Decizia civilă nr. 31/2013. Actiune posesorie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 31/A
Ședința publică din 08 Februarie 2013 Instanța constituită din: Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Brîndușa G.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este rejudecarea apelului formulat de apelantul O. I. dom. în S. de Sus nr. 2002, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 291/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune posesorie.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de_, concluziile părțilo fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 291/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâtul O. I., s-a stabilit linia de mejdă dintre proprietățile părților situate în localitatea S. de Sus, la locul numit *Valea Slatinii* ca fiind pe aliniamentul A-B-C-D sau pe traseul punctelor 1-2-3-4-5 din anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer Zlampareț I., anexă ce face parte integrantă din sentință. A fost obligat pârâtul O. I. să-i lase în pașnică folosință reclamantului suprafața de 162 m.p. cuprinsă între punctele 3-4-5-7-8-3 din anexa nr. 1 a aceluiași raport de expertiză. A fost obligat pârât să plătească reclamantului suma de 1050 lei cheltuieli de judecată și statului suma de 850 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâtul O. I., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să-i predea în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 24 m.p. împreună cu fântâna care se află pe acest teren, precum și stabilirea liniei de mejdă dintre proprietățile lor, învederând că a purtat un proces civil cu pârâtul în dosar nr. 2385/1990 al Judecătoriei Dragomirești, având ca obiect sistarea servituții de trecere cu privire la terenul proprietatea acestuia din locul denumit "Valea Slatinii"; din S. de Sus cu nr. top. 2166, solicitând ca fiecare parte din acel dosar să-și folosească fântâna aflată pe terenul fiecăruia, fiecare având fântână proprie pe teren, dar pârâtul O. I. și-a astupat fântâna ce se afla pe terenul său cu nr. top. 2167, iar în prezent folosește fântâna care se află pe terenul acestuia, pârâtul susținând că terenul ar fi al lui, lucru ce nu corespunde adevărului. A apreciat că pârâtul a obținut ilegal titlu de proprietate, deoarece el nu a fost chemat la măsurători în teren, consideră că pentru eliberarea titlului nici persoanele abilitate nu s-au deplasat în teren pentru a face măsurătorile ce se impun. În cursul anului 2007 pârâtul a îngrădit în mod abuziv terenul, cuprinzând și o parte din terenul proprietatea reclamantului, respectiv locul unde se află fântâna.
Pârâtul O. I. s-a opus admiterii acțiunii.
Analizând ansamblul probator, prima instanță a reținut că părțile dețin fiecare câte un imobil de natură teren situat în localitatea S. de Sus la locul numit *Valea Slatinii*, care se învecinează nemijlocit. Între părți au apărut neînțelegeri cu privire la linia de mejdă și respectiv la folosirea uneia dintre fântâni încă din anul 1991.Drept urmare părțile au apelat la conducerea din localitate pentru a se deplasa la fața locului și a întocmi un act prin care să se stabilească hotarul și totodată cui aparține fântâna.
La data de 8 iulie 1991 s-a deplasat la fața locului viceprimarul I. T.G. care în urma constatărilor făcute a întocmit procesul verbal cu nr. 954(corect
594) depus la fila 3 din dosar, în care a reținut * că numitul I. V. deține un teren cuprins în C.F. 724 nr.top.2166 pe care este amplasată o fântână în colțul de nord-vest, iar O. I. încearcă să taie colțul print-o linie dreaptă din punctul A în punctul B. În acest caz triunghiul cuprins între pct. A-B-C cu prinde și fântâna din colț, iar acest triunghi aparține proprietarului I. V. *. În cuprinsul acestui act s-a întocmit și o schiță, având în vedere că viceprimarul era de profesie inginer, conform căreia O. I. deținea terenul corespunzător nr. top.2167, iar I. V. pe cel corespunzător nr.top. 2166. Prin adresa din data de 27 octombrie 1994 Primăria localității S. de Sus îi aduce la cunoștință pârâtului O. I. că procesul verbal cu nr. 954 nu a fost înregistrat la primărie, la acel număr fiind înregistrat un proces verbal de vaccinare. De aceea actul a fost ulterior contestat de către pârâtul O. I., însă în urma cercetărilor efectuate Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești la data de 6 noiembrie 1996 îi comunică că *procesul verbal la care dvs. vă referiți
indiferent că are nr. 594 care este real, sau 954 cum din greșeală a fost dactilografiat, nu are nici o importanță. Cu atât mai mult că el nu poartă semnătura primarului decât a viceprimarului care l-a întocmit*.
S-a mai reținut că ulterior, la data de 26 noiembrie 1992 viceprimarul se deplasează din nou la fața locului constatând că O. I. nu a respectat condițiile stabilite de comisiile prezentate anterior la fața locului, astfel că pe o distanță de aproximativ 40 ml în partea de nord-vest către fântână a distrus în totalitate gardul pus de către I. V. . A întocmit din nou un proces verbal înregistrat sub nr. 1088/_ depus la fila 5 din dosar.
Având în vedere că litigiul dintre părți nu s-a stins pe cale amiabilă, reclamantul I. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul O. I. printr-o acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 2677/1993 și care a fost soluționat de către J. ecătoria Vișeu de Sus prin sentința civilă nr. 865 pronunțată la data de 17 martie 1994, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 80/A/_ dată în dosar nr. 2613/1994. Prin aceasta fiecare parte a fost obligată să-și folosească fântâna proprie pentru alimentare cu apă.
În considerentele respectivei sentințe s-a reținut că reclamantul I. V. deține un imobil corespunzător nr.top. 2166, iar în colțul acestui teren se află o fântână cu apă potabilă, la care are acces și pârâtul. Acesta din urmă mai are și o altă sursă de alimentare cu apă potabilă. De altfel, din declarațiile martorilor a rezultat că fiecare dintre cele două părți au surse distincte de apă.
La data de_ executorul judecătoresc I. I. s-a deplasat la fața locului și a pus în executare sentința civilă de mai sus, ocazie cu care a întocmit procesul verbal depus la fila 7 din dosar. Cu aceeași ocazie a constatat cele reținute anterio. Acest ultim act a fost anulat prin sentința civilă nr. 604 pronunțată la data de 9 decembrie 1996 în dosar nr. 619/1996 al Judecătoriei Dragomirești, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 851/A dată în dosar nr. 2067/1997 al T. ui M.
Prima instanță a reținut că motivul desființării actului a fost acela că sentința civilă 895/1994 a Judecătoriei Vișeu de Sus, deși investită cu formulă executorie, nu poate deveni titlu executoriu, neputând fi pusă în executare silită. Instanța a constatat că executarea silită nu are obiect, iar sentința nu este titlu, ea privește doar constatarea existenței drepturilor părților. În consecință procesul verbal dresat de executorul judecătoresc în dos. ex. 123/1996 nu a fost anulat pe motiv că în teren s-ar fi aplicat greșit sentința cu privire la întinderea dreptului părților, ci dimpotrivă pe motive juridice teoretice absolut corecte. Acestea privesc natura sentinței și respectiv a obiectului acestuia.
Reținând depozițiile martorilor audiați în cauză, prima instanță a relevat că între terenurile părților era un gard despărțitor, fiecare dintre cei doi aveau pe teren câte o fântână. Una dintre acestea a aparținut părinților lui I. V. . Din conținutul expertizei a reieșit că terenurile părților nu sunt întabulate în baza titlurilor de proprietate emise conform legilor proprietății. Sub aspect de carte funciară, reclamantul și pârâtul au susținut că sunt proprietari ai unor
parcele topo, fără ca această identificare să poată fi făcută, deoarece harta
C.F. S. de Sus este concretuală.Din evidențele de carte funciară s-a constatat că suma suprafețelor parcelelor de care se prevalează reclamantul este de 4676 m.p., iar suma suprafețelor de care se prevalează pârâtul este de 12229 m.p. Urmărind harta C.F. concretuală, se constată că limita dintre parcelele pe care, susțin părțile, că sunt proprietare este pe aliniamentul A-B-C-
D. Terenurile în litigiu au făcut obiectul legilor proprietății.
Reclamantului I. V. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 10877/2008. În baza acestuia, reclamantului i s-a reconstituit, printre altele, dreptul de proprietate asupra parcelelor din locul denumit Valea Slatinii I-Cc- în suprafață de 0,03 ha și Valea Slatinii II - F - în suprafață de 2,4 ha, în total suprafața de 2,47 ha. Conform procesului verbal de punere în posesie, terenul se învecinează la nord cu pârâtul O. I., la est cu Țicală Găvrilă, la sud drum, iar la vest cu Statul Român.
Pârâtului O. I. i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 44241/18. Conform acestuia, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, printre altele și asupra parcelei denumite Valea Slatinii cu suprafața de 0,9532 m.p, terenul se învecinează la nord cu O. M., la est cu I. V., la sud cu Z. M., iar la vest cu I. V. și pârâu. Pe procesul verbal de punere în posesie, printr-un dreptunghi fântâna este reprezentată pe terenul proprietatea pârâtului.
S-a mai reținut că schițele din procesele verbale de punere în posesie, nu sunt întocmite la scară și nu reprezintă parcelele, conform configurației din teren. Conform acestora se constată că latura comună a celor două terenuri este o linie dreaptă și nu conține o șicana ca cea de pe traseul pct. A.B.C.D. Suprafețele terenurilor din cele două titluri de proprietate sunt total diferite de suprafețele terenurilor cu numerele topografice care susțin părțile că ar fi proprietatea lor.
În urma măsurătorilor efectuate a rezultat schița întocmită în cauză de către expert Zlampareț I. . Pe traseul 2-3 limita dintre proprietățile părților este materializată, în teren, printr-un șir de răchiți. Acest traseu este recunoscut de ambele părți. Din pct. 3, reclamantul a susținut că limita dintre proprietăți este pe traseul pct. 3-4-5. Acest traseu nu este materializat în teren și nu există urme ale unui gard vechi care ar fi fost demolat. Acest traseu trece, în realitate prin curtea pârâtului, printre casă și fântână. Din pct. 3, pârâtul a susținut că limita dintre proprietăți este pe traseul pct. 3-8-7-5. Acest traseu este materializat printr-un gard de sârmă. Între cele două trasee se află fântâna care constituie cauza prezentului litigiu și care a fost amenajată de pârâtul O.
I. . Suprafața terenului dintre cele două trasee este de 162 m.p.
Din concluziile raportului de expertiză a reieșit că, conform hărții C.F. - concretuale S. de Sus, mejda dintre proprietățile părților este pe aliniamentul punctelor A-B-C-D. Pe schița la scara de 1:1000, aceasta este dată de traseul punctelor 1-2-3-4-5. S-a ținut seama doar de asemănarea configurației din teren cu cea de pe harta C.F. concretuală.
Conform procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr. 44241/18 emis în favoarea pârâtului, unde fântâna este poziționată pe terenul acestuia, linia de mejdă este pe traseul punctelor 1-2-3-8- 7-5. Instanța a apreciat că schița de pe punerea în posesie, față de toate susținerile anterioare nu corespunde realității, lucru de altfel consemnat și de către expert, cu ochiul liber observându-se că terenul din litigiu are o configurație total opusă actelor anterioare. La fila 40 din dosar este depus procesul verbal întocmit la data de_, iar pe verso este făcută configurația terenurilor. Cea de-a doua schiță începând de sus se referă la terenul deținut de către pârât și amplasat în imediata vecinătate a terenului reclamantului, iar pe acesta este făcut un pătrat care reprezintă fântâna din litigiu.
Comparând-o cu schița întocmită de către inginerul I. G., viceprimarul localității S. de Sus s-a observat că cea din procesul verbal întocmită la legile fondului funciar este total greșită fiind făcută exact invers decât se prezintă în realitate configurația terenurilor. Schița lui I. G. este confirmată de harta concretuală întâlnită la OCPI și desenată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Zlampareț I. .
Pentru a cuprinde fântâna din litigiu s-a impus a se face o deviere de la linia dreaptă cuprinsă între pct. A-B, lucru care nu a mai fost întâlnit în nici una dintre schițele de la dosar. Chiar și în modul în care a fost întocmită schița la legile fondului funciar, linia despărțitoare dintre proprietățile părților este una dreaptă, și nicidecum una curbă înspre terenul reclamantului.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului și având în vedere că s-a admis cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar pentru suma de 850 de lei, diferență onorariu expert prin încheierea din 4 noiembrie 2009, raportat la prevederile art. 18 din OUG 51/2008 instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 850 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul O. I., arătând că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Zlampareț I. varianta cuprinsă între punctele 3-8-7-5-4 este cea corectă, linia de hotar reținută de instanța de fond între punctele 3-4-5-6 cu șicană nu este cea corespunzătoare deoarece în realitate acea șicană nu este evidențiată, prin limita de mejdă între cele două proprietăți între punctele A-B- C-D, treapta fiind între punctele 3-8-7-5-4, înspre partea de sud a reclamantului și nu în partea de nord.
Apelantul a mai susținut că procesele verbale de punere în posesie ale părților corespund din punct de vedere tehnic, fiind întocmite de un specialist în măsurători topografice, ținând cont și de extrasele de CF și de realitatea concretă din teren.
Prin decizia civilă nr. 140/A din_ Tribunalul Maramureș a admis apelul, cu consecința schimbării sentinței apelate în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V. cuprins în titlul de
proprietate nr. 10877/2008 emis de Comisia județeană de fond funciar M., situat la locul numit "Valea Slatinii"; în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I. cuprins în titlul de proprietate nr._ emis de Comisia județeană de fond funciar M., situat la locul numit "Valea Slatinii"; în suprafață de 0,9532 ha, pe traseul punctelor 1-2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de dl. expert Zlampareț I., anexă ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-a respins petitul de revendicare formulat de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A fost obligat pe intimatul I. V. la plata către apelantul O. I. a sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, T. a reținut că raporturile de vecinătate dintre cele două părți au cunoscut un caracter litigios de-a lungul timpului.Nu doar instanțele au fost nevoite să medieze în trecut conflictul dintre părți, ci și autoritățile locale, care, efectuând constatări la fața locului, au întocmit procese verbale, depuse la dosarul cauzei.
S-a apreciat că prima instanță a analizat situația juridică dintre părți pornind de la acest istoric al raporturilor juridice dintre reclamant și pârât, însă nu a ținut cont de faptul că atât reclamantului cât și pârâtului li s-au emis titluri de proprietate pentru terenurile în litigiu prin reconstituirea dreptului de proprietate și aceste titluri nu au fost contestate de părți. Acestea, întrebate fiind în fața instanței de apel au arătat că nu înțeleg să-și conteste reciproc titlurile de proprietate. Părților din proces le-au fost emise titluri de proprietate de reconstituire a dreptului, avându-se în vedere dreptul de proprietate pe care părțile sau autorii lor le-au deținut în trecut. Regimul comunist preluându-le proprietatea, dreptul lor s-a stins. Legea reparatorie emisă de Statul Român vine să repare prejudiciile suferite de foștii proprietari, dar în patrimoniul celui îndreptățit la reconstituire se naște un nou drept. Ceea ce face ca, odată cu reconstituirea dreptului de proprietate, să ne aflăm într-o situație juridică nouă în cadrul limitelor cuprinse în noul titlu de proprietate emis de comisia județeană de fond funciar, realitate juridică ce se poate suprapune întrutotul sau nu cu vechea realitate, anterioară preluării terenului de către stat.
În consecință, s-a apreciat că este important a se verifica în concret care este linia de hotar dintre proprietățile lor urmare emiterii titlurilor de proprietate. În situația în care vreunul dintre titluri nu este corect emis, ocupă teren din terenul la care era îndreptățită spre reconstituire partea adversă, partea care apreciază că titlul de proprietate emis vecinului încalcă prevederile legilor fondului funciar avea posibilitatea să-și apere dreptul pe calea unei acțiuni separate în anularea titlului, fără ca această chestiune să poată face obiectul discuției în soluționarea acțiunii în grănițuire. Dar niciuna dintre părțile din proces nu au recurs la vreo astfel de acțiune.
Astfel încât instanța, fiind chemată să stabilească linia de hotar dintre proprietățile ce au făcut obiectul reconstituirii, era datoare ca pe baza unei expertize de specialitate să stabilească linia de hotar.
În cauză, în prima instanță, a fost efectuată o expertiză de către d-nul expert Zlampareț I. . Raportul de expertiză nefiind îndeajuns de lămuritor din perspectiva care interesa instanța de apel, în apel s-a trecut la completarea raportului și lucrarea întocmită relevă că procesul-verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr._ emis în favoarea apelantului O. I. are evidențiată în conținutul său fântâna, care constituie un reper în acest caz și pe care și-o dispută fiecare dintre părți. Ceea ce determină linia de mejdă pe aliniamentul 1- 2 - 3 - 8 - 7 - 5. Titlurile de proprietate ale părților nu au fost încă întabulate, ceea ce a creat dificultăți în formularea concluziilor de către expert. D-nul expert mai arată că harta CF S. de Sus nu este întocmită la scară, deci datele tehnice pe care le furnizează sunt informative și fără o corespondență reală între situația de pe plan și cea din teren. Acest lucru este valabil și pentru schițele din procesele verbale aferente titlurilor de proprietate.
Puținele elemente însă care pot servi la o determinare a liniei de hotar în speță conduc însă, în opinia tribunalului, întemeiată pe considerentele mai sus expuse, la soluția potrivit căreia mejda dintre proprietățile părților, în lumina titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar, se situează pe aliniamentul identificat de d-nul expert pe traseul punctelor 1- 2 - 3 - 8 - 7 - 5, reliefat în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit. Ceea ce face și ca acțiunea în revendicare a reclamantului să nu mai aibă suport, acesta neputându-și dovedi dreptul de proprietate pe porțiunea de teren revendicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost admis conform dispozitivului. În temeiul art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă intimatul I. V. a fost obligat la plata către apelantul O. I. a sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând contravaloarea transportului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I. V., invocând încălcarea legii și aprecierea greșită a probelor.
Prin decizia civilă nr. 100/R/2012 din_ Curtea de Apel C. - Secția I civilă a admis recursul, a casat în întregime decizia civilă nr. 140/A din_ a T. ui M. și a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului pârâtului O. I. .
Instanța de control judiciar a reținut că reclamantul a susținut în recursul său și prin acțiunea formulată că fiecare parte are surse de apă separate, existând două fântâni, dintre care pârâtul a astupat-o pe a sa, și nicidecum o fântână care este pe terenul reclamantului, pentru amândoi.
Din adresa nr. 214/189/A din_ emisă de Judecătoria Dragomirești (fila 4 dosar fond) a rezultat că sentința civilă nr. 865/1994 a Judecătoriei Vișeu de Sus nu este executabilă deoarece prin aceasta doar se s-a constatat că părțile au fiecare fântână proprie dar executorul judecătoresc nu a găsit decât una
dintre cele două fântâni atunci când s-a deplasat la fața locului și a fost îndrumat reclamantul să intenteze o nouă acțiune prin care să se stabilească pe al cui teren este singura fântână existentă.
Din aceeași adresă ca și din procesul verbal nr. 954 din data de_ la care face referire și adresa, reiese că unica fântână găsită la fața locului de executorul judecătoresc este amplasată pe nr. top. 2166 care formează proprietatea reclamantului.
Din sentința civilă nr. 865/1994 pronunțată în dos. nr. 2677/1993 al Judecătoriei Vișeu de Sus reiese că reclamantul a fost pus în posesie cu un teren cu nr. top. 2166 iar în colțul acestui teren se află o fântână evidențiată pe procesul verbal nr. 954/8 iunie 1994, număr indicat probabil greșit, posibil să fie vorba despre același proces verbal nr. 954 din data de_ .
Din declarațiile martorilor audiați în cauză la fond (fila 56, 57 și urm.) a rezultat că pe terenul fiecărei părți a existat o fântână. Din expertiza efectuată la fondul cauzei (fila 133) a rezultat la aliniatul ultim că schița pentru punerea în posesie este concretuală, nefiind efectuată la scară iar în primul aliniat afirmă că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului. Aceeași afirmație a făcut-o expertul și în apel (fila 62). Nu a reieșit de unde a dedus expertul că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului.
Instanța de apel a reținut în motivarea deciziei sale că există puține elemente de fapt dar că acestea conduc la soluția ce a pronunțat-o.
S-a apreciat de către Curtea de Apel C. că starea de fapt nu a fost în mod complet stabilită și lămurită de instanța de apel și că în acest fel nu s-a putut verifica legalitatea hotărârii și corectitudinea raționamentului juridic al acelei instanțe. Pentru o completă stabilire a stării de fapt este necesar a se suplimenta probatoriul, ceea ce nu se poate face în recurs, cu excepția probei cu înscrisuri, insuficientă.
Suplimentarea probatoriului este necesară pentru a se stabili dacă au existat două fântâni, cum reiese cu putere de lucru judecat din sentința civilă nr. 865/1994 pronunțată în dos. nr. 2677/1993 al Judecătoriei Vișeu de Sus, câte una pe terenul fiecărei părți, dacă vreuna dintre ele a fost astupată și dacă da care. În cazul astupării uneia dintre fântâni, care dintre ele a rămas și pe terenul cărei părți. Trebuia stabilit de unde a dedus expertul că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului.
Nu în ultimul rând, chiar dacă schițele de punere în posesie sunt concretuale acestea pot fi folosite ca probe, coroborate cu cele ce se vor stabili potrivit aliniatului precedent, pentru ca raportat la vecinătăți, la ceilalți vecini care nu își contestă limitele, să se stabilească prin deducție granița dintre terenurile părților, potrivit dimensiunilor evidențiate pe aceste schițe, și potrivit formelor fiecărei dintre cele două parcele ale părților.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul și a trimis cauza la același Tribunal
M., pentru rejudecarea pe fond a apelului pârâtului.
Urmare a reînregistrării dosarului pe rolul T. ui M. s-au efectuat de către expertul Zlampareț I. două completări la raportul de expertiză, depuse la fila 34 și filele 86-88 dosar.
S-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorilor Z. M.
, C. G., I. G. și I. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a administrat proba cu cercetarea la fața locului, aspectele constatate fiind consemnate în procesul verbal depus la filele 48-49 dosar.
Analizând apelul, în rejudecare, T. reține următoarele:
Ambele părți dețin titluri de proprietate și procese verbale de punere în posesie asupra terenurilor lor, care sunt limitrofe. Limita de hotar dintre cele două fonduri a fost contestată de părți atât în perioada în care terenurile au fost cooperativizate, cât și ulterior reconstituirii dreptului de proprietate asupra parcelelor în patrimoniul părților în proces.
Elementul hotărâtor, în funcție de care trebuie determinată (sau mai exact reconstituită) această linie de hotar este poziționarea fântânii relevate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul Zlampareț I., pe terenul uneia sau al alteia dintre părți, ambele părți disputând respectiva sursă de apă.
Prin procesul verbal nr. 954 din_ încheiat de viceprimar inginer G.
I. s-a relevat că fântâna (care constituia obiect de dispută între părți) era amplasată pe terenul cu nr. topo 2166, în triunghi A, B și C, care aparține proprietarului I. V. .
Prin procesul verbal nr. 1088 din_ - întocmit în urma deplasării din_ - de viceprimar G. I. s-a reținut că O. nu a respectat condițiile anterior stabilite (punerea unui gard între terenul său și fântâna din colțul de sus, partea de nord-vest, aflată pe terenul lui I. V. ), ba dimpotrivă a tăiat și din sălciile bătrâne aproximativ 12-15 bucăți.
Prin adresa nr. 851 din_ emisă de Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 S. de Sus s-a relevat instanței de judecată că la cele trei deplasări în teren (_ ,_ ,_ ) nu s-a tras concluzia finală cui aparține fântâna și nici că mejda nu a fost respectată între cele 2 părți, deși s-a întocmit un proces verbal de constatare de ing. I. T. G., acesta nu poate rămâne definitiv până la deplasarea unui expert în teren. Așadar autoritățile locale nu au fost în măsură la acel moment să statueze cu fermitate asupra proprietarului respectivei surse de apă.
Prin sentința civilă nr. 895 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2677/1993 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. V. împotriva pârâtului O., s-a constatat că părțile au fiecare fântână pe terenul lor, a fost obligată fiecare parte să-și folosească fântâna
proprie pentru alimentarea cu apă. Apelul declarat de reclamantul I. V. a fost respins prin decizia civilă nr. 80/A din_ a T. ui M. .
Conform procesului verbal din_ întocmit de executorul judecătoresc mandatat să pună în executare sentința civilă anterior evocată, s-a constatat că în apropierea mejdei există o singură fântână, fiecare parte susținând că aceasta este amplasată pe terenul său.
Prin sentința civilă nr. 604 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis contestația la executare promovată de O. I. și s-a anulat procesul verbal de executare silită anterior arătat, instanța reținând că sentința pronunțată în cadrul soluționării unei acțiuni în constatare nu poate deveni titlu executoriu.
În general, din depozițiile martorilor audiați a rezultat că fiecare dintre părți are o fântână pe terenul său. Între aceste fântâni este o distanță semnificativă, nu de 6-7 metri. Martorul V. I. a arătat de exemplu că fântâna pârâtului se află la 1 metru de mejda dintre terenuri, iar a reclamantului la aproximativ 100 metri de mejdă, lângă casa sa. Cu ocazia deplasării la fața locului instanța a constatat că fântâna în litigiu, amenajată, este amplasată aproape de linia de hotar invocată. De asemenea, pe terenul proprietatea intimatului, la aproximativ 6 metri de mejdă s-a evidențiat o groapă de aproximativ 6 cm adâncime, practic o baltă, iar în zonă terenul este mlăștinos. Au fost configurate de expert în anexa nr. 2 de la raportul de expertiză (fila 88 din dosarul de apel) cele două izvoare la care au făcut referire părțile, în afară de fântâna în litigiu, dar se remarcă din depoziția martorului I. G., care a semnat procesul verbal nr. 1088 din 4 decembrie 1992 că și la acel moment fântâna litigioasă era amplasată cam la 40 metri de casa lui O. și poate la 100 metri de casa lui I., între cele două case, O. neavând altă fântână mai jos de casa lui. Pe cale de consecință, fântâna configurată de expert în respectiva anexă cu pătrat albastru este cea litigioasă.
Preluarea terenurilor în patrimoniul CAP a avut drept consecință o substituire a titularului dreptului de proprietate asupra acestora. Părțile au pierdut dreptul de proprietate, iar reconstituirea acestuia trebuie privită și considerată în limitele în care au înțeles să o facă organele abilitate, punerea în posesie reflectând respectivele limite.
Părțile nu și-au contestat titlurile de proprietate, nici nu le-au întabulat, așadar linia de hotar dintre terenurile proprietatea lor nu poate fi alta decât aceea care rezultă din procesele verbale de punere în posesie. Pe cale de consecință este irelevantă pretinsa desființare de către O. I. a unei porțiuni (în dreptul fântânii) din gardul care delimita proprietățile, desființarea afirmată intervenind înainte de punerea în posesie a acestuia.
Primul a fost pus în posesie apelantul O. I., conform procesului verbal din_ . Procesul verbal nr. 954 din_ nu figurează înregistrat la Consiliul local S. de Sus sau Primăria Săliștea de Sus (fila 35 din dosarul primei instanțe).
În data de_ apelantului i se eliberează și Titlul de proprietate nr. 44241/18 pentru o suprafață de teren ce include și parcela învecinată cu cea a intimatului.
Intimatul I. V. a fost pus în posesie doar în data de_ (conform procesului verbal nr. 597), potrivit hotărârii nr. 1015/_ a Comisiei J. ețene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Acestuia i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 19877 din_ (fila 81 din dosarul primei instanțe).
Pe cale de consecință, T. apreciază că data de_ este cea în raport de care trebuie verificat traseul liniei de hotar dintre terenurile limitrofe, deoarece cele stabilite cu ocazia punerii în posesie a apelantului relevă limitele materiale, faptice, între care s-a înțeles a se face reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia. Pe cale de consecință, litigiile anterioare relative la sistarea servituții de trecere ori la constituirea acesteia nu sunt relevante în speță.
După cum a arătat și expertul tehnic judiciar Zlampareț I., desemnat în cauză, schițele din cele două procese verbale de punere în posesie nu sunt întocmite la scară și nu reprezintă parcelele, conform acestora latura comună fiind o linie dreaptă și nu conține o șicană, precum cea relevată pe harta concretuală. De asemenea, traseul invocat de intimatul I. V. nu este materializat în teren, neexistând urme ale unui gard vechi care ar fi fost demolat. Harta concretuală a localității S. de Sus nu poate fi avută în vedere deoarece furnizează doar date tehnice informative și fără o corespondență reală între situația de pe plan și cea din teren.
Pe schița aferentă terenului în litigiu, configurată pe verso-ul procesului verbal de punere în posesie emis apelantului, fântâna este poziționată pe parcela proprietatea apelantului. Acest aspect a fost reiterat de către expertul Zlampraț I. prin completarea nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în rejudecare cu respectarea îndrumarului deciziei de casare a Curții de Apel C. .
Martorul C. G., care a procedat la punerea în posesie a apelantului, a susținut că, ceea ce pe anexa 1 este evidențiat ca fântână în anul 1996 la punerea în posesie era de fapt o stivuire de piatră din care izvora apa, nu și-a pus problema cui aparține izvorul pentru că după strungă continua gardul de sârmă ghimpată. Martorul a relevat că este posibil ca pătrățelul pe care l-a configurat în perimetrul terenului "Valea Slatinii"; să fie fântâna.
Relevantă este însă depoziția martorului I. V. care a procedat la punerea în posesie a intimatului I. V. . Martorul a învederat că l-a pus în posesie pe acesta de la gardul care exista acolo la acea vreme, amplasat cam la 4 metri distanță de fântâna de pe terenul lui O. I. . Martorul a învederat că nu l-a pus în posesie pe porțiunea în formă de triunghi incluzând fântâna, pe care o știa litigioasă, deși I. V. i-a solicitat aceasta. Martorul a mai susținut că, colegul de la care a solicitat schița de punere în posesie a apelantului, C. G.
, i-a scris pe exemplarul pe care i l-a dat că pătrățelul era o fântână.
Pe cale de consecință, raportat la probațiunea administrată și la aspectele anterior relevate, ținând seama de faptul că punerea în posesie a apelantului a vizat inclusiv terenul pe care este amplasată fântâna în litigiu, T. va admite apelul, în temeiul dispozițiilor art. 296 teza a 2-a Cod procedură civilă și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâtul
O. I., raportat la prevederile art. 584 din Codul civile de la 1864. Linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V., cuprins în Titlul de proprietate nr. 10877/2008 emis de Comisia J. ețeană de Aplicare a Legilor fondului funciar M., situat în locul numit "Valea Slatinii";, în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I., cuprins în Titlul de proprietate nr._ emis de Comisia J. ețeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M., teren situat la locul numit
"Valea Slatinii";, în suprafață de 0,9532 ha, se va stabili pe traseul punctelor 1- 2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Zlampareț I. . Raportat la prevederile art. 480 cod civil se va respinge petitul de revendicare formulat de reclamantul I. V., pârâtul neocupând terenul în litigiu din proprietatea acestuia.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâtul O. I. să achite reclamantului I. V. suma de 425 lei cheltuieli de judecată la prima instanță, reprezentând jumătate din cheltuielile avansate de reclamant pentru efectuarea raportului de expertiză (850 lei, conform chitanțelor depuse la filele 49 și 115 dosar), raportat la dispozițiile art. 584 Cod civil.
În considerarea prevederilor art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, întrucât hotărârea primei instanțe a fost schimbată, se impune a se stabili că, cheltuielile procesuale avansate de stat, în sumă de 850 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului I. V. în forma plății a 50% din onorariul expertului Zlampareț I., rămân în sarcina statului.
În ce privește cheltuielile de judecată din apel, întrucât calea de atac a fost admisă și intimatul a căzut în pretenții, în aplicarea dispozițiilor art. 298 Cod procedură civilă raportate la art. 274 Cod procedură civilă, intimatul I. V. va fi obligat să achite apelantului O. I. suma de 472 lei, cheltuieli de judecată din care 180 lei stabilite în primul apel, 252 lei contravaloarea a 6 deplasări la instanța de apel în rejudecare, câte 42 lei și 40 lei, contravaloare transport la Curtea de apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul O. I., domiciliat în S. de Sus nr. 2002, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. V., domiciliat în S.
de Sus nr. 1842, județul M., împotriva sentinței civile nr. 291 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâtul O. I. .
Stabilește linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V.
, cuprins în Titlul de proprietate nr. 10877/2008 emis de Comisia J. ețeană de Aplicare a Legilor fondului funciar M., situat în locul numit "Valea Slatinii";, în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I., cuprins în Titlul de proprietate nr._ emis de Comisia J. ețeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M., teren situat la locul numit "Valea Slatinii";, în suprafață de 0,9532 ha, pe traseul punctelor 1-2-3-8-7-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Zlampareț I. .
Respinge petitul de revendicare formulat de reclamantul I. V. .
Obligă pe pârâtul O. I. să achite reclamantului I. V. suma de 425 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Cheltuielile procesuale avansate de stat, în sumă de 850 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului I. V. în forma plății a 50% din onorariul expertului Zlampareț I., rămân în sarcina statului.
Obligă pe intimatul I. V. să achite apelantului O. I. suma de 472 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||||
G. | Brîndușa | S. | -T. A. | A. | Sas |
Red.STA/_
Tred. A.S./_ - 4 ex
J. ecător la fond: B. L.
| ← Decizia civilă nr. 1114/2013. Actiune posesorie | Decizia civilă nr. 30/2013. Actiune posesorie → |
|---|
