Decizia civilă nr. 339/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/2013
Ședința publică din 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D., judecător
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M., judecător
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta S. E. C. 2. S., cu sediul în localitatea H., nr. 23/C, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 4608 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalăuîn dosarul nr. _
, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, după care :
Nefiind alte cereri formulate sau excepții invocate, instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4608 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta SC E. C. 2. SRL, în contradictoriu cu intimata D. R. pentru A. și O. V. C. , împotriva procesului- verbal de contravenție seria ANV/200 nr. 0151056 din data de_, întocmit de intimată,fiind menținut procesul-verbal atacat ca legal și temeinic întocmit.
Pentru a dispune în acest sens instanța a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ANV/200 nr.0151056 din data de_ petenta SC E. C. 2. SRL a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.220 alin.1 lit. a din OG nr. 92/2003 și sancționată de art.220 alin.2 lit. a din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că la controlul efectuat în data de_ orele 11.50, pe drumul E81, la intrarea în Z., dinspre
H., a fost oprită în trafic autocisterna cu nr._ /_, constatându-se că marfa respectivă nu era însoțită de niciun document fiscal.
În anexa la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ANV/200 nr.0151056 din data de_, se arată că au fost prelevate probe pentru identificarea produsului petrolier, iar din compararea parametrilor stabiliți prin certificatul de analiză nr.1725/_ al Laboratorului Vamal Central (vâscozitate 22,77 cst, conținut de apă 0,6% ) și parametrii menționați în declarația de conformitate (vâscozitate 1,26 cst, conținut de apă 0,05% ), rezultă că documentele deținute de administratorul societății nu se referă la marfa identificată în autocisterna oprită și nu se poate stabili proveniența mărfii și plata accizelor aferente, petenta încălcând dispozițiile art.206 ind.69 alin.8 și art.206 ind.21 alin.10 din Legea nr.571/2003, fapta constituind contravenția prevăzută de art.220 alin.1 lit. a din OG nr. 92/2003,și s-a dispus confiscarea sumei de 84.782 lei rezultată în urma vânzării cantității de 39.070 litri combustibil, conform prevederilor art.220 alin.2 lit. a din O.G. nr.92/2003.
În urma administrării probei testimoniale cu ascultarea martorului Iepure I. (f.50), șoferul cisternei la data controlului, instanța reține faptul că aceasta fusese trimis cu cisterna la atelierul de vulcanizare, de către șeful de transport când a fost oprit de agenții constatatori. Întrucât nu avea asupra sa nici un document justificativ, a fost contactat telefonic un reprezentant al societății pentru a aduce actele solicitate de angajații autorității vamale, după care au fost prelevate ulterior probe din marfa transportată cu autocisterna și s-a încheiat în acest sens un proces verbal.
Potrivit art.206 ind.21, alin.(10) Cod fiscal, ";este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută";. Pct.83 din Normele metodologice prevăd că ";în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator";.
Art.206 ind.69 alin.(8) Cod fiscal, din Titlul VII-";A. și alte taxe speciale"; stipulează că ";operatorii economici distribuitori și comercianții angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice răspund pentru proveniența nelegală a produselor deținute";.
Conform art. 220 alin.1 din Codul de procedură fiscală, ";constituie contravenții următoarele fapte: a) deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal";;
Art.220 alin.(2) din același act normativ prevede: ";contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), precum și cu: a) confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) (…)";;
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ANV/200 nr.0151056, încheiat de către intimata la data de_, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate
absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, prevazute de art. 17 din același act normativ.
Analizând conținutul celor două procese-verbale de contravenție încheiate, instanța a reținut că petenta nu a fost sancționată de două ori în baza acelorași prevederi legale, astfel cum aceasta a susținut, fapta sa întrunind conținutul constitutiv a două contravenții distincte aflate în concurs ideal, nefiind încălcate prevederile art.5 alin.7 din O.G. 2/2001 ce consacră principiul non bis in idem care interzice aplicarea a două sancțiuni principale pentru aceiași faptă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal seria ANV/200 nr.0151056 din data de_, instanța reține că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestuia a fost corect reținută, din probele administrate petenta nefăcând dovada contrară.
Astfel, prin probele prelevate și analizate, intimata a demonstrat că marfa transportată cu autocisterna petentei identificată de agenții constatatori, nu este identică cu marfa specificată în documentele deținute de administratorul societății și prezentate la control (factura fiscală nr.728/_, Declarația de conformitate nr.149/_ și avizele de însoțire a mărfii nr.1012 și 1013 din_ ), având o vâscozitate de 22,77 cst și conținut de apă 0,6% astfel cum reiese din Certificatul de analiză nr.1725/_ al Laboratorului Vamal Central, față de parametrii menționați în Declarația de conformitate, respectiv vâscozitate de 1,26 cst și conținut de apă 0,05%.
În ceea ce privește legalitatea prelevării probelor, instanța reține că Ordinul nr. 356/2008 emis de Agenția N. de Administrare Fiscală - A. N. a
V. stabilește procedura de prelevare a probelor, iar potrivit art. 3 din actul normativ amintit, singura obligație care incumbă autorității vamale este aceea de a preleva probele în prezenta celui interesat sau a reprezentantului acestuia. De asemenea, aceeași dispoziție face trimitere la art. 241, alin. 1 si art. 242, din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/1993. art. 242 instituie următoarele obligații pentru autoritatea vamală: de a informa pe cel interesat sau pe reprezentantul acestuia, cu privire la intentia de a preleva probe, iar probele să fie prelevate chiar de autoritatea vamală, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare.
Mai departe, se prevede la art.4 că ";pentru fiecare partidă de marfă pentru care autoritatea vamală solicită analize de laborator, se prelevă 3 probe identice";, iar din conținutul procesului verbal de prelevare încheiat de intimată la_ (f.38) se relevă că au fost respectate aceste dispoziții legale, fiind prelevate 3 probe identice ambalate, etichetate și sigilate, din totalul cantității de 39.070 litri din partida de marfă cu documentul factura nr. 728/_, neavând relevanță numărul compartimentelor cisternei. Analizând mențiunile din procesul-verbal de prelevare încheiat la_, instanța constată că operațiunea de prelevare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale suscitate. Prelevarea a fost realizată în prezenta unui reprezentant al contestatoarei, acesta semnând procesul-verbal de prelevare. Semnătura nu dovedește doar faptul ca prelevarea s-a realizat în prezenta sa, ci si faptul că probele prelevate sunt reprezentative pentru întreaga cantitate de marfă. În acest sens, art.5 alin.4 din Ordinul nr. 356/2008, prevede că ";prin semnarea procesului verbal de prelevare, declarantul sau reprezentantul său
recunoaște reprezentativitatea, pentru întreaga partidă de marfă, a probelor prelevate";.
Rezultatele analizelor de laborator stabilite prin Certificatul nr. 1725/_ emis de Laboratorul Vamal Central și comunicat petentei, nu au fost contestate de aceasta potrivit prevederilor art.19 din Ordinul nr. 356/2008.
Apărarea petentei potrivit căreia parametrul ";vâscozitate"; este diferit datorită condițiilor diferite de temperatură din momentul încărcării și cel al efectuării analizelor de laborator, marfa transportată stând timp de o lună în autocisternă, sunt neîntemeiate, câtă vreme conform Declarației de conformitate nr.149/_ prezentată de petentă (f.18), termenul de valabilitate al produsului petrolier este de 12 luni, iar analizele de laborator au fost efectuate înlăuntrul acestui termen. În plus, instanța reține că, deși vâscozitatea depinde de temperatură, însă determinarea acestei proprietăți a produsului analizat se realizează în condiții specifice de laborator, lichidul respectiv introducându-se în recipiente speciale și adus apoi la temperatura determinării (în speță 50 grade astfel cum este menționat atât în Declarația de conformitate cât și în Certificatul de analiză), cu ajutorul anumitor componente care permit încălzirea și răcirea recipientului respectiv la anumite temperaturi care se mențin un interval de timp, iar în final are loc calculul vâscozității, în funcție de observațiile de laborator, fiind astfel exclusă acțiunea unor factori exteriori variabili.
Prin urmare, în raport cu mențiunile din procesul-verbal de prelevare și cu dispozițiile legale incidente în cauză, susținerile contestatoarei conform cărora există identitate între marfa transportată cu autocisterna sa și marfa prezentată în documentele fiscale, sunt neîntemeiate, atât vâscozitatea produsului supus analizei fiind de aproape 20 de ori mai mare, cât și conținutul de apă depășind de peste 10 ori parametrii menționați în Declarația de conformitate.
Fapta petentei constând în aceea de a deține produse accizabile în afara regimului suspensiv, neintroduse în sistemul de accizare întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzută de art. 220, alin. 1, lit. a Cod procedură fiscală, astfel cum corect s-a reținut în procesul-verbal de contravenție contestat.
Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării sumei de 84.782 lei, sau reținut că potrivit alin.6 al art.5 din O.G. 2/2001: " Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.";
Având în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art.21 din
O.G. 2/2001 și principiul proporționalității, instanța a apreciat că această sancțiune este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și ținând cont și de ansamblul celorlalte sancțiuni ce urmează a fi suportate de către petentă, se impune menținerea acesteia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum 20.000 lei, minimul prevăzut de lege, instanța a reținut următoarele:
Principiul proporționalității cuprins în alin.5 și 6 din art.5 din O.G. nr. 2/2001, își are originea în dispozițiile art.53 din Constituție, care permit limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu
situația care a determinat-o. Orice sancțiune contravențională implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporțională cu fapta comisă de contravenient.
În cauza dedusă judecății, având în vedere respectarea principiului proporționalității și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, s-a apreciat că fapta săvârșită de către petentă, prezintă un grad de pericol social concret suficient de ridicat pentru a se aplica sancțiunea amenzii contravenționale și nu se impune înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petentă pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța a avut în vedere în principal gravitatea sporită a faptei săvârșite, care lezează valorile sociale ocrotite prin reglementarea contravenției în cauză, determinat de cantitatea mare de combustibil neintrodusa în sistemul de accizare ce a fost deținută și faptul că în cauză nu s-a probat existența unor împrejurări care să ducă la concluzia că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii contravenționale pentru fapta săvârșită în cauză. Sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de art. 220 alin. 2 din Cod procedură fiscală iar având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, individualizarea sancțiunii spre minimul special este corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen SC E. C. 2. SRL solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal contravențional contestat și pe cale de consecință a amenzilor de
20.000 lei și a măsurii complementare a confiscării sumei de 84.782 lei.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment și înlăturarea măsurii confiscării aplicată de agenții constatatori ai intimatei.
În motivarea recursului formulat recurent petenta susține că marfa transportată este cea prevăzută în avizele de însoțire a mărfii prezentate organelor de control, iar agenții constatatori au încheiat procesul verbal fără a se ține seama de obiecțiunile formulate. Astfel, între data încărcării mărfii și data efectuării analizelor de laborator a existat o diferență de o lună și jumătate, perioadă în care condițiile de păstrare a acestor produse petroliere s-au schimbat radical, marfa fiind încărcată la o anumită temperatură proprie cât și temperatură exterioară ceea ce a determinat diferența nivelului de vâscozitate. Precizează că substanțele chimice care se regăsesc atât în documentele de însoțire și certificatul mărfii cât și în certificatul de analiză de laborator, sunt identice, fapt ce duce la concluzia că marfa transportată este aceeași cu marfa ce rezultă în documentele fiscale.
Subliniază că există un viciu de prelevare a probelor care duce la anularea procesului verbal ca nelegal întocmit,în condițiile în care trebuiau prelevate câte 3 probe din fiecare recipient iar autocisterna are 7 compartimente -s-au prelevat probe dintr-un singur compartiment iar sancțiunea viza întreaga marfă.
Prin întâmpinare intimata D. R. pentru A. și O. V. C. a solicitat respingerea recursului introdus de recurenta petentă cu consecința menținerii hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În probațiune intimata depune dovada comunicării cu recurenta a certificatului de analiză nr.1725/_ .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petent care nu a făcut dovada celor susținute în plângere.
Astfel așa cum judicios a reținut și judecătorul fondului rezultatele analizelor de laborator stabilite prin Certificatul nr.1725/_ emis de Laboratorul Vamal Central și comunicat petentei, nu au fost contestate de aceasta potrivit prevederilor art.19 din Ordinul nr. 356/2008.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia parametrul ";vâscozitate"; este diferit datorită condițiilor diferite de temperatură din momentul încărcării și cel al efectuării analizelor de laborator, marfa transportată stând timp de o lună în autocisternă, sunt neîntemeiate, câtă vreme conform Declarației de conformitate nr.149/_ prezentată de petentă (f.18), termenul de valabilitate al produsului petrolier este de 12 luni, iar analizele de laborator au fost efectuate înlăuntrul acestui termen.
Așa cum a precizat și instanța de fond ,este real că vâscozitatea depinde de temperatură, însă determinarea acestei proprietăți a produsului analizat se realizează în condiții specifice de laborator, lichidul respectiv introducându-se în recipiente speciale și adus apoi la temperatura determinării (în speță 50 grade astfel cum este menționat atât în Declarația de conformitate cât și în Certificatul de analiză), cu ajutorul anumitor componente care permit încălzirea și răcirea recipientului respectiv la anumite temperaturi care se mențin un interval de timp, iar în final are loc calculul vâscozității, în funcție de observațiile de laborator, fiind astfel exclusă acțiunea unor factori exteriori variabili.
Prin urmare, în raport cu mențiunile din procesul-verbal de prelevare și cu dispozițiile legale incidente în cauză, susținerile recurentei conform cărora există identitate între marfa transportată cu autocisterna sa și marfa prezentată în documentele fiscale, nu se susțin ,în condițiile în care atât vâscozitatea produsului supus analizei cât și conținutul de apă depășesc cu mult parametrii menționați în Declarația de conformitate.
Nu se susține nici cel de-al doilea motiv de recurs,privind legalitatea prelevării probelor, în condițiile în care Ordinul nr. 356/2008 emis de Agenția N. de Administrare Fiscală - A. N. a V. stabilește procedura de prelevare a probelor, iar potrivit art. 3 din actul normativ amintit, singura obligație care incumbă autorității vamale este aceea de a preleva probele în prezenta celui interesat sau a reprezentantului acestuia.
De asemenea, aceeași dispoziție face trimitere la art. 241, alin. 1 si art. 242, din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/1993. art. 242 instituie următoarele obligații pentru autoritatea vamală: de a informa pe cel interesat sau pe
reprezentantul acestuia, cu privire la intentia de a preleva probe, iar probele să fie prelevate chiar de autoritatea vamală, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare.
La art.4 se prevede că ";pentru fiecare partidă de marfă pentru care autoritatea vamală solicită analize de laborator, se prelevă 3 probe identice";, iar din conținutul procesului verbal de prelevare încheiat de intimată la_ (f.38) se relevă că au fost respectate aceste dispoziții legale, fiind prelevate 3 probe identice ambalate, etichetate și sigilate, din totalul cantității de 39.070 litri din partida de marfă cu documentul factura nr. 728/_, neavând relevanță numărul compartimentelor cisternei.
Din analiza mențiunilor procesului-verbal de prelevare încheiat la_, se constată că operațiunea de prelevare s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale suscitate,fiind realizată în prezenta unui reprezentant al contestatoarei, care a semnat procesul-verbal de prelevare. Semnatura nu dovedeste doar faptul ca prelevarea s-a realizat în prezenta sa, ci si faptul că probele prelevate sunt reprezentative pentru întreaga cantitate de marfă. În acest sens, art.5 alin.4 din Ordinul nr. 356/2008, prevăzând ";prin semnarea procesului verbal de prelevare, declarantul sau reprezentantul său recunoaște reprezentativitatea, pentru întreaga partidă de marfă, a probelor prelevate";.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S. E. C. 2. S. H. împotriva Sentinței civile nr. 4608 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la _
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
I. D. | K. | M. | L. M. | C. P. | E. |
Red. LM/dact. ECP/2 ex. jud. fond L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Încheierea civilă nr. 6/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 314/2013. Plângere contravențională → |
|---|
