Decizia civilă nr. 621/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.621/R/2013
Ședința publică din 05 Iunie 2013 Completul este constituit din:
P.: A. -F. D. JUDECĂTOR: O. -R. G. JUDECĂTOR: O. -C. T. GREFIER: A. -P. B.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă A. locatarilor T., B., R. în contra Sentinței civile nr.14.392/03 Iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul pârât M. C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni la a doua strigare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 30 Mai 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea recurentei reclamante la care a atașat chitanțele nr. MCJCH 519612443/23 Mai 2013 în sumă de 526,46 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate și chitanța nr. MCJCH 519612444/23 Mai 2013 în sumă de 190,42 lei, cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei (f. 8-9 dosar). Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.7 dosar).
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și lucrărilor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.14.392/03 Iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.,
a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta A. L. T., B. ,
R., în contradictoriu cu pârâtul M. C. N., având ca obiect pretenții. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5261 lei. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1285,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La data de 15 Noiembrie 2010 între societatea SC INTER INSTALAȚII SERVICE SRL în calitate de prestator și A. L. T., B., R. s-a încheiat un contract de revizie și verificare tehnică având ca obiect servicii de revizie tehnică ale centralei termice.
La data de_, precum și la data de_, reclamanta, constituită din locatarii imobilelor proprietatea pârâtului de pe străzile T. și B., au solicitat pârâtului decontarea cheltuielilor efectuate cu piesele de schimb la centralele termice de scară.
Conform art.1421 C.civ., în cursul locațiunii, locatorul trebuie să facă toate acele reparații ce pot fi necesare, afară de micile reparații (reparații locative) care prin uz cad în sarcina locatarului. Aceste mici reparații vizează aspecte legate de
confortul locatarului- de exemplu zugrăveli, mici reparații la instalații sau înlocuiri ale unor obiecte sanitare vechi cu unele noi, nicidecum reparații ale centralelor termice, cum este cazul de față.
Din contractul de închiriere depus la fila 10-11, încheiat la data de_, a rezultat în sarcina proprietarului obligația de a întreține în bune condiții instalațiile comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor, instalații de alimentare cu apă, de canalizare, instalații de încălzire centrală și preparare a apei calde, instalații electrice și de gaze, centrale termice, crematorii ș.a). De asemenea, din contractele de închiriere aflate la filele 40-45, este prevăzută la art. III, lit. a, aceeași obligație a proprietarului-pârâtul din cauza de față.
Prin urmare, este neîntemeiată apărarea pârâtului, cum că revine chiriașilor obligația de a efectua reparațiile de întreținere a centralelor termice.
Pe de altă parte, este obligatorie verificarea centralelor termice la un interval de 2 ani, precum și revizia la un interval de maximum 10 ani, pentru a se asigura ca aparatul satisface cerințele de funcționare în condiții de siguranță, iar instalarea și întretinerea (revizia) centralei termice trebuie efectuate întotdeauna de către personal profesionist calificat, conform Prescripțiilor I.S.C.I.R. - PT A 1-2010, în bază normelor și regulamentelor în vigoare.
La stabilirea sumei pe care pârâtul trebuie să o achite reclamantei, pentru revizia centralelor termice, obligație contractuală care îi incumbă, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă și anume: factura nr. 5389/_ pentru suma de 1935 lei, factura 5930/_ pentru suma de 213 lei, factura nr. 5920/_ pentru suma de 2170, factura nr. 6000/_ pentru suma de 793 lei, fișa de intervenție nr. 12/_ pentru suma de 150 lei, în total suma de 5261 lei.
Instanța a constatat că prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat suma de 22657 lei, însă, după cum a rezultat din înscrisurile depuse de către aceasta, a reieșit că s-au efectuat cheltuieli în sumă totală de 5261 lei, astfel, cererea reclamantei este întemeiată doar în parte, iar instanța a dispus obligarea pârâtului la achitarea sumei de 5261 lei.
În baza art.274 Cod procedură civilă, având în vedere cererea reclamantei și culpa procesuală a pârâtului, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1285,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr.14.392/03 Iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.
L. T., B., R., recurs înregistrat pe rolul T. ului Specializat
C.,
prin care a solicitat anularea hotărârii atacate, obligarea paratului M. C.
-N., la plata sumei de 20.993 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de autorizare, întreținere si reparații a centralelor termice de scara după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar: factura nr.5389/_ pentru suma de 1935 lei, factura 5930/_ pentru suma de 213 lei, factura nr.5920/_ pentru suma de 2170 lei, factura nr.6000/_ pentru suma de 793 lei, fisa de intervenție nr.12/_ pentru suma de 150 lei, factura nr.5390/_ pentru suma de 4557 lei, factura nr.5391/_ pentru suma de 868 lei, factura nr.6084/_ pentru suma de 4962 lei, factura nr.6082/_ pentru suma de 3763 lei, factura nr.6081/_ pentru suma de 1582 lei și admiterea recursului așa cum este formulat, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului recurenta a arătat că potrivit art. III, lit. a, din contractele de închiriere, depus la fila 10-11 si cele de la filele 40-45 din dosar rezulta in sarcina proprietarului - M. C. N., obligația de a întreține in bune condiții instalațiile comune proprii clădiri, ascensor, hidrofor, instalații de alimentare cu apa, de canalizare, instalații de încălzire centrală și de preparare a apei calde, instalații electrice și de gaze, centrale termice.
Prin Decizia civilă nr.71/04 Februarie 2013 pronunțată de T. ul Specializat C.,
a fost admisă excepția necompetrenței materiale a T. ului Specializat C., dispunându-se declinarea competenței de soluționare a recursului
declarat de recurentă A. locatarilor T. B., R. în favoarea T. ului
C. .
Până la intrarea în vigoare a Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială de recurs a celor trei tribunale comerciale era reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerț obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.com., care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.
Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepția unor articole care nu prezintă relevanță în prezenta speță, prin dispozițiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.
Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 17 ianuarie 2012, după data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, nu sunt aplicabile.
În consecință, s-a impus verificarea aplicabilității dispozițiilor art.227 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul a apreciat că singura interpretare posibilă a noțiunii de "lege specială"; trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, față de Noul Cod Civil, în relația normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziții are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative arătate în cuprinsul prezentului aliniat care au rămas neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
În condițiile în care art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887 au fost abrogate expres de către Legea nr. 71/2011 și nicio lege specială nu prevede în prezent că litigiile având ca obiect pretenții, dintre neprofesioniști ar fi, în recurs, de competența tribunalelor specializate, aceste litigii revin competenței tribunalelor de drept comun.
Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 C. pr. civ., tribunalul specializat a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului, în favoarea T. ului C. .
Astfel, la data de 11 Martie2013 a fost reînregistrat pe rolul T. ului
C. - Secția civilă dosarul civil nr._ .
În fața T. ului Specializat C. (filele 5-18)au fost depuse de către recurentă o serie de înscrisuri după cum urmează: nr.5390/_ pentru suma de 4557 lei, factura nr.5391/_ pentru suma de 868 lei, factura nr.6084/_ pentru suma de 4962 lei, factura nr.6082/_ pentru suma de 3763 lei, factura
nr.6081/_ pentru suma de 1582 lei, pe fiecare dintre aceste facturi fiind inserate mențiunile prestări servicii conform devizului nr.2, respectiv 3 la contractul 10111511 din data de_, contract de revizie și verificare tehnică încheiat între recurentă și SC INTER INSTALAȚII SERVICE S.R.L, precum și mențiunea deviz lucrări revizii, respectiv deviz lucrări piese de schimb.
Prin raportare la înscrisurile susmenționate, care au fost de altfel depuse doar în fața instanței de recurs, tribunalul constată că reclamanta a efectuat cheltuieli pentru revizia centralelor termice, în cuantum de 15732 lei, astfel că prin însumare cu ceea ce s-a acordat de către prima instanță, tribunalul conchide reclamantei i se cuvine suma de 20993 lei.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va admite recursul declarat de recurenta A. locatarilor T., B.
, R., împotriva Sentinței civile nr.14.392/03 Iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte și pe cale de consecință admite în întregime acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. locatarilor T., B., R., obligând pârâtul M. C. -N. la plata sumei de 20.993 lei, menținând dispozițiile privind cheltuielile de judecată.
În temeiul art.274 C pr civ va obligă pârâtul intimat la plata în favoarea recurentei a sumei de 531,4 lei, cheltuieli de judecată în recurs și 190,42 lei diferență cheltuieli de judecată fond.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta A. locatarilor T., B., R., împotriva Sentinței civile nr.14.392/03 Iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte și pe cale de consecință admite în întregime acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. locatarilor T.
, B., R., obligând pârâtul M. C. -N. la plata sumei de 20.993 lei, menținând dispozițiile privind cheltuielile de judecată.
Obligă pârâtul intimat la plata în favoarea recurentei a sumei de 531,4 lei, cheltuieli de judecată în recurs și 190,42 lei diferență cheltuieli de judecată fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 Iunie 2013.
P. , A. -F. D. | Judecător, O. -R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./06 Iunie 2013/4 p/1203Red. A.F.D./2 exemplare/
Judecător fond: P. a V. P. - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători T. ul Specializat C. :N. K., FLavius Moți, D. a Dudaș
| ← Decizia civilă nr. 516/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 126/2013. Pretenții → |
|---|
