probele administrate în apel, respingerea cererii de completare a probațiunii ca inutilă, statuând doar că reclamanții nu au dovedit plata prețului, considerată esențială în soluționarea ultimului capăt de cerere, reclamanții fiind privați, involuntar, de posibilitatea de a discuta completarea probațiunii cu privire la acest aspect.
Pentru a li se acorda această posibilitate, fiind vorba de o greșeală materială în sensul art. 318 teza I C. pr.civ., în temeiul art. 320 C. pr.civ., curtea va admite contestația în anulare formulată de reclamanți, va anula decizia pronunțată în recurs și va stabili termen pentru rejudecarea recursului.
Rejudecarea recursului în urma admiterii contestației în anulare
Prin decizia civilă nr. 4/R/17 decembrie 2012 a Curții de apel C., a fost admis recursul declarat de reclamanții T. V. C. și M. C. împotriva deciziei civile nr. 562 din_ a Tribunalului C. pronunțată în
dosarul nr._, ce a fost casată și apelul reținut spre rejudecare în vederea completării probațiunii.
Considerente
Așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate asupra contestației în anulare, anularea deciziei pronunțate în recurs a avut în vedere greșeala materială a instanței de recurs referitoare la considerentele vizând proba plății prețului, nu și cele referitoare la valabilitatea sau anulabilitatea promisiunii de vânzare cumpărare din_, aceste aprecieri neconstituind obiect al contestației în anulare și rămânând, astfel, irevocabile.
Tot irevocabile au rămas statuările privind considerarea ca esențială a împrejurării referitoare la plata sau neplata prețului, nici acest aspect neconstituind obiect al contestației în anulare, fiind vorba de o dezlegare în drept și nu de o greșeală materială.
Greșeala materială s-a referit strict la proba prețului, instanța de recurs considerând acest element esențial (pentru soluționarea apărării de fond vizând excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâți prin întâmpinarea depusă la f. 32-33 din dosarul primei instanțe), are obligația de a discuta probațiunea, sub acest aspect recursul fiind fondat, în condițiile în care instanța de apel în mod greșit a respins suplimentarea probațiunii, considerând-o inutilă, raportat la greșita dezlegare în drept dată de ea, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Decizia nu poate fi, însă, modificată, impunându-se suplimentarea probațiunii cu alte probe decât înscrisurile, ceea ce nu se poate face decât ca urmare a casării hotărârii, conform dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. pr. civ., casare cu reținere, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului, nefiind o situație de casare cu trimitere din cele prev. de alin. (5).
Rejudecarea apelului în urma casării cu reținere din recurs
În ceea ce privește plata prețului, curtea reține că promisiunea din_ consemnată într-un înscris sub semnătură privată nu poate constitui dovadă a plății prețului, pentru că a fost anulată irevocabil, reținându-se lipsa discernământului promitentei vânzătoare. Dacă nu avea discernământul necesar să se oblige, nu avea nici discernământul necesar să primească o plată (plata fiind un act juridic).
Se ridică legitim întrebarea, pusă de instanța de rejudecare în discuția părților în temeiul art. 129 alin. 4 C. pr. civ., dacă, într-o astfel de situație, fiind atrasă o răspundere extracontractuală, pentru repunerea părților în situația anterioară, respectiv în vederea restituirii prestațiilor, nu ar fi admisibilă proba cu martori și că, aplicând același raționament, aceasta nu ar deveni admisibilă și în speță, când se pune problema executării contractului, fiind înlăturată apărarea privind anulabilitatea acestuia pentru lipsa discernământului, această probă fiind singura care ar putea dovedi plata prețului. În realitate, dacă părțile ar fi încheiat actul în formă autentică în fața notarului și prețul ar fi fost achitat în aceste condiții, fiind vorba de constatări personale ale agentului instrumentator, lipsa discernământului părții nu lăsa fără suport probator plata prețului.
S-a afirmat de către reclamanți că pârâta D. D. ar fi recunoscut în fața tribunalului faptul că a știut că prețul a fost achitat de antecesorii reclamanților către promitenta vânzătoare, antecesoarea acestei pârâte, doar că acest lucru nu a fost consemnat în încheierea de ședință. Curtea a solicitat reclamanților să formuleze cerere de îndreptare a erorii materiale în sensul completării încheierii cu mențiunea omisă, în temeiul art. 281 C. pr.
civ. Curtea, la rândul ei, a luat un supliment de interogatoriu acestei pârâte, în rejudecarea apelului după casare.
Prin încheierea din_, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți privind îndreptarea erorii materiale din încheierea ședințelor publice din_ și_, reținând că pârâta intimată a susținut doar că promitenții cumpărători au și alți moștenitori, respectiv că mai există încă un moștenitor în afara celor doi reclamanți și că acest moștenitor ar fi luat toți banii promitentei vânzătoare, mama pârâtei intimate, fără a indica, însă, proveniența acestor bani, bunăoară că ar reprezenta prețul imobilului obiect al prezentului litigiu.
Aceleași susțineri au fost reluate și în răspunsurile la suplimentul de interogatoriu luat acestei pârâte la termenul de judecată din_ (f.101- 104), aceasta arătând că a fost cu mama sa la avocat în ziua în care a fost
încheiată promisiunea de vânzare (a doua, ce consemnează plata întregului preț), însă nu a asistat la discuțiile dintre părți, la vreo plată a unui preț sau rest de preț, la redactarea și semnarea actului și că nu știe din ce bani a fost achitat creditul pentru apartament pentru a fi radiată ipoteca anterior încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare promis.
Pentru că reclamanții au susținut că pârâta ar fi cunoscut faptul că ipoteca a fost radiată întrucât s-a achitat creditul pentru cumpărarea apartamentului de la stat și că chiar pârâta intimată D. D. ar fi înregistrat la biroul de carte funciară o cerere de radiere în numele mamei sale, depusă la f. 105 din dosar, în vederea verificării sincerității răspunsurilor acesteia, ea a fost întrebată dacă recunoaște scrisul și semnătura, aceasta afirmând că nu-i aparțin. În aceste condiții, s-a procedat, în temeiul art. 177-179 C. pr. civ., la o verificare de scripte, pârâta fiind obligată să scrie sub și să semneze sub dictarea președintelui (f. 107) și să depună scripte de comparație necontestate de părți, respectiv înscrisuri reprezentând cereri formulate de aceasta în alte dosare (f.121-122, 135-136). Din compararea scrierii și semnăturii, curtea s-a considerat lămurită în sensul că acestea nu aparțin pârâtei, întrucât, deși există unele asemănări în ceea ce privește cifrele 6 și 8, precum și, pe alocuri, litera s, majoritatea caracterelor scrisului diferă, a se vedea lit. j, N, f, r, m, n etc.
În aceste condiții, nefiind dovedită lipsa de sinceritate a pârâtei în formularea răspunsurilor la interogator, pentru ca, aplicându-se dispozițiile art. 225 C. pr. civ., să devină admisibilă proba cu martori, curtea a respins solicitarea reclamanților privind administrarea probei testimoniale.
Înstrăinarea unui alt apartament de către promitenții cumpărători cu puțin timp înainte de data încheierii promisiunii nu poate constitui un fapt conex care singur sau să nască prezumția că, din prețul acelui imobil a fost achitat cel al imobilului obiect al prezentului litigiu.
Din toate aceste considerente, curtea apreciază că nici în rejudecarea apelului după casarea cu reținere nu s-a dovedit plata prețului și, dând eficiență apărării de fond formulată de pârâtă privind excepția de neexecutare a contractului, va menține soluția primei instanțe de respingere a cererii de executare silită a antecontractului, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. 4 și art. 296 C. pr. civ., să respingă apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. V. C. și M. C. împotriva sentinței civile nr. 1756 din_ a Judecătoriei C.
-N., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | C. | M. V. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. B.G. Zdrenghea
| ← Decizia civilă nr. 1065/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 682/2013. succesiune → |
|---|
