Decizia civilă nr. 3392/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3392/R/2013
Ședința publică din 06 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. POP
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorii C.
O. DE C. I. V. DE SUS, prin președinte P. L. F. și P. L. F., în nume propriu, împotriva deciziei civile nr. 3693/R din 20 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, privind și pe intimații N. L. -V., N. V., N. S. Ș., N. D. V., A. I., A. I., A.
I., P. I., A. M., A. A. și S. D. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare declarată de contestatorii C. O. de C.
I. V. de Sus, prin președinte P. L. F. și P. L. F., în nume propriu, se află la al cincilea termen de judecată, a fost comunicată intimaților și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 10 lei (f. 34 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 33 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatorilor, domnul avocat D. G. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la
f. 143 din dosar, lipsă fiind intimații.
Curtea constată că la data de_ a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat « Note scrise », care au fost formulate și expediate prin poștă de către intimații N. V., N. S. Ș., N. L. -V. și N. D. V., prin care aceștia arată că au luat cunoștință de conținutul încheierii din_ și solicită suspendarea judecării cauzei, în situația în care contestatorii nu-și îndeplinesc obligațiile stabilite de către instanță și, de asemenea, solicită respingerea contestației în anulare și judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5 lei, pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.
Curtea pune în vedere reprezentantului contestatorilor să depună la dosar un timbru judiciar de 0,15 lei, pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar un timbru judiciar de 0,15
lei.
Curtea dispune repunerea pe rol a cauzei.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului contestatorilor că a stabilit ca
moștenitorii defunctei intimate P. I. să depună la dosar acte de stare civilă,
pentru a dovedi calitatea lor de moștenitori după intimata P. I., tot sub sancțiunea suspendării judecării cauzei, prevăzută de art. 1551C.pr.civ.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar dovada demersurilor intreprinse în vederea obținerii actelor solicitate de către instanță, acte din care să rezulte cine sunt moștenitorii defunctei P. I., respectiv adresa nr. 10904/201 Dos.I/24 emisă de Primăria orașului V. de Sus, Serviciul de Stare civilă către U.N.B.R.-Baroul Brașov, Cabinet de avocat D. G. -C., prin care, urmare adresei pe care a efectuat-o către acest serviciu, i s-a comunicat că nu cunosc moștenitorii defunctei P. I. . De asemenea, arată că are cunoștință despre împrejurarea că a fost încheiat un contract de întreținere, iar moștenitori stricto-senso nu există, ci doar copii defunctei P. I. .
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului contestatorilor că prin cererea de repunere pe rol, contestatorii au arătat că o suspendare a judecării cauzei nu ar profita contestatorilor, de aceea s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei, având în vedere modalitatea în care moștenitorii defunctei intimate P. I., citați în prezentul dosar, au refuzat să depună acte de stare civilă la dosarul cauzei, respectiv tergiversarea judecării cauzei.
Curtea constată că procedura este legal îndeplinită la data actuală și pune în discuția reprezentantului contestatorilor dacă contestația în anulare, care formează obiectul prezentului dosar a fost declarată în termen legal sau nu, respectiv care este data la care contestatorii au luat la cunoștință de hotărârea atacată.
Reprezentantul contestatorilor arată că punctul său de vedere este cel exprimat în scris de către avocatul care a fost angajat de contestatori înainte de a fi el angajat în cauză, respectiv că prezenta contestație în anulare este declarată în termen legal. De asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului contestatorilor împrejurarea că prin întâmpinarea formulată de intimații N. V., N. S. Ș., N. L. -
V. și N. D. V., s-a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, întrucât sunt inaplicabile dispozițiile art. 318 C.pr.civ. și pune în discuție această excepție.
Reprezentantul contestatorilor arată că în art. 318 C.pr.civ. se prevăd următoarele: «Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.»
În ceea ce privește eroarea, reprezentantul contestatorilor arată că în cauză nu este vorba de o eroare de redactare sau de o eroare privind cercetarea vreunui motiv de modificare sau de casare, ci există o eroare în aplicarea legii în timp, având în vedere că operațiunile în C.F. au avut loc în decembrie 1946, iar instanțele care au judecat cauza fac referire la Decretul nr. 115/1938, ceea ce nu este corect deoarece anul redactării și publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 115/1938 a fost anul 1938, însă din cauza războiului punerea în aplicare a fost amânată până în mai 1947, iar la acel moment erau aplicabile legile speciale, respectiv Protocoalele maghiare și nu prevederile Decretului nr. 115/1938. Mai arată că motivele contestației puteau fi privite din acest punct de vedere al permanentei aplicări greșite a legii, având în vedere și împrejurarea că în motivarea deciziei atunci când se face trimitere către cartea funciară, de fiecare dată se face trimitere la abuzurile efectuate de către autoritatea maghiară asupra proprietarilor imobilului în litigiu.
Reprezentantul contestatorilor arată că recursul, în forma în care a fost formulat, poate fi admis, pentru a se repara acea eroare privind permanenta aplicare greșită a legii, chiar dacă nu s-au indicat în mod expres prevederile art. 304 C.pr.civ. Motivele de recurs pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C.pr.civ., care se referă la o greșită aplicare a legii, respectiv aplicarea unei legi care nu era în vigoare în acel moment. Precizează că în cauză s-a aplicat greșit o lege și toate temeiurile de drept aplicate de instanță nu erau în vigoare la acel moment.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3693/R din 20 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanții C. O. DE C. I. V. DE SUS, P. L. F., împotriva deciziei civile nr. 58/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ *, care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_ sub nr._, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ între F. doctor I., autoarea reclamantei P. L. F. și cumpărătorii N. Gavrilă și A. Gavrilă Iacob, autorii pârâților în ceea ce privește suprafața de teren vândută, respectiv să se constate că vânzarea s-a făcut pentru cota parte și anume, 9/160 parte, respectiv 38 ha - 193 acțiuni și nu pentru cota de 60/160 parte cum este menționat în fals în contractul de vânzare-cumpărare, să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de intabulare nr. 37/1947, să se rectifice cartea funciară la poz. 70 și 71 în sensul radierii intabulării cotei de 60/160 parte pe numele cumpărătorilor și să se intabuleze cota de 9/160 parte, pentru lipsa consimțământului părților la înstrăinarea întregii averi înscrise în CF 2246 în favoarea doctor I. Gavrilă, lipsa obiectului determinat al contractului, cauza ilicită și falsă a contractului, frauda la lege reprezentată de modificarea contractului în mod unilateral de către cumpărători, fiind vorba de un fals care trebuie verificat de instanță.
Acțiunea a parcurs un prim ciclu procesual finalizat prin decizia civilă nr. 2012/2 iunie 2011 a Curții de Apel, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că instanța a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ .
În rejudecare, instanța de apel respectând decizia de casare a analizat acțiunea cu care a fost investită, raportându-se la cauzele de nulitate absolută parțială invocate, respectiv lipsa consimțământului părților la înstrăinarea întregii suprafețe înscrise în CF 2246 în favoarea doctor I. Gavrilă, lipsa obiectului determinat al contractului, cauza ilicită și falsă a contractului, frauda la lege reprezentată de modificarea contractului în mod unilateral de către cumpărători, fiind vorba de un fals.
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar
și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurenții nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc. civ., întrucât în declarația de recurs nu au indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, criticile referindu-se la motive de netemeinicie ale hotărârii atacate.
Afirmația recurenților conform cărora decizia este nelegală și netemeinică, fără arătarea motivelor de casare sau modificare și dezvoltarea lor, așa cum cere art. 303 alin. 3 Cod proc.civ., nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.
Curtea a constatat că recurenții și-au exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată cu solicitarea de a se modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii acțiunii, arătând că instanța de apel a apreciat greșit probele administrate în cauză, cerere care nu a făcut posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., neconstituind motive argumentate juridic în raport de considerentele pentru care tribunalul a adoptat soluția de respingere a apelului, ceea ce a echivalat cu o nemotivare a căii de atac, consecința fiind aceea a constatării nulității recursului. Criticile recurenților s-au încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod proc. civ., care nu mai poate fi analizat însă, fiind abrogat la data pronunțării deciziei.
Referitor la actele depuse de recurenți anexă la declarația de recurs, Curtea a constatat că nu sunt acte noi, ci au fost depuse în fața instanțelor de judecată, astfel declarația doctorului I. Gavrilă se află la f. 31 din dosarul nr._, actele emise de Banca V. lui se află la f. 71 din dosarul Judecătoriei V. de Sus, cărțile funciare, declarația numitei Catarig, la f.19 și urm. din același dosar, chitanța din 25 iulie 1947 la f. 17 din dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanți.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii, C.
O. DE C. I. V. L DE SUS, prin președinte P. L. F. și P. L. F. solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei civile nr. 3693/R/2012 pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C. și rejudecând să se dispună admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 58/A/_ a Tribunalului Maramureș în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței civile nr. 2623/_ a Judecătoriei V. de Sus în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că în fapt, prin decizia civilă nr. 3693/R/2012 instanța de recurs a constatat nulitatea recursului declarat de recurenții reclamanți.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În speță, instanța de recurs a procedat la judecarea recursului declarat împotriva unei hotărâri care cuprindea erori grave. Facil se poate constata că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.318 Cod proc. civ., întrucât noțiunea de greșeală materială prev. de acest text nu vizează acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșeli de fapt, realizate prin confundarea unor elemente esențiale sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Greșelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii, întrucât numai astfel se poate stabili dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul pentru introducerea unei contestații în anulare împotriva unei hotărâri rămase irevocabile în recurs, s-a decis faptul că, nu poate fi luată în calcul data pronunțării deciziei instanței de recurs, întrucât cunoașterea minutei nu echivalează cu cunoașterea hotărârii, atâta timp cât din cuprinsul minutei, care cuprinde consemnarea pe scurt a rezultatului deliberării, nu se poate ști dacă instanța a comis sau nu vreo neregularitate procedurală, susceptibilă de a fi invocată pe calea contestației în anulare.
Precizează faptul că, prin decizia civilă nr. 58/A/_ Tribunalul Maramureș a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanți împotriva sentinței civile nr. 2623/12._, reținând în esență că, reclamanții - apelanți nu au dovedit nevalabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de_ .
Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la Judecătoria V. de Sus sub nr._ la data de 0_, apelanții-recurenți au solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între F. Dr. I., vânzătoare, autoarea reclamantei- apelante P. L. F. și N. Gavrilă, A. Gavrilă Iacob, cumpărători, autorii pârâților, în ceea ce privește suprafața de teren vândută, respectiv să constate că vânzarea s-a făcut pentru cota parte deținută de vânzătoare în indiviziune, anume 9/160, respectiv 38 ha-193 acțiuni, ceea ce trebuia intabulat în CF la poziția 70 și 71 și nu pentru cota de 60/160, așa cum este menționat în fals-în contractul de vânzare-cumpărare, care în realitate reprezintă întreaga suprafață de teren ce a aparținut C. ui, respectiv 262,44 ha din Muntele Ascunsu, să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de intabulare nr. 37/1947, să se rectifice CF poziția 70 și 71, în sensul radierii intabulării cote de 60/160 pe numele N. Gavrilă și A. Gavrilă și să se intabuleze cota de 9/160 pentru aceștia, ceea ce reprezintă cota parte cumpărată de la F. dr. I. și să se dispună restabilirea situației anterioare de CF.
Prin acțiune s-a invocat lipsa consimțământului vânzătoarei F. Dr I. cu privire la înstrăinarea întregii suprafețe de teren de 60/160. Așa cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare, vânzătoarea declară că vinde "partea mea din complexul Ascunsu pășune și pădure .... În indiviziune așa cum se află." Deci obiectul actului juridic a fost partea vânzătoarei. Facil se poate observa că, în contractul de vânzare-cumpărare al vânzătoarei, nu sunt specificate nr. topografice așa cum sunt menționate în exemplarul cumpărătorilor. Exemplarul cumpărătorilor a fost completat unilateral fără prezența, știința și consimțământul vânzătoarei, spațiile goale fiind completate cu cerneală: nr. CF 2246 și cele 3 numere top_ /a și 7358, fără a fi completată însă suprafața care face obiectul vânzării. Prin urmare vânzătoarea nu și-a dat consimțământul pentru a vinde ceea ce s-a menționat în contractul cumpărătorilor.
Sub un prim aspect, învederează instanței de recurs faptul că, instanța de apel la fila 5 din decizia atacată, analizând mențiunile din CF 2246, a reținut că,
sub B65 s-a notat transmiterea moștenirii Dr. I. Gavrilă către soția sa F. I., întreaga competință dobândită de defunct și înscrisă sub B47 a fost în 1941 transmisă soției sale. Instanța omite a remarca faptul că, la B65 a fost pus sechestru notat la B67, sechestru care a fost ridicat abia în aprilie 1947, după
intabularea cumpărătorilor la 3 luni. În urma radierii sechestrului, revenea în proprietatea acționarilor din Ascunsu cele 224,44 de hectare pe care F. I. nu putea să le vândă prin contractul din_ . Acest lucru s-a constatat prin sentința civilă nr. 2525/_ a Judecătoriei V. de Sus rămasă irevocabilă prin decizia nr. 108/R_ a Tribunalului Maramureș, în care se recunosc cele 30 de jugăre vândute prin contractul care face obiectul cauzei, din cele 262,44 de hectare și se reconstituie dreptul de proprietate din Ascunsu pentru suprafața de 224,44 ha.
De asemenea, în mod nejustificat instanța de apel consideră că, sintagma din cuprinsul antecontractului "în indiviziune așa cum se află" relevă starea imobilului însă indiviziunea nu era cu membrii composesori, ci cu alți proprietari persoane fizice înscriși în CF 2246, fiecare titulari al unei cote părți din imobil. Precizează expres faptul că, vânzătoarea s-a referit la acționarii coproprietari, lucru cunoscut atât de judecătorul N. cât și de fostul arendaș, pentru că, daca ar fi fost în indiviziune cu alte persoane fizice, acest lucru era notat în CF la B 65. Faptul că, partea dr. F. I. se afla în indiviziune cu alți membrii composesori, reiese foarte clar din înscrisul intitulat Ședința Adunării Generale a
C. ui I. din_, în care se specifică nr. acțiunilor membrilor composesori, care dețin în total 600 de acțiuni și încasările pe anul 1939 pe arenda imobilelor composesorale din care face parte și Ascunsu. Din acest act rezultă foarte clar că, indiviziunea pe aceeași proprietate din Ascunsul se referă la acești membrii menționați în act.
Mai mult, în cuprinsul înscrisului intitulat Declarație, care este semnat de Dr. I. Gavrilă, se arată că imobilele cumpărate de acesta cu acționarii Băncii V. lui, au în total 45% drept de proprietate al imobilelor care se împart în 600 de acțiuni. Se menționează de asemenea că s-a cumpărat de la început și direct și personal pentru acționarii Băncii V. lui, care chiar de la început au dreptul de dispunere asupra părții lor cu toate că contractul a fost încheiat numai pe numele dr. I. Gavrilă."
Menționează expres faptul că, în anul 1922 când acționarii Băncii V. lui au fondat C. I., pentru că legea statului Austro-Ungar, încă în vigoare pe teritoriul Ardealului, nu permitea introducerea în CF ca proprietar a C. ui, ci numai intabularea pe numele unui membru ales dintre composesori, pe bună înțelegere, averea imobiliară păduri și pășuni alpine a fost cumpărată de av. Dr. Gavrilă I., Directorul Băncii V. lui în numele acționarilor și intabulată pe el, urmând ca tot dr. I. să administreze aceste bunuri. Darea de seamă se făcea în cadrul Adunării Generale anuale, veniturile nete urmând a fi distribuite după numărul acțiunilor deținute de fiecare membru.
Instanța de apel consideră că, nu se poate reține că F. dr. I. ar fi înstrăinat mai mult decât partea sa și cu atât mai puțin că ar fi înstrăinat partea composesorilor, din moment ce nu există în CF 2246 nicio referire la composesorat. Mai mult, constată că, cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate asupra întregii competințe care a aparținut vânzătoarei dobândită de la soțul acesteia, neputându-se reține că și-au înscris dreptul de proprietate pe mai mult decât au cumpărat de la F. I., nici că aceasta ar fi deținut în proprietate doar 9/160 parte moștenită de la soțul ei. Apreciază că, întreaga competință de sub B 47 a defunctului a fost transmisă soției sale F. I., care la rândul ei a vândut-o autorilor intimaților pârâți.
Aspecte cu totul greșite întrucât, intabularea făcută în_ trebuia să aibă notat și sechestrul care la data aceea era încă în vigoare pe suprafața de 60/160, așa cum era notat cu creionul în B 70-71. F. I. nu putea să vândă și este foarte clar că nu a vândut decât numai partea ei, cea nesechestrată. împotriva sechestrului-ipotecă, F. dr. I. a făcut cerere de radiere în_, ca și asupra proceselor notate la B62 și 64, cerere soluționată abia prin încheierea nr. 191/_, cu trei luni după înscrierea cumpărătorilor în CF. Este vorba despre sechestrul în valoare de 30.589 pengo 20 filler, asupra mai multor proprietăți aparținând d-rului G. I., identificate în cererea din 1945, cu nr. de CF printre care se află și nr. 2246 Ascunsu. Prin urmare, la_, când au fost înscriși în Cf noii proprietari nu puteau figura în mod legal numai cu cel mult 18,570 ha, nu cu cota de 60/160, adică 262,44 ha.
Un alt aspect demn de remarcat, este faptul că, deși constată instanța de apel că, numai pe exemplarul cumpărătorilor sunt trecute în mod unilateral numerele topografice din imobilul Ascunsu, cu creionul, și exemplarul vânzătoarei nu are aceste adăugiri, în aceste condiții se constată că aceste adăugiri nu modifică obiectul antecontractului de vânzare cumpărare. Precizează că, pentru a fi valabil obiectul oricărui act juridic civil trebuie să îndeplinească următoare cerințe: să existe, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral. La data încheierii actului, bunul care face obiectul contractului așa cum este menționat în exemplarul cumpărătorilor, nu exista, era pus sub sechestru și nu era determinat. O cerință de valabilitate a actului juridic este ca obiectul să fie posibil, această cerință decurge din regula de drept potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Imposibilitatea obiectivă echivalează practic cu lipsa obiectului, ceea ce duce la nulitatea absolută a actului juridic. De asemenea, art. 948 pct. 3 Cod civil, vorbește despre un obiect determinat ca o condiție esențială pentru validitatea unei convenții. De asemenea, obiectul actului juridic trebuie să fie licit, nu trebuie să aibă un obiect contrar regulilor de conviețuire socială.
În contractul de vânzare-cumpărare nu a fost trecută nici suprafața vândută, nici nr. de CF și nici nr. topografic din imobilul Ascunsu. Așa cum reiese din declarația d-nei Catarig din anul 1947, fila 8 dosar apel, care a redactat la mașină contractul, și care a fost una din martorele la semnarea contractului, spațiile libere trebuiau completate ulterior, când urma să se întâlnească la V. vânzătoarea cu cumpărătorii și când urma să se achite restul sumei. Un aspect extrem de important este faptul că, în declarație ei, d-na Catarig confirmă faptul că F. Dr. I. a vândut doar 30 de iugăre.
După ridicarea sechestrului judiciar, suprafața proprietății C. ui revine la 262,44 ha, dar scăzând cele 18,570 ha vândute de F. Dr I., această suprafață reprezintă în prezent numai 243,87 ha. De aceea s-a solicitat doar această suprafață să fie trecută pe numele C. ui Obște de C. Izvoru, cu ocazia restabilirii situației CF 2246.
Consideră că, în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare ca probă această declarație a d-nei Catarig care a fost martoră la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și cunoștea în amănunt situația.
Sub un alt aspect, instanța de apel apreciază că, reclamanții apelanți nu au făcut dovada existenței unei forme asociative de proprietate, cu personalitate juridică, și nu s-a făcut dovada înscrierii după 1924 în registrul special al Tribunalului conform Legii 21/6 februarie 1942. Învederează faptul că, forma asociativă trecută în registrul Judecătoriei este: "Banca V. lui-Societate anonimă". Acționarii acesteia au cumpărat imobile pe care le-au administrat în comun-formă composesorală - și au ales pe directorul băncii să cumpere și să administreze întreaga proprietate deoarece Legea maghiară încă în vigoare în anul
1922 în Maramureș, interzicea românilor instituirea de asociații noi sau composesorate românești. Mai mult, în cuprinsul înscrisului intitulat Declarațiae, care este semnată de Dr. I. Gavrilă, se arată că imobilele cumpărare de acesta cu acționarii Băncii V. lui, au în total 45% drept de proprietate al imobilelor care se împart în 600 de acțiuni. Se menționează de asemenea că s-a cumpărat de la început și direct și personal pentru acționarii Băncii V. lui, care chiar de la început au dreptul de dispunere asupra părții lor cu toate că contractul a fost încheiat numai pe numele dr. I. Gavrilă.
Menționează expres faptul că, în anul 1922 când acționarii Băncii V. lui au fondat C. I., pentru că legea statului Austro-Ungar, încă în vigoare pe teritoriul Ardealului, nu permitea introducerea în CF ca proprietar, a C. ui, ci numai intabularea pe numele unui membru ales dintre composesori, pe bună înțelegere, averea imobiliară păduri și pășuni alpine a fost cumpărată de av. Dr. Gavrilă I., Directorul Băncii V. lui în numele acționarilor și intabulată pe el, urmând ca tot dr. I. să administreze aceste bunuri. Darea de seamă se făcea în cadrul Adunării Generale anuale, veniturile nete urmând a fi distribuite după numărul acțiunilor deținute de fiecare membru.
Următoarele înscrisuri confirmă faptul că, cele 262 ha de pășune alpină din Ascunsu, deși intabulate pe dr. I. Gavrilă, au fost în posesia și proprietatea membrilor composesori I. :
declarația dr. G. I. dată membrului composesor dr. V. F. ciuc, semnată de 2 martori;
procesul-verbal al Adunării Generale din 1939, unde sunt raportate veniturile din arendarea a 4 pășuni alpine printre care figurează și pășunea muntelui Ascunsu. Desocotirea este semnată de 5 composesori prezenți. În _
, cu nr. 7679 a fost înregistrată cererea reconstituirii proprietăților acestui Composesorat, primul revendicat fiind muntele Ascunsu;
Prin sentința 2625/_, dosar_, s-a reconstituit dr. de proprietate asupra suprafeței de 224,44 ha din CF 2246 Ascunsu în favoarea C. ui I., sentință rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Maramureș nr.108/R/_ .
Faptul că, actul de succesiune prin care soția dr. G. I. a fost introdusă în CF cu acest imobil nu a modificat cu nimic statutul și drepturile de proprietari ai composesorilor, dovadă fiind documentul olograf al Florei Dr. I. făcut la Năsăud, în_ care preluând funcția de administrator al C. ui I. partajează suma de 4.711,200 lei în funcția de numărul acțiunilor pentru fiecare membru. Și declarația notarială a d-nei Cosma Stela, care atestă faptul că, membrii composesori erau informați asupra problemelor bunurilor comune.
Aspectele menționate anterior confirmă calitatea de proprietar al cotei de 60/160 a C. ui și faptul că, dr. G. I. avea în indiviziune numai cota de 93 de acțiuni. Prin urmare, nu există niciun dubiu că starea de indiviziune exprimată prin contractul de vânzare-cumpărare se referă la proprietatea deținută de membrii composesoratului cu care dr. F. I. se afla în indiviziune pe aceeași proprietate și nu se referă la ați proprietari din Muntele Ascunsu cu proprietățile lor individuale. Au arătat cu înscrisurile pe care le depune că, între membrii C. ui exista înțelegerea că toate bunurile composesoratului să fie cumpărate și intabulate pe numele dr. I. Gavrilă, care le și administra.
Instanța de apel apreciază în mod greșit că, înscrisul numit Declarație semnată de Dr. I. Gavrilă, nu are nicio forță probantă și nici înscrisul numit " declarație " existent la fila nr. 6 din dosarul 3598/2005, întrucât acesta din urmă vorbește despre imobilele cumpărate de la Man Ludovic și Jura Zofia, iar partea din muntele Ascunsu înscris în CF 2246 V. de Sus cu nr. Top. 7357, 7357/2 și 7358 a fost cumpărată de la alți proprietari: Man Lajos, Olsavszky M. Ș. și
I., astfel nu se poate stabili o corespondență între imobile exclusiv pe cele menționate în înscris. Instanța de apel omite a lua în considerare faptul că, dr. I. Gavrilă declara în cuprinsul "Declarației" din 1929 cu martori că a cumpărat de la Man Ludovic și Jura Zofia prin contractul încheiat în august 1922.
Conform înscrierilor din CF 2246 de sub B 44-45,46-47 care precizează că
"dreptul de proprietate de sub B 31, 32 și 34 a lui JURA ZSOFIA se întăbulează dreptul de proprietate ca titlu de drept moștenire în favoarea lui: OLSAVSZKZ M.
, Ș. și I. ." Prin urmare OLSAVSZKZ M., Ș. și I. sunt moștenitorii lui JURA ZSOFIA, cea de la care a cumpărat dr. I. Gavrilă. Mai mult, chiar din înscrierile de sub B47 rezultă că, în baza contractului de vânzare cumpărare din august 1922, porțiunea de proprietate a lui Man Lajos care în fapt este MAN LUDOVIC, (Lajos în română este Ludovic) și Olsavskz ... se intabulează cu titlu de drept cumpărare în favoarea lui Dr. I. Gavrilă." Deci se poate stabili o corespondență clară între imobile. Declarația Dr I. Gavrilă trebuie avut în vedere de către instanța de recurs. Așa cum se menționează în această declarație, Dr I. Gavrilă cu acționarii Băncii V. lui aveau în total 45% drept de proprietate iar acesta declară că "a cumpărat de la început direct personal pentru acționarii Băncii V. lui care chiar de la încheierea contractului separat aveți dreptul a dispune asupra părții Dvoastre cu toate că contractul e încheiat numai pe numele meu. Declar și vecia că sunt gata oricând orice document de intabulare în favorul acționarilor amintiți".
Instanța de apel mai concluzionează că, nu se poate reține că Fondul I. era composesorat cu personalitate juridică, și nici că este continuatorul actualului Composesorat O. de C. I. . Și această concluzie este eronată întrucât actualul Composesorat este alcătuit din urmașii foștilor acționari.
Instanța mai reține că reclamanților-apelanți nu le profită în nicun fel anularea parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare din_ pentru cota de 51/160 părți. Acest aspect a fost tranșat de către instanța de recurs în cadrul deciziei nr. 2012/R/2011 unde la fila nr. 9 se arată că: "interesate în acest sens sunt ambele reclamante deoarece reclamanta P. L. F. având calitatea de moștenitoare a vânzătoarei iar composesoratul având recunoscut un drept la reconstituirea dreptului de proprietate din Muntele Ascunsu pentru suprafața de 224,44 ha prin sentința civilă nr. 2625/2007 a Judecătoriei V. de Sus, drept pe care în cazul constatării nulității contractului îl poate valorifica în condițiile în care reclamanta P. L. F. recunoaște calitatea de proprietar a C. ui asupra unei părți din imobilul înscris în CF 2246 V. de Sus. "
Pe de altă parte, învederează instanței faptul că, cererea de reconstituire pe care a făcut-o Gavrilă A. a lui Iacob, unul dintre cumpărători, care deși Legea 1/2000 îi permitea reconstituirea până la 50 de ha, a solicitat suprafața de 17,8603 ha cu care a fost înscris în CF 2246- întrucât atât știa că a cumpărat. Mărimea acestei suprafețe este confirmată și de declarația d-nei Catarig, care precizează în declarația sa că, vânzătoarea, nu știa cu precizie la acea dată mărimea suprafeței liberă de sechestru pe care putea și urma să o vândă. De aceea în contract a lăsat spații goale pentru a fi completate când urma să meargă la V. .
În concluzie, F. Dr. I. a vândut doar partea ei liberă de sechestru, însă cumpărătorii au modificat exemplarul contractului rămas la ei, și s-au intabulat în CF cu partea care la acea dată era sub sechestru și aparținea celorlalți membrii composesori, inclusiv familiei I. .
De altfel, au dovedit că, vânzarea s-a făcut pentru suprafața de 30 de iugăre aferente proporției de 22/100, și nicidecum pentru 60/160 din întreaga suprafață a muntelui Ascunsu, iar dacă ne referim la prețurile din 1946, cu
23.000.000 lei abia se putea acoperi chiria pe un an de zile a unui spațiu de 3
camere, în niciun caz nu pentru a se cumpăra un teren pădure și pășune de 262 de ha.
Din întreaga probațiune administrată în cauză reiese fără tăgadă că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, vânzătoarea a vândut cota parte deținut de aceasta în indiviziune, anume 9/160, respectiv 38 de ha-193 de acțiuni.
Intimații N. L. -V., N. V., N. S. Ș. și N. D. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Contestatorii arat că în speță, instanța de recurs a procedat la judecarea recursului declarat împotriva unei hotărâri care cuprindea erori grave.
Din aceasta ca și din restul motivelor expuse care se referă în quasitotalitatea lor la hotărârea instanței de apel și la cea a instanței de fond, rezultă că ceea ce au înțeles contestatorii să formuleze este de fapt un nou recurs, care este însă inadmisibil deoarece împotriva unei hotărâri se poate formula doar o singură cale de atac.
Contestatorii au uzat deja de calea de atac a recursului, unde aceștia aduc critici, cu privire la care s-a pronunțat deja decizia civilă nr. 3693/R din_ a Curții de Apel C., pe care formal contestatorii o atacă cu prezenta contestație în anulare.
Prin decizia civilă nr. 3693/R din_ a Curții de Apel C., menționată anterior, a fost constatată nulitatea recursului declarat de reclamanții C.
O. DE C. I. V. L DE SUS, prin președinte P. L. F. și P. L. F. .
A face verificări asupra corectei stabiliri a nulității recursului ar transforma prezenta cale de atac într-un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil, cât timp contestația în anulare permite doar a se stabili dacă instanța de recurs a comis o greșeală materială, iar nu și modul în care această analiză a fost făcută, respectiv dacă analiza s-a făcut corect, legal etc., pentru că s-ar încălca principiul legalității căii de atac ce permite atacarea doar a acelor hotărâri și doar pentru cazurile prevăzute de lege iar nu și pentru alte motive sau în alte cazuri.
Contestatori au indicat în fața prezentei instanțe că motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, anume că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.
Cât privește motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, prevederea cuprinsă în acest text dispune că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, și se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În sensul textului citat, "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determina soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
Faptul că decizia ar conține grave erori, nu constituie o greșeală de fapt ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce doresc contestatorii este de fapt un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Orice alte aprecieri, în afara celor analizate mai sus, exced cadrului legal al contestației în anulare și nu pot fi analizate în această finalitate, a contestației în anulare, prin prisma motivului de drept invocat, art. 318 teza I Cod procedură civilă, ci tind să analizeze hotărârea ca un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Aprecierile pe care le face contestatorul necesită o analiză în drept și nu se
încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială și nici nu se indică în ce ar consta greșeală materială a instanței de recurs, greșeală materială în înțelesul în care a fost explicat mai sus.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … ".
În speță chestiunea considerată de contestatori ca și greșeală materială a fost invocată în motivele de recurs chiar de către aceștia și a fost analizată de instanța de recurs, fiind calificate motivele de recurs ca și inadmisibile, or o astfel de analiză exclude o greșeală de fapt, o omisiune, chiar dacă contestatoarea
consideră că instanța de recurs nu a dat o interpretarea corectă motivului invocat în recurs, aceasta însă fiind o chestiune de judecată nu de greșeală materială.
Recursul a fost calificat ca și nul pentru că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în drept printre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. A statua în alt fel ar însemna stabilirea unei noi căi de atac, un recurs la recurs, pentru a se stabili dacă în mod corect au fost calificate motivele de recurs invocate, ceea ce nu este posibil, fără a se încălca principiul legalității căilor de atac.
Chiar dacă contestatorii consideră că soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul C. O. DE C. I. V. L DE SUS, prin președinte P.
L. F. și de contestatoarea P. L. F., împotriva deciziei civile nr. 3693/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul C. O. DE C. I. V. L DE SUS, prin președinte P. L. F. și de contestatoarea
L. F., împotriva deciziei civile nr. 3693/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
POP
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud.recurs: Ana I. /I. -D. C. /A. A. C.
| ← Decizia civilă nr. 981/2013. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 1070/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
