Decizia civilă nr. 3063/2013. Actiune posesorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3063/R/2013
Ședința publică din 14 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. MUNCA.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți R. A. V., A. M., A. C. P., M. C., S.C. R. S.R.L., B. N. I. ,
D. G. C., B. S. V., B. R. A., S. L., W. U. W. ,
W. C. M., M. G., G. W. E. EK, S.C. LP C. S.R.L., P. M., P. A., M. C., S.C. N. C. S.R.L., B. G., B. J. A., M. F. A., M. F. C., G. M. C., G. T. ,
S.C. L. B. S.R.L., C. M., C. M., D. N. și D. I. R., împotriva deciziei civile nr. 30/A/_, privind și pe reclamanta intimată S.C.
F. C. S.R.L., precum și pe pârâții intimați D. C. N., S.C. P. R. S.R.L., prin lichidator judiciar SSP.R.L., D. M., D. A. H., K. F.
, K. K. și T. C. Ș., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat F. Z. L., cu împuternicire avocațială de reprezentare, care se află la f. 13 din dosar și reprezentanta pârâtului intimat D. C. N., doamna avocat M. F. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare, care se află la f. 32 din dosar lipsă fiind părțile persoane fizice personal, reprezentantul reclamantei intimate și reprezentanții pârâtelor intimate persoane juridice.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 37 lei (f. 2, 33 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 1,50 lei (f. 2, 34 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 12 din dosar), reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de_ reclamanții recurenți, prin intermediul domnului avocat F. Z. L., au înregistrat la dosar "Note scrise";, în 7 exemplare, prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității în totalitate a recursului declarat de reclamanții recurenți, invocată prin întâmpinare de către intimatul D. C. N. și respingerea excepției
inadmisibilității acelor motive de recurs, prin care se critică netemei-nicia hotărârii atacate și se fac referiri la starea de fapt și la probele administrate în cauză, invocată și pusă în discuție, din oficiu, de către Curte, în ședința publică din_ .
Totodată, constată că la data de_, reclamanții recurenți, prin intermediul domnului avocat F. Z. L., au înregistrat la dosar un înscris
întitulat "Notă de depunere de scripte";, prin care arată că depune la dosar copii certificate de pe următoarele acte: Cartea funciară nr. 5156 C. (nr. topo 13894/4); Act de parcelare, și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1/_ de B.N.P. O. Olimpia P., extras Carte Funciară 5156 C., tabele de mișcare a parcelelor, schița plan de parcelare, cerere/încheiere de întabulare nr. 14666/2001 și copii de pe Cărțile Funciare nr. 1., 190, 191, 192 C. ; Cartea
funciară nr. 7255 C. ( nr. topo 13894/3); Sentința civilă nr. 9648/_ a Judecătoriei C. -N., data în dosar nr. 9111/1994, tabel de mișcare a parcelelor întocmit în cadrul expertizei de către ing. Boacă M., copie de pe Cartea Funciară nr. 1. ; Act parcelare și contract de vânzare-cumpărare și alipire, autentificat sub nr. 7/_, de către B.N.P. O. Olimpia P., extras C.F. nr. 1. C., tabel cu mișcare a parcelelor și schița plan întocmită de către expert ing. Boacă M. ; Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 661/_ de către B.N.P. I. R., încheiat între vânzătorii familia Zahan și S.C. Credo Group S.R.L., copie C.F. nr. 1. C. și C.F. nr. 1. C. ; Act de alipire autentificat sub nr. 1170/_ de către B.N.P. I. R., întocmit la cererea proprietarului terenurilor S.C. Credo Group S.R.L., Memoriu tehnic, Plan amplasament și delimitare cu propunere de alipire, certificat de înregistrare S.C. Credo Group S.R.L.; Extras C.F. nr. 2. C. -N. (provenit din C.F. nr. vechi 1.
C. -N., nr. cadastral 11963, pentru teren de 2000 mp) și extras C.F. nr. 1.
C. -N. (nr. top. 13894/4/5, pentru drum de acces de 401 mp); Plan de situație întocmit de către expert ing. Boacă M., document care este anexă la Autorizația de construire nr. 881/_, eliberată de Primăria mun. C. -N. în favoarea
S.C. Credo Group S.R.L., în vederea edificării blocurilor din C. -N., str. T. oiului nr. 25. Prin aceiași notă se precizează că documentele menționate se depun la dosar într-un singur exemplar, întrucât cu reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. urmează să fie comunicate pe calea poștei electronice, iar la această notă au fost anexate documentele anterior arătate (f. 50 - 105 din dosar).
De asemenea, Curtea constată că la data de_, reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat F. Z. L., a înregistrat la dosar o
"Notă";, prin care arată că înțelege să depună la dosarul cauzei dovada comunicării prin email a actelor și documentelor depuse la dosar, cu reprezen- tanta pârâtului intimat D. C. N., doamna avocat M. F. I. .
Totodată, Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat D. C.
N., prin intermediul doamnei avocat M. F. I., a înregistrat la dosar "Note de ședință";, la care a anexat xerocopii de pe următoarele înscrisuri: planul topografic de carte funciară inițial pe care este clar prefigurată parcela cu nr. top. inițial 13894 din care s-au dezmembrat apoi parcelele cu nr. top. 13894/3 și 13894/4, corp funciar cu front la str. Fagului, din care rezultă că parcela cu nr. top. inițial 13894 nu avea ieșire la str. T. oiului, intersectându-se cu această stradă într-un singur colț; planul întocmit de către ing. Boacă anexat la actul
întitulat "Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ la B.N.P. O. Olimpia P. între Malhem Mohamed Emad și soția pe de o parte și Inoan M. și Bizo A. Doru pe de altă parte, din care rezultă cert că parcela cu nr. top. inițial 13894 a fost dezmembrată în patru parcele pe lungimea acesteia, respectiv parcelele cu nr. top._ _ 4/3 și 13894/4, toate învecinate într-un capăt cu str. Fagului, iar la celălalt capăt cu parcela cu nr. top. 13885, nici una din aceste parcele neavând ieșire la str. T. oiului.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar o "Cerere în completarea probațiunii";, la care a anexat xerocopii de pe următoarele înscrisuri: Avizul CTATU C. -N. nr._, HCL nr. 318/2008 C. -N. privind aprobare PUZ, PUD, beneficiar fiind D. C. N. și Referatul aferent, prin care
se instituie în sarcina intimatului D. C. N. obligativitatea dezmembrării unei fâșii de minim 2 m lățime pentru regularizarea străzii T. oiului; Plan de amplasament și delimitare a imobilului cu tabel de mișcare a parcelelor pentru dezlipirea imobilului cu nr. cad. 7795 în suprafață de 1100 mp, proprietar fiind D.
C. N., în două parcele, respectiv o parcelă cu nr. cad. 17419, cu suprafața de 995 mp și o altă parcelă cu nr. cad. 17420, cu suprafața de 105 mp și care conform documentațiilor de urbanism aprobate trebuia să aibă destinația de drum; Plan cadastral al zonei, respectiv str. T. oiului nr. 25 - 27 din care rezultă că prin unirea aliniamentului fâșiei dezmembrate pentru regularizarea străzii respectiv cad. 17420, imobilul cu nr. cad. 11963, respectiv T. oiului nr. 25 are acces la str. T. oiului.
Prin aceeași cerere, în completarea probațiunii, reclamanții recurenți, prin intermediul domnului avocat F. Z. L. solicită emiterea unei adrese către
C. iliul Local al mun. C. -N., pentru a depune la dosarul cauzei copia actului normativ - HCL, prin care s-a aprobat regularizarea, lărgirea, modernizarea str.
T. oiului și lățimea acesteia, precum și schița vizată aferentă rețelei stradale pentru zona T. oiului nr. 23 - 29.
Curtea comunică reprezentantului reclamanților recurenți câte un exem- plar din notele de ședință formulate de pârâtul intimat D. C. N., prin intermediul doamnei avocat M. F. I. și înscrisurile anexate la acestea.
Reprezentantul reclamanților recurenți învederează instanței că pârâtul intimat D. C. N., prin intermediul doamnei avocat M. F. I., a depus la dosar copii de pe acte, nesemnate pentru conformitate și neștampilate, iar în notele de ședință se face vorbire de acte noi, respectiv de act de parcelare nou, care ar trebui să fie semnat pentru conformitate cu originalul. Totodată, face referire la art. 25 alin. 5 din Regulamentul Local de Urbanism aferent PUD-ului
-N., aprobat în 2005 și arată că el a depus la dosar o copie de pe planul cadastral semnat pentru conformitate, care este în vigoare și din care rezultă că pentru terenul său, pârâtul intimat D. C. N. ar avea acces la str. T. oiului.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că cererea în probațiune a fost formulată pentru determinarea servituții de trecere, întrucât expertul care a efectuat raportul de expertiză în prezenta cauză nu a avut în vedere acest aspect, deși acesta trebuia să delimiteze unde este aliniamentul vechi și unde este aliniamentul nou.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtului intimat D. C. N., cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamanților recu-renți.
Reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. arată că se opune încuviințării cererii în probațiune formulată de reprezentantul reclamanților recurenți pentru prezentul termen de judecată, nefiind utilă raportat la obiectul cauzei. Totodată, arată că este adevărat că fâșia de teren cu o lățime de 2 m, ce aparține clientului său, a fost împărțită în două, pentru că s-a format un trotuar. De asemenea, arată că pe rolul T. ului C. există un dosar, care se află în rejudecare, în care reclamanții recurenți din prezentul dosar au solicitat anularea autorizației de construire a clientului său, anularea PUD-ului și a PUZ-ului. Mai arată că reclamanții recurenți solicită instituirea unei servituți de trecere, prin care s-ar micșora suprafața de teren ce aparține clientului său.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu este reală această susținere a doamnei avocat M. F. I. și, totodată, arată că servitutea de utilitate publică se aplică indiferent de proprietar și pentru acest motiv a solicitat emiterea unei adrese către C. iliul Local al mun. C. -N., pentru a depune la dosarul cauzei copia actului normativ - HCL, prin care s-a aprobat regulari-zarea,
lărgirea, modernizarea str. T. oiului și lățimea acesteia, precum și schița vizată aferentă rețelei stradale pentru zona T. oiului nr. 23 - 29.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamanților recurenți, ca fiind inutilă pentru justa soluționare a cauzei, având în vedere că în această cerere în probațiune se vorbește de o servitute de utilitate publică, iar obiectul cauzei este altul.
Reprezentantul reclamanților recurenți și reprezentanta pârâtului intimat
C. N. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților recurenți și reprezentantei pârâtului intimat D. C. N. asupra recur-sului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în totalitate a hotărârii atacate, trimițând dosarul spre rejudecare cu administrarea probelor respinse în mod nelegal (atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel) în fața T. ului C., urmând ca în final instanța de control admițând apelul înaintat, să dispună: modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 15125/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în ședința publică din data de_ în dosar nr._ conexat la dosar nr._, în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanți în dosar civil nr._ conexat la dosar nr._, având ca obiect servitute de trecere și pe cale de consecință să se dispună: instituirea dreptului de servitute de trecere pietonală și cu autoturismul asupra imobilelor teren, proprietatea pârâtului D. C. N. situate administrativ în C. -N., str. T. oiului nr. 27, respectiv a imobilului teren în suprafață de 105 mp înscris în C.F. nr. 1. C. -
N., având nr. cad. 17420 și imobil teren în suprafață de 995 mp înscris în C.F. nr. 1. C. -N., având nr. cad. 17419, ca fonduri aservite, în favoarea imobilului teren situat în C. -N., str. T. oiului nr. 25, înscris în C.F. nr. 1. nr. cad. 11963 și a imobilului drum acces înscris în C.F. nr. 1. C. -N., având nr. cad. 13894/4/5 ca fonduri dominante; înscrierea în C.F. nr. 1. C. -
N., asupra imobilului având nr. cad. 17420 și în C.F. nr. 1. C. -N., asupra imobilului având nr. cad. 17419 a dreptului de servitute de trecere instituit în favoarea imobilului teren înscris în C.F. nr. 1. nr. cad. 11963 și a imobilului drum acces înscris în C.F. nr. 1. C. -N., având nr. cad. 13894/4/5 ca fonduri dominante, cu obligarea intimatului pârât D. C. N. la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate pentru toate instanțele.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține verbal motivele de recurs dezvoltate pe larg în memoriul de recurs. Arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 616 C.civ. și experții care au efectuat raportul de expertiză dispus în cauză, au stabilit că proprietățile reclamanților recurenți nu au acces la drumul public. Totodată, arată că nici la fond și nici în apel nu s-a dovedit vreo culpă a reclamanților recurenți, care sunt proprietari de bună credință. De asemenea, arată că în speță nu este incidentă situația în care s-ar fi construit un bloc și astfel s-a blocat o ieșire la drumul public.
În concluzie, reprezentantul reclamanților recurenți arată că recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului formulat de către reclamanții recurenți și admiterea acesteia cu consecința respingerii recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca
fiind legală și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. arată că în speță nu sunt incidente nici una din prevederile de care se prevalează recurenții. De asemenea, arată că susține toate excepțiile pe care le-a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar, pentru motivele arătate și susținute la termenul de judecată anterior. Totodată, arată că necercetarea probelor nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei, având în vedere că acele probe au fost respinse de către instanță ca nefiind utile pentru soluționarea justă a cauzei. Mai arată că în speță se discută despre legitimitatea sau neligimitatea unei servituți de trecere pe proprietatea clientului său.
Reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. arată că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și a avut în vedere jurisprudența constantă a tuturor instanțelor de judecată și a Înaltei Curți de C. și Justiție în cauze similare cu prezenta cauză. De asemenea, arată că prevederea din art. 616 C. civ. vechi a fost preluată în art. 618 alin. 1 N.C.C. Totodată, arată că dezmembrările provin din C.F. nr. 13894 C. -N., respectiv dintr-un singur corp funciar, care a avut front la strada Fagului, iar vânzătorul acestor parcele de teren trebuia să lase cale de acces la toate parcelele de teren pe care le-a vândut în urma dezmembrării corpului funciar anterior arătat.
De asemenea, reprezentanta pârâtului intimat D. C. N. arată că în zonă există o cale de acces, respectiv un drum privat, iar parcelele de teren, proprietatea reclamanților recurenți se întind până la acel drum privat, astfel încât, reclamanții recurenți aveau posibilitatea să solicite acces din acel drum privat. Totodată, arată că reclamanții recurenți nu se pot prevala de prevederile legale, întrucât aceștia au solicitat instituirea unei servituți de trecere pe terenul, proprietatea pârâtului intimat D. C. N., care este un terț din toate punctele de vedere, iar faptul că reclamanților recurenți le convine să acceadă pe o cale de acces mai scurtă nu este legal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 15125/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă cererea ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei C. -N. formulata de reclamanții SC LP C. S., R. A. V.
, A. M., A. C., M. C., SC R. S., B. N. I., D. G. C.
, B. S. V., B. R. A., W. U. W., W. C., P. M. SC F.
C. S., P. A., M. F. A., M. F. C. B., G. M. C. ,
G. T., SC L. B. S., C. M., C. M., D. N., D. I. R. ,
S. L., SC N. C. S., G. W. E. Ek, B. G., B. J. A. și
M. G., în contradictoriu cu parații D. C. N., SC P. R. S. ; a fost respinsă cererea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. conexat la primul formulate de reclamanții R. A. V., A. M., A. C., M. C., SC R. S., B. N. I., D. G. C., B. S. V., B.
R. A., S. L. W. U. W., W. C., M. geza, G. wotsch E. Ek, Sc Lp C. S., P. M. P. A. Sc N. C. S. B. G., B. J. A.
M. F. A., M. F. C. G. M. C., G. T., Sc L. B.
S. C. M., C. M., D. N., D. I. R., în contradictoriu cu pârâții
D. M., D. A. H., K. K., K. F. și T. C. Ș. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit CF 1. C. nr. cad 11963 ȘI CF 1. C. nr. cad 13894/4/5 reclamanții sunt coproprietari asupra terenurilor.
De asemenea potrivit CF 1. C. nr. cad 17420 și CF 1. C. nr. cad 17419 este înscris proprietar tabular pârâtul D. C. N.
Din probele administrate a rezultat că imobilele proprietatea reclamanților cu nr. cad 11963, precum și nr. top 13894/4/5 nu au acces la calea publică, în anexa grafica nr. 3 fiind indicată poziția drumului folosit de către reclamanți în prezent pentru a ajunge la calea publică respectiv la strada T. oiului, rezultând că acest drum ocupa 13,6 mp din proprietatea pârâtului D. N., respectiv din nr. cadastral 17419 3,6 mp iar din nr. cadastral 17420 10 mp respectiv 144, 7 mp din nr. cad 11963 coproprietatea reclamanților.
De asemenea expertul Erculescu D. a prezentat în raport situația dezmembrărilor din numărul top inițial 13894/3 respectiv 13894/4 din care au rezultat și imobilele cu nr. cad 11963 respectiv 13894/4/5 coproprietatea reclamanților.
Analizând Varianta 1, solicitata de reclamanți, instanța a constat că servitutea se instituie peste imobilul proprietatea pârâtului D. N. cu număr cadastral 17419 cu 3 mp, iar peste imobilul aceluiași pârât cu nr. cad 1. se propune instituirea unei servituți de trecere pe o suprafața de 10 mp, restul de 146 mp instituindu-se pe imobilul reclamaților.
Expertul a arătat că în aceasta varianta lungimea servituții este cea mai mica, dar aceasta trece peste un teren care nu a aparținut imobilelor cu nr. top 13894/3 respectiv 13894/4
De asemenea în acest context, autorizația de construire a pârâtului D. N. nu ar mai fi valabilă deoarece planul de situație anexat nu mai corespunde cu situația de după instituirea servituții de trecere, expertul apreciind că paguba produsa pârâtul D. N. este aceea că pe lângă faptul că reclamanții ar ocupa 13 mp din terenul pârâtului acesta ar trebui să-și întocmească o noua autorizație de construire conforma cu situația terenului de după instituirea servituții de trecere.
Varianta 2 descrie o propunere de servitute în lungime de 166, 6 mp pentru a ajunge la strada T. oiului, care însă are lungimea de 166, 6 mp, deci are o lungime mai mare decât cea precedenta și care urmează să treacă și peste proprietatea unor terți al căror teren nu a aparținut nr. top inițiale_ 4/4.
În varianta nr. 3 se face o propunere de servitute redata în anexa grafică 6, în aceasta forma propunându-se ca de la nr. top 13894/4/5 proprietatea reclamanților să se instituie o servitute de trecere până la strada Fagului.
În aceste, condiții servitutea de trecere se va suprapune peste imobile care în mare parte au categoria de folosința drum și care provin din numărul top inițial_ 4/4 expertul arătând că aceasta varianta trebuia propusă la prima dezmembrare a numerelor top inițiale.
În plus, expertul arată că acesta servitute este cea mai lunga de 223,86 m ea se regăsește pe un drum care exista iar din toata lungime ei doar 25 m nu au înscrisa în cartea funciara categoria de folosința drum, însă la data efectuării expertizei pe aceasta lungime de 25 m exista drum pietruit. De asemenea drumul în discuție era blocat prin 3 țăruși de lemn în dreptul punctelor numerotate cu 7,8 din anexa grafica 6. Mai a arătat expertul că traseul propus se regăsește pe un drum care este folosit și de către proprietarii altor parcele, în concluzie expertul arătând că în varianta 1 servitutea este cea mai scurta iar în varianta 3 ar pricinui cea mai mica paguba deoarece ea ar trece pe un drum care exista deja.
Instanța a apreciat că nu se poate considera ca și criteriu în stabilirea unei servituți de trecere doar interesul exclusiv al celui care urmează să beneficieze de acces ci și a celui care urmează să suporte consecințele.
De asemenea, practica judiciara a statuat că în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau a neprevederii proprietarului însuși cum ar fi spre exemplu împărțirea unui loc care nu era înfundat între mai mulți proprietari, vânzarea fondului între mai mulți proprietari, din toate acestea rezultând un fond înfundat, trecerea nu poate fi cerută peste terenul vecinului.
În consecință, instanța de fond a concluzionat în sensul că, deși varianta 3 a raportului de expertiza propune o ieșire la calea publică mai lungă decât cea propus de reclamanți, respectiv la strada Fagului, este cea care se impune a fi urmată raportat la faptul că terenurile peste care se trece provin ca și cele ar reclamanților din aceiași parcela inițiala din care nu provine parcela pârâtului D.
N., situație similara regăsindu-se și în varianta a doua din raport. De asemenea, aceasta trecere are în mare parte caracterul de drum, în fapt este chiar folosită în acest scop integral și de alte persoane din zona nesemnalându-se vreo situație în care folosirea acesteia ar prezenta inconveniente grave sau periculoase pentru proprietarul fondului dominant.
Prin decizia civilă nr. 30/A/ din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții R. A. V.
, A. M., A. C. P., M. C., S.C. R. S.R.L., B. N. I., D.
G. C., B. S. V., B. R. A., S. L., W. U. W., W.
C. M., M. G., Firma G. W. E. E., S.C. LP C. S.R.L., P. M., P. A., S.C. N. C. S.R.L., B. G., B. J. -A., M. F. A.
, M. F. C. B., Somescu M. C., Somescu T., S.C. L. B.
S.R.L., C. M., C. M., D. N. și D. I. R. împotriva Sentinței civile nr. 15125/2012, pronunțată în dosarul nr._, care a fost păstrată în întregime.
S-a respins cererea formulată de intimatul D. C. N. pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Erculescu D. (f. 185-211 dosar judecătorie), proprietarii celor trei construcții edificate pe imobilul cu nr. cad. 11963, teren în suprafață de 1.984 mp., înscris în C.F. nr. 2. C. -N., pentru a ajunge la str. T. oiului încalcă proprietatea intimatului pârât D. C. -N. . Astfel, accesul se realizează peste terenul cu nr. cad. 17419 înscris în C.F. nr. 2.
C. -N. (3,8 mp.) și peste terenul cu nr. cad. 17420, înscris în C.F. nr. 2. C.
-N. (10,0 mp.).
Expertul a descris și operațiunile de carte funciară care au condus la situația actuală. Astfel, potrivit hărților de carte funciară imobilele cu nr. top._ 4/4 (din care suprafața dezmembrată de 401 mp. având nr. top. 13894/4/5 are categoria de folosință "drum";), aveau acces la str. Fagului, deci, concluzionează expertul că și parcele rezultate din acestea (nr. cadastral 11963 înscrisă în C.F. nr. 2. C. -N. și 13894/4/5 din C.F. nr. 2. C. -N. ) trebuiau să aibă acces la strada menționată. Însă, potrivit planurilor de dezmembrare efectuate până în prezent, imobilul cu nr. top. 13894/4/5, având categoria de folosință drum, nu are acces nici la strada T. oiului, nici la strada Fagului. A mai arătat expertul că accesul la imobilul cu nr. cad. 11963 (nr. top. 13894/_ 4/3/2/1) și la imobilul cu nr. top. 13894/_ 4/3/2/2 se face pe imobilul cu nr. top. 13894/4/5 înscris în C.F. nr. 2. C. -N., având categoria de folosință
"drum";.
Din probațiunea administrată în cauză a rezultat că parcelele cu nr. cad. 11963 din C.F. nr. 2. C. -N., în suprafață de 2.000 mp. (suprafață măsurată
1.984 mp.) și nr. top. 13894/4/5 din C.F. nr. 2. C. -N. în suprafață de 401 au devenit parcele cu caracter de loc înfundat în urma parcelărilor efectuate.
T. ul a constatat că prin scriptul depus ulterior la dosarul cauzei (f. 221 dosar judecătorie) expertul a arătat că la dezmembrarea unei parcele care devine loc înfundat, se asigură (obligatoriu) accesul prin fondul din care se dezmembrează (deoarece acesta are acces), nu dintr-un teren vecin. În speță, terenul apelanților reclamanți nu are acces deoarece nu a fost asigurat la dezmembrările anterioare (din nr. top. 13894/3 și 13894/4 - care aveau acces la strada Fagului).
Față de constatările expertului, acesta a susținut doar varianta nr. 3 din expertiză, apreciind că este singura rezolvare posibilă a accesului la terenul apelanților.
Raportat la cele expuse T. ul a apreciat că soluția primei instanțe a fost legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 616 și urm. C. civ., aplicabil în cauză, deoarece caracterul de loc înfundat al parcelelor menționate a rezultat în urma dezmembrărilor efectuate anterior.
În acest sens, în mod constant s-a apreciat în practica judiciară că servitutea de trecere nu poate fi solicitată pe terenul vecinului în ipoteza în care ea a rezultat ca urma a neprevederii proprietarului însuși, cum este și cazul în speță, deoarece s-a procedat la dezmembrarea unui imobil care inițial nu era loc înfundat. Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, parcela aflată în proprietatea intimatului pârât nu a rezultat din cea dezmembrată. În consecință, singura soluție posibilă de reglementare a dreptului de servitute a fost cea cuprinsă în varianta nr. 3 din expertiză chiar dacă lungimea acestuia este de 223,86 m, așa cum a arătat expertul
Cu toate că expertul a propus o varianta menționată de instituire a servituții de trecere până la strada Fagului (varianta nr. 3), prezentând și situația imobilelor implicate, instanța nu putea încuviința această variantă în lipsa cadrului procesual care să includă proprietarii imobilelor limitrofe parcelei cu nr. top. 13894/4/5. Este de remarcat însă faptul că toate parcelele indicate de expert
- nr. top. 13894/_ 4/3/2/3 din C.F. nr. 1. C. -N., nr. cad. 18128 din
C.F. nr. 1. C. -N., nr. cad. 2. din C.F. nr. 2. C. -N. și nr. cad. 2. din C.F. nr. 2. C. -N. și nr. top. 13894/3/_ 4/4/1/1/1 din C.F. nr. 2.
C. -N. - au categoria de folosință "drum";.
De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect ordonanță președințială, instanța a constat că drumul spre strada Fagului este practicabil. În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat că la intersecția cu str. Fagului se mai poate observa locul unde au fost amplasate bariere de înălțime care în prezent au fost dezafectate. În același timp, s-a constatat existența indicatorului "A. ul interzis cu excepția riveranilor"; (f. 212-213). În prezenta cauză, expertul a arătat că acest drum este practicat de proprietarii imobilelor de pe respectivele parcele, dar o porțiune de 25 m este doar pietruită.
În ceea ce privește soluția de admitere a excepției de nelegalitate a H.C.L.
C. -N. nr. 302/2005 prin Sentința civilă nr. 1862/_, dosar nr._ al
T. ului C. (f. 46-49), irevocabilă prin respingerea recursului, a fost de remarcat că instanța a avut în vedere faptul că prin PUD nu se poate crea o servitute de trecere cu încălcarea art. 616 C.civ. și a dreptului de proprietate al intimatului. Apelanții au susținut că soluția analizată nu are relevanță în contextul probator deoarece au învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. C. civ., dar cu toate acestea, în susținerea poziției lor
fac trimitere la alte prevederi ale PUZ și PUD pentru a-și dovedi temeinicia pretențiilor.
Pentru considerentele expuse, T. ul a apreciat că au fost nefondate în întregime criticile apelanților, iar în temeiul art. 296 C.pr.civ. a fost respins apelul declarat de reclamanții R. A. V., A. M., A. C. P., M. C. ,
S.C. R. S.R.L., B. N. I., D. G. C., B. S. V., B. R.
A., S. L., W. U. W., W. C. M., M. G., Firma G. W. E. E., S.C. LP C. S.R.L., P. M., P. A., S.C. N. C. S.R.L., B.
G., B. J. -A., M. F. A., M. F. C. B., Somescu M.
, Somescu T., S.C. L. B. S.R.L., C. M., C. M., D. N. și
I. R. împotriva Sentinței civile nr. 15125/2012, pronunțată în dosarul nr._, care a fost păstrată în întregime.
În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ., a fost respinsă cererea formulată de intimatul D. C. N. pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, deoarece nu au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte cheltuielile de jucată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții R. A. V., A.
M. și soția A. C. P., M. C., S.C. R. S.R.L, B. N. I., D. G.
C., B. S. V. și soția B. R. A., S. L., W. U. W., și soția W.
C. M., M. G., Firma G. W. E. E.K, SC LP C. S., P. M., P.
A., S.C. N. C. S.R.L., B. G., si soția B. J. -A., M. F. A. și soția M. F. C. B., G. M. C. și soția G. T., S.C. L. B. S.R.L., C. M. și soția C. M., D. N. și soția D. I. R. , solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ. coroborat cu art. 312 alin 3 C. pr. civ, admiterea recursului, casarea în totalitate a Deciziei recurate, trimiterea dosarului spre rejudecare cu administrarea probelor respinse în mod nelegal (atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel) în fața T. ului C., urmând ca în final această instanță de control admițând apelul înaintat, să dispună admiterea acțiunii civile formulată de reclamanți în dosarul civil nr._ conexat la dosar nr._, având ca obiect servitute de trecere.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond a încălcat în mod grosolan dreptul de a dovedi temeinicia acțiunii reclamanților, respingând fără nici o motivare toate probele solicitate (interogatoriul intimatului D. C., trimiterea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză judiciară de exp. Bota I. conform scriptului depus la_ cuprinzând 17 puncte), dar mai mult noul complet de judecată care a intrat în cauză a dispus și revenirea asupra administrării probei de cercetare la fața locului, probă admisă anterior prin încheiere de ședință. Mai mult în motivarea hotărârii este invocat o cercetare la fața locului efectuată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. (Ordonanță Președințială) prin care instanța ar fi constatat "că drumul spre str. Fagului este practicabil" omițându-se astfel mențiunea că hotărârea și implicit constatările eronate a fost desființate în recurs, iar situația în 2012 este mult diferită decât cel din 2009, aspect care nu s-a dorit a fi însă verificat la fața locului.
Astfel au fost lezate grav drepturile procesuale ale reclamanților în acest
sens.
Hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu greșita
aplicare a dispozițiilor legale.
În fapt, apelanții reclamanți cât și intimații de rând 2-6, sunt proprietari ai imobilelor situate din punct de vedere administrativ în C. -N., str. T. oiului nr. 25, respectiv coproprietari ai terenului în suprafață de 2000 mp înscris în CF nr. 1. C. -N. nr. cadastral 11963, a celor 22 de apartamente din cele trei blocuri tip vila identificate A, B, C înscrise în CF col. 1., 1., 1. edificate de SC CREDO GROUP S. și înstrăinate de antreprenori, precum și coproprietari în
cote părți asupra terenului - drum acces înscris în Cartea Funciară nr. 1. C. -
N. având nr. topo. 13894/4/5.
Terenurile proprietatea reclamanților și a intimaților de rând 2 - 6, a rezultat ca urmare a actului de alipire autentificat sub nr. nr. 1170/_ de BNP I. R., prin care s-au alipit parcelele nr. topo 13894/4/4 în suprafață de 981 mp și parcela nr. topo 13894/3/2/1 în suprafață de 1019 mp, imobilul nou format în suprafață de 2.000 mp. nr. cadastral 11963 fiind înscris în Cartea Funciară nr. 1., proprietatea actuală a reclamanților.
De menționat este faptul că niciuna din aceste parcele de teren nu au avut acces la calea publică.
Pentru a se asigura accesul la proprietățile recurenților au fost constituite două drumuri de servitute de trecere respectiv drumul de acces privat înscris în Cartea Funciară nr. 1. C. -N. . având nr. topo 13894/4/5 în suprafață de 401 mp. și drumul de servitute de trecere având 14 m. lungime și 4 m lățime ce grevează proprietatea recurenților având nr. cadastral 11963 cu ieșire înspre str.
T. oiului
Drumul de servitute de trecere ce grevează proprietatea recurenților având nr. cadastral 11963 în suprafață de 14 m lungime și 4 m lățime este perpendicular pe proprietatea intimatului D. C., proprietate ce se află pe o suprafață în formă de colț de triunghi de aprox. 7 mp. între drumul de acces privat al recurenților și drumul public str. T. oiului.
Caracterul de fond înfundat al proprietăților reclamanților al terenului în suprafață de 2.000 mp având nr. cad 11963, și drum acces în suprafață de 401 mp. având nr. topo. 13894/4/5 rezultă din aceea că locul este înconjurat de alte proprietăți, aparținând altor proprietari fără ca proprietarul fondului în cauză să aibă o ieșire la calea publică.
Fiind un drept legal, dreptul de trecere incident este o simplă îngrădire sau limitare normală ale atributului de folosință din conținutul dreptului de proprietate. Conținutul acestei îngrădiri din prisma proprietarului fondului aservit constă în obligația de a nu face nimic de natură a împiedica realizarea intereselor legitime ale proprietarului fondului dominant.
Conform dispozițiilor art. 616 din vechiul Cod Civil, "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de al despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea cauza.
Prin Raportul de expertiză judiciară întocmit de exp. Bota Ion, se constată că suprafața de 2000 mp (măsurată 1984 mp) a imobilului cu nr. cad. 11963 înscrisă în Cf nr. 2. C. -N. și suprafața de 401 mp. a imobilului cu nr. top. 13894/4/5 înscris în CF nr. 2. C. -N. (suprafețele proprietatea reclamanților) nu au acces la drumul public. Prin același raport de expertiză,
expertul formulează la solicitarea părților trei posibile variante de instituire a dreptului de trecere, însă raportat la obiectul cererii doar varianta 1 (cea solicitată de reclamanți) putea fi analizată de instanța de judecată.
Apelanții reclamanți au solicitat instituirea dreptului de trecere pietonală și cu autoturismul asupra imobilelor teren, proprietatea pârâtului D. C. N. situate administrativ în C. -N., str. T. oiului, nr. 27, respectiv a imobilului teren în suprafață de 105 mp înscris în Cartea Funciară nr. 1. C. -N., având nr. cad. 17420, și imobil teren în suprafață de 995 mp. înscris în Cartea Funciară nr. 1. C. -N., având nr. cad. 17419, ca fonduri aservite, în favoarea imobilului teren situat în C. -N., str. T. oiului, nr. 25, înscris în CF nr. 1. nr. cad. 11963 și a imobilului drum acces înscris în Cartea Funciară nr. 1. C.
-N., având nr. cad. 13894/4/5 ca fonduri dominante.
Imobilul teren în suprafață de 1100 mp. situat din punct de vedere administrativ în C. -N. str. T. oiului nr. 27 aflat în vecinătatea din N-E a terenului recurenților înscris inițial în Cartea Funciară nr. 1. având nr. topo inițial 13895/2/1/1 proprietatea pârâtului D. C. N. a fost parcelat în baza Actului de parcelare autentificat sub nr. 463/2008 de BNP O. Olimpia P. .
În urma acestei operațiuni terenul în suprafață de 1100 mp a fost împărțit în două parcele înscrise actualmente în Cartea Funciară 1. nr. cad 17419 având suprafață de 995 mp, și în Cartea Funciară 1. nr. cad. 17420 având suprafață de 105 mp (având destinația trotuar - str. T. oiului nr. 27).
Calea de acces solicitată a fi instituită de reclamanți în varianta analizată în cuprinsul raportului de expertiză ca varianta I, a fost utilizată faptic încă de la data cumpărării locuințelor, fiind utilizat pe același amplasament și de către autorii noștii, fostul proprietar al acestei parcele - autorul pârâtului D. C. N.
, și apoi și pârâtul D. C. N. permițând accesul pe acest aliniament.
Urmare a utilizării îndelungate, în virtutea prerogativelor de reglementare a caracteristicilor urbanistice ale parcelelor de teren, C. iliul Local al mun. C. -N.
, a inclus această alee de acces în Planul Urbanistic Zonal al unității teritoriale de referință.
La data cumpărării locuințelor edificate pe parcela de teren având nr. cad. 11963, acestea aveau accesul asigurat la drumul public la str. T. oiului, acest drum de acces fiind menționat pe documentațiile urbanistice aprobate de Primăria Cluj-Napoca, și marcat corespunzător cu borduri la fața locului și utilizat faptic de vreme îndelungată. Menționează faptul că nici anterior cumpărării și nici ulterior accesul la locuințele recurenților nu s-a realizat pe altă cale, parcela recurenților niciodată neavând acces la drumul public.
Această cale de acces a fost, reglementată în această formă inclusiv în cadrul PUZ ului și a PUD ului aprobat prin HCL nr. 318/2008 beneficiar D. C.
N., intimatul pârât D. C. N. elaborând proiectul de autorizație de construire luând în considerare existența acestei căi de acces, care îi tranzita terenul.
Pentru asigurarea accesului auto și pietonal la drumul public str. T. oiului al proprietarilor tuturor parcelelor învecinate terenului nostru prin planurile urbanistice de detaliu aprobate de Primăria Municipiului C. -N. cu ocazia eliberării autorizației de construire s-a stabilit necesitatea retragerii clădirilor de la limita de proprietate cu cel puțin patru metrii, prin acest procedeu asigurându- se un drum de acces al tuturor proprietarilor la calea publică și implicit și recurenților din calea publică către proprietatea recurenților, cu o lățime de 7 metrii.
Cu toate acestea, intimatul nu a respectat și nici nu respectă aceste reglementări urbanistice, ducând astfel la înfundarea căii de acces la drumul public str. T. oiului.
Sub acest aspect, consideră că în mod nelegal se rezumă prima instanță la analiza drumul utilizat faptic de recurenți din prisma faptului că prin Sentința civilă nr. 1862/2010 a T. ului C. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului s-a constatat nelegalitatea HCL nr. 302/2005 prin care s-a aprobat PUD pentru trei imobile din strada T. oiului (proprietatea reclamanților) beneficiar SC CREDO GROUP S. . Hotărârea instanței de contencios administrativ neavând o consecință hotărâtoare asupra soluției prezentului dosar. Mai mult de atât, acest drum (alee acces) este menționat și în documentațiile urbanistice aprobate la solicitarea însăși a intimatului D. C.
N. prin HCL nr. 318/2008 beneficiar D. C. N. - act administrativ care nu a fost contestat de către intimat ci a fost pus în executare prin solicitarea pe baza acestuia a autorizației de construire. Or din considerentele Sentinței civile
nr. 1862/2010 a T. ului C. rezultă faptul că excepția de nelegalitate a fost admisă întrucât prin HCL 302/2005 s-a creat o servitute de trecere în lipsa existenței acordului proprietarului sau a unei hotărâri judecătorești prin care să se instituie aceste drept. Or tocmai acesta este obiectul prezentei cereri - suplinirea acestei lipse, pentru că în condițiile în care s-a fi susținut că prin acest PUD s-a creat o servitute de trecere, formularea prezentei cereri ar fi fost lipsită de interes. Iar pe de altă parte prin Sentința civilă nr. 1862/2010 a T. ului C.
, HCL nr. 302/2005 nu a fost anulată, astfel cum în mod greșit reține prima instanță.
C. ideră că hotărârea T. ului C., vizând excepția de nelegalitate nu are relevanță având în vedere că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 616 C. civ. respectiv pe caracterul de loc înfundat al proprietăților recurenților, dreptul de trecere în varianta solicitată de apelanți fiind cea mai scurtă și cea mai puțin oneroasă pentru proprietarul fondului vecin astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. expert Bota Ion.
De altfel, este de menționat faptul că pe schița PUD-ul si PUZ-ul intimatului de sub rândul 1, aprobat prin HCL nr. 318/_ aleea de acces ce face obiectul prezentei cauze - ce duce către imobilele recurenților reclamanți se menține, fiind evidențiată și denumita ca si "alee", având însă o lățime de 5 m.
Deși atât prin expertiza judiciară cât și în considerentele sentinței atacate se reține faptul că imobilele proprietatea recurenților constituie loc înfundat "din proba de mai sus (raport de expertiză - Bota Ion), că imobilele proprietatea reclamanților cu nr. cad. 11963 precum și nr. top 13894/ nu au acces la calea publică .... " iar trecerea în locul solicitat de reclamanți este cea mai scurtă.
Cu toate acestea, prima instanță respinge cererea reclamanților considerând - raportat la drumul acces privat având nr. topo 13894/4/5 înscris în Cartea Funciară nr. 1. are o lungime de 133,69 m și o lățime de 3 m o porțiune de 26,33 metrii de drum neamenajat și care se înfundă perpendicular în imobilele teren neconstruite având nr. topo. 13894/1/6, 13.894/2/6 pe o lungime de 28,40 m și topo. 13.894/_ 4/2/4 pe o lungime de 36 m, imobile în care se înfundă în partea de S drumului de acces privat cu lungime de 121 m având nr. topo. 13894/3/_ 4/4/1/1/1 și care are ieșire la str. Fagului - (prezentată ca varianta 3 în raportul de expertiză, "această trecere are în mare parte caracterul de drum. în fapt este chiar folosită în acest scop integral și de către alte persoane din zonă nesemnalizându-se vreo situație în care folosirea acestea ar prezenta inconveniente grave sau periculoase pentru proprietarul fondului dominant". Or dacă parcela ar avea într-adevăr ieșire la calea publică, cum reține totuși expertul caracterul de loc înfundat - concluzie preluată de altfel și de către instanța de judecată.
În scopul lămuririi instanței cu privire la inexistența în realitate a acestui
"pretins drum de acces", care a fost analizat de către expertul topo în cuprinsul raportului de expertiză în cadrul variantei 3, recurenții apelanți reclamanți au solicitat încuviințarea probei cu cercetarea la fața locului. Această probă a fost inițial admisă, prin încheierea ședinței publice din data de_, fixând termen în acest sens pentru data de_, orele 13,00. Ulterior prin încheierea ședinței publice din data de_ instanța a prorogat administrarea probei cu cercetarea la fața locului până la pronunțarea asupra excepției de nelegalitate formulate de intimatul pârât D. C. N. .
Ulterior, după schimbarea completului de judecată, instanța a revenit în mod nelegal și neargumentat asupra probei încuviințate prin încheierea din data de_, respingând cererea de cercetare la fața locului. În același sens, prima instanță a respins și toate probe solicitate de reclamanți, probe solicitate în scopul dovedirii pe de o parte a caracterului de loc înfundat al parcelei de teren
proprietatea recurenților, cât și imposibilitatea instituirii unui drum de acces în varianta solicitată cu titlu de apărare de pârâtul D. C. N. apărare care a fost preluată de către prima instanță ca argument pentru respingerea acțiunii.
Astfel, expertul prin raportul de expertiză a formulat trei propuneri de instituire a dreptului de trecere prezentând pentru fiecare dintre ele avantaje și dezavantaje - probă care însă este supusă cenzurii instanței de judecată. Probațiunea, în vederea susținerii uneia sau alteia dintre variantele prezentate urmând a fi completată și cu alte probe, probe care însă le-au fost respinse în mod nelegal. Or în mod nelegal reține prima instanță faptul că față de posibilitatea creări drumului de acces dinspre str. Fagului "nesemnalizându-se vreo situație în care folosirea acestea ar prezenta inconveniente grave sau periculoase pentru proprietarul fondului dominant", în condițiile în care instanța a respins în mod nelegal atât obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de subsemnații apelanți cât și celelalte probe solicitate (interogatoriul pârâtului, cercetarea la fața locului, probe testimoniale). Practic apelanții - reclamanți fiind puși în imposibilitate de a ne dovedi acțiunea.
În realitate în ceea ce privește această variantă 3 cu ieșire pe str. Fagului, dacă inițial expertul arată că în această variantă servitutea de trecere se suprapune peste o parte din imobilul nr. top 13894/_ 4/3/2/3 din CF nr. 1.
C. -N. (peste 100 mp) care are categoria de folosință "arabil" iar ulterior tranzitează alte 5 parcele de teren coproprietatea mai multor persoane fizice, proprietari de apartamente (pe toate aceste parcele fiind edificate mai multe imobile - blocuri), ulterior dl expert totuși concluzionează faptul că "servitutea se regăsește pe un drum care există".
Se pune întrebarea, cum poate acest drum să existe în condițiile în care chiar dl. expert arată faptul că presupune trecerea peste o suprafață de 100 mp aprox 25 ml de teren arabil - fiind amplasat și un stâlp de beton, fiind în realitate un drum înfundat. Deși au solicitat prin obiecțiunile formulate pentru termenul din data de_ ca dl. Expert să completeze expertiza și să ofere lămuriri, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri legale și în concordanță cu realitatea faptică toate aceste cereri le-au fost respinse în mod arbitrar.
În realitate acest drum de servitute la care se face referire dintre str. Fagului se înfundă perpendicular în imobilele teren neconstruite având nr. topo. 13894/1/6, 13.894/2/6 pe o suprafață de 100 mp, fiind proprietatea unor terțe persoane la fel ca și celelalte parcele de teren peste care se propune instituirea servituții. În această varianta drumul propus se suprapune peste 5 parcele de teren ocupând o suprafață de 223,86 ml și totuși afirmă dl. expert că ar pricinui cea mai mică pagubă.
Or, prin cale publică se înțelege drumul deschis circulației publice, prevăzut de art. 4 lit. a din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, respectiv orice drum public și orice drum de utilitate publică care asigură de regulă accesul nediscriminatoriu al vehiculelor și pietonilor. Nu este drum public un drum de întrebuințare limitată constituit prin convenția mai multor proprietari.
De altfel, faptul că nu există drum de acces pe traseul indicat în cadrul variantei 3, respectiv cu acces dinspre str. Fagului, a fost reținut cu putere de lucru judecat inclusiv prin Decizia civilă nr. 1235/R/2009 pronunțată în dos. nr._, irevocabilă având ca obiect ordonanță președințială:
" …În situația în care nu au un alt acces către calea publică, cel dinspre strada Fagului, de care se prevalează pârâții și parcurs de către instanța fondului cu ocazia cercetării la fața locului, neconstituind un drum public și aparține unor terțe persoane"...
"...Din planul de situație întocmit de SC THEOGON S. (F120 dosar fond), rezultă că reclamanții într-adevăr se bucură de o servitute peste imobilul cu nr.
top. 13894/4/5, conform înscrierii din CF nr. 1. C. (dos. 13 fond) însă această fâșie nu se întinde până la strada Fagului, reprezentând așadar cu aproximație o treime din acel drum de acces invocat de către pârâți (D. C. N. și SC P. R. S. ), celelalte două treimi fiind proprietate privată chiar dacă au destinația de drum, nu pot fi considerate de utilitate publică."
Spre deosebire de varianta 3 evocată de prima instanță în cuprinsul considerentelor sentinței, în varianta solicitată de apelanți de la drumul existent cu nr. topo 13894/4/5 înscris în CF nr. 2. (1. ) C. -N. care este proprietatea reclamanților se instituie o servitute de trecere ce ocupă cea. 13 mp din fondul aservit până la str. T. oiului.
Este adevărat faptul că practica judiciară a adăugat condițiilor prevăzute de art. 616 din vechiul cod civil, o condiție suplimentară respectiv aceea conform căreia, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat. Această condiție trebuie însă circumstanțiată, fiind fondată pe culpa proprietarului ce reclamă dreptul de trecere, ori nu se poate reține nici o formă de culpă în sarcina apelanților. C. acrarea doctrinară se fundamentează pe ideea abuzului de drept, cel mai utilizat și elocvent exemplu în acest sens fiind acela al proprietarului care își edifică o construcție de-a curmezișul ieșirii, din aceasta rezultând un loc înfundat.
În viziunea idealistă a instanței conform căreia, întrucât terenul vecinului, în speță a pârâtului D. C. care se solicită a fi instituit ca fond aservit nu provine din numărul top inițial din care s-a dezmembrat și imobilul reclamanților, orice cerere vizând instituirea dreptului de trecere ar fi sortită eșecului dacă parcela dominantă și cea aservită nu ar provenii din aceeași rădăcină topografică.
Or, dacă admite acest raționamentul fără rezerve, ar însemna respingerea de plano o tuturor cererilor având ca obiect instituirea unui drept de trecere, deoarece în mod logic toate și oricare parcelă de teren indiferent dacă vorbim despre terenuri agricole sau curți construcții au rezultat în urma unor operațiuni de dezmembrare la un moment dat. Iar nicăieri în Legea nr. 7/1996 nu se prevăd astfel de condiționări pentru parcelarea unor terenuri.
Cu toate acestea, faptul că cele două fonduri (dominant și aservit) nu provin din același topografic nu poate fi considerat un fine de neprimire, spre deosebire de motivarea primei instanțe deoarece ar însemna adăugarea unei condiții suplimentare la lege, lucru care în mod cert este nepermis și ilegal. Instanța de judecată nu poate să ignore realitatea cotidiană, în care dezvoltarea imobiliară masivă, a condus la crearea unor conglomerate lipsite de căi de acces, nefiind admisibil să se refuze accesul proprietarilor ce au cumpărat de bună credință fiind - de a accede la locuințele proprietate personală și de a se bucura de dreptul la viață privată și la locuința personală, pe considerente formale ținând de rădăcina topografică a celor două parcele de teren. Pe de altă parte dreptul de trecere, nu constituie o servitute sui generis, ci o obligație propter rem, mutuală impusă de raporturile normale de vecinătate, care trebuie să domine o societate modernă.
Lipsa accesului este imputabilă doar atunci când proprietarul care reclamă dreptul de trecere, a participat la încheierea unuia din actele juridice de parcelare, ori atunci când s-a ajuns la acest rezultat ca urmare a unor lucrări pe care acesta le-a efectuat pe propriul său teren.
Prin urmare se impune a se constata faptul că: parcela recurenților având nr. cad. 11963 și nr. cad. 13894/4/5 este loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil, neavând nici o altă ieșire la calea publică; caracterul de loc înfundat nu se datorează culpei recurenților; traseul pe care se solicită instituirea dreptului de trecere prin cererea de chemare în judecată (analizat în cuprinsul
raportului de expertiză ca varianta 1), este traseul cel mai scurt, fiind de natură a crea minime neajunsuri proprietarului fondului aservit, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză (varianta 1).
Astfel, în varianta solicitată de apelanți, aleea de acces ocupă următoarele suprafețe de teren: 146.0 mp peste imobilul cu nr. cad. 11963 înscris în CF 2.
-N. (proprietatea reclamanților)- în anexa grafica nr. 4 intre punctele A, B, C, D; 3.0 mp peste imobilul cu nr. cad. 17419 înscris în CF 2. (1. ) C. -N. (proprietatea lui D. C. N. ) - în anexa grafica nr. 4 intre punctele C, E, F;
10.0 mp peste imobilul cu nr. cad. 17420 înscris în CF 2. (1. ) C. -N. (proprietatea lui D. C. N. ) - în anexa grafica nr. 4 intre punctele D, F, E, G.
Mai mult din cei 13 mp din fondul aservit peste care se suprapune servitutea în această variantă, suprafața de 3 mp fac parte din imobilul având nr. cad 17419 înscris în CF nr. 2. C. -N., în suprafață de 105 mp dezmembrați din parcela inițială conform HCL nr. 360/2008 pentru regularizarea străzii - fiind teren neconstruibil.
Prin urmare, practic în discuție ar fi suprafața de 10 mp care ar fi afectați în realitate de servitutea de trecere în varianta solicitată de recurenți.
Calea de asigurare a servituții de trecere solicitată de către recurenți se efectuează pe drumul cel mai scurt privind ieșirea la calea publică adică se grevează maxim o porțiune triunghiulară un colț din fondul aservit în suprafață de cea. 3 mp. din cadastralul 17419 și 10 mp. din cadastralul 11420 ne mai luând în calcul faptul că cele două proprietăți sunt lipite una de cealaltă, proprietatea pârâtului fiind limitrofă drumului public. Cu atât mai mult solicitarea este justificată având în vedere că se află în imposibilitate absolută de a accede la calea de acces, neexistând vreun alt drum. Astfel încât toate condițiile prevăzute de art. 616 - 618 C. civ. sunt pe deplin îndeplinite.
Faptul că argumentele vizând inconvenientele majore evocate de intimatul
C. N., sunt cât se poate de false rezultă și din notificarea expediată prin intermediul BEJ Stolnean D. M. nr. 270/_ de către pârâtul D. C.
N. și prin care li s-a oferit reclamanților spre cumpărare suprafața de cea 15 mp teren pentru prețul de 5.000 Euro. Vânzarea terenului fiind condiționată de obținerea a unei declarații autentice pe proprie răspundere din partea fiecărora dintre reclamanții proprietari în sensul că pe viitor se vor abține de la orice demersuri judiciare sau extrajudiciare care ar viza contestarea legalității AC nr. 2126/2008 emisă în beneficiul pârâtului D. C. N. si împiedicarea în orice modalitate a edificării construcției astfel autorizate pe imobilul proprietatea pârâtului. Ofertă care era inacceptabilă, în condițiile în care recurenții nu fac decât să exercite și să protejeze drepturile și interesele legitime. Or consideră că la momentul la care s-a lansat această ofertă pârâtul D. C. N. cunoștea exact eventualele inconveniente care ar rezulta din restrângerea proprietății sale cu un colț inutil.
Cererea de încuviințare a administrării tuturor probelor solicitate și respinse în mod nejustificat de instanța de fond au fost respinse și de către Tribunalul Cluj prin încheierea de ședință din_, chiar dacă reprezentanta intimatului pârât nu s-a opus administrării probei cu interogatoriul clientului său. Teza probatorie solicitată prin interogatorul intimatului și proba testimonială viza utilizarea drumului existent de o perioadă îndelungată, dovedirea faptului că parcela reclamanților constituie loc înfundat, respectiv inconvenientele și imposibilitatea folosirii altei căi de acces.
Tot cu această ocazie s-a reiterat cererea de efectuare a unei cercetări la fața locului și efectuarea unei completări ia raportul de expertiză cu încuviințarea
obiecțiunilor formulate și în fața instanței de fond, urmând ca în funcție de răspunsul expertului să se solicite sau nu o contraexpertiză.
Respingând în totalitate toate probele solicitate, instanța a închis faza probatorie și a amânat pronunțarea deciziei pentru data de_ .
Prin Decizia civilă nr. 30/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, în ședința publică din data de_ în dos, nr._, instanța a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții reclamanți, păstrând în întregime hotărârea instanței de fond.
În motivarea deciziei instanța de control practic reia în totalitate motivarea instanței de fond arătând că conform raportului de expertiză tehnică judiciară (întocmit de ex. Bota I. și nu de către ing. Erculescu D., care de fapt a fost expertul asistent al intimatului D. C. ), parcelele de teren ale reclamanților
sunt locuri înfundate, fără acces la drum public, nici pe str. T. oiului și nici la str. Fagului.
Instanța de control dă credit în totalitate scriptului depus ulterior de către expertul asistent Erculescu D. fila 221, care a sugerat prin opinia sa că trebuia că aceste parcele să aibă acces de pe str. Fagului și că singura soluție viabilă ar fi varianta 3, înfundarea parcelelor ar fi rezultat din dezmembrările efectuate anterior.
Nu este reținut faptul că recurenții intimați nu au nici o culpă în această situație și au cumpărat imobilele practicând un drum de acces pe str. T. oiului.
De asemenea în motivarea deciziei se reține că faptul varianta de acces pe strada Fagului nu putea fi admisă din lipsa cadrului procesual adecvat dar nu reține faptul că instanța de fond trebuia să aibă un rol activ și să pună în discuția părților oportunitatea extinderii acțiunii față de alte părți.
În motivarea deciziei se reiau constatările din cadrul unei sentințe din 2009 a Judecătoriei C. -N., sentință desființată în recurs.
Instanța de apel nu a analizat în totalitate motivele de apel invocate, atât în drept cât și în fapt, pe care le reiterează și prin prezentul recurs, astfel că hotărârea este și sub acest aspect nelegală și netemeinică, iar pentru pronunțarea unei sentințe legale și temeinice este nevoie de completarea administrării probatoriului care nu poate fi făcut decât în fața T. ului C. motiv pentru care se impune casarea deciziei și trimiterea spre rejudecarea apelului în fața T. ului C. .
Altfel zeci de imobile și sute de persoane ar rămâne fără să aibă nici o vină, culpă, lipsiți de calea de acces la imobilele proprietatea lor, achiziționate cu bună credință conform unei situații juridice și de fapt fără dubiu fa data achiziționării.
Intimatul D. C. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii ca legală a hotărârii recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea constată inadmisibilitatea acelor motive de recurs prin care se critică netemeinicia hotărârii atacate și se fac referiri la starea de fapt și la probele administrate în cauză, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și
11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, prin urmare fiind inadmisibile nu vor fi analizate.
M. ivul pentru care a fost respinsă acțiune a fost acela că în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau a neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi, spre exemplu, împărțirea unui loc care nu era înfundat, între mai mulți proprietari, vânzarea fondului între mai mulți proprietari, din toate acestea
rezultând un fond înfundat, trecerea nu mai poate fi cerută peste terenul vecinului.
Această stare de fapt a fost reținută și de instanța de apel, și nu a fost contestată, și oricum, așa cum am reținut anterior, nici nu poate fi modificată de instanța de recurs.
S-a reținut că starea de fapt actuală este urmare a situației create după dezmembrările din numărul top inițial 13894/3 respectiv 13894/4 din care au rezultat și imobilele cu nr. cad 11963 respectiv 13894/4/5 coproprietatea reclamanților, pentru care se cere în prezenta cauză crearea unei servituți de trecere pentru loc înfundat, dar nu peste numerele topografice din care provine această parcelă, ci pe o altă parcelă învecinată.
În varianta nr. 3 se face o propunere de servitute redată în anexa grafică 6, în aceasta formă propunându-se ca de la nr. top 13894/4/5 proprietatea reclamanților să se instituie o servitute de trecere până la strada Fagului.
În aceste, condiții servitutea de trecere se va suprapune peste imobile care în mare parte au categoria de folosința drum și care provin din numărul top inițial_ 4/4 expertul arătând că această variantă trebuia propusă la prima dezmembrare a numerelor top inițiale.
S-a concluzionat că, deși varianta 3 a raportului de expertiza propune o ieșire la calea publică mai lungă decât cea propus de reclamanți, respectiv la strada Fagului, este cea care se impune a fi urmată raportat la faptul că terenurile peste care se trece provin ca și cele ar reclamanților din aceiași parcela
inițială, din care nu provine parcela pârâtului D. N. .
Potrivit hărților de carte funciară imobilele cu nr. top._ 4/4 aveau acces la str. Fagului, deci și parcele rezultate din acestea (nr. cadastral 11963 înscrisă în C.F. nr. 2. C. -N. și 13894/4/5 din C.F. nr. 2. C. -N. ) trebuiau să aibă acces la strada menționată. Însă, potrivit planurilor de dezmembrare efectuate până în prezent, imobilul cu nr. top. 13894/4/5, având categoria de folosință drum, nu are acces la strada Fagului.
Din probațiunea administrată în cauză a rezultat că parcelele cu nr. cad. 11963 din C.F. nr. 2. C. -N., în suprafață de 2.000 mp. (suprafață măsurată 1.984 mp.) și nr. top. 13894/4/5 din C.F. nr. 2. C. -N. în suprafață de 401 au devenit parcele cu caracter de loc înfundat în urma parcelărilor efectuate.
Expertul a arătat că la dezmembrarea unei parcele care devine loc înfundat, se asigură (obligatoriu) accesul prin fondul din care se dezmembrează (deoarece acesta are acces), nu dintr-un teren vecin. În speță, terenul apelanților reclamanți nu are acces deoarece nu a fost asigurat la dezmembrările anterioare (din nr. top. 13894/3 și 13894/4 - care aveau acces la strada Fagului).
T. ul a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 616 și urm. C. civ., aplicabil în cauză, deoarece caracterul de loc înfundat al parcelelor menționate a rezultat în urma dezmembrărilor efectuate anterior.
Servitutea de trecere nu poate fi solicitată pe terenul vecinului în ipoteza în care ea a rezultat ca urma a neprevederii proprietarului însuși, cum este și cazul în speță, deoarece s-a procedat la dezmembrarea unui imobil care inițial nu era loc înfundat. Mai mult, parcela aflată în proprietatea intimatului pârât nu a rezultat din cea dezmembrată. În consecință, singura soluție posibilă de reglementare a dreptului de servitute a fost cea cuprinsă în varianta nr. 3 din expertiză, pentru că doar de la aceștia va putea cere crearea unei servituți de trecere, în virtutea obligației pe care a o avea proprietarul înainte de parcelare, de a asigura ieșire la calea publică.
În ceea ce privește soluția de admitere a excepției de nelegalitate a H.C.L.
C. -N. nr. 302/2005 prin Sentința civilă nr. 1862/_, dosar nr._ al
T. ului C., irevocabilă prin respingerea recursului, a fost de remarcat că instanța a avut în vedere faptul că prin PUD nu se poate crea o servitute de trecere cu încălcarea art. 616 C.civ. și a dreptului de proprietate al intimatului. Apelanții au susținut că soluția analizată nu are relevanță în contextul probator deoarece au învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. C. civ., dar cu toate acestea, în susținerea poziției lor fac trimitere la alte prevederi ale PUZ și PUD pentru a-și dovedi temeinicia pretențiilor.
Curtea constată că, în esență, crearea locului înfundat este consecința faptei proprietarului care a împărțit nr. top. 13894/3 și 13894/4, care aveau acces la strada Fagului, și a proprietarilor ulteriori, care trebuiau să se îngrijească să asigure acces la str. Fagului pentru parcelele rezultate din acestea.
Trebuie constatat că până la un moment dat a și fost respectată această obligație dar șirul a fost întrerupt, probabil și din cauza unor neregularități în cartea funciară sau la înscrierea în cartea funciară a contractelor, dacă nu chiar din culpa exclusivă a proprietarilor care au parcelat neprevăzători terenul și au omis să asigure continuitatea în ce privește accesul la str. Fagului, care era, pentru aceste parcele rezultate, accesul la calea publică.
În contra acestui motiv principal de respingere a acțiunii trebuiau să se formuleze critici care să poată duce la înlăturarea lui, însă criticile formulate de recurenți nu pot duce la ignorarea motivului de mai sus.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța de fond a încălcat în mod grosolan dreptul de a dovedi temeinicia acțiunii reclamanților, respingând fără nici o motivare toate probele solicitate (interogatoriul intimatului D. C., trimiterea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză judiciară de exp. Bota I. conform scriptului depus la_ cuprinzând 17 puncte), dar mai mult noul complet de judecată care a intrat în cauză a dispus și revenirea asupra administrării probei de cercetare la fața locului, probă admisă anterior prin încheiere de ședință. În motivarea hotărârii este invocat o cercetare la fața locului efectuată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. (Ordonanță Președințială) prin care instanța ar fi constatat "că drumul spre str. Fagului este practicabil" omițându-se astfel mențiunea că hotărârea și implicit constatările eronate a fost desființate în recurs, iar situația în 2012 este mult diferită decât cel din 2009, aspect care nu s-a dorit a fi însă verificat la fața locului. Astfel au fost lezate grav drepturile procesuale ale reclamanților în acest sens.
Curtea constată că relevant este motivul de respingere reținut mai sus și că o probă putea fi admisă ca utilă doar în acest sens, iar în alt fel nu se poate stabili că ar fi produs o vătămare reclamanților.
Vătămarea poate fi expresă dar recurenții nu au invocat o astfel de chestiune, ci doar cea reieșită din posibilitatea administrării probelor.
În ce privește reținerea stării de fapt prin invocarea unei cercetări la fața locului efectuată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. omițându-se astfel mențiunea că hotărârea și implicit constatările eronate a fost desființate în recurs, Curtea constată că este irelevantă pentru că ceea ce este important este crearea unui loc înfundat prin fapta proprietarului, iar cele reținute în dosar nr._ se referă la praticabilitatea accesului spre str. Fagului, dar înlăturarea acestei rețineri nu schimbă situația de fapt reținută în prezenta cauză.
Faptul că terenurile proprietatea reclamanților și a intimaților de rând 2 - 6, au rezultat ca urmare a actului de alipire autentificat sub nr. nr. 1170/_ de BNP I. R., și că niciuna din aceste parcele de teren nu au avut acces la calea publică, nu face decât să confirme cele de mai sus, că în cursul dezmembrărilor din nr. top. 13894/3 și 13894/4 s-a creat un loc înfundat prin fapta proprietarului, deși acestea aveau ieșire la calea publică, mai precis la str. Fagului.
Faptul că o cale de acces a fost utilizată faptic încă de la data cumpărării locuințelor, fiind utilizat pe același amplasament și de către autorii lor, sau că fostul proprietar al acestei parcele - autorul pârâtului D. C. N., și apoi și pârâtul D. C. N. au permis accesul pe acest aliniament, nu dă naștere nici unor drepturi pentru reclamanți, pentru că o permisiune nu dă naștere unor drepturi decât dacă se concretizează într-un act juridic, și nici includerea acestei alei de acces în Planul Urbanistic Zonal al unității teritoriale de referință nu dă naștere vreunor drepturi, nu creează o servitute de trecere, dacă proprietarul nu s-a desesizat voluntar sau nu a fost expropriat de proprietate.
În considerentele Sentinței civile nr. 1862/2010 a T. ului C. se arată că s-a creat o servitute de trecere în lipsa existenței acordului proprietarului sau a unei hotărâri judecătorești prin care să se instituie aceste drept.
Recurenții arată că tocmai acesta este obiectul prezentei cereri - suplinirea acestei lipse.
Curtea constată că suplinirea acestei lipse trebuie făcută tot în condițiile legii, mai precis art. 616 Cod civil, și prin urmare trebuie analizate îndeplinirea condițiilor acolo prevăzute.
Nu are relevanță că dreptul de trecere în varianta solicitată este cea mai scurtă și cea mai puțin oneroasă pentru proprietarul fondului vecin cât timp nu pot cere această trecere decât de la persoanele care au parcelele desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4, pentru că s-a creat un loc înfundat prin fapta proprietarului, deși acestea aveau ieșire la calea publică, mai precis la str. Fagului, iar persoanele care sunt proprietari ai parcelelor desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4 li s-a transmis și obligația de a asigura ieșirea la calea publică.
Chiar dacă în prezent pe parcelele desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4 există un drum neamenajat și care se înfundă perpendicular nu schimbă cele arătate mai sus și obligația arătată, pentru că obligația există în orice modalitate, nu doar în modalitatea deja trasată pe drumul neamenajat sau înfundat, întrucât, dacă sunt reale susținerile recurenților, există și alte variante, dar tot pe parcelele desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4.
Aceasta urmează a se stabili doar dacă vor fi chemați în judecată proprietarii acelor parcele, pentru că doar aceștia pot fi obligați să creeze o servitute de trecere și să se stabilească acolo condițiile servituții, calea ce mai scurtă, ce mai puțin oneroasă, etc.
Condiția drum deschis circulației publice, prevăzut de art. 4 lit. a din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, este o problemă diferită de cea a servituții și a locului înfundat creat prin fapta proprietarului.
Cele reținut prin Decizia civilă nr. 1235/R/2009 pronunțată în dos. nr. _
, nu au incidență cu privire la crearea locului înfundat prin fapta proprietarului și nu s-a stabilit vreun aspect în acest sens cu putere de lucru judecat.
Condițiile prevăzute de art. 616 din vechiul cod civil, nu pot fi înlăturate de lipsa unei culpe în sarcina apelanților, mai ales că o astfel de culpă nu a fost invocată sau analizată, dar relevant este că proprietarilor parcelelor desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4 li s-a transmis obligația de a asigura accesul la calea publică constituită din str. Fagului.
Crearea locului înfundat prin fapta proprietarului nu poate da loc la discuții cu privire la ideea abuzului de drept din partea altor persoane.
Viziunea instanței conform căreia, întrucât terenul vecinului, în speță a pârâtului D. C., pe care se solicită a fi instituit ca fond aservit nu provine din numărul top inițial din care s-a dezmembrat și imobilul reclamanților, orice cerere vizând instituirea dreptului de trecere ar fi sortită eșecului dacă parcela dominantă și cea aservită nu ar proveni din aceeași rădăcină topografică, este cea
corectă, pentru că doar proprietarii parcelelor desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4 trebuie să asigure calea de acces, chiar dacă aceasta însemna respingerea de plano a tuturor cererilor având ca obiect instituirea unui drept de trecere pe alte terenuri decât pe cele desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4.
Pentru această respingere există un motiv întemeiat, constituirea locului înfundat prin fapta proprietarului.
Evident că toate și oricare parcelă de teren au rezultat în urma unor operațiuni de dezmembrare la un moment dat, dar acestea au asigurat sau trebuie să asigure ieșire la calea publică pe propria parcelă, nu pe cele ale vecinilor.
Nu faptul că cele două fonduri (dominant și aservit) nu provin din același topografic poate fi considerat un fine de neprimire, și nu însemnă adăugarea unei condiții suplimentare la lege, ci este vorba mai degrabă tocmai a respingerii acțiunii dacă proprietarul a creat locul înfundat prin parcelare, condiție prevăzută chiar de Codul civil ca motiv de respingere.
Realitatea cotidiană nu poate duce la schimbarea regulilor legale, pentru că dezvoltarea imobiliară masivă, chiar dacă a condus la crearea unor conglomerate lipsite de căi de acces, nu schimbă regulile, ci invers dezvoltarea imobiliară trebuie să țină seama de regulile legale.
Servitutea chiar dacă poate fi calificată ca o obligație propter rem, nu schimbă regula stabilită de art. 616 Cod civil.
Nu este necesar ca proprietarul care reclamă dreptul de trecere să fi participat la încheierea unuia din actele juridice de parcelare, ci este suficient că proprietarii anteriori au creat această situație, și că actualii proprietari vor putea reclama trecere doar de la proprietarii parcelelor desprinse din parcela care avea ieșire la calea publică.
Faptul că terenul este neconstruibil sau mărimea suprafeței afectate pentru care se cere instituirea servituții, nu schimbă datele problemei, iar soluția drumului cel mai scurt este blocată de faptul că înfundarea reiese din fapta proprietarului.
Dacă reclamanții se află în imposibilitate absolută de a accede la calea de acces, neexistând vreun alt drum, vor putea cere să se constată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 - 618 C. civ., dar numai față de proprietarii parcelelor desprinse din nr. top. 13894/3 și 13894/4.
Dacă reclamanților li s-a oferit reclamanților spre cumpărare suprafața de cea 15 mp teren pentru prețul de 5.000 Euro, aceasta iarăși nu schimbă argumentele reținute mai sus, chiar dacă vânzarea terenului ar fi condiționată de obținerea a unei declarații autentice pe proprie răspundere din partea fiecărora dintre reclamanții proprietari în sensul că pe viitor se vor abține de la orice demersuri judiciare sau extrajudiciare care ar viza contestarea legalității AC nr. 2126/2008 emisă în beneficiul pârâtului D. C. N. și împiedicarea în orice modalitate a edificării construcției astfel autorizate pe imobilul proprietatea pârâtului.
Instanța poate doar constata lipsa cadrului procesual adecvat, pentru că nu poate obliga la introducerea în cauză a altor părți și nu era necesar ca instanța de fond să aibă un rol activ și să pună în discuția părților oportunitatea extinderii acțiunii față de alte părți, în condițiile în care reclamanții doreau o singură variantă, care nu avea nimic de a face cu introducerea în cauză a altor părți, acțiune pe care de altfel o pot introduce oricând.
Instanța de apel a analizat în totalitate motivele de apel invocate, atât în drept cât și în fapt, astfel că hotărârea este legală și temeinică, iar recurenții nu au arătat punctual care motive nu au fost analizate, ci au făcut doar o afirmație generică, afirmație care nu este reală.
Nu este nevoie de completarea administrării probatoriului, pentru argumentul arătat mai sus.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenți, aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului D. C.
N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii și ordinului de plată de la fila 130 și 131.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții R. A. V., A. M., A. C. P., M. C., S.C. R. S.R.L., B. N. I., D. G.
C., B. S. V., B. R. A., S. L., W. U. W., W. C.
M., M. G., G. W. E. EK, S.C. LP C. S.R.L., P. M., P. A.
, M. C., S.C. N. C. S.R.L., B. G., B. J. A., M. F. A. ,
M. F. C., G. M. C., G. T., S.C. L. B. S.R.L., C. M. ,
M., D. N. și D. I. R. împotriva deciziei civile nr. 30/A/ din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului D. C. N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C. -M. CONȚ
GREFIER,
A. MUNCA.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud. fond. I. V. - Judecătoria Cluj-Napoca
Jud. apel: E. Luca/M. Oncică-S. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 30/2013. Actiune posesorie | Decizia civilă nr. 14/2013. Alte cereri → |
|---|
