Decizia civilă nr. 64/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
J. ECĂTOR: G. G. P.
J. ECĂTOR: M. B. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de reclamantul T.
M. M. cu domiciliul în B., str. M., nr. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1536/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ având ca obiect validare contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului T. M. M., avocat T. V. a, intimatul T. D., care se prezintă și în calitate de mandatar al intimatei U. I., lipsă fiind intimații O.
B. prin P. în reprezentarea S. R., C. Local B. în reprezentarea S.
R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mandatarul intimatei U. I., T. D. depune la dosar procură judiciară, copie de cartea de identitate a intimatei U. I. .
Reprezentanta recurentului T. M. M., avocat T. V. a depune la dosar chitanța seria MMPB 22010058824 din_, chitanța seria MMPB nr. 22010058825 din_, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 165,50 lei și timbru judiciar de 3 lei, copie conformă cu originalul de pe sentința civilă nr. 2594 din_ pronunțată de T. P. ular al Raionului Vișeu, comunică un exemplar cu intimatul T. D. .
Intimatul T. D. arată că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul înscrisurilor depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului T. M. M., avocat T. V. a solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii
formulate, iar în subsidiar solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul T. D. arată că este de acord cu admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 1536 din 28.VI.2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus s-a respins acțiunea civilă având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare intentată de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâții U. I., T. D., O. B. prin P. și C. Local B. .
În considerentele sentinței se reține că:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit de părțile semnatare
,,Antecontract de vânzare-cumpărare ";, încheiat la data de_, pârâții U.
I. și T. D. au consimțit la vânzarea către reclamant a unui teren în suprafață de 160 mp situat, conform acestui act, în B., între vecinii T. D., fam.Ștețcu zis ,,Bănuțu"; și T. M. Horinca, la prețul de 4.000 lei, achitat la data încheierii actului, preluarea în folosință a imobilului fiind făcută tot atunci, potrivit clauzelor inserate în acest înscris ( fila 6).
Reclamantul, s-a adresat instanței solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren, solicitând totodată să se constate că numiții T. D. și T. Marie au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acestui teren, iar pârâții vânzători U. I. și T. D. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză prin moștenire și partaj voluntar.
Art.2 al.1 din Titlul X al Legii nr.247/2005 - abrogat prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, conf. art. 230 lit. aa) din Legea nr.71/2011, dar aplicabil speței de față potrivit principiului ,,tempus regit actum";, instituie o excepție de la principiul consensualismului care caracterizează vânzarea, arătând că terenurile pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, sub sancțiunea nulității absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică (excepție de altfel prevăzută și în Legea 18/1991 sau Legea nr.54/1998).
În art.5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 s-a prevăzut expres că, în situația în care, ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren una din părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, ce poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Așa cum a statuat doctrina și practica judiciară, pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, în temeiul art. art.5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, văzând
și prev art.1073 și următ. C.civ., alături de îndeplinirea condiției existenței unui antecontract valabil încheiat, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea proprietății, printre care și aceea ca promitentul-vânzător să aibă calitatea de proprietar al imobilului înstrăinat.
Referitor la acest ultim aspect, instanța constată că, potrivit extrasului cf depus la dosarul cauzei (fila 5 ), pe terenul ce face obiectul prezentei cauze este înscris ca și proprietar tabular Statul R. reprezentat prin C. P. ular al O. ui B., cu titlu de drept prescripție extinctivă, în baza Decretului 218 din 1960 și 712 din 1966.
Reclamantul, reprezentat de apărător calificat, a solicitat să se constate că părinții pârâților vânzători au dobândit un drept de proprietate asupra terenului în cauză, prin uzucapiune, conform prevederilor vechiului cod civil, apoi acest drept s-a transmis pârâților -vânzători cu titlu de drept moștenire și partaj voluntar. Nu a fost indicat dacă în cauză este vorba de uzucapiunea de 30 de ani, sau de cea de 10 sau 20 ani, astfel cum este reglementată prescripția achizitivă în vechiul cod civil.
Martorii audiați, numiții T. D. și T. D., arată o altă situație de fapt decât cea menționată de reclamant, în speță susțin că terenul în cauză a fost înstrăinat în anul 1994 de martorul T. D., c.n.p.1., către pârâții
U. I. și T. D., terenul fiind dobândit de acest martor de la părinții săi, ca zestre, în anul 1982, aceștia cumpărându-l în anul 1936, de când l-au folosit ( fila 61).
Aceeași martori menționează că terenul a fost o perioadă cooperativizat .
Dincolo de neconcordanțele dintre susținerile reclamantului, martorilor și pârâților-vânzători U. I. și T. D. cu privire la o eventuală succesiune a dreptului de proprietate asupra acestui teren și de faptul că niciuna din aceste susțineri n-a fost dovedită ca fiind cea reală, trebuie menționat că înscrierea S. R. în cartea funciară s-a făcut sub imperiul disp. Decretului- Lege nr.115/1938, potrivit art.17 din acest act normativ înscrierea în cartea funciară având efect constitutiv de drepturi și de opozabilitate față de terți. Apoi, anterior anului 1989 dreptul S. R. era unul absolut, exclusiv, inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, de la data înscrierii în cartea funciară a acestui drept orice prescripție achizitivă începută fiind întreruptă natural, situație în care dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, de oricare din persoanele ce pretind un atare drept în cauza de față, nu mai putea avea loc, aspecte față de care cererea reclamantului privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 150 mp situat în orașul B., identificat cu nr.top.6316/2/2/5, înscris în CF 51387 B. de către numiții T. Marie și T. D., părinții pârâților-vânzători, urmează a fi respinsă.
Cum nu s-a dovedit că pârâții promitenți-vânzători sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ cu reclamantul și nici refuzul
acestora de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică,bă dimpotrivă ei fiind de acord, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate ale cererii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel că acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. M. M. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În subsidiar casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului se arată că instanța a respins acțiunea motivând că proprietar în cartea funciară este Statul R. prin C. P. ular al orașului
. Această înscriere s-a făcut în mod eronat în 1960-1966 de vreme ce terenul a fost folosit de persoane fizice, autorii vânzătorilor și respectiv persoanele care au vândut acestora terenul încă din anul 1936 așa cum rezultă din înscrisul intitulat "convenție";. Se mai reține că terenul a fost cooperativizat, în condițiile în care se cunoaște că în zona B. și Moisei terenurile nu au fost cooperativizate sau naționalizate în perioada 1945-1948. Rejudecarea cauzei se impune în vederea efectuării unei expertize în măsura în care s-ar impune acest lucru.
Intimații T. D. și U. I., prin întâmpinarea depusă (f. 11) arată că nu se opun la admiterea recursului.
local al orașului B. arată că nu se opune la admiterea recursului
(f. 5).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocat,
tribunalul constată următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 51387 nr. top. 6316/2/2/2, în natură teren în suprafață totală de 2776 mp este Statul R. reprezentat prin
C. P. ular al O. ui B., în cotă de 1/1. Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea S. R. s-a făcut la data de 29 august 1973, în baza Decretului 218 din 1960 și a Decretului 712/1966.
Reclamantul T. M. M. și pârâții T. D. și U. I. au susținut că terenul în suprafață de 150 mp a făcut parte din succesiunea rămasă după antecesorul acestor părți, teren pe care apoi pârâții l-au vândut reclamantului în anul 2010 prin actul sub semnătură privată intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară";.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că părțile nu au dovedit în baza cărui titlu acest imobil ar fi revenit în patrimoniul defuncților de la proprietarul tabular Statul R. .
În fața instanței de recurs, recurenții au depus sentința civilă 2954 din 4 decembrie 1954 pronunțată de T. P. ular al Raionului Vișeu. Nici cu această sentință nu s-a făcut însă dovada dreptului de proprietate al antecesorului părților asupra terenului din litigiu. În acel proces părți au fost alte persoane, iar obiectul acelui litigiu era acțiune posesorie.
Pe cale de consecință se apreciază că sentința judecătorească este temeinică și legală motiv pentru care în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de T. M. M. în contra sentinței civile nr. 1536 din 28.VI.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, județul M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 febr. 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
W. D. | P. G. | , P. M. B. | M. | C. |
Red.: P.G./_
T.red.: M.C./_ /2 ex.
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 14/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 27/2013. Alte cereri → |
|---|
