Decizia civilă nr. 3237/2013. Actiune posesorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3237/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. V., împotriva deciziei civile nr. 31/A din 8 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ *, privind și pe pârâtul O. I., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent I. V. și pârâtul-intimat O. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 iunie 2013, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care a invocat tardivitatea recursului.
La termenul de azi, reclamantul-recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului.
Recursul este legal timbrat cu 103 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Curtea pune în discuția părților, excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare, raportat la împrejurarea că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 18 aprilie 2013, iar recursul a fost declarat la data de 1 mai 2013.
Reclamantul-recurent solicită respingerea excepției, întrucât recursul este declarat în termen.
Pârâtul-intimat solicită admiterea excepției și anularea recursului ca tardiv formulat.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității recursului, întrucât acesta a fost declarat în termenul legal de 15 zile, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 18 aprilie 2013, iar acesta a declarat recurs și l-a trimis prin poștă la data de 1 mai 2013, data poștei.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că în actuala sa configurare, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelagalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și arată că pârâtul pentru a induce instanța și expertul în eroare a tăiat și a săpat stratul de răchiți care era amplasat pe mejdia dintre cele două proprietăți, pentru a distruge semnul distinctiv ce le separa. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 6000 lei.
Pârâtul-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că susținerile reclamantului-recurent nu sunt reale, se poate constata că stratul de
răchiți care separă cele două proprietăți este marcat în raportul de expertiză. Arată de asemenea că el este de părere că fiecare trebuie să-și folosească terenul conform titlului de proprietate. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului la instanță, în cuantum de 40 lei, sens în care depune la dosar un bilet de tren.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 291 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Dragomirești, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. V. împotriva pârâtului O.
I. și în consecință, s-a stabilit linia de mejdă dintre proprietățile părților situate la locul numit "Valea Slatinii"; ca fiind pe aliniamentul A-B-C-D sau pe traseul punctelor 1-2-3-4-5 din anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de inginerul Zlampareț I., anexă ce face parte integrantă din sentință.
A fost obligat pârâtul O. I. să-i lase în pașnică folosință reclamantului suprafața de 162 mp cuprinsă între punctele 3-4-5-6-7-8-3 din anexa nr. 1 a aceluiași raport de expertiză.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1050 lei, iar statului suma de 850 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile dețin câte un teren în localitatea S. de Sus, în locul numit "Valea Slatinii";, între acestea apărând din 1991 neînțelegeri cu privire la mejdă și la folosirea unei fântâni.
În procesul-verbal întocmit la fața locului în data de 8 iulie 1991 de viceprimarul comunei, I. T.G., în care s-a constatat că numitul I. V. deține un teren cuprins în CF nr.724, nr. top 2166 pe care este amplasată
fântâna în colțul de nord-est, iar O. I. încearcă să taie colțul printr-o linie dreaptă din punctul A în punctul B, triunghiul cuprins între punctele A-B-C cuprinde și fântâna din colț, iar acest triunghi aparține proprietarului I. V. . În schița întocmită cu acel prilej de viceprimarul care este de profesie inginer, se arată că O. I. deținea terenul corespunzător nr. top 2167, iar I. V. pe cel corespunzător nr. top 2166.
Ulterior, la data de 26 noiembrie 1992, viceprimarul s-a deplasat din nou la fața locului, unde a constatat că O. I. nu a respectat condițiile stabilite de comisiile ce s-au prezentat anterior la fața locului, astfel că pe o distanță de aproximativ 4 m lungime în partea de nord-vest către fântână, a distrus în totalitate gardul pus de I. V., sens în care s-a întocmit procesul-verbal nr. 1088 din 4 decembrie 1992.
În dosarul nr. 2677/1993 al Judecătoriei Vișeu de Sus, prin sentința civilă nr. 865 din 17 martie 1994, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului O. I. fiecare parte fiind obligată să își folosească fântâna proprie pentru alimentare cu apă.
Martorii Zubașcu I. și Bizău M. au declarat că părțile aveau fiecare câte o fântână pe teren, una dintre aceste fântâni aparținând părinților lui I. V. .
Martorii C. I. și V. I. propuși de pârât au confirmat declarațiile anterioare, cu precizarea că nu au cunoștință ca fântânile să se afle la o distanță de 6-7 m una de cealaltă; dimpotrivă, fântâna reclamantului este amplasată lângă casa acestuia la aproximativ 100 m de mejdă.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că mejda dintre proprietățile părților este pe aliniamentul punctelor A-B-C-D, respectiv pe traseul punctelor 1-2-3-4-5.
În procesul-verbal de punere în posesie a pârâtului cu privire la terenul reconstituit prin titlul de proprietate nr. 44241/18, fântâna este poziționată pe terenul acestuia, iar linia de mejdă este pe traseul 1-2-3-8-7-5, dar schița de punere în posesie nu corespunde realității, lucru observat de către expert. Această schiță este greșită și față de schița întocmită de viceprimarul comunei S. de Sus, inginerul I. G., întrucât este făcută invers decât se prezintă în realitate configurația terenurilor. Schița efectuată de inginerul I. G. este confirmată de harta concretuală existentă la OCPI și desenată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul Zlampareț I. .
Pe baza actelor dosarului, instanța a apreciat că susținerile reclamantului corespund realității, mejda dintre proprietățile părților este pe aliniamentul menționat în harta CF concretuală S. de Sus, corespunzătoare punctelor A-B- C-D, dată de traseul punctelor 1-2-3-4-5, în timp ce varianta susținută de pârât pe aliniamentul 1-2-3-8-7-5 este total greșită.
Prin decizia civilă nr. 140 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de pârâtul O. I. împotriva sentinței civile nr. 291 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Dragomirești, care a fost schimbată în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V. cuprins în titlul de proprietate nr. 10877/2008pentru terenul situat în locul numit "Valea Slatinii"; în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I., cuprins în titlul de proprietate nr._ în suprafață de 0,9532ha situat în locul numit "Valea Slatinii";, pe traseul punctelor 1-2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul Zlampareț I. .
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost obligat intimatul I. V. să îi plătească apelantului O. I. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 180 lei.
Prin decizia civilă nr. 100 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel C., s-a admis recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva deciziei civile nr. 140 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Maramureș, care a fost casată în întregime și s- a trimis cauza spre rejudecare pe fond a apelului pârâtului O. I. .
A fost obligat pârâtul O. I. să plătească suma de 100,18 lei reprezentând taxă judiciară de timbru restantă pentru apel.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că starea de fapt nu a fost complet stabilită și lămurită de instanța de apel, situație în care nu se poate verifica legalitatea hotărârii recurate și corectitudinea raționamentului juridic al instanței de apel.
Totodată, se impune suplimentarea probațiunii, pentru a se stabili dacă dintre cele două fântâni existente pe terenurile părților, una a fost astupată sau nu și care anume.
Prin decizia civilă nr. 31 din 8 februarie 2013 a Tribunalului Maramureș, s- a admis apelul declarat de pârâtul O. I., împotriva sentinței civile nr. 291 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Dragomirești, care a fot schimbată în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul I. V. împotriva pârâtului O. I. și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V. cuprins în titlul de proprietate nr. 10877/2008 situat la locul numit "Valea Slatinii"; în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I. cuprins în titlul de proprietate nr. _
, situat la locul numit "Valea Slatinii";, în suprafață de 0,9532 ha, pe traseul punctelor1-2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Zlampareț I. .
A fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.
A fost obligat pârâtul O. I. să îi plătească reclamantului I. V. cheltuieli de judecată la prima instanță, în sumă de 425 lei.
Cheltuielile avansate de stat în sumă de 850 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului în forma plății a 50 % din onorariul expertului Zlampareț I., au rămas în sarcina statului.
A fost obligat intimatul I. V. să îi plătească apelantului O. I. cheltuieli de judecată în sumă de 472 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că părțile dețin titluri de proprietate și procese-verbale de punere în posesie asupra terenurilor acestora, care sunt limitrofe. Limita de hotar dintre cele două fonduri a fost contestată de părți atât în perioada cooperatistă, cât și ulterior reconstituirii dreptului de proprietate.
În procesul-verbal nr. 954/8 iulie 1992 de viceprimarul G. I., s-a relevat că fântâna era amplasată pe terenul cu nr. top 2166, în triunghiul A-B-C, și aparținea proprietarului I. V. . În procesul-verbal nr. 1088 din 4 decembrie 1992 întocmit de același viceprimar G. I., s-a reținut că O. I. nu a respectat condițiile stabilite anterior privind ridicarea gardului între terenul său și fântâna din colțul de sus, partea de nord-vest aflată pe terenul lui I. V., ci dimpotrivă, a tăiat din sălciile bătrâne aproximativ 12-15 bucăți.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că fiecare dintre părți are câte o fântână pe terenul său, între aceste fântâni fiind o distanță semnificativă, iar nu de doar 6-7 m.
Terenurile părților au fost în patrimoniul CAP, iar în baza Legii fondului funciar li s-a reconstituit dreptul de proprietate, pe care nu și le-au contestat, dar nici nu și le-au intabulat, astfel că linia de hotar dintre terenurile proprietatea lor nu poate fi decât cea care rezultă din procesele-verbale de punere în posesie, fiind nerelevantă desființarea de către O. I. a unei porțiuni, în dreptul fântânii, din gardul care a delimitat proprietățile, desființarea respectivă având loc anterior punerii lui în posesie.
Primul a fost pus în posesie apelantul O. I. prin procesul-verbal din 8 octombrie 1996, după care la data de 15 martie 1999 i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru o suprafață de teren ce include și parcela învecinată cu cea a intimatului.
Intimatul I. V. a fost pus în posesie abia la data de 20 noiembrie 2008 prin procesul-verbal nr. 597 și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 19877 din 10 februarie 2009.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că data de 8 octombrie 1996 este cea în raport de care trebuie verificat traseul liniei de hotar dintre terenurile limitrofe, deoarece cele stabilite cu ocazia punerii în posesie a apelantului relevă limitele materiale, faptice, între care s-a înțeles să se facă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, astfel că litigiile anterioare referitoare la sistarea servituții de trecere ori la constituirea acesteia, nu sunt relevante în speță.
Expertul tehnic judiciar Zlampareț I. a arătat că schițele din cele două procese-verbale de punere în posesie, nu sunt întocmite la scară și nu reprezintă parcelele, deoarece în acestea latura comună este o linie dreaptă, ce nu conține nicio șicană, precum cea relevată în harta concretuală. Traseul invocat de intimatul I. V. nu este materializat în teren, neexistând urme ale unui gard vechi care ar fi fost demolat. Harta concretuală a localității S. de Sus nu poate fi avută în vedere deoarece furnizează doar date tehnice informative, fără o corespondență reală între situația de pe plan și cea din teren.
Pe schița aferentă procesului-verbal de punere în posesie, fântâna este poziționată pe parcela apelantului, aspect reiterat de expertul Zlampareț I. prin completarea nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în rejudecare.
Martorul C. Grigore care a procedat la punerea în posesie a apelantului, a susținut că ceea ce pe anexa nr. 1 este evidențiat ca fântână în anul 1996 la punerea în posesie, era de fapt o stivuire de piatră din care izvora apa, dar nu și- a pus problema cui aparține izvorul, pentru că după strungă conținea gardul de sârmă ghimpată, fiind posibil ca pătrățelul pe care l-a configurat în perimetrul terenului să fie fântâna.
Depoziția martorului I. V. care a procedat la punerea în posesie a intimatului I. V. este relevantă, întrucât a declarat că l-a pus în posesie pe acesta, de la gardul care exista acolo la acea vreme, amplasat cam la 4 m distanță de fântâna de pe terenul lui O. I., incluzând fântâna pe care o știa litigioasă deși I. V. i-a solicitat aceasta. Colegul martorului de la care a solicitat schița de punere în posesie a apelantului, i-a scris pe exemplarul pe care i l-a dat, că pătrățelul era o fântână.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I. V., solicitând anularea și totodată desființarea acesteia în totalitate, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, s-a susținut că prin sentința civilă pronunțată de judecătorie, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamant împotriva pârâtului, stabilindu-se linia de mejdă dintre proprietățile părților pe aliniamentul A-B-C-D sau pe traseul punctelor 1-2-3-4-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expertul Zlampareț I., pârâtul fiind obligat să îi lase în pașnică folosință suprafața de162 mp cuprinsă între punctele 3-4-5-7-8-3.
Recurentul a arătat că nu înțelege faptul că tribunalul nu a luat în considerare hotărârile judecătorești prin care i s-a dat câștig de cauză cu privire la aceleași aspecte, hotărâri emise de trei instanțe de judecată.
Nu s-a luat în considerare faptul că inginerul C. Grigore din cadrul Primăriei S. de Sus, deși nu a fost la fața locului, acesta a depus un jurământ în fața instanței și a fost audiat în cauză.
O. I. a obținut ilegal titlul de proprietate, recurentul nefiind chemat la măsurători în teren, deși trebuia făcut acest lucru, totodată nici persoanele abilitate din cadrul primăriei nu s-au deplasat în teren pentru a efectua măsurătorilor care se impun, iar în cursul anului 2007 pârâtul a îngrădit în mod abuziv terenul, cuprinzând cu acea ocazie și o parte din terenul proprietatea recurentului.
Recurentul a mai solicitat să se verifice constatările efectuate în teren de comisiile din partea primăriei, care s-au deplasat la fața locului de patru ori și de ce instanță de judecată nu a luat în considerare actele depuse de el la dosar.
Instanța nu a luat în considerare nici faptul că expertul în raportul întocmit a precizat faptul că nu a găsit linia de mejdă, este adevărat deoarece pârâtul a tăiat vreo 15 răchiți din acel loc și într-adevăr nu s-au găsit, deoarece acestea au fost scoase din pământ cu rădăcină cu tot, iar înainte de toate acestea, pârâtul i-a distrus și un gard de circa 140 m, ce reprezintă mejda dintre terenurile părților.
Martorii propuși de recurent în număr de 3, deși sunt în vârstă, au cunoscut situația creată, au declarat că de când erau copii au cunoscut că în locul respectiv au existat două fântâni și au adăpat animale acolo, existând un gard viu din răchițe între cele două terenuri.
Intimatul O. I. prin întâmpinare depusă la dosar f.8-9, a solicitat respingerea recursului și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, criticile recurentului referitoare la netemeinicia deciziei atacate și la reevaluarea probelor analizate de instanțele de fond, sunt inadmisibile, după abrogarea punctelor 10-11 ale art. 304 Cod procedură civilă.
Stabilirea mejdiei dintre proprietățile părților, s-a făcut pe baza titlurilor de proprietate, a proceselor-verbale de punere în posesie și a schițelor de punere în posesie, întrucât terenurile au fost cooperativizate, iar în temeiul Legii fondului funciar li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Pe baza ansamblului probelor administrate în cauză, instanța de apel a stabilit corect linia de mejdă dintre proprietățile reclamantului I. V. și a pârâtului O. I. situate în locul numit "Valea Slatinii";, pe aliniamentul punctelor 1-2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul Zlampareț I. .
Hotărârile judecătorești prin care recurentul afirmă că i s-a dat câștig de cauză, au fost desființate în căile de atac.
Susținerile recurentului că titlul de proprietate al intimatului ar fi fost obținut în mod ilegal, sunt simple afirmații câtă vreme nu a solicitat și obținut anularea lui totală sau parțială.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului.
Fiind partea căzută în pretenții, în baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul I. V. va fi obligat să îi plătească inculpatului O. I. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 40 lei, reprezentând transportul la instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva deciziei civile nr. 31/A/ din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. _
*, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului O. I. suma de 40 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T. D.
M. -C.
V.
A. -T.
N.
Red.T.D./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-Stamate Tămășan A.
G.
M. -L. T.
| ← Încheierea civilă nr. 219/2. Actiune posesorie | Decizia civilă nr. 1114/2013. Actiune posesorie → |
|---|
