Decizia civilă nr. 3275/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3275/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta U. C.
S. împotriva sentinței civile nr. 1394 din_ a Tribunalului B. - Năsăud pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații P. M.
B., M. B. PRIN P., C. LOCAL AL M. B., C. D.
D., C. C., G. I. și G. F., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă U.
C. S., personal, reprezentanții intimaților C. D. D. și C. C.
, avocat G. G., care depune împuternicire avocațială a dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente U. C. S., note de ședință, prin care solicită suspendarea prezentului recurs pâră la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului civil nr. 11._ aflat pe rolul Judecătoriei B., un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul intimaților.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de suspendare având în vedere că recurenta a mai formulat două astfel de cereri la fond, care au fost respinse. În ce privește notele de ședință depuse la dosar apreciind că acestea sunt tardiv formulate, în conformitate cu prevederile art.306, alin. 1 și art.303 alin. 1 C.pr. cov.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare a prezentei cauze în temeiul art. 244 pct.1, C.proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. 11_ al Judecătoriei B., apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege, iar în temeiul art. 3011C.proc. civ., constată că motivele de recurs și dezvoltarea acestor motive de recurs sunt tardiv formulate, având în vedere că sentința instanței de fond a fost comunicată recurentei la data de 13 mai 2013, termenul pentru depunerea motivelor de recurs împlinindu-se la data de 29 mai 2013.
Reclamanta recurentă arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul intimaților arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului și, din oficiu, pune în discuția părților excepția nulității recursului în baza dispozițiilor art. 306 pct. 1 Cod proc.civ.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că prin motivele de recurs și notele de ședință depuse la dosar a indicat toate motivele pentru care a solicitat admiterea recursului.
Reprezentantul intimaților solicită în temeiul art. 306 alin. 1 C.proc. civ., constatarea nulității recursului, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1394/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului B. invocată de instanță din oficiu și au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, inadmisibilității, tardivității notificării și promovării acțiunii, autorității de lucru judecat.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. C. S., prin mandatar U. I., împotriva pârâtului C. local al municipiului B., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. C.
S., prin mandatar U. I. împotriva pârâților P. municipiului B. și M. B., reprezentat prin primar și a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a intervenienților C. D. -D. și C. C., G.
I. și G. F. .
Instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâților P. municipiului B. și M. B. formulată de intervenienții C. D. -D. și C. C., G. I. și G. F. și a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului C. local B. formulată de intervenienții C. D. -
D. și C. C., G. I. și G. F. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța a analizat cu prioritate conform art. 137 C.proc.civ. excepțiile invocate, excepții cu privire la care a reținut următoarele:
Singura excepție de procedură este cea a lipsei dovezii calității de reprezentant, astfel că aceasta va fi analizată cu prioritate, admiterea ei ducând la anularea cererii de chemare în judecată, astfel că nu s-ar mai impune o analiză a celorlalte excepții.
Prin procura de administrare autentificată sub nr. 2312/_ reclamanta a dat împuternicire soțului său să o reprezinte în fața oricăror instanțe judecătorești.
Totodată, prin procura autentificată sub nr. 2672/2012 reclamanta a dat mandat soțului să o reprezinte în prezentul dosar.
Prin urmare, din cuprinsul acestor două acte rezultă fără îndoială calitatea numitului U. I. de mandatar al reclamantei, excepția lipsei calității de reprezentant nefiind întemeiată.
Așa cum a arătat expres reclamanta la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2013, acțiunea a fost promovată numai de reclamantă, în calitate de titular al drepturilor pretinse, soțul acesteia figurând doar ca mandatar, deși în cuprinsul acțiunii, al răspunsurilor și al notelor de ședință se folosește forma de plural în privința drepturilor solicitate.
Celelalte excepții, care sunt de fond, au fost analizate în ordinea lor firească ce rezultă din consecințele pe care le produc și începând cu cele ce vizează acțiunea principală.
Prima excepție care se va analiza este cea a inadmisibilității în scopul determinării cadrului procesual în care vor fi analizate celelalte excepții, în situația în care excepția se va respinge.
Excepția nu este întemeiată.
În temeiul liberului acces la justiție orice persoană poate sesiza instanța de judecată atunci când un drept al său a fost încălcat sau negat.
Aspectele invocate de pârâți, respectiv de intervenienți în susținerea excepției inadmisibilității și anume faptul că se solicită anularea unor adrese, că terenul de 306 m.p. solicitat are caracter de utilitate publică, că terenul de 351,5 m.p. nu mai este la dispoziția pârâților, țin de temeinicia acțiunii promovate și nu de admisibilitatea acesteia.
Cea de a doua excepție supusă examinării este cea a tardivității notificării și promovării acțiunii, pe considerentul că încălcarea unui termen imperativ atrage decăderea părții din dreptul de a mai acționa, astfel încât celelalte excepții nu ar mai trebui analizate.
Această excepție nu poate fi reținută de instanță.
Demersul reclamantei nu are la bază vreo notificare formulată în temeiul legii speciale reparatorii, în prezenta cauză contestându-se legalitatea a două adrese de răspuns primite de reclamantă la domiciliul său, solicitându-se anularea acestora și întocmirea formalităților necesare pentru a se atribuit în proprietatea reclamantei anumite suprafețe de teren expres indicate.
Adresele atacate nu pot fi apreciate ca fiind notificări, întrucât din conținutul lor rezultă că ele reprezintă un răspuns la o cerere formulată de reclamantă. Nu există vreo prevedere legală care să instituie un termen pentru contestarea unei adrese de răspuns, astfel încât tardivitatea invocată nu poate opera.
Cea de a treia excepție analizată este excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului B., întrucât autoritatea de lucru judecat trebuie analizată în raport cu persoanele care pot avea calitate de părți în prezentul litigiu.
Această excepție este întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana chemată în judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecății.
Adresele a căror anulare se solicită nu provin de la consiliul local. Totodată, atribuțiile consiliului local sunt cele prevăzute expres de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, în cadrul acestora neintrând și cea de atribuire în proprietatea reclamantei a vreunei suprafețe de teren proprietate publică sau privată a unității administrativ-teritoriale.
În privința terenurilor proprietate privată sau publică a municipiului, consiliul local poate hotărî doar darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, respectiv vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată, conform art. 36 alin. 5 lit. a și b din Legea nr. 215/2001, republicată, nicidecum atribuirea terenului în proprietate ca efect al compensării în baza Legii nr. 10/2001, republicată.
Legea reparatorie specială, pe care reclamata și-a întemeiat pretențiile și reținută de tribunal, cu prilejul examinării competenței sale (f. 265 - încheierea din 2 noiembrie 2012 prin care s-a reținut competența secției I civile justificată și pe considerentul temeiului legal invocat), ca fiind temei al acțiunii, nu prevede vreo atribuție în sarcina consiliului local, astfel încât tribunalul constată că această entitate nu poate fi obligată în prezentul raport juridic dedus judecății, motiv pentru care se va admite această excepție cu consecința respingerii acțiunii reclamantei formulată împotriva
C. ui local B., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cea de a patra excepție suspusă analizei este excepția autorității de lucru judecat.
Această excepție s-a invocat în raport cu sentința civilă nr. 1334/F/3011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ și cu sentința civilă nr. 3281/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 1334/F/2011 (f. 24), acțiunea formulată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud a avut ca obiect anularea dispoziției nr. 374/_ emisă de P. municipiului B., anularea parțială a Hotărârii C. ui local al municipiului B. nr. 85/_ capitolul IV pct. C, restituirea în natură a terenurilor libere, obligarea la acordarea de imobile în compensare pentru imobilele expropriate care nu mai pot fi restituite.
Acțiunea s-a promovat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. și M. B. .
Acțiunea formulată în dosarul nr._ a avut ca obiect anularea dispoziției nr. 1831/2007 de atribuire a suprafeței de 351,5 m.p. cu titlu de drept special de folosință în favoarea numitului Berger Lorant.
Părți în acest dosar au fost reclamanta, P. municipiului B., M.
B., Instituția Prefectului județului B. -Năsăud și numitul Berger Lorant.
Prezenta cauză are ca obiect anularea a două adrese de răspuns și obligarea pârâților P. municipiului B. și M. B. să
întocmească formalitățile necesare atribuirii în proprietatea reclamantei a suprafețelor de 306 și 351,5 m.p., precum și a suprafeței de cca. 150 m.p. aferentă chioșcului din strada Năsăudului.
Se poate observa așadar că obiectul prezentei acțiuni diferă de cel al dosarelor nr._ și nr._ .
În aceste condiții, în care lipsește tripla identitate cerută de art. 166 C.proc.civ. autoritatea de lucru judecat nu poate opera.
Ultima excepție este cea a lipsei de interes a intervenienților, invocată de reclamantă.
Această excepție nu poate fi reținută, întrucât la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012 instanța a admis în principiu intervențiile în interesul pârâților, o asemenea soluție fiind adoptată ca urmare a constatării îndeplinirii condițiile de formă prevăzute de lege, precum și pe a celor referitoare la justificarea interesului de a interveni.
Prin urmare, tribunalul va examina pe fond pretențiile reclamantei în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. și M. B. .
Cererea de anulare a adreselor nr. 85.423/_ și nr. 140/142/_ nu poate fi dispusă de instanță, întrucât acestea reprezintă un simplu înscris prin care se comunică reclamantei opinia (poziția) emitentului față de cererea de atribuire în proprietate a suprafeței de 306 m.p.
Prin aceste adrese de comunică reclamantei considerentele pentru care suprafața solicitată nu poate fi atribuită în proprietatea acesteia, astfel că fiind vorba de un punct de vedere a emitentului și nu de un act juridic civil sau administrativ nu poate fi reținută nelegalitatea sau netemeinicia unei poziții exprimate de entitatea de la care provine.
Nu este întemeiată nici cererea de atribuire în proprietate, prin compensare, a suprafețelor de 306 m.p., 351,5 m.p. și a celei de cca. 150
m.p. aferentă chioșcului.
Cererea de atribuire în proprietate s-a formulat în prezentul cadru procesual, după ce pentru reclamantă problema acordării de măsuri reparatorii în temeiul legii speciale a fost tranșată irevocabil în dosarul nr._ .
Desigur, în condițiile investirii instanței cu o cerere de acordare de măsuri reparatorii în compensare, în temeiul legii speciale reparatorii, instanța trebuie să analizeze cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1334/F/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ terenul în suprafață de 306 m.p. constituie proprietate publică a unității administrativ- teritoriale, aspect reținut cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 449/CA/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud.
Terenul de 351,5 m.p. constituie proprietatea intervenienților G. I. și G. F., drept consolidat prin rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul nr._ prin care s-a respins acțiunea reclamantei de anulare a dispoziției nr. 1831/2007 de atribuire în favoarea numitului Berger Lorant a dreptului special de folosință asupra acestei suprafețe, respectiv prin rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 6430/2010 pronunțată Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ prin care s-a respins acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2260/_ încheiat între intervenienții G. I. și G. F., în calitate de cumpărători și numitul Berger Lorant, în calitate de vânzător, având ca obiect suprafața de 351,5
m.p. obiect al dreptului special de folosință recunoscut vânzătorului prin dispoziția nr. 1831/2007.
În ceea ce privește terenul aferent chioșcului alimentar, prin sentința civilă nr._ rămasă irevocabilă la data de 10 noiembrie 2011 prin decizia nr. 4637/R/2011 a Curții de Apel C. s-a reținut că poate fi restituită în natură numai suprafața de sub chioșcul alimentar măsurată de expertul desemnat în cauză ca fiind de 15 m.p.
Problema suprafeței de 150 m.p. solicitată în prezentul cadrul procesual a fost analizată de instanța de recurs în cuprinsul deciziei civile nr. 4637/R/2011 reținându-se neîndreptățirea reclamantei la această suprafață pe considerentul că este destinată unor amenajări de utilitate publică.
Odată tranșată irevocabil problema suprafețelor de 306, 351,5 și 150
m.p. aceasta nu mai poate fi repusă în discuție în alt cadru procesual, instanța trebuind să respecte prezumția de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Dacă în prezentul cadru procesual s-ar atribui în favoarea reclamantei unui drept de proprietate asupra unor suprafețe neacordate acesteia în litigii anterioare, ar însemna ca pe cale ocolită să se scoată din vigoare sentința civilă nr. 1334/F/2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, respectiv la data de 8 mai 2013, reclamanta U. C. S. prin mandatar U.
I., solicitând înaintarea dosarului instanței de control judiciar solicitând să le fie admis recursul pentru motivele pe care le vor formula după motivarea sentinței atacate.
La data de 23 mai 2013 reclamanta prin mandatar a depus motivele de recurs, prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților să-i restituie în natură suprafața de 306 mp și
să-i restituie și să-i restituie în natură, pe vechiul amplasament, diferenței de teren revendicat până la concurența suprafeței de 150 mp, situat pe str. Năsăudului.
Recurenta a arătat că înțelege să-și retragă pct. 2 din acțiune, deoarece această solicitare a fost soluționată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ .
În motivarea recursului recurenta a arătat "că Primăria și P. au fost și sunt obligați d lege să repare prejudiciul cauzat de regimul anterior, că se consideră pe deplin îndreptățită la a solicita cele arătate în conformitate cu legile reparatorii în vigoare, dar și cu politica C.E.D.O., care a impus României soluționarea corectă și rapidă a cererilor de această natură";.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr. 1394/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud a fost comunicată recurentei în data de 13 mai 2013, recursul fiind înregistrat la data de 8 mai 2013 în termenul legal prevăzut de art.3011Cod proc.civ.
Termenul de recurs începe să curgă de la data când părții i s-a comunicat hotărârea. În cauză, hotărârea a fost comunicată părții, așa cum s-a arătat, la data de 13 mai 2013, dată de la care începe să curgă termenul de recurs, termen care se împlinește la data de 29 mai 2013.
La data de 23 mai 2013 recurenta a depus la dosarul cauzei scriptul intitulat motive de recurs, iar la data de 26 iunie 2013, a depus la dosarul cauzei note de ședință asupra cărora instanța s-a pronunțat prin practicaua prezentei hotărâri, în sensul că, raportat la dispozițiile art. 3011Cod proc.civ., a constatat tardivitatea acestora.
Conform dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Singura precizare pe care o face recurenta în declarația de recurs este aceea că, pârâții sunt obligați să delege să repare prejudiciul cauzat de regimul anterior, că se consideră îndreptățită la a solicita admiterea acțiunii în conformitate cu legile reparatorii în vigoare, dar și cu politica C.E.D.O., care a impus României soluționarea corectă și rapidă a cererilor de această
natură, precizări care nu constituie motive de recurs în sensul cerințelor art. 304 Cod proc.civ.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta U. C. S. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de reclamanta U. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1394/F din 30 aprilie 2013 a Tribunalului B.
-Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
ANA I. A. C. | A. | A. C. C. | B. |
în c.o.,semnează Președinte Judecător, M. V.
Red.CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: G.C.F.
| ← Sentința civilă nr. 313/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 3537/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
