Decizia civilă nr. 2887/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2887/R/2013
Ședința publică din 30 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții B. P. și B. L., împotriva deciziei civile nr. 26/A/_ din dosarul nr._ a T. ului C.
, privind și pe intimații A. O. R. A V., F. ȘI C. ULUI, S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect constatare nulitate act juridic-revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții B. P. și B. L.
, asistați de avocat Dumitrașcu C., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul intimatei A. O. R. a V., F. și C., avocat Bujiță Aurel cu împuternicire avocațială la dosar, precum și doamna consilier juridic Botar D. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 mai 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat
C. Local al M. C. -N., întâmpinare prin care solicită admiterea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanții părților.
La data de 24 mai 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei A. O. R. a V., F. și C., o întregire a
întâmpinării, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul recurenților.
Reprezentantul recurenților solicită ca intimata A. R. a V., F. și C. să fie decăzută din dreptul de a depune "întregirea întâmpinării"; în condițiile în care la termenul anterior cauza s-a amânat strict pentru studierea întâmpinării depuse la dosar în ședință publică. Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 326 raportat la art. 308 alin. 2 și art. 103 C.proc. civ., având în vedere că motivele de recurs au fost comunicate pentru primul termen de judecată, iar sancțiunea care se impune este ceea a neluării în considerare a întregirii înbtâmpinării sau luarea acesteia în considerare ca și concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei A. O. R. a V., F. și C., avocat Bujiță Aurel solicită ca înscrisul depus la dosar și intitulat "întregirea întâmpinării"; să fie avut în vedere ca și concluzii scrise întrucât este vorba despre o dezvoltare a întâmpinării și nu despre o întâmpinare propriu zisă.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului reclamanților recurenți, raportat la art. 294 C.proc. civ., să își exprime punctul de vedere asupra faptului că cererea de revizuire înregistrată în anul 2011 a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C.proc. civ., iar în declarația de apel s-au invocat și dispozițiile art.322 pct. 10, respectiv dacă consideră că raportat la dispozițiile invocate este admisibil sau nu acest lucru.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că din lecturarea dosarului de fond rezultă că cererea de revizuire a fost formulată inițial pe motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.pr.civ. La fila 42 din acest dosar, ulterior
apariției deciziei pronunțate de către Curtea Constituțională, revizuienții personal au depus o cerere completatoare a cererii inițiale. Cererea de revizuire a fost deci întemeiată atât pe prevederile art. 322 pct. 5 cât și pe cele ale art. 322 pct. 10, cererea de la fila 42 fiind bazată pe apariția deciziei Curții Constituționale nr. 615/_ .
În ce privește dispozițiile art. 294 C.proc. civ., apreciază că acesta nu se aplică în prezenta cauză.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat, casarea în totalitate a deciziei civile nr. 26/A/2013 a T. ului C. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
În ce privește primul motiv de recurs încadrat în prevederile art.304 pct. 9 C.proc. civ., acesta este incident raportat la greșita soluționare a excepției de nulitate datorată nesemnării încheierii de ședință din 09 iulie 2012.
Apreciază că în această materie sunt incidente prevederile art.147 C.proc civ. potrivit cărora, mersul dezbaterilor, apărărilor și susținerile părților, compunerea instanței vor fi consemnate într-o încheiere de ședință care va fi semnată de judecători și grefier. Conform practicii judiciare, nesemnarea echivalează cu neîntocmirea acestei încheieri, aceasta fiind lovită de nulitate.
Un alt doilea motiv de recurs este unul de ordine publică, decizia atacată fiind dată cu nesocotirea principiului contradictorialității având în vedere că s-a reținut inadmisibilitatea prevăzută de art.281 2aC.proc. civ. fără a fi pus în discuție acest aspect, motiv circumscris prevederilor art.304 pct. 5 C.proc. civ.
Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
O altă critică privește nemotivarea deciziei atacate în raport de soluția dată motivului dezvoltat sub pct. 2 din memoriul de apel, atrăgând nulitatea hotărârii în temeiul art.304 pct. 7 C.proc. civ. raportat la art.261 pct. 5 C.proc. civ. În cauză, deși instanța de apel a pronunțat o soluție de respingere a apelului, este notabil că toate susținerile din motivele de apel dezvoltate la pct. 2 nu au fost cercetate, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 5 teza II C.proc. civ.
Consideră că s-au aplicat greșit prevederile art.322 pct. 5 C.proc. civ., având în vedere că potrivit art.322 alin. 1 pct. 5 C.proc. civ. hotărârile pot fi atacate cu revizuire, dacă după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, aceste prevederi legale fiind incidente în cauză.Contrar soluției pronunțate, apreciază că se poate revizui sentința civilă nr. 3877/2007 a Judecătoriei C. -N. invocând sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C.
-N., ca act nou, ivit după pronunțarea hotărârii din anul 2007.
Reprezentantul intimatei A. O. R. a V., F. și C. solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 26/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj întrucât cererea de revizuire formulată nu este admisibilă și nu se încadrează în prevederile art. 322 C.proc. civ.
Deși recurenții au încercat să-și încadreze demersul pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc. civ., apreciază că această încadrare este una formală, condițiile de fond ale acestui text de lege nefiind îndeplinite.
Cele dispuse prin sentința nr. 9469/2011 a Judecătoriei C. -N. nu sunt determinante pentru schimbarea soluției și nu ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții, întrucât nu atestă o altă situație decât cea reținută de instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă cu revizuire.
În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct. 10 din codul de procedură civilă apreciază că instanța a acordat posibilitatea părților de a pune concluzii în fond asupra tuturor aspectelor pe care le-au considerat necesare a le dezbate și în urma acestor dezbateri contradictorii și-a formulat convingerea că nu se poate analiza în calea de atac a apelului omisiunea instanței de fond de a se pronunța pe anumite motive de revizuire.
În ce privește nulitatea sentinței pentru faptul că încheierea de ședință din data de_ nu a fost semnată, considerentele instanței de apel raportat la acest subiect sunt în acord cu dispozițiile legii, în sensul că o încheiere de ședință preparatorie, chiar dacă ar fi nulă pentru nesemnarea ei, nu ar avea nicio înrâurire asupra soluției pronunțate prin sentința care dezleagă fondul pricinii.
Reprezentanta intimatei A. O. R. a V., F. și C. consilier juridic Botar D. C., solicită respingerea recursului ca inadmisibil, menținerea deciziei civile nr. 26/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În opinia sa nesemnare încheierii de ședință din data de 9 iulie 2012, întemeiată pe prevederile art.304 pct. 9 C.proc. civ., este un motiv de nulitate și nu motiv de revizuire, însă în mapa de ședință această încheiere este semnată.
În ce privește retrocedarea imobilului situat în str. I. nr. 14, aceasta s-a făcut în temeiul legilor speciale care guvernează retrocedarea către cultele religioase legal constituite din România a bunurilor care li s-au confiscat în mod abuziv. Decizia 308/2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare este definitorie în acest sens, prin aceasta hotărându-se că întreg imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, însă deposedarea fostului proprietar a fost abuzivă.
C U R T E A
Prin cererea formulată revizuienții B. | P. și soția B. | L. | au solicitat în |
contradictoriu cu intimații A. O. R. | a V., F. | și C. | , S. Român, |
prin C. Local al M. C. -N., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, în baza disp. art. 323 CPC rap. la art. 322 alin. 1 pct.5 CPC să se admită cererea de revizuire, și pe cale de consecință să se dispună schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3877/2007, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, rejudecând, să se dispună admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei-intimate
A. O. R. a V., F. și C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul cu privire la apartamentul nr. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud. C. și, pe cale de consecință să se respingă acțiunea introductivă de instanță sub toate petitele și să se admită acțiunea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 15637/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții B.
P. și soția B. L. în contradictoriu cu intimații A. O. R. a V., F. și C. și S. Român prin C. local C. -N. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta A. O. R. A V., F. ȘI C. ULUI, în contradictoriu cu pârâții B. P., B. L. și S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N. și în consecință s-a constatat preluarea abuzivă de către S. Român a imobilului situat în C. -N., str. I. nr. 14, jud. C. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3 0020/_, încheiat între pârâții B. P. și B. L. cu S. Român prin SC CONSTRUCTARDEALUL SA C. -N. .
S-a dispus rectificarea CF nr. 1. C. -N. în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților B. P. și B. L. prin încheierea nr.2046/_ și al restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al S. ui Român.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acestora și excepția prescripției extinctive a dreptului lor de a solicita rectificarea CF.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B. P. și B. L.
.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul situat în C. -
, str. I. nr. 14, înscris inițial în CF nr.8708 C. -N., nr.top 742, a constituit proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române a V., F. și C. .
În baza cererii nr. 26150/IV/466 din_ a Sfatului P. ular al Orașului C., imobilul a fost transcris în CF nr. 23522 C. -N., în favoarea S. ui R., ulterior fiind dezmembrat in mai multe apartamente, din care apartamentul nr. 2 cu nr.top nou 742/1 /II compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 2 băi, 2 holuri, 1 verandă și garaj, a fost înstrăinat numiților B. P. și B. L., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30189/_ .
O. R. a V. F. și C., a formulat cerere de retrocedare a imobilului situat în C. -N., str. I. nr. 14, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000.
Prin decizia nr. 308/_, Comisia Specială de Retrocedare a hotărât că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, dar deposedarea fostului proprietar a fost abuzivă, motiv pentru care i-a retrocedat în natură reclamantei apartamentele nr. 1,3,5,6,7,8 și 9. In ceea ce privește apartamentele din imobil care au fost înstrăinate de către S. Român, s-a suspendat procedura administrativă, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Prin aceiași sentință s-a reținut că apartamentul în litigiu a fost vândut numiților B. P. și B. L., în temeiul Legii nr. 112/1995, or obiect al acestui act normativ puteau face numai imobilele cu destinația de locuințe preluate de la persoanele fizice, iar nu de la persoanele juridice, așa cum a fost imobilul în care este situat ap.nr.2, în litigiu. Potrivit art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul acestei ordonanțe, sunt lovite de nulitate absolută, dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare al data înstrăinării. S-a reținut că buna-credință a pârâților nu poate fi luată în considerare, deoarece prevederile Legii nr. 112/1995 sunt extrem de clare și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Din lecturarea extrasului de carte funciară, se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care S. Român a preluat imobilul, iar prin art.25 din Legea nr. 112/1995, s-a prevăzut că prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul acestei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989.
Sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N. a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C. , - prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. O. R. a V.
, F. și C., de pârâții B. P. și B. L., precum și de pârâtul S. Român prin C. local al municipiului C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3877/0_ a Judecătoriei C. -N., - iar ulterior irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. și prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. și respectiv, de pârâții B. P. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care a menținut-o.
Prin prezenta cerere de revizuire, formulată în termenul legal, revizuienții au solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N. pe de o parte pe considerentul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei-intimate A. O. R. a V., F. și
C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin
S.C. Construct Ardealul cu privire la apart. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud.
C. iar pe de altă parte pe considerentul aplicării dispoz. art. 322 alin. 1 pct. 5 CPC, invocând ca temei sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C. -N., ca act nou, ivit după darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după pronunțarea acestei sentințe.
Cererea de revizuire este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al intimatei A.
O. R. a V., F. și C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul cu privire la apart. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud. C. instanța a reținut următoarea stare de fapt.
Această excepție a fost invocată de către revizuienții B. P. și L. și în recursul declarat împotriva Deciziei Civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C.
, revizienții susținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, fiind prezente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. În recursul formulat au arătat că dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare nr. 30020/1996 formulată la data de_, era prescris la data de _
. În acest sens au invocat deciziile nr. l620/R/2006 a Curții de Apel C. și nr. 331/A/2008 a T. ului C. . Au arătat cu aceea ocazie că A. a formulat o singură cerere de restituire a imobilului în litigiu la data de_, în termenul reglementat de OUG nr. 184/2002, dar nu a formulat și o cerere de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în termenul de 6 luni prevăzut de acest act normativ și nici în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr.48/2004, ci abia la data de_ . Legea nr.247/2005 a instituit un nou termen de prescripție a exercitării dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, dar numai pentru persoanele care au formulat cereri de retrocedare în temeiul acestei legi, termen ce nu este aplicabil situațiilor născute sub imperiul OUG nr.94/2000, în caz contrar i s-ar conferi legii caracter de retroactivitate.
Prin Decizia Civilă nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C., irevocabilă, cu privire la această excepție s-a reținută că: inițial, prin art.VI alin.(4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrise în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență (text abrogat prin art.VI al Titlului II din Legea nr.247/2005). Ulterior, prin art.II din Legea nr.48/2004, s-a stabilit dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art.VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi. În fine, prin art. III al Titlului II al Legii nr.247/2005, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art.41din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi. Legea nr. 247/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I din 22 iulie 2005, iar conform art.78 din Constituția României, Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau de la o dată
ulterioară prevăzută în textul ei. Aceasta înseamnă că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare se putea formula de cultele religioase până la data de 25 ianuarie 2006, or în speță acțiunea a fost înregistrată la data de 8 decembrie 2005, așadar înăuntrul termenului de prescripție extinctivă.
Astfel, prin această decizie irevocabilă instanța de recurs a reținut - cu privire la excepția prescripției - că în cauză nu este vorba de situații juridice născute sub imperiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, asa cum au susținut pârâții B., respectiv de un conflict de legi în timp, ci de termene succesive stabilite prin legi distincte.
De asemenea, ulterior, prin cererea înregistrată sub Dosar nr._ la Curtea de apel C. revizuienții B. P. și L. au formulat o cerere de revizuire a Deciziei Civile nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C., invocând același temei, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune al Arhiepiscopiei privind acțiunea în constatare nulității contractului de vânzare-cumpărare, arătând că la data de_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005, prin Decizia nr. 1352/2008.
Prin Decizia Civilă nr. 900/R/2009 pronunțată la data de_ de Curtea de Apel C. în Dosar nr._ a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienți, reținându-se în esență că, Curtea Constituțională nu poate fi asimilată unei instanțe de judecată chemate să pronunțe o hotărâre dintre acelea la care se referă art. 322 pct. 5 C.pr. civilă precum și faptul că nu pot fi admise susținerile revizienților potrivit cărora dispoz. art. 322, pct. 5 teza finală C.pr.civilă ar viza și hotărârile Curții constituționale, întrucât astfel s-ar ajunge, implicit, la situația ca dispozițiile declarate neconstituționale să își piardă forța normativă și pentru trecut iar nu doar pentru viitor.
În consecință, instanța având în vedere aspectele reținute prin deciziile civile irevocabile anterior menționate, nu a mai analizat excepția prescripției dreptului la acțiune susținută din nou de revizienții B. și prin prezenta cerere de revizuire, în considerentele căreia însă nu menționează nici măcar temeiul invocării acestei excepții.
Printre motivele prezentei cereri de revizuire, revizuienții susțin aplicarea în prezenta cauză a dispoz. art. 322 alin. 1 pct. 5 CPC, invocând ca temei sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C. -N., ca act nou, ivit după darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după pronunțarea acestei sentințe.
Este real faptul că prin Sentința Civilă nr. 9469/2011, irevocabilă prin neapelare a fost admisă plângerea formulat de petenții B. împotriva Încheierii de cf nr. 81017/2010 dată de O.C.P.I. C., și în consecință s-a dispus anularea încheierii de cf nr. 1017/2010 cu consecința îndreptării erorii materiale din CF nr.8708 C., A+6, nr. topo 742 în sensul înscrierii corpului II de clădire cu 2 camere și nu cu 4 camere, cum din eroare era menționat.
Or, îndreptarea unei erori materiale din cartea funciară - cu atât mai mult cu cât rectificarea cărții funciare a avut ca obiect evidențierea de la un număr mai mare de camere la un nr. mai mic - nu poate avea nici un fel de înrâurire asupra unei sentințe civile irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 0020/_, contract ce a avut ca obiect întregul ap. nr. 2 din imobilul în litigiu indiferent de individualizarea concretă a acestuia sau de configurația efectivă.
Ireale sunt și susținerile revizuienților potrivit căror tocmai datorită acestei configurații greșit evidențiate în C.F., Decizia 308/_ a Comisiei Speciale de Retrocedare dată pe cale administrativă, asupra cererii de retrocedare a întregului imobil formulată de către Arhiepiscopie, a fost în sensul admiterii parțiale, adică
prin aceasta Comisia Specială de Retrocedare a retrocedat intimatei în natură apart. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 de la adresa I. nr. 14, fără apart. 2 - proprietatea lor.
Astfel, așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul Deciziei nr. 308/_ a Comisiei Speciale de Retrocedare, prin aceasta nu s-a respins cererea reclamantei de restituire a apartamentului nr. 2 situat în C. -N., str. I., nr. 14, ci a lăsat-o nesoluționată, în considerarea faptului că acest apartament făcea obiectul unui act de înstrăinare.
În consecință, această sentință civilă prin care a fost admisă o plângere împotriva încheierii de C.f și în consecință s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul îndreptării unei erori materiale cu privire la configurația reală a ap. nr. 2, nu poate constitui temei de schimbare a sentinței civile nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N., aspect lipsit de orice relevanță juridică în cauză.
Mai mult, așa cum s-a reținut fără nici o putere de tăgadă prin sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N., revizuienților li s-a închiriat și ulterior vândut apartamentul nr. 2 din imobilul în litigiu, evidențiat așa cum arăta la fața locului și nu așa cum era înscris eronat în C.F., respectiv cu două camere, același imobil - apartament cu două camere fiind ulterior restituit intimatei A., susținerile revizuienților fiind nu numai puerile dar și lipsite de orice suport probator, care rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Prin decizia civilă nr. 26/A din 17 ianuarie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins excepția nulității sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenții B. P. și L. împotriva sentinței civile nr. 15637 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Referitor la excepția nulității sentinței, tribunalul a constatat că în ședința publică din_ prima instanță a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de_, dispunând totodată acvirarea dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită. Încheierea pentru această ședință nu este semnată se judecător.
În conformitate cu dispozițiile art.105 alin.2 C.proc.civ. "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor";, iar potrivit art.106 alin.1 C.proc.civ. "anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare";.
Față de cele ce preced, tribunalul a considerat că în cauză nu se poate constata nulitatea sentinței din_ pentru nesemnarea încheierii de ședință din_, încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu prin care s-a dispus o singură măsură, de acvirare a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -
N., fiind vorba despre două acte de procedură distincte și care au o existență de sine stătătoare, astfel încât o eventuală anulare a încheierii de ședință nu poate atrage anularea sentinței.
Alta ar fi fost situația dacă în ședința din_ s-ar fi amânat pronunțarea hotărârii, încheierea urmând să facă corp comun cu hotărârea, nesemnarea încheierii atrăgând nulitatea sentinței, deoarece ar face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la cele întâmplate în ședința din_ ,
fiind astfel incidente dispozițiile art.297 alin.2 teza a II-a C.proc.civ.
În privința celui de-al doilea motiv de nulitate a sentinței, tribunalul a constatat că prin cererea inițială apelanții au solicitat revizuirea sentinței civile
nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N., invocând motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ.
Ulterior, apelanții au depus la dosar o cerere în care au arătat că înțeleg să solicite revizuirea sentinței și pentru motivul prevăzut de art.322 pct.9 C.proc.civ. (în realitate art.322 pct.10 C.proc.civ.), raportat la Decizia nr.615/2012 a Curții Constituționale.
În condițiile în care prima instanță nu a analizat în nici un mod cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281² alin.1 C.proc.civ., conform cărora "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii";.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.281²ª C.proc.civ. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281², tribunalul a constatat că în prezentul apel nu se poate invoca omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., apelanții având la dispoziție procedura prevăzută de art. 281² C.proc.civ.
Referitor la fondul cererii, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților";.
Așa cum s-a stabilit în doctrina juridică și în jurisprudență, în principiu înscrisul invocat trebuie să fi existat la data pronunță hotărârii a cărei revizuire se cere, înscrisurile constituite ulterior neputând servi drept temei al revizuirii. Pe cale de excepție, se acceptă că o hotărâre judecătorească pronunțată după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată într-o cerere de revizuire, ca act nou, dacă a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea irevocabilă a litigiului în care se cere revizuirea, întrucât hotărârea nu putea fi înfățișată în acel litigiu, în condițiile în care nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură să se servească de ea.
În speță, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus, întrucât sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N., a cărei revizuire se cere, a devenit irevocabilă la data de_, iar sentința civilă nr.9469/_ a Judecătoriei C. -N., de care se prevalează apelanții, a fost pronunțată în baza unei plângerii înregistrate la data de_, împotriva unei încheierii a OCPI C. pronunțată în privința unei cereri a apelanților din data de_, astfel încât această sentință nu poate fi considerată ca act nou în accepțiunea dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că sentința civilă nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N. constituie un act nou, tribunalul a considerat, la fel ca și prima instanță, că nu este determinantă și nu ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții dacă ar fi fost cunoscută de instanța care a pronunțat sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N. .
Astfel, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr.30020/_ privind imobilul situat în C. -N. str. I. nr.14, ap.2, cu nr.topo. 742/II, reținând în esență că acest imobil nu a aparținut unei persoane fizice, astfel încât nu putea fi înstrăinat în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, neavând nici o relevanță numărul de camere din corpul II de clădire, cu nr.topo. 742.
În ceea ce privește problema prescripției dreptului la acțiune, în apel s-a invocat Decizia nr.615/2012 a Curții Constituționale, insă, așa cum s-a arătat mai sus, în prezentul apel nu se poate analiza revizuirea întemeiată pe motivul
prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., privind declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale. Pe de altă parte, presupusul înscris nou de care se prevalează apelanții nu are nici o legătură cu problema prescripției dreptului la acțiune.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a respins excepția nulității sentinței și în baza art.296 C.proc.civ. a respins ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, acesta fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții B. P. și B. L. solicitând casarea deciziei civile nr. 26/2013 a T. ului C. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării apelului.
În motivare s-a arătat că decizia recurată este nelegală.
Primul motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. se referă la greșita soluționare a excepției de nulitate datorată nesemnării încheierii de ședință din_ . În această materie sunt incidente prevederile art. 147 C.pr.civ. Nesemnarea încheierii echivalează cu neîntocmirea acesteia, ori neîntocmirea încheierii constituie motiv de nulitate, sancțiune care rezultă din textul de lege indicat, finalitatea normei depășind interesul personal al părților, având un caracter imperativ, astfel că orice vătămare este prezumată în condițiile art. 105 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ. Vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii.
Din moment ce legea procesual civilă impune sub sancțiunea nulității semnarea oricăror încheieri de ședință, fără a distinge asupra caracterului acestora, contrar statuărilor instanței de apel și în cauza de față se verifică ipoteza aplicării prevederilor art. 147 C.pr.civ. coroborat cu art. 105 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ. și cu referire la art. 297 alin. 2 teza finală C.pr.civ.
Al doilea motiv de recurs privește pronunțarea deciziei cu nesocotirea principiului contradictorialității având în vedere că s-a reținut inadmisibilitatea prevăzută de art. 2812aC.pr.civ. fără a fi pus în discuție acest incident, motivul de recurs circumscriindu-se prevederilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ. Decizia instanței de apel este deci lovită de nulitate, nerespectarea principiului contradictorialității fiind sancționată cu nulitatea hotărârii.
Mai mult, noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ. judecătorul având îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiile procesului civil.
Aplicarea textului evocat de către tribunal nu se poate face, cererea de revizuire nefiind formulată sub forma unui petit principal și a unuia accesoriu, fiind dedusă judecății o cerere de revizuire întemeiată pe două motive, instanța soluționând cererea în sensul respingerii, fără a motiva însă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10 C.pr.civ.
O altă critică vizează nemotivarea deciziei atacate în raport de soluția dată motivului dezvoltat sub pct. 2 din memoriul de apel, atrăgând nulitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 7 C.pr.civ. raportat la art. 261 pct. 5 C.pr.civ. și cu referire la practica CEDO.
Deși a fost dedus judecății și motivul de apel dezvoltat referitor la apariția deciziei Curții Constituționale nr. 615/2012, prin soluția adoptată tribunalul refuză explicit analizarea acestui motiv de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 10 C.pr.civ.
În cauză deși instanța de apel a pronunțat o soluție de respingere a apelului este notabil că toate susținerile din motivele de apel dezvoltate la pct. 2 nu au fost cercetate așa cum prevede art. 261 pct. 5 teza a II-a C.pr.civ. Din această perspectivă cauza nu a fost soluționată în mod real potrivit garanțiilor
conținute de art. 6 din CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor decizorii și răspunsul său la argumentele principale ale revizuienților, potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civ. decizia recurată impunându-se a fi casată.
De asemenea, s-au aplicat greșit de către instanța de apel prevederile art.
322 pct. 5 C.pr.civ.
Practica judiciară anexată la dosarul de fond este unanimă în a aprecia că o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză, după judecarea dosarului care face obiectul revizuirii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., este un act nou.
Contrar soluției pronunțate sentința civilă nr. 3877/2007 a Judecătoriei C.
-N. se poate revizui în baza textului invocat având în vedere sentința civilă nr. 9469/2011 a Judecătoriei C. -N., act nou ivit după darea hotărârii din 2007 și care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții decât după pronunțarea acestei sentințe. Prin această din urmă sentință s-a admis plângerea formulată pe calea Legii nr. 7/1996 formulată de către revizuienții din această cauză împotriva încheierii de CF nr. 81017/2010. Încheierea a fost anulată, îndreptându-se eroarea materială din CF nr. 8708 C., nr.topo. 742 în sensul înscrierii corpului II de clădire cu două camere și nu cu 4 camere cum din eroare s-a menționat. Imobilul de pe str. I., nr. 14 are ulterior pronunțării sentinței civile nr. 9469/2011 o altă configurație sub aspectul numărului de camere.
În apărare, intimata A. O. R. A V., F. și C. ULUI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei civile nr. 26/2013 a T. ului C. ca legală și temeinică.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește primul motiv de recurs, nesemnarea încheierii de ședință din_, acesta este un motiv de nulitate, iar nu de revizuire, în mapa de ședință această încheiere fiind semnată.
Cu privire la componența apartamentului nr. 2 din str. I., nr. 14, și anume a numărului de camere, acest aspect nu poate fi considerat ca motiv de revizuire a unei hotărâri judecătorești.
Prin decizia nr. 308/2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare s-a hotărât că întreg imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, deposedarea fostului proprietar fiind abuzivă.
S-a formulat întâmpinare și de către intimatul C. LOCAL AL M. C.
-N. prin care s-a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 26/2013 a T. ului C., cu consecința modificării acesteia în sensul admiterii apelului, admițându-se cererea de revizuire. S-a precizat că intimatul este de acord cu cele arătate de către revizuienți.
La data de_ s-a depus la dosar de către intimata A. O. R. A V., F. și C. ULUI o întregire a întâmpinării, aceasta urmând a fi avută în vedere la soluționarea recursului ca și concluzii scrise, raportat la data depunerii acesteia la dosar și la poziția recurenților referitor la acest aspect.
Analizând recursul declarat de revizuienții B. P. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 26 din 17 ianuarie 2013 a T. ului C., Curtea reține următoarele:
1. Primul motiv de recurs, încadrat în drept în art.304 pct.9 C.pr.civ. aduce în discuție modul de soluționare de către instanța de apel a excepției nulității sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca prin prisma nulității încheierii pronunțate în ședința publică din 9 iulie 2012.
Revizuienții invocă prevederile art.147 C.pr.civ. și practica judiciară în acest sens, apreciind că sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării prevederilor acestui text de lege atrage sancțiunea nulității încheierii, vătămarea fiind
prezumată în acest caz raportat la finalitatea normei, care depășește interesul personal al părților, având un caracter imperativ.
Analizând încheierea de ședință din 9 iulie 2012, pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., raportat la prevederile art.147 C.pr.civ. care prevede într-adevăr obligația semnării încheierii de ședință, coroborate cu cele ale art.105 alin.2 C.pr.civ., se constată că nulitatea care intervine în acest caz nu este una expresă. Nefiind vorba despre o nulitate expresă, este incidentă teza I a alin.2 al art.105 C.pr.civ., nulitatea intervenind numai în cazul în care vătămarea pricinuită părții prin neobservarea formelor legale a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Numai în cazul nulităților anume prevăzute de lege vătămarea este prezumată până la dovada contrară, ceea ce nu este cazul în speță.
În recurs revizuienții au susținut că vătămarea este una prezumată, nefăcând deci dovada acesteia, raportat la interpretarea dată de Curte textelor de lege invocate, nefiind deci aplicabilă în condițiile nedovedirii vătămării, sancțiunea nulității încheierii de ședință din 9 iulie 2012 pronunțată de judecătoria C. -N. . Atâta timp cât vătămarea nu a fost dovedită nu se va analiza susținerea revizuienților în sensul că vătămarea cauzată părților prin omisiunea semnării încheierii nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acesteia, nefiind îndeplinită premisa, respectiv existența vătămării.
Se impune a se face precizarea că nici în ceea ce privește elementele hotărârii judecătorești menționate la art.261 alin.1 C.pr.civ. sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia nu este nulitatea expresă, fiind vorba tot de o nulitate virtuală, teza I a alin.2 al art.105 C.pr.civ. fiind aplicabilă și aici. În acest caz însă vătămarea produsă și imposibilitatea înlăturării ei altfel decât prin anularea actului este mai ușor de probat decât în cazul unei încheieri preparatorii.
Chiar și în cazul în care s-ar aprecia că deși nu este vorba despre o nulitate expresă vătămarea este prezumată din cauza consecințelor care decurg din nesemnarea încheierii(imposibilitatea verificării respectării la acel termen a respectării principiilor fundamentale care guvernează procesul civil și a regulilor imperative privind compunerea sau constituirea instanței de judecată), fiind vorba despre o nulitate necondiționată de existența unei vătămări(prevăzută expres la art.176 din noul Cod de procedură civilă, neaplicabil în cauză), în mod corect a arătat instanța de apel că raportat la prevederile art.106 alin.1 C.pr.civ. nulitatea încheierii nu ar atrage și nulitatea sentinței, fiind vorba despre două acte de sine stătătoare.
2.M. ivele de recurs invocate sub pct.2 și 3 din cererea de recurs privesc modul de soluționare de către instanța de apel a motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 C.pr.civ.
În primul rând se impune a se analiza susținerea revizuienților în sensul că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității în momentul soluționării motivului de apel referitor la soluția și motivarea motivului de revizuire grefat pe prevederile art.322 pct.10 C.pr.civ. prin sentința pronunțată de către judecătorie.
Din dosarul instanței de apel rezultă că prin cererea de apel revizuienții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția fără a motiva incidența deciziei Curții Constituționale nr.615/2012, decizie care nu poate fi disociată de soluția pronunțată prin sentința civilă nr.3877/2007. În ședința publică din 10 ianuarie 2013, s-a invocat ca motiv de ordine publică nemotivarea sentinței în raport de cererea de revizuire completatoare, la același termen de judecată cauza rămânând în pronunțare, pronunțare amânată pentru data de 17 ianuarie 2013. Prin decizia civilă nr.26 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 17 ianuarie
2013 a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr._ a Judecătoriei C. -N., în considerentele acesteia arătându-se, referitor la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 C.pr.civ, că sunt incidente prevederile art.2812alin.1 C.pr.civ. și a art.2812aC.pr.civ. putându-se solicita numai completarea hotărârii, în apel sau recurs neputându-se invoca omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.pr.civ.
Rezultă deci că dispozițiile art.2812și cele ale art.2812aC.pr.civ. nu au fost puse în discuția părților anterior, fiind invocate și aplicate pentru prima dată în considerentele deciziei atacate. A fost deci încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ. invocat în cererea de recurs.
Referitor la nemotivarea deciziei pronunțate de către instanța de apel, în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art.322 pct.10 C.pr.civ., și acest aspect fiind invocat în cererea de recurs, raportat la cele reținute anterior se apreciază că această susținere nu se verifică. Într-adevăr instanța de apel nu a analizat dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile motivului de revizuire prevăzut de pct.10 al art.322 C.pr.civ., dar aceasta tocmai din cauza faptului că a apreciat incidente prevederile art.2812și art.2812aC.pr.civ., această apreciere excluzând analizarea celorlalte aspecte invocate referitor la acest motiv de revizuire.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 2812și art.2812aC.pr.civ în cauză se apreciază de către Curte că în mod greșit s-a reținut de către tribunal incidența acestora.
La art.2812alin.1 C.pr.civ. se prevede că dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs, la art.2812aC.pr.civ. prevăzându-se că acest lucru nu poate fi cerut pe calea apelului sau recursului, rezultând practic inadmisibilitatea căii de atac a apelului sau recursului în această situație.
Rezultă deci că ceea ce trebuie stabilit pentru a decide dacă sunt sau nu aplicabile textele de lege invocate de către instanța de apel este dacă instanța de fond a omis sau nu să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Din sentința civilă nr.15637/2012 a Judecătoriei C. -N. rezultă că instanța a respins cererea de revizuire formulată, în considerentele acesteia nefăcându-se însă deloc referire la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 C.pr.civ., motiv de revizuire neinvocat prin cererea inițială, ci doar prin scriptul depus la fila 42 din dosar. Cererea de revizuire, astfel cum a fost completată ulterior, a fost deci întemeiată pe două motive de revizuire, cele prevăzute de pct.5 și 10 C.pr.civ., instanța respingând-o prin dispozitivul sentinței, fără însă a motiva soluția și în ceea ce privește cel de-al doilea caz de revizuire invocat.
Se poate concluziona deci că nu suntem în prezența mai multor capete de cerere principale(problema unui capăt de cerere accesoriu sau a unei cereri conexe sau incidentale nepunându-se), fiind vorba despre un singur capăt de cerere principal, având ca obiect revizuirea unei hotărâri judecătorești, chiar dacă sunt invocate două motive de revizuire distincte. Nu se poate pune problema incidenței art.2812și a art.2812aC.pr.civ., apelul declarat de către revizuienți împotriva sentinței civile nr.15637/2012 pe acest aspect, nefiind inadmisibil.
3. În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de pct.5 al art.322 C.pr.civ. se constată că în mod legal a reținut tribunalul, menținând astfel soluția
pronunțată de judecătorie, că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale acestui motiv de revizuire.
Astfel, este într-adevăr incontestabil că în doctrina și practica judecătorească s-a stabilit că o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză poate fi un act nou în sensul pct.5 al art.322 C.pr.civ. Dar tot doctrina și practica judecătorească au statuat că nu orice hotărâre judecătorească poate fi invocată ca temei al revizuirii, fiind necesar ca cererea în baza căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească de care se prevalează partea în revizuire să fi fost introdusă anterior soluționării definitive a litigiului în care se cere revizuirea. Această cerință este o consecință firească a unei alte condiții esențiale de admisibilitate a acestui motiv de revizuire, aceea ca înscrisul invocat să fi existat la data la care a fost pronunțată hotărârea care se cere a fi revizuită. În cazul înscrisului nou-hotărâre judecătorească această condiție este practic adaptată și atenuată având în vedere că nu se poate anticipa cu exactitate momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești, impunându-se raportarea la un moment obiectiv, acela al înregistrării cererii de chemare în judecată pe baza căreia s-a pronunțat apoi hotărârea judecătorească de care se prevalează partea în revizuire.
În cauză, sentința civilă nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N., de care se prevalează revizuienții, a fost pronunțată ca urmare a cereri de chemare în judecată formulată e către aceștia la data de_ . Fiind vorba despre o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară se constată că cererea adresată OCPI C. a fost formulată numai în anul 2010, din cuprinsul sentinței
civile nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N. rezultând că demersul revizuienților în sensul îndreptării erorii materiale din C.F. nr. 8708 C. în ceea ce privește numărul de camere al apartamentului în care locuiesc, cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, a început în anul 2009, deci în mod cert ulterior soluționării irevocabile a dosarului nr._, prin decizia civilă nr.1785/2008 a Curții de Apel C. .
Deși este suficientă constatarea neîndeplinirii uneia dintre condițiile de admisibilitate a motivului de revizuire invocat pentru a se aprecia în sensul inadmisibilității acesteia, din textul de lege rezultând cu certitudine necesitatea îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de acesta, Curtea apreciază necesar a preciza că sunt legale și statuările instanțelor de fond în ceea ce privește neîndeplinirea unei alte condiții impuse de art.322 pct. 5 C.pr.civ., respectiv aceea a caracterului determinant al sentinței civile nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N. asupra soluției pronunțate prin sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N. .
Astfel, prin sentința civilă nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N. s-a admis plângerea formulată de revizuienți împotriva unei încheieri de carte funciară, dispunându-se anularea acesteia și îndreptându-se eroarea materială din cuprinsul C.F. nr.8708 C. în sensul modificării numărului de camere din corpul II de clădire înscris sub A+6, nr.top.742 din 4 camere în 2 camere așa cum este corect. Prin sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N., rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.30020/1996 pentru apartamentul nr.2, neavând relevanță individualizarea apartamentului la pronunțarea acestei soluții, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.
Nu se verifică deci motivul de recurs prevăzut de pct.9 al art.304 C.pr.civ.
Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1, 3 și 5 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de revizuienții B. P. și B.
L. împotriva deciziei civile nr. 26 din 17 ianuarie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va casa parțial, trimițând apelul
spre rejudecare pentru motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct. 10 C.proc. civ., urmând a fi menținute restul dispozițiilor deciziei.
În rejudecare se va trece la analizarea apelului declarat de revizuienți în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 C.pr.civ., motiv invocat în fața primei instanțe prin scriptul depus la fila 42.
În temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.276 C.pr.civ instanța va obliga recurenții să plătească intimatei A. O. R. A V., F. ȘI C. ULUI suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite urmând a fi avute
în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de revizuienții B. | P. | și B. L. |
împotriva deciziei civile nr. 26 din 17 ianuarie 2013 a T. | ului C. | pronunțată |
în dosar nr._, pe care o casează parțial și trimite apelul spre rejudecare pentru motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct. 10 C.proc. civ.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenții să plătească intimatei A. O. R. A V., F. ȘI C. ULUI suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
ANA I. A. | C. | A. A. C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: D.I.Tașcă, M.Oncică-S. Jud.fond: A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 86/2013. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 5/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
