Decizia civilă nr. 316/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.316
Ședința publică din 26 martie 2013
Completul compus din:
Președinte : | D. | G. | , președinte secție civilă |
K. | M. | , președinte instanță | |
L. | M. | , judecător | |
V. | V. | , grefier |
S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul I. de P. J.
S., cu sediul în Z., str. T. V. imirescu, nr.14, împotriva sentinței civile nr.4115 din 30 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea învederează instanței faptul că procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul V. R. P., citația fiind restituită la dosar cu mențiunea "Destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu permite afișarea";. De asemenea, se constată că a fost depusă întâmpinare la dosar într-un nr. de 3 exemplar de către intimatul - petent D. V. și împuternicire avocațială (f.10-12).
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza
în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.4115 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea petentului D. V. și s-a dispus anularea procesului - verbal de contravenție nr.1341311 din 8 mai 2012 încheiat de I. de P. J. S. prin care petentul a fost sancționat cu avertisment și sancțiunea aplicării a 3 puncte penalizare, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 lit.b pct.3 din OUG 195/2002 constând în faptul că in data de_, orele
15,30, a condus tractorul înregistrat cu nr. Cehu 122 pe drumul comunal din localitatea N. și a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers spre stânga, pentru a intra în incinta imobilului în care locuiește, fără a se asigura corespunzător, intrând în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, al cărui conducător auto efectua regulamentar manevra de depășire.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, neexistând astfel motive de nulitate sau anulare a actului.
În ce privește motivele de netemeinicie invocate de petent, instanța le consideră a fi fondate, probele administrate dovedind faptul că accidentul nu s-a produs din culpa petentului, ci a celuilalt conducător auto, intimatul Vald R. P.
.
Astfel, din declarațiile martorilor oculari Fălăuș Eugen și Gurzău Remus, instanța reține că petentul a semnalizat regulamentar intenția de a schimba direcția de mers înspre stânga, cu cca. 50 m înainte de începerea virajului. La acel moment autoutilitara condusă de intimatul V. R. P. nu se angajase încă în depășire și se afla la o distanță de cca. 80-100 m în spatele tractorului. Martorii mai declară că intimatul nu a semnalizat depășirea. Când autovehiculul intimatului a trecut pe contrasens, începând așadar manevra de depășire, tractorul condus de petent inițiase deja virajul spre stânga, având semnalizarea pusă în funcțiune, iar până la producerea impactului a reușit să pătrundă cu partea din față a tractorului pe pod..
Din fotografiile depuse de petent la filele 6-11 din dosar și în care este surprinsă poziția celor două autovehicule imediat după accident, precum și din declarațiile martorilor, rezultă că impactul s-a produs în afara părții carosabile a drumului, pe podul din fața incintei unde petentul intenționa să intre. Având în vedere caracteristicile tehnice ale tractorului petentului (f.63) din care rezultă viteza maximă de deplasare a utilajului agricol de tipul celui condus de petent, care se situează între 18-27 km/h, este evident că pentru efectuarea virajului la stânga, de la începerea virajului și până la pătrunderea cu partea din față a tractorului pe pod, petentul a avut nevoie de un timp relativ mai lung, în timp ce intimatul, în depășire, potrivit propriilor susțineri exprimate în interogatoriu, a avut o viteză de 50-60 km/h. Față de aceste aspecte, nu poate fi primită apărarea intimatului, susținută de declarația martorului Vlădescu S., care afirmă că se afla deja în depășire și doar în momentul când a ajuns în dreptul roții din spate a tractorului, acesta a virat brusc la stânga, fără să semnalizeze. Este evident că tractorul condus de petent nu a putut vira spre stânga, astfel încât să pătrundă deja pe pod, în timpul foarte scurt, de 1 secundă, la care face referire martorul intimatului, în declarația sa.
În legătură cu declarația acestui din urmă martor, trebuie menționat și faptul că aceasta nu combate susținerile petentului și ale martorilor săi, potrivit cărora petentul a semnalizat din timp intenția de schimbare a sensului de mers, iar intimatul V. R. P. nu a semnalizat angajarea în depășire. Martorul a declarat că nu a fost atent la drum și nici la modul în care intimatul conducea, astfel că nu a observat ca vreunul dintre autovehicule să semnalizeze.
Față de cele anterior expuse instanța apreciază că, prin probele propuse, petentul a reușit să dovedească o situație contrară celei reținute de agentul constatator, aspect ce probează, implicit, netemeinicia procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe I. de P. J. S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și menținerea procesului - verbal de contravenție.
În motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe este greșită întrucât martorii audiați de instanță au avut o poziție de parțialitate, aceștia fiind prieteni cu petentul. Instanța putea să-și formeze convingerea că aceste declarați sunt neverosimile, nesincere, date de pro causa din dorința de a susține poziția procesuală a petentului.
Întotdeauna mărturia ( depoziția unui martor) trebuie încadrată în contextul faptei, al intereselor care se pot naște. Credibilitatea martorului este dată de modul în care acesta trăiește, fiind un produs social care reflectă o anumită realitate socială: în aprecierea mărturiei trebuie luat în considerare mediul, deoarece oferă instanței de judecată prețioase informații asupra poziției de parțialitate sau imparțialitate pe care martorul se situează.
Mai mult în procesul verbal se face precizarea că celălalt conducător auto a inițiat regulamentar manevra de depășire, aspect confirmat de martorul V. R. P. .
Prin întâmpinarea sa petentul D. V. a solicitat respingerea recursului arătând că prima instanță a făcut o analiză obiectivă a probatoriului administrat din care rezultă că plângerea se coroborează cu declarațiile martorilor oculari.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Critica intimatei recurente vizează aspecte de apreciere a declarațiilor martorilor audiați de prima instanță.
Criticile vizează chestiuni de apreciere și interpretare a probatoriului administrat, care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, întrucât sunt aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, care exced cadrului verificărilor pe care le presupune soluționarea recursului raportat la disp.art.304 Cod procedură civilă.
Aprecierea și administrarea probatoriului sunt atribute ale instanței de fond care se circumscrie principiului aflării adevărului și al rolului activ al acesteia, iar prin exercitarea prerogativelor conferite de disp.art.129 Cod procedură civilă instanța de judecată a stăruit prin toate mijloacele legale să stabilească în mod corect starea de fapt și de drept.
Aceste considerente fac ca recursul să fie nefondat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata I. de P. J.
S., împotriva sentinței civile nr.4115 din 30 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. | M. | L. | M. | V. | V. |
Președinte,
D. G.
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: H. I.
| ← Decizia civilă nr. 314/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 281/2013. Plângere contravențională → |
|---|
